«Ajutaţi-mi puiul să nu-şi piardă ochişorul!»

Vă scriu fiindcă sunt un tată deznădăjduit. Disperat să facă orice pentru prichindelul lui. Disperat să dea o şansă la o copilărie normală puiului său. Nu credeam niciodată că o asemenea nenorocire se poate întâmpla familiei mele, dar iată-mă ajuns în situaţia în care să cer ajutor tuturor celor care înţeleg ce înseamnă durerea unui părinte.

Răzvănel are 2 ani şi 8 luni. E atât de mic pentru o lovitură aşa de mare pe care i-a dat-o viaţa. Acum două luni îl durea ochişorul şi, uitându-mă cu atenţie, am observat că era şi ieşit puţin din orbită. Am mers la doctor. Aici aveam să aflăm vestea cutremurătoare: Răzvănel avea rabdomiosarcom embrionar.
Mai simplu spus: o tumoare care i se formase în cap şi care îi împingea ochişorul. L-am operat de urgenţă şi am crezut că asta a fost tot. Mă doare sufletul când mă uit la Răzvănel şi îi văd jumătate de frunte cusută în urma operaţiei. Mai grav e că acum tumoarea se reface. Au fost medici care au zis că, pentru a se face bine, trebuie să-i extirpe ochiul.

«Cum să facă aşa ceva?», mi-am zis. Soţia mea plânge încontinuu, iar eu nici nu pot să mi-l imaginez pe puiul meu nenorocit pe viaţă. Mai are multe de văzut pe această lume şi sunt convins că o poate face cu ambii ochişori. După ce ne-am interesat şi am depus dosarul la mai multe clinici din străinătate, am aflat că o astfel de intervenţie nu se poate face decât cu minimum 30.000 de euro, iar noi nu avem aceşti bănuţi. Vă rog, gândiţivă la nişte părinţi necăjiţi şi la un copil suferind şi ajutaţi-ne!

Dan Marin Deleanu, Bucureşti
Cititorii care ne cer sprijinul sunt rugaţi să ne trimită scrisorile însoţite
de fotografii şi de un număr de telefon

Mai mult: «Ajutaţi-mi puiul să nu-şi piardă ochişorul!» / Scrisoarea săptămânii - Poveşti | Libertatea.ro