Un renumit samurai, onorabil, cu o constituţie masivă, a hotărât într-o zi să viziteze un călugăr firav, sperând să dobândească acces la secretele universului. Călugărul era cunoscut în acea regiune pentru înţelepciunea sa. Ajungând samuraiul la templul acestuia spuse pe un ton agresiv, specific unui om obişnuit să comande:


-Călugăre, învaţă-mă despre rai şi iad!

Micul călugăr îl privi în tăcere pe vajnicul luptător. Apoi, după câteva clipe, îi spuse samuraiului cu mult dispreţ:\

-Să te învăţ despre rai şi iad? Nu te-aş putea învăţa nimic. Eşti murdar! Miroşi urât! Eşti dizgraţios, o adevărată ruşine pentru clasa samurailor. Dispari din faţă mea imediat! Nu te pot suporta!

Samuraiul se înfuriase. Atât de furios încât întregul corp începuse să-i tremure. Faţă i se înroşise şi valuri de mânie îi străbăteau trupul. Fulgerător, fără să mai stea pe gânduri, samuraiul ridica ameninţător sabia deasupra capului, pregătindu-se să îl ucidă pe călugărul obraznic prin vorbele sale.

Pe vremea aceea samuraii erau luptători onorabili, temuţi şi respectaţi. Nimeni nu îndrăznea să vorbească aşa în faţa unui samurai.

Apropiindu-se de călugăr cu sabia ridicată, călugărul îl privi cu smerenie în ochi şi spuse:
-Ai venit la mine şi m-ai rugat să te învăţ ce este iadul? Acesta este iadul. Spuse, liniştit, călugărul.

Samuraiul a împietri, şocat de răspunsul călugărului. Compasiunea şi calmul acestui omuleţ, care îşi riscase viaţa pentru a oferi o învăţătură despre iad! Samuraiul înţelegând acest lucru îşi coborî încet sabia, plin de gratitudine inima sa se umplu pe data de o pace cum nu mai cunoscuse şi căzu la picioarele călugărului.


-Şi acesta prietene este raiul. Adaugă, la fel de calm înţeleptul.