Uneori îți este dat în viață să întâlnești anumiți oameni, să citești anumite cărți, să vezi anumite filme. De multe ori, oamenii sunt cei care pot avea un impact major asupra ta și de multe ori forța unui individ te poate face să-ți revizuiești modul de a gândi sau de a face lucrurile. Fiecare din noi în interiorul său este un mic căutător al adevărului, al împliririi, al abundenței sau al fericirii. Îmi place să călătoresc, să cunosc oameni, tradiții, culturi, idei. Una din călătorii m-a marcat datorită unui om cu adevărat autentic. Un leader spiritual, un om de afaceri, un tată fericit, un om împlinit. Ioan mi-a povestit cum a început afacerea, mi-a povestit de fetița lui, de modul cum își petrecece timpul liber și cum își conduce propria afacere.
– Ceea ce gândim noi devin acțiuni iar toate gândurile noastre circulă libere prin univers, mi-a spus Ioan
– Da, este vorba de „legea atracției”, i-am spus eu
– Doar în oarecare măsură, legea atracției spune că tu atragi în viața ta ceea ce gândești, eu vorbesc de altceva și anume de „legea omnipotenței”!
– Și cum ar fi legea omnipotenței, am întrebat eu?
– Legea omnipotenței înseamnă că gândurile tale, nu te schimbă doar pe tine, îi schimbă și pe cei din jur și chiar întregul univers! Niciun gând pe care-l trimiți în univers nu rămâne fără răspuns. Fie primești tu ceva în schimb, fie primește altcineva.
– De unde știi aceste lucruri?
– Marian, unele lucruri pot să rămână învăluite în mister.
– În regulă. Povestește-mi, l-am provocat eu.
– Ne trec zeci de mii de ganduri prin minte în fiecare zi. Unele cercetări arată că am avea undeva la 60 000 de gânduri zilnic, majoritatea din ele inconștiente! Uneori gândurile au o legătură cu prezentul, alteori cu viitorul, uneori cu trecutul, iar alteori nu le găsim niciun sens și nicio poziționare temporală. Avem impresia că gândurile noastre sunt simple gânduri ele neavând niciun efect clar. Este numai o impresie. Din nou, cercetările au arătat fără dubiu că atunci când gândim emitem anumite unde care ies în afara corpului nostru! Întrebarea ar fi unde se duc aceste gânduri? La o distanța mai mare sau mai mică? Înfluențează ele într-un fel mediul sau nu? Ne influențează pe noi și pe cei din jurul nostru?
– Cred că ne influențează, i-am răspuns eu
– Poate uneori ai stat lângă o persoană care era tristă! Nu de puține ori ai rămas și tu cu această stare de tristețe, alteori o persoană veselă ți-a transferat această stare. Când folosesc termenul de gând nu am în vedere gândirea rațională sau logică ci am în vedere tot ceea ce poate simți, gândi și imagina un om. La fel, intri într-o încăpere și simți o tensiune fără măcar să observi nonverbalul oamenilor, pur și simplu simți. A ne imagina că ceea ce gândim nu are un impact asupra mediului încojurătoar poate fi o premisă bună, numai că este mai puțin demonstrabilă. Mai degrabă sunt suficiente dovezi că oamenii pot comunica și dincolo de gânduri. De câte ori nu vi s-a întâmplat să știți exact ce o să se întâmple? De câte ori nu ați avut același gând cu persoana de lângă voi fără măcar să schimbați două cuvine?
– Sunt în totalitate de acord!
Ioan își continuă povestirea.
Numește universul oricum dorești: Divinitate, Dumnezeu, Energie sau altcumva. Poate îți va veni greu se crezi însă fiecare gând al fiecărui om nu rămâne izolat în carapacea trupului. El merge în univers, deschide anumite canale de comunicare și întâlnește alte gânduri. Noi nu doar trimitem gânduri în Univers ci și primim! Atunci când primim un gând îl numim o idee bună, o idee rea, inspirație sau într-un alt fel. Un grup de cercetători japonezi au cercetat comportamentul unor maimuțe. Câteva din ele au fost învățate să spele cartofii înainte de a-i mânca. Pe măsură ce au fost învățate mai multe maimuțe, în același areal, maimuțe care nu văsuseră nciodată că acei cartofi au început să fie spălați au început să le spele și ele. Interesant nu-i așa?
