Notiunea de spiritualitate a fost deformata serios in lumea occidentala, ajungand sa devina o piata de “gablonturilor”, maestri, vindecatori si o multitudine de practici spirituale sau abuz de substante, etc.
Cultura vestica a luat ceva foarte simplu si pur transformandu-l in ceva comercial, competitiv, cu alte cuvinte, in ceva ce ea nu este. Mintea noastra occidentala e setata pe dorinta de a dobandi. Unii oameni, , si-au petrecut intreaga viata pe “calea spirituala”, incercand sa obtina acel “ceva” si reusind doar sa ramana in aceleasi blocaje si limitari vesnice.
Tocmai aceasta dorinta de a obtine acel “ceva”, de a ajunge intr-o “stare de constiinta superioara” e cea care ii tine pe oameni in limitari si intr-o continua cautare. Prin definite, a fi “un cautator”, inseamna ca inca nu ai gasit, asta fiind motivul pentru care, cei ce cauta, nu gasesc. Unul din marii budisti tibetani, Chogyam Trungpa Rinpoche, care a jucat un rol crucial in diseminarea invataturilor budiste in Occident in timpul ocupatiei chineze, spunea urmatoarele, legat de trezire/meditatie/iluminare, in “Meditatie in actiune”:
“Meditatia se bazeaza pe 3 factori fundamentali: primul este faptul de a nu te concentra pe interior; al doilea, de a nu tanji sa devii superior, iar al treilea, sa te identifici total cu “aici si acum”.”
In contextul capitolului in care gasim a acest citat, face referire la ego-ul nostru - sau ideea noastra despre cine suntem; “Eu-l” care nu are consistenta - si nu sprijina credinta ca acesta exista. El denunta stradania de a deveni mai bun sau superior - din moment ce constienta pura nu poate fi “inmultita” sau “diminuata”. El nu vorbeste nimic despre vindecari, cristale, chakre, Inaltare, dorinta de a se stradui sau folosirea anumitor substante….doar sa FII.
ILUMINAREA
E un cuvant amuzant ,inconjurat de conotatii , imagini si pareri. In cultura vestica de obicei se crede a fi ceva ce se dobandeste dupa 3 sau 4 decenii de izolare in meditatie . Cu cat citesc si calatoresc mai mult, realizez ca acest cuvant nu se refera la a atinge stari superioare de constiinta sau castiguri personale.
“Strict vorbind, nu exista oameni iluminati, ci doar activitate iluminata.”
Asta a spus-o marele maestru zen Shunryu Suzuki. Se potriveste exact cu ceea ce a i-a spus Maharaji, maestrul Hindi al lui Ram Dass acestuia, cand a fost intrebat cum sa devina iluminat. Acesta i-a spus “Iubeste-i pe toti, hraneste-i pe toti, serveste-i pe toti.” Cat de simplu! Cunoasteti voi pe cineva care intr-adevar face acest lucru?
Iluminarea se refera la constientizarea fiintei noastre adevarate – a ceea ce suntem noi cu adevarat. De aceea toti invatatorii spirituali - incepand cu cei din Budismul tibetan la Advaita Vedanta si pana la Upanishade, se refera la ea ca fiind “realizarea sinelui” nicidecum iluminare. Realizare faptului ca noi nu suntem mintea noastra care gandeste, nu suntem corpul nostru, nu suntem emotiile, sentimentele, dorintele si aversiunile noastre. Noi suntem constienti de toate aceste lucruri nu suntem acestea. Invatatorii folosesc cuvinte ca “constienta”, “constiinta, “Dumnezeu”, “starea Buddha”, “vid”, etc. In esenta, constiinta este constienta de ea insasi. Realizand ca fiecare dintre noi este deja aceasta “constiinta”, suntem deja “acolo”, doar ca ne identificam cu lucrurile de care suntem constienti (trup si minte) limitandu-ne, facand din asta cauza tuturor suferintelor noastre. Suntem obisnuiti sa ne concentram pe aparentele exterioare; corpul. intelectul, diferentele dintre noi, credintele,convingerile personale. Insa indreptandu-ne atentia spre “interior” la modul in care functionam, la “constiinta” care este intotdeauna acolo, vom gasim o profunzime a fiintei noastre care este aproape inspaimantatoare.
