Inainte de a-ti cauta jumatatea, fii intregul tau!

Observ uneori cu amuzament, alteori cu tristete, problemele pe care le intampina oamenii in cuplu sau in casnicie. Nu am experienta personala in casnicie dar sunt un fin observator al casatoriilor din jurul meu, pentru ca mereu mi-a placut sa studiez oamenii.„Laptele si mierea” nu mai sunt de lunga durata pentru ca relatiile se consuma mult mai repede ca inainte. Azi a fost nunta si, in functie de situatie si de personalitatile lor, aproape ca deznodamantul e previzibil. O dovedesc si statisticile privind divorturile sau cele privind adulterul. Nu as vrea insa sa gandim negativ pentru ca sunt si cupluri, e adevarat din ce in ce mai rare, pe care le numim suflete pereche. Persoane facute sa fie impreuna si pe care nimeni si nimic nu le poate desparti. Pe langa aceste exemple tot mai rare traiesc si cupluri care aleg sa divorteze sau sa ramana in relatia deteriorata pe care o au, din motive financiare, pentru copii sau pur si simplu din frica de schimbare, de necunoscut sau frica de asumare a unui esec. Asa e viata, explicam noi in doua cuvinte, oftand. La urma urmei fiecare alege sa faca ce crede de cuviinta.

La o analiza mai atenta aflam insa ca ajungem sa fim nemultumiti de viata pe care o traim pentru ca NU stim CE vrem cu adevarat si nu avem curajul sa ne asumam nimic in plus fata de ceea ce suntem acum. Nu stim CE anume ne dorim de la cel de langa noi iar acesta este motivul pentru care facem alegeri gresite sau ne trezim intr-o casnicie singuri si fara nicio legatura cu persoana careia i-am promis candva loialitate, fidelitate, iubire si intelegere. Mai rau de atat, alegem sa intram in diferite relatii pentru a ne satisface anumite nevoi, nefiind constienti ca acest fapt ne va aduce intr-un final doar deservicii. Nu trebuie sa intram niciodata intr-o relatie ca sa uitam pe cineva din trecut sau pentru ca avem nevoie de protectie parinteasca sau ca ne e frica de singuratate. Alegem sa infiripam o relatie atunci cand stim foarte clar ce vrem, ce ne dorim de la cel de langa noi, si atunci cand gasim acea persoana care ne poate oferi ceea ce dorim fara sa cerem asta! Dar cand stim cu adevarat ce vrem? Sunt persoane care traiesc o viata intreaga nestiind ce vor cu adevarat. S-au casatorit apoi au distrus familia, si-au maltratat psihic si emotional copiii si pe ele insele. Mai sunt persoane care din copilarie au trecut direct in casnicie, fara sa ajunga la maturitate si discernamant matur. In ultima situatie toate sunt bune si frumoase pana cand indivizii ajung la varsta de 28-30 de ani. Se trezesc brusc cu palpitatii, ca dintr-un vis, spunand ca vor sa plece din casnicie…sa se regaseasca. Asta pentru ca nu au experimentat suficient inainte iar forta lor interioara se impotriveste vietii pe care o duc acum; o considera anosta, se simt incorsetati, legati de maini si de picioare motiv pentru care nu mai vor sa stea in acest prezent ci sa plece la plimbare, sa traiasca si altceva. Nu ne referim la sex aici ci pur si simplu la partea de socializare, de flirt cu sexul opus, la sentimentul de a fi curtata in cazul femeilor, la sentimental de a te indragosti si de a da frau liber la ceea ce urmeaza mai departe, la a schimba oricand partenerul daca nu ti se potriveste, incercand altceva, la a cunoaste cum sunt structurati barbatii ca fiinte umane si cat de diferite sunt femeile fata de ei. N-ai cum sa stii ce inseamna toate astea decat daca le traiesti tu. Problema este ca suntem construiti de asa natura incat n-avem cum sa nu fim curiosi ce inseamna ce am enumerat mai devreme, de aceea in multe cazuri, vedem oameni care dupa 30 de ani incep sa isi traiasca…adolescenta. Fiecare cu altcineva, nu cu partenerul de viata. Unii sunt cinstiti si onesti si recunosc ceea ce simt, alegand sa divorteze iar altii traiesc in duplicitate, cu relatii in paralel. Vreau sa pun accent pe cuvantul “relatii”, pentru ca e o situatie cu totul diferita fata de o escapada amoroasa care intr-o societate moderna unele cupluri o accepta.
Ar mai fi cel putin o situatie interesanta de studiu. Aceea in care partenerii cresc si se maturizeaza impreuna, crezand ca sunt un cuplu adevarat. Pozeaza in familia perfecta, cei din jur ii invidiaza. Fac copii, merg in concedii, se poarta exemplar in prezenta celorlalti, dar ajunsi la maturitate, tot de aceeasi problema se lovesc pentru ca si ei sunt oameni, nu-i asa? In sufletul lor e tristete si multa frustrare. Frustrare care se revarsa pe cei din jur si chiar pe proprii lor copii. Aleg insa sa stea o vreme asa, pentru ca sunt o familie model, nu? Va amintiti, toata lumea ii indrageste, cum ar putea sa se desparta, ei nici macar nu vor sa isi recunoasca problema aparuta. Nici in aceste cazuri, end-ul nu e cu happy ca in povestile din copilarie.
Dar totusi, care e solutia? Cine o cunoaste? Raspund cat se poate de clar si de simplu: NOI. Solutia e la noi iar noi trebuie sa ajungem sa o cunoastem. Noi trebuie sa aflam ce si cum e mai bine pentru noi: sa traim singuri, sa traim singuri in doi, sa traim in doi fericiti si impacati, sa traim relatii scurte si intense, sa experimentam tot ce dorim, sa traim exact asa cum ne cere sufletul nostru. Dar pentru a afla ce ni se potriveste trebuie sa ajungem sa ne cunoastem, sa fim un tot unitar, un intreg, sa ne structuram putin gandurile si dorintele inainte de a ne cauta jumatatea. Iar despre “jumatate” va promit un articol separat, pentru ca nici aici lucrurile nu sunt asa simple cum par ;)

Articol scris de Aurelia Marcoane
Sursa