Într-un anumit sat, oamenii gândesc într-un anumit fel, într-un anumit oraș la fel. Într-o anumită țară la fel. Ar fi ușor să spunem că la mijloc este vorba numai de ceea ce vedem însă este vorba de mai mult, este un mental colectiv constituit din forța gândului acelei comunități! Omul poate fi definit prin ceea ce este, ceea ce face și ceea ce are. Ceea ce face și ceea ce are este determinat în mare măsură de ceea ce este, de ceea ce simte și d imaginează. Practic ceea ce facem și ceea ce avem este o proiectare a interiorului nostru în exterior. Uneori această încercare de suprapunere a interiorului pe exterior nu este un fericită în sensul că există disonanțe, iar motivul pentru care se întâmplă acest lucru este că nu ne-am clarificat în ceea ce privește interiorul nostru.
– Poți să fii puțin mai precis? Iți sunt relativ clare ideile nu-mi dau seama exact unde vrei să ajung
Ioan continuă: mai concret, forța gândului operează sub imperiul legii omnipotenței. Leagea omnipotenței spune că ne putem influența destinul din forța gândului utilizând două căi simple:
Prima cale – Manifestarea legii omnipotenței în acțiunile noastre
Orice gând pe care-l avem, la nivel neurologic, creează anumite conexiuni care ne pot sprijini să avem un anumit comportament. Schimbând modul în care gândim ne putem schimba acținile și ceea ce vom face. Mintea este asemenea unei grădini care trebuie cultivată și îngrijită. Cu cât vom da atenție mai mare buruienilor și ne vom plânge de existența lor cu atât mai mult atunci când va veni vremea recoltei nu vom culege mai nimic. Buruienile trebuie smulse imediat pentru a da voie să crească ceea ce ne-am dorit ca mai apoi să rodească. Mulți oameni adoră să trăiască încojurați de buruieni și au un sistem bine pus la punct pentru a menține această stare. Ei caută adepți și se conving singuri că este mai bine așa.. Foarte posibil să fie mai bine așa!
Cu toții ne dorim ca visele noastre să devină realitate, însă cum ar putea deveni ceva realitate dacă nu este nici măcar visat. Gândul pe care-l ai se poate materializa în multe cazuri, poate într-o formă diferită, poate uneri deloc, poate uneori mai mult decât ți-ai imaginat. Gândul pe care-l ai este sămânța care va rodi mai târziu. Nu toate semințele vor fi roditoare la fel cum nu toate gândurile vor duce neapărat la ceva bun. Gândul pe care-l sădești în mintea ta poate pune pe pilot automat mai multe din zecile de mii de gânduri care-ți trec prin minte zilnic. Gândul pe care-l ai dacă are la bază o dorință puternică ar putea acapara aproape în toatalitate cele 60 000 de gânduri zilnice. Practic, ai avea o armată de gânduri la dispoziție care va căuta căi pentru ca gândul tău să devină realitate. Gândurile pe care le ai produc anumite trasformări în interiorul tău, provoacă anumite stări care vor conduce la noi gânduri sau la noi acțiuni.
Trebuie să fim atenți pentru că gândurile noastre se manifestă în formă pură ele nu fac distincție între bine și rău, între pozitiv și negativ. De exemplu atunci când ai o teamă cum ar fi aceea de a vorbi în public, pe măsură ce te gândești mai mult la acest lucru, pe aceeași măsură îți va crește teama. Gândul trebuie să fie precis, perfect focalizat pe ceea ce-ți dorești, nu pe ceea ce nu-ți dorești.
– Este totul clar până aici?
– Mai clar de atât nu se putea, povestește-mi de a doua cale!