Acest lucru nu este ceva ce se poate obtine - greu de inteles pentru mintea occidentala conditionata sa dobandeasca. Aceasta vrea intotdeauna sa-i depaseasca pe ceilalti, sa fie pe un piedestal, sa fie vazuta, sa fie superioara. Tocmai acest comportament egocentric este cel care ii tine pe oameni separati. Din acest motiv cand vei auzi pe cineva afirmand ca este “iluminat” , poti fi sigur ca nu este; Iar marii invatatori spirituali, cand sunt intrebati daca ei sunt astfel (iluminati), se vor eschiva sa-ti raspunda.
Acest lucru nu este ceva ce se poate obtine - greu de inteles pentru mintea occidentala conditionata sa dobandeasca. Aceasta vrea intotdeauna sa-i depaseasca pe ceilalti, sa fie pe un piedestal, sa fie vazuta, sa fie superioara. Tocmai acest comportament egocentric este cel care ii tine pe oameni separati. Din acest motiv cand vei auzi pe cineva afirmand ca este “iluminat” , poti fi sigur ca nu este; Iar marii invatatori spirituali, cand sunt intrebati daca ei sunt astfel (iluminati), se vor eschiva sa-ti raspunda.
Chogyam Trungpa Rinpoche a spus odata intr-unul din discursurile sale “Esti iluminat…si ce?” Se amuza de modul lumii occidentale de a dori sa devina fiinte mai bune sau superioare, dar ce inseamna acest lucru pentru noi in viata de zi cu zi de fapt? Ne izolam intr-o camera intunecata meditand toata ziua? Umblam cu pieptul scos in afara si ego-ul umflat? Revin la ce a spus Maharaji. Daca actionam din pozitia constientei ca toti suntem aceeasi esenta, doar ca purtam diferite masti, vom reusi sa ii tratam pe ceilalti ca pe noi insine. Astfel vom face diferentele irelevante iar notiunea de “celalalt” isi va pierde sensul.
“Oriunde merg, ma intalnesc pe mine” Shunryu Suzuki
ABANDONUL
Ideea fundamentala ce reiese din invataturile adevaratilor intelepti si mistici este acea a abandonului; in a te preda complet intregului, a ajuta si vindeca pe cei care au nevoie si a renunta sa-ti promovezi propria cariera,cont bancar, imagine de sine. Putem ajuta atat de multi oameni, daca pur si simplu iesim din normele sociale de progres si munca, si incetam sa ne mai gandim la ceea ce gandesc altii despre noi. Cel mai probabil ca pe strada noastra locuiesc oameni care se lupta cu facturile, cu lipsa hranei si banilor. Exista batrani care ar putea beneficia de faptul ca tu esti tanar, saracii care ar putea beneficia de generozitatea noastra, cei singuri carora le-ar putea fi de folos caldura noastra. Crezi ca acestor oameni care se zbat in mizerie le pasa de cat de bine poti tu sa meditezi?
E foarte usor sa fii prins in eticheta spirituala, sa o folosesti ca un concept, o identitate, in locul unui mod de a fi. Este usor sa te atasezi de ideea de a fi “spiritual” si sa te identifici cu una dintre multiplele etichete existente pe “piata spirituala”. Incepand cu “copiii indigo” pana la “ lucratorii in lumina” . Toate acestea nu fac altceva decat ne separa intr-o noua forma de semenii nostri, sunt doar o formula de a ne decreta “speciali” si cu o baza morala superioara.
A fi spiritual nu inseamna a lucra continuu cu sinele nostru in meditatie si yoga. A fi spiritual se rezuma la servirea celorlalti si la a pune capat suferintei si separarii de alte fiinte. A da si a impartasi fara nevoia de reciprocitate sau recunoastere. Daca o mana hraneste o gura, conteaza a cui este? Cea mai buna cale spre atenuarea ego-ul, abandon, eliberarea de dorinte si aversiune, este servirea celorlalti. Nicidecum grijile legate de obtinerea acestor “experiente uimitoare”, comunicarea cu ingeri, scrutarea altor dimensiuni sau inaltarea pe un piedestal de meditatie. Nu! Calea este sa ne abandonam si sa-i servim pe ceilalti!
oamenii sunt la fel si in occident, mai buni sau mai rai, unde e oare ego-ul, cand etichetezi, sa te fereasca sfantul de parveniti.
RăspundețiȘtergere