Oglinda inteleptului

Un intelept traia in lume.

Intr-o zi , unul din discipoli, ii spuse:
– Maestre, nu stiu cum sa fac sa fiu fericit..Invaţã-mã!
Maestrul il privi lung, si apoi ii darui o oglindã:
-Fii fericit!-ii spuse grãbit si plecã…
Discipolul rãmase incremenit cu oglinda in mânã…

Trecurã ani si ani..pânã intr-o zi, când maestrul il zari pe discipol senin, zâmbind cerului, cu o luminã in ochi pe care nu o cunoştea…
-Ei,- il intrebã- ai aflat?
-Da- raspunse discipolul-am aflat ca: ”Esenta tuturor lucrurilor o gasesti in tine. Nimeni nu-ti va putea oferi fericirea.. numai tu. ..”
Când cineva te intrebã:
-Esti fericit?.. ce rãspunzi?!
-Da, sunt fericit!..Aceasta ce inseamna?! Inseamnã cã te-ai gãsit pe tine cel adevarat… Si ca te simti bine in pielea ta.. Te uiti in oglinda si te recunosti:
-Da, eu sunt ceea ce sunt..acela…si-s tare frumos, pentru ca am sufletul curat!!

Acum, cred ca am inteles ca fericirea nu se invata, ci se descopera in sine…
Iar pentru aceasta nu ai nevoie de nimeni din afara ta ca sa ti-o ofere… Ci doar de tine!!.
– Maestre,iti dau inapoi oglinda..nu-mi mai este de folos..
– Asa e , fiul meu-zâmbi multumit maestrul.
Te-ai gasit pe tine cel adevarat..Dar, ca sa fii pe deplin fericit, ofera din prea plinul tau si celorlalti. Dãruieste fericire din fericirea ta si vei avea insutit.
-Adevarat,..pot?
-Invaţã-i pe oameni sã se cunoasca, sã se descopere pe ei insisi, oferindu-le ocaziile, intamplarile prin care sã “afle”ceea ce au uitat:Fericirea sufletului viu…

Tu esti oglinda celuilalt, iar celalalt ,la rândul lui, oglinda celui de langa el…
Toti suntem oglinzi al unuia si aceluiasi tot. O viaţã intreaga colindam prin” sala oglinzilor” cautând-o pe cea originarã. In final, rãmân doar doua: tu si Dumnezeu,.iar intre voi Viata..infinita viata”…important este cum stii sã o traiesti..ce aduni in suflet, şi ce laşi in urma ta…

-Hai , acum la lucru..ca avem treabã!
Se despãrţira… doi intelepţi, pentru a trai in lume…TU, si imaginea ta in “oglinda”…