A doua cale – Manifestarea legii omnipotenței în gândurile noastre
Spuneam mai înainte cum orice gând pe care-l avem ne poate influența ceea ce facem și ceea ce avem. Este un simplu lanț de cauzalitate. Mai mult însă, orice gând pe care-l avem este conectat la Univers. Noi trimitem permanent gânduri în univers. Trimitem în univers bucurie, iubire, invidie, furie, încredere, milă, compasiune, dăruire, contribuție, etc. Gândurile pe care le avem rezonează de asemenea cu alte gânduri din univers, se cioncnesc, se intersectează sau rezonează. Asemenea undelor radio, gândurile noastre circulă nestingherite prin univers. Creierul nostru nu are doar capacitatea de a trimite ci și de a recepționa. Aici intervine cu adevărat forța gândului. Atunci când trimitem un gând deschidem un canal de comunicare care va fi folosit de univers pentru a ne trimite gânduri. Atunci când trimitem bucurie, Universul va găsi o cale de a ne trimite bucurie prin acest filtru. Atunci când trimitem ideea de a câștiga bani Universul ne va trimite soluții, iar atunci când ne gândim la sărăcie și probleme Universul ne va trimite sărăcie și probleme. Universul nu gândește în locul tău, îți dă posibilitatea să primești exact ceea ce ceri, ce-ți dorești sau ce gândești. Sunt oameni care spun că cei care au bani sunt răoi și trimit în univers invidie. Ce vor primi de la univers? Doar idei că au dreptate și astfel banii se vor ține departe de ei. Iubind oamenii așa cum sunt, bucurându-te dăruind și ajuntând vei primi întotdeauna mai mult. Uneori universul mai face un pas și aduce în preajma ta oamenii de care ai nevoie sau lucrurile de care ai nevoie exact la momentul potrivit. De multe ori oamenii aceia erau chiar acolo numai că nu ia-I văzut.
– Cu alte cuvinte gândurile noastre nu ne influeanțează doar pe noi? Îi influențează și pe ceilalți? Sau, cum îmi dau seama exact de ideile pe care le primesc înapoi, dacă sunt bune sau nu? am întrebat eu.
– Aici nu avem de-a face cu logica, uneori ideile pe care le avem parcă nu ai nicio legătură cu realitatea. Mesajele primite nu au întotdeauna claritatea necesară. De exemplu, dacă te vei gândi la o afacere, cel mai probabil câteva mii de oameni vor primi simultan aceeași idee. Doar doi – trei o vor pune în aplicare, restul se vor plânge. Universul comunică cu o viteză uimitoare. Atunci când spui că ești inspirat ai primit un gând. Gândurile pe care le primești nu au o logică, uneori primești gândul că trebuie să faci ceva diferit astăzi, alteori primești gândul că trebuie să încerci o idee de afacere, alteori că trebuie să suni câțiva prienteni. A încerca să deslușești acest mecanism nu merită efortul decât după ce ai acționat. Uneori abia după ce acționezi îți dai seama care a fost scopul sau sensul. Exact așa s-a întâmplat cu afacerea mea. M-am trezit într-o dimineață că trebuie să fac asta. Nu aveam nimic, nici bani, nici relații, nici economii. Pe măsură ce am dat ideii teren să se dezvolte au aparut soluții și oportunități una câte una.
În acest malaxor puterea gândului și legea omnipotenței presupune ca tu să-ți deschizi cât mai multe filtre către univers. Deschide filtrul bucuriei, contribuției, abundenței și iubirii în primul rând. Având aceste filtre deschise vei fi pregătit să primești oportunități, bucurii și iubire. Fiecare clipă este o ocazie de a trimite un gând potrivit cu ceea ce-ți dorești. Vei vedea cum vei primi înapoi. Să nu fii surpins pentru că de obiecei poți primi mult mai mult decât te-ai aștepta!
Ceea ce simți, gândești și imaginezi conform primei căi se va traspune în viața ta. Armonizându-ți gândirea îți armonizezi viața și relațiile cu cei din jur. Uneori este de ajuns să trimitem un gând de bucurie sau iubire către o persoană și lucrurile se rezolvă ca prin magie. Iar, conform celei de-a doua căi tot ceea ce gândești este trimis simultan și în univers și deschide filtre pentru ca tu să primești mai mult.
Un sceptic ar putea să spună că este imposibil, pentru că nu crede că trimițând anumite gânduri poți primi aceleași gânduri. Este foarte posibil ca în cazul acestui sceptic leagea omnipotenței să aibă cea mai mare aplicabilitate. El nu crede și universul ce-i va trimite? Dovezi și soluții că are dreptate! Este un paradox minunat care-ți poate aduce mai multă împlinire și mai multă bucurie în viața ta.
Poate ai dovezi în viața ta că lucrurile stau așa cum sunt descrise sau poatdeze ai dovezi contrarii! Felicitări, în ambele cazuri demonstrezi omnipotența ta ca individ în acest măreț Univers!
