Viața în trei colțuri

Îți mai amintești poveștile copilăriei? Dar romanele pe care le citeai în adolescență? Și ce zici de filmele pline de suspans pe care le urmărești în minunata noastră eră tehnologică (în 3D, firește!) ? Par a avea ceva în comun, un scenariu cât de cât asemănător? Dar ce zici de potrivirea acestui ipotetic scenariu comun și tiparul vieții tale?

Ea (să-i spunem V) cade sub blestemul unei ursitoare (să-i spunem P) și rămâne adormită 100 de ani, așa cum schimbase blestemul o ursitoare mai bună (să-i spunem S) și până ce un prinț ambițios o sărută (să-i spunem tot S) și o salvează.
Ea este orfană (să-i spunem V) este crescută de o mătușă (să-i spunem P), din obligație și apoi dată la orfelinat. Ajunge apoi în casa lui (să-i spunem S). Ea se îndrăgostește de el. El o cere în căsătorie, dar ea află despre el un secret îngrozitor. Apoi fac schimb de roluri.
Oamenii (să le spunem P) își stabilesc o bază pe o altă planetă și devin agresori ai unei civilizații (să-i spunem V) pe care nu o înțeleg. El (să-i spunem S) se îndrăgostește de o localnică și va salva întreaga populație a planetei.

 Pare că ”Frumoasa adormită”, ”Jane Eyre”, ”Avatar” și fraza ta preferată ”numai mie mi se putea întâmpla așa ceva”, de exemplu, nu au nimic în comun. Ei bine, ce zici ca acest element comun să fie dramatismul, acțiunea, dinamismul, construite pe triada Persecutor-Victimă-Salvator?
Toate poveștile, povestirile, filmele, tot ce ai ascultat de- a lungul vieții tale, tot ce ți-a înflăcărat mintea, toate întâmplările de viață care te-au marcat conțin în doze variate aceste trei sau două roluri: Persecutor-Victimă-Salvator/ Persecutor-Victimă. Dacă tu reușești să găsești un exemplu de istorisire în care cineva să nu fii fost rănit de altcineva, măcar ”așa puțin”, te rog să împărtășești și cu mine această excepție incredibilă!

 

Cât de multe sunt momentele din viața ta în care nu te regăsești pe laturile acestui ”triunghi dramatic”?
Acesta este ”triunghiul dramei” (sau Triunghiul Karpman). Iar noi ne distribuim în mod inconștient într-unul din aceste trei roluri.

Nu rămânem însă ”înțepeniți” într-una din tipologii. Potrivit lui Eric Berne rolurile sunt schimbate în triunghi, cel mai des în momentele de criză (iar una dintre comutările de rol cea mai frecventă, spune acesta, este în cazul divorțului). Din Victimă devenim Persecutor, din Salvator devenim Victimă…..În plus, față de persoane diferite putem aborda roluri diferite (față de soț/soție joci rolul Persecutorului iar față de prieteni rolul Victimei; față de partenerul de viață joci rolul Salvatorului iar față de cineva cu care flirtezi joci rolul de Victimă a partenerului de viață etc.).
Pe principiul ”paiul din ochiul celuilalt” (mie așa mi se întâmplă!) este mult mai ușor să identifici aceste roluri în plină desfășurare la persoanele din jur, decât să identifici propriul tău rol. Odată implicat în triunghiul psihologic, este greu de acceptat față de propria persoană, pe lângă faptul că joci unul din roluri și faptul că joci un anumit rol. Poți astfel să fii un Persecutor autentic dar să fii de părere că ești o biată Victimă. Așa că observă mai întâi la ceilalți : Persecutor-Victimă-Salvator. Astfel de jocuri involuntare dar orientate către obținerea de ”beneficii”, amprentează o simplă conversație sau conduc o întreagă viață.

Cu puțin antrenament și puțină răbdare, după ce te-ai obișnuit să îi ”vezi” pe ceilalți ca într-o piesă de teatru, înveți să conștientizezi și rolul pe care îl abordezi tu în diverse situații.
Mai reține că din orice colț al triunghiului începi ”joaca”, o practică suficient de îndelungată cu ceilalți parteneri poziționați în colțurile opuse, te va purta prin toate rolurile și vei conștientiza cum joci pe rând: Persecutor-Victimă-Salvator.

Cum identifici rolurile:
P ersecutorul sau Călăul (vezi aici și agresivul): dur, intransigent, acuzator, vindicativ, critic, virulent, neînțelegător, pedepsitor.
S alvatorul: se sacrifică indiferent de cauză, dacă i se cere sau nu; se oferă să facă munca altuia, chiar dacă nu i se solicită; se încarcă de comisioane și favoruri făcute altora; creează în mod voit situații în care să fie ”nevoie” de el (de exemplu mama care face totul în locul copilului motivând că îl ajută, astfel încât acesta să fie nevoit să o aibă în preajmă toată viața; soții care mențin și alimentează dependența de diverse feluri a partenerului, mascând propria nevoie de a fii necesari celuilalt prin justificarea că acordă ”suport necondiționat” etc.).

V ictima (vezi aici și pasivul): plângăreț, văicăreț, cerșetor de atenție și afecțiune, blestemat de soartă, ghinionist, oprimat.
Cu certitudine cele trei roluri sunt forme exagerate de funcționare și relaționare și în oricare dintre colțuri te afli, niciunul nu este câștigător.

Tu trăiești viața în trei colțuri?

Sursa : http://psihoevolutia.wordpress.com/2012/09/21/viata-in-trei-colturi/