Cele 33 de perle

Era odata o fetita tare timida. O chema Ana. De mic copil se nascuse si crescuse intr-o casa in care parintii se certau adesea. Suferea in sinea sa si adesea plangea. Se simtea vinovata ca multe din certurile parintilor se iscau pe seama sa.
-Off..nu te pricepi la nimic ..spunea tatal. Nu stiu cum ai sa te descurci cand ai sa fii mare ..
-Las-o mai Ioane ..ca e doar un copil. O sa se faca ea fata mare si o sa vezi ca va razbate in viata .
-Tu, Marie nu vezi ca toate ii scapa din maini? E dezordonata si neindemanatica. Nu e buna nici de munca, nici de nimic. Nici la scoala nu ia note mari .
-Lasa Ioane …trebuie ca are si ea darurile ei .
-Ce daruri Marie?
-Alea date de Dumnezeu ..fiecare om are darul sau ..
Satula de certurile parintilor ..Ana pleca la culcare. Isi dorea sa nu mai auda nimic. Sa doarma ..si sa viseze frumos. Poate cand se va trezi ..va fi un alt copil. Oare avea si ea un dar al ei? Si care era acela?
Isi spuse rugaciunea plangand. Lacrimi fierbinti ii cadeau pe obrajii ei palizi.
-Inger, ingerasul meu ..daca existi ..atunci te rog ..da-mi si mie darul meu. Macar un dar sa am si eu ..Iti multumesc ingerasule ca ma asculti. Faptul ca nu ma certi ..este de-ajuns pentru mine sa cred ca ma iubesti si ma intelegi .
Adormi privind razele lunii care patrundeau prin perdeaua de la geam. Parca niciodata nu luminase luna atat de tare.
In vis ..ii aparu ingerul pazitor. El o lua de manuta si o duse pe o pajiste intinsa plina de flori. Se aseza langa ea si o privi in ochi. O iubire o cuprinse in tot trupul ei si de data asta simti sa planga de atata iubire. Si planse si planse …pana cand observa ca ingerul ii culegea lacrimile in palma lui luminoasa. Din lacrimile ei ..ingerul facu un colier de perle. I-l puse la gat si-i spune:
-Vezi perlele astea?
-Da spuse fetita ..
-Sunt darurile tale .
-Asa multe?
-Da sunt 33.
-Ce-nseamna asta? Ce daruri am eu? Te rog spune-mi ..
-Iti voi spune doar atat: Vei cunoaste darurile tale rand pe rand ..unul cate unul ..totusi nu le vei putea cunoaste daca nu vei avea incredere destula. Astfel ca prima perla am pus-o de la mine. Ea este Increderea. Eu am pus increderea mea in tine. Aceasta incredere te va ajuta sa-ti cunosti toate darurile tale. Daca iti vei pierde pe drum increderea..siragul de perle se va rupe…darurile tale se vor risipi. Deci fa bine sa nu uiti! Darurile apar atunci cand ai incredere in tine! Ai inteles?
-Da..spuse fetita zambind..parca demult nu se mai simtise atat de bine si de sigura pe ea.
Ingerul o imbratisa, o atinse usor pe cap si raze de lumina straluceau in jurul lui si al ei. Simti cum stralucea si ea la fel ca si el. II facu un semn care semana cu un 8 dar pe orizontala si disparu ..
Dimineata, razele de soare bateau la geam zglobii. Fetita se trezi si pentru prima data simti ca poate sa mute si muntii. Zambi si multumi in gand ingerasului ei. Stia ca visul ei fusese adevarat.
-Ana vino la masa! O striga mama
-Mama, te iubesc! spuse fetita zambind.Si …tata te iubesc si pe tine. Sunteti cei mai buni parinti!
Tatal isi incrunta sprancenele ..se uita mirat la ea ..
-Si noi te iubim draga mamii!
Ana isi saruta mama si tatal, ii imbratisa si pleca la scoala. Se simtea atat de plina de energie si iubire incat parca zbura pana la scoala.
La scoala lua pentru prima data o nota mare si mai mult decat atat ..profesoara o lauda pentru raspunsurile ei in fata clasei. Observa ca si colegii erau mult mai draguti cu ea. Chiar isi facu o prietena noua.
Pe drumul spre casa se gandi iar la darurile ei ..care or fi fost acelea? Totusi se gandi ca vor aparea atunci cand va veni timpul ..totul era sa aiba incredere..
Acasa parintii au felicitat-o pentru prima data. A vazut cum zambeau si in acea zi nu s-au mai certat. Simtea cum increderea in ea crestea mai mult ..Cu cat se simtea mai increzatoare cu atat era mai placuta de toata lumea. Zilnic isi imbratisa parintii si le daruia iubirea ei.
La scoala lua note din ce in ce mai bune ..avea cei mai multi prieteni din clasa si toate mergeau bine .Era fericita! Atat de fericita incat intr-o zi simti sa scrie despre fericirea ei .Facu o poezie si usor fasticita i-o dadu mamei sa o citeasca.
-Este minunata draga mea!Cum ai reusit sa scrii asa o poezie minunata?
-Nu stiu …asa mi-a venit ..dar stii ce? Am sa fac si un desen ..
Lua creioanele si desena propria ei stare de fericire. Mai intai un soare, apoi cer senin, copaci, prieteni zambind, flori si undeva veghind ..pe ingerul ei pazitor.
-Este absolut incantator draga mamei ..Ioane vino sa vezi !
Tatal curios ..citi poezia si privi la desen. Ochii i se umezira de lacrimi …si fetita isi aduse aminte de visul ei .
-Tata …am sa-ti transform lacrimile in perle si am sa ti le pun la gat ca de fiecare data cand nu vei avea incredere in mine sa-ti aduci aminte ca eu te iubesc nespus si ca in fiecare perla sta un dar ascuns.
Tatal izbucni de-adreptul in plans si-si imbratisa fetita:
-Iarta-ma draga tatii …iarta-ma ca n-am avut incredere in tine. Esti atat de talentata! Esti minunata! TE iubesc nespus!
De atunci si pana acum fetita si-a descoperit multe daruri…dar nu a uitat nicicand de sfatul ingerului pazitor.Parintii ei nu s-au mai certat niciodata si ei au trait fericiti pana la adanci batraneti.
Pentru ca,dragi copii daca aveti incredere in voi, darurile se vor revarsa din voi!
Si daca nu aveti incredere in voi atunci rugati ingerasul sa va transforme neincrederea si lacrimile in perle dar sa nu uitati apoi ca increderea trebuie sa va insoteasca mereu si pretutindeni la fiecare pas! Si asa va fi!

Sursa : http://ancatodirica.wordpress.com/2014/04/09/cele-33-de-perle-o-poveste-despre-incredere/