– Ioan, ce alte lucruri ai mai învățat în călătoriile tale?
– Marian, aplică legea omnipotenței timp de cel puțin două săptămâni și foarte curând ne vom reîntâlni!
– Ești mai puternic decât pari și îți imaginezi!
Am discutat cu Ioan despre forța gândului și despre felul cum gândul nu ne schimbă destinul doar nouă, ci și celor din jur. Unii oameni mor la 60 de ani, alții la 100 de ani, iar cei mai mulţi oameni însă „mor” în jurul vârstei de 30 de ani și sunt îngropați la 70 sau 80 de ani.
Ioan: Unii oameni aleg să moară tineri, ei nu se mai bucură de viață, au un singur scop şi anume, acela de a plăti facturi.
– Ioan, însă fiecare trebuie să supraviețuiască, nu ai cum altfel, trebuie să plătești chiria și utilitățile și alte lucruri cum ar fi școala copilului și așa mai departe, i-am răspuns eu.
– Vezi tu Marian, nu este nimic anormal în a achita o factură, problema apare când doar asta facem. Atunci când mergem teleghidați la birou ne întoarcem obosiți, ajungem acasă, dăm drumul la televizor, schimbăm două vorbe cu partenerul de viață și ne culcăm. La sfârșitul lunii ne primim salariul, plătim facturile și reluăm ciclul.
– Ioan, și cum ar trebui să procedăm?
– În mod paradoxal, noi dorim să ne bucurăm de viață însă amânăm. De câte ori nu ne spunem: „de mâine o să fac și o să dreg”, ‚începând cu luna viitoare o să mă ocup mai mult de mine și de familia mea”, „începând de la anul… „etc. Pentru cei mai mulți oameni DE MÂINE, rămâne mâine pentru totdeauna. Acest mâine nu devine niciodată azi sau ACUM, traieste clipa.
– Totuși noi trăim în prezent, nu-i așa?
– Cu siguranță că da. Trăim în prezent, însă numai ca suspendare între trecut și viitor, traieste clipa este !
– Cam greu de înțeles Ioan, ai putea să-mi explici puțin?
– Dus puțin la extrem s-ar putea spune că nu trăim deloc. Nici o clipă nu o savurăm cu adevărat. Totdeauna ne preocupă cele întâmplate sau ne facem griji pentru viitor. Trăim cu gândul la un trecut pe care nu-l putem schimba și la un viitor care deocamdată nu există. Ființa noastră aici și acum, până la urmă este singura realitate pe care însă, noi o ignorăm cu voie sau fără voie.
– Adică ai vrea să-mi spui că a-ţi face planuri este un lucru rău?
– Nicidecum! A fi arhitectul propriului viitor reprezintă un demers provocator pentru oricare ființă umană. Orice viitor devine prezent la un moment dat, iar când viitorul devine prezent ar trebui să-l savurăm mai mult. Putem să ne facem și planuri, însă înaine de planuri trebuie să ne oprim o clipă pentru a savura prezentul. Prezent înseamnă că existăm, respirăm, iubim şi plângem. Prezentul este cadoul autentic pe care noi totdeauna îl punem deoparte.
– Cred că încep să înțeleg.
– Mai clar, uităm să fim prezenţi în viaţa noastră sau amânăm la nesfârșit până când chiar lucrurile se vor sfârși.
Ioan: Unii oameni aleg să moară tineri, ei nu se mai bucură de viață, au un singur scop şi anume, acela de a plăti facturi.
– Ioan, însă fiecare trebuie să supraviețuiască, nu ai cum altfel, trebuie să plătești chiria și utilitățile și alte lucruri cum ar fi școala copilului și așa mai departe, i-am răspuns eu.
– Vezi tu Marian, nu este nimic anormal în a achita o factură, problema apare când doar asta facem. Atunci când mergem teleghidați la birou ne întoarcem obosiți, ajungem acasă, dăm drumul la televizor, schimbăm două vorbe cu partenerul de viață și ne culcăm. La sfârșitul lunii ne primim salariul, plătim facturile și reluăm ciclul.
– Ioan, și cum ar trebui să procedăm?
– În mod paradoxal, noi dorim să ne bucurăm de viață însă amânăm. De câte ori nu ne spunem: „de mâine o să fac și o să dreg”, ‚începând cu luna viitoare o să mă ocup mai mult de mine și de familia mea”, „începând de la anul… „etc. Pentru cei mai mulți oameni DE MÂINE, rămâne mâine pentru totdeauna. Acest mâine nu devine niciodată azi sau ACUM, traieste clipa.
– Totuși noi trăim în prezent, nu-i așa?
– Cu siguranță că da. Trăim în prezent, însă numai ca suspendare între trecut și viitor, traieste clipa este !
– Cam greu de înțeles Ioan, ai putea să-mi explici puțin?
– Dus puțin la extrem s-ar putea spune că nu trăim deloc. Nici o clipă nu o savurăm cu adevărat. Totdeauna ne preocupă cele întâmplate sau ne facem griji pentru viitor. Trăim cu gândul la un trecut pe care nu-l putem schimba și la un viitor care deocamdată nu există. Ființa noastră aici și acum, până la urmă este singura realitate pe care însă, noi o ignorăm cu voie sau fără voie.
– Adică ai vrea să-mi spui că a-ţi face planuri este un lucru rău?
– Nicidecum! A fi arhitectul propriului viitor reprezintă un demers provocator pentru oricare ființă umană. Orice viitor devine prezent la un moment dat, iar când viitorul devine prezent ar trebui să-l savurăm mai mult. Putem să ne facem și planuri, însă înaine de planuri trebuie să ne oprim o clipă pentru a savura prezentul. Prezent înseamnă că existăm, respirăm, iubim şi plângem. Prezentul este cadoul autentic pe care noi totdeauna îl punem deoparte.
– Cred că încep să înțeleg.
– Mai clar, uităm să fim prezenţi în viaţa noastră sau amânăm la nesfârșit până când chiar lucrurile se vor sfârși.
Totdeauna suntem în viteză către serviciu, către bancă, către casă sau către o întâlnire. Ne definim în totalitate prin ceea ce avem în posesie. Nu am văzut nici un om care să-și ia cu el mașina în viața de apoi, însă cu toate acestea suntem aproape obsedați de lucrurile pe care le-am putea deține.
– Şi mă rog, ce-i rău în a deține un bun, am întrebat eu?
– Nu-i nimic rău în a deține ceva material, nu-i nimic rău nici în a-ți dori lucruri care te fac să te simți împlinit.
– Nu mai înțeleg!
– A deține ceva nu-i rău în sine, problema apare atunci când toată viața se reduce la a deține ceva. Poți să-ți dorești o casă, o mașină, haine de calitate, excursii în țări exotice, etc. Este chiar bine să ai anumite lucruri, însă mulți oameni cad în capcana că vor fi fericiți atunci când vor deține acele lucruri. Cei mai mulți dintre oameni nu sunt fericiți când vor obține anumite lucruri pentru că în secunda următoare își propun să obțină alte lucruri și astfel ei uită să se bucure că respiră, că există. Practic, atunci când oamenii vorbesc despre ei se definesc prin ceea ce au, însă despre ei ca ființe umane nu vorbesc deloc. În mod practic, oamenii sunt absenți din viața lor. Vorbesc de case, de proiecte, de salarii, de taskuri, de facturi și mai puțin de ei ca ființe umane care există aici și acum.
– Adică, noi ar trebui să nu mai vorbim cu alți oamnei despre ce avem?
– Marian, nu am vrut să spun acest lucru. Până la urmă nu este vorba de ceea ce vorbim cu ceilalți, ci de ceea ce vorbim cu noi.
– Adică ar trebui să stăm mai des de vorbă cu noi?
– Da, și nu numai atât! Din când în când ar fi foarte bine să ne mai oprim în loc. Aici nu vorbesc de ceea ce mulți oameni numesc concedii, ci vorbesc de măcar 2-5 minute zilnic în care să ne punem câteva întrebări și să avem o discuție onestă cu noi!
– Şi ce-am putea discuta?
– În primul rând te-ai putea întreba cât de prezent ești în viața ta. Lasă această întrebare să meargă prin mintea ta și permite-ţi să primești toate răspunsurile pe care ți le oferi! Bucură-te de tot ceea ce primești! Rămâi o clipă în loc și savurează momentul! Dacă ar fi să facem o proiecție din interior către exterior am putea distinge trei stadii: Cine ești? Ce faci? și Ce ai? Poți răspunde la nesfârșit la întrebarea „CE AI?”, însă nu-ți va oferi un nivel de autenticitate care să te ajute. A două întrebare CE FACI? merge ceva mai în profunzime, este mai mult despre tine și despre acțiunile tale. Și răspunsurile la întrebarea ce faci te pot ajuta. Plătești doar facturi? Ești doar un mort viu care se plimbă printre documente? În ce măsură ceea ce faci te împlinește? Atenție, răspunde-ți la întrebarea ce faci, nu „ce vei face?” Analizează prezentul aici și acum!
– Adică nu contează ce voi face?
– Poți să-ţi răspunzi la întrebarea ce voi face, însă cu altă ocazie, analizează ce faci acum, ce ai făcut în aceste zile și în ce măsură te împlinește. Întreabă-te cât de prezent ești în viața ta! Și apoi întreabă-te cine ești și lasă această întrebare în mintea ta preț de câteva minute. Nu te forța să dai răspunsuri, mai interesant ar fi dacă reușești să nu te gândești la nimic.
– Și ce mi-aș putea răspunde?
– Marian, aici nu există răspunsuri corecte sau greșite și nici nu doresc să-ți dau variante pentru a te influența. Orice răspuns este bun atâta vreme cât simți că este autentic!
– Și cu plata facturilor cum rămâne că nu am înţeles?
– Cotidianul, poate să rămână cotidian.
– Adică ar trebui să nu mai merg la serviciu și să donez tot ce am și să aștept să-mi pice din cer?
– Poți să aștepți, nu-ți va pica nimic.
– Eu vorbesc despre a te opri în loc din când în când, nu de a renunța la ceva!.Important este să te descoperi pe tine și să te bucuri de fiecare clipă. Cu alte cuvinte trebuie să încetezi a mai fi actor într-un film regizat de altcineva. Poți să fii regizorul propriei vieți și actor totodată! Fii tu prezent în viața ta , alături de oamenii pe care-i iubești. Bucură-te de lucrurile mari, dar mai ales de cele mici. Încearcă să găsești o bucurie în tot ceea ce faci, atât în plan personal cât și la job. Permite-i ființei tale să se reverse în tot ceea ce faci și în tot ceea ce ai. Mulți oameni, în mod paradoxal se gândesc că vor fi în stare să să bucure de ceea ce vor obține chiar dacă nu sunt capabili să se bucure de ceea ce au. Realitatea arată însă că acel om care nu este capabil să se bucure de ceea ce are, niciodată nu va reuși să se bucure de ceea ce va obține.
– Așa este, am aprobat eu!
– Marian, discuția pe care am avut-o nu este despre viitor și nici despre trecut, este despre prezent. Nu are sens să te îngrijorezi, viitorul oricum va veni, ce faci însă tu până vine viitorul? Cine ești tu cu adevărat? Până la viitoarea întâlnire meditează pe marginea acestei întrebări:
o Cât de prezent ești tu în viaţa ta?
Scris de Marian Rujoiu,
Trainer Extreme Training
www.marian-rujoiu.ro
www.traininguri.ro
– Şi mă rog, ce-i rău în a deține un bun, am întrebat eu?
– Nu-i nimic rău în a deține ceva material, nu-i nimic rău nici în a-ți dori lucruri care te fac să te simți împlinit.
– Nu mai înțeleg!
– A deține ceva nu-i rău în sine, problema apare atunci când toată viața se reduce la a deține ceva. Poți să-ți dorești o casă, o mașină, haine de calitate, excursii în țări exotice, etc. Este chiar bine să ai anumite lucruri, însă mulți oameni cad în capcana că vor fi fericiți atunci când vor deține acele lucruri. Cei mai mulți dintre oameni nu sunt fericiți când vor obține anumite lucruri pentru că în secunda următoare își propun să obțină alte lucruri și astfel ei uită să se bucure că respiră, că există. Practic, atunci când oamenii vorbesc despre ei se definesc prin ceea ce au, însă despre ei ca ființe umane nu vorbesc deloc. În mod practic, oamenii sunt absenți din viața lor. Vorbesc de case, de proiecte, de salarii, de taskuri, de facturi și mai puțin de ei ca ființe umane care există aici și acum.
– Adică, noi ar trebui să nu mai vorbim cu alți oamnei despre ce avem?
– Marian, nu am vrut să spun acest lucru. Până la urmă nu este vorba de ceea ce vorbim cu ceilalți, ci de ceea ce vorbim cu noi.
– Adică ar trebui să stăm mai des de vorbă cu noi?
– Da, și nu numai atât! Din când în când ar fi foarte bine să ne mai oprim în loc. Aici nu vorbesc de ceea ce mulți oameni numesc concedii, ci vorbesc de măcar 2-5 minute zilnic în care să ne punem câteva întrebări și să avem o discuție onestă cu noi!
– Şi ce-am putea discuta?
– În primul rând te-ai putea întreba cât de prezent ești în viața ta. Lasă această întrebare să meargă prin mintea ta și permite-ţi să primești toate răspunsurile pe care ți le oferi! Bucură-te de tot ceea ce primești! Rămâi o clipă în loc și savurează momentul! Dacă ar fi să facem o proiecție din interior către exterior am putea distinge trei stadii: Cine ești? Ce faci? și Ce ai? Poți răspunde la nesfârșit la întrebarea „CE AI?”, însă nu-ți va oferi un nivel de autenticitate care să te ajute. A două întrebare CE FACI? merge ceva mai în profunzime, este mai mult despre tine și despre acțiunile tale. Și răspunsurile la întrebarea ce faci te pot ajuta. Plătești doar facturi? Ești doar un mort viu care se plimbă printre documente? În ce măsură ceea ce faci te împlinește? Atenție, răspunde-ți la întrebarea ce faci, nu „ce vei face?” Analizează prezentul aici și acum!
– Adică nu contează ce voi face?
– Poți să-ţi răspunzi la întrebarea ce voi face, însă cu altă ocazie, analizează ce faci acum, ce ai făcut în aceste zile și în ce măsură te împlinește. Întreabă-te cât de prezent ești în viața ta! Și apoi întreabă-te cine ești și lasă această întrebare în mintea ta preț de câteva minute. Nu te forța să dai răspunsuri, mai interesant ar fi dacă reușești să nu te gândești la nimic.
– Și ce mi-aș putea răspunde?
– Marian, aici nu există răspunsuri corecte sau greșite și nici nu doresc să-ți dau variante pentru a te influența. Orice răspuns este bun atâta vreme cât simți că este autentic!
– Și cu plata facturilor cum rămâne că nu am înţeles?
– Cotidianul, poate să rămână cotidian.
– Adică ar trebui să nu mai merg la serviciu și să donez tot ce am și să aștept să-mi pice din cer?
– Poți să aștepți, nu-ți va pica nimic.
– Eu vorbesc despre a te opri în loc din când în când, nu de a renunța la ceva!.Important este să te descoperi pe tine și să te bucuri de fiecare clipă. Cu alte cuvinte trebuie să încetezi a mai fi actor într-un film regizat de altcineva. Poți să fii regizorul propriei vieți și actor totodată! Fii tu prezent în viața ta , alături de oamenii pe care-i iubești. Bucură-te de lucrurile mari, dar mai ales de cele mici. Încearcă să găsești o bucurie în tot ceea ce faci, atât în plan personal cât și la job. Permite-i ființei tale să se reverse în tot ceea ce faci și în tot ceea ce ai. Mulți oameni, în mod paradoxal se gândesc că vor fi în stare să să bucure de ceea ce vor obține chiar dacă nu sunt capabili să se bucure de ceea ce au. Realitatea arată însă că acel om care nu este capabil să se bucure de ceea ce are, niciodată nu va reuși să se bucure de ceea ce va obține.
– Așa este, am aprobat eu!
– Marian, discuția pe care am avut-o nu este despre viitor și nici despre trecut, este despre prezent. Nu are sens să te îngrijorezi, viitorul oricum va veni, ce faci însă tu până vine viitorul? Cine ești tu cu adevărat? Până la viitoarea întâlnire meditează pe marginea acestei întrebări:
o Cât de prezent ești tu în viaţa ta?
Scris de Marian Rujoiu,
Trainer Extreme Training
www.marian-rujoiu.ro
www.traininguri.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Multumesc ca esti alaturi de mine.