Facebook Like

Tu nu ești singur

EMAG

marți, 30 aprilie 2013

Atac premeditat asupra vieții!!! Pericolul este uriaș și iminent



RĂSPÂNDEȘTE ACESTE INFORMAȚII!
Pe 6 mai, a doua zi de Paște, desi Cristos va învia, Comisarii Europeni întruniți la Bruxeles vor încerca să-l omoare din nou votând un Regulament European Privind Semintele si Materialele de Multiplicare care va pune sub obroc semintele noastre traditionale, vechi si ancestrale, moștenite de noi din tata in fiu de-a lungul generatiilor de la inceputul timpului si vor lasa loc semintelor mortii, modificate genetic si hibridate.

Privind acest fapt fara precedent mă gandesc la 3 mari întrebari care se pun si la raspunsurile ce se cer date:

1-De ce un regulament European si de ce acum?

Pentru ca samsarii mortii si-au dat seama ca lumea incepe sa se trezeasca incepand din vest de acolo de unde au inceput si ei atacul asupra semintelor oamenilor, pentru ca șpăgile au fost date, oficialii trebuie să-si facă treaba acum ca dupa alegerile europene de la anul conform calculelor lor vor trebui date mult mai multe spagi si unse mult mai multe usi din cauza unei alte configuratii a locurilor in noul parlament.

Pentru ca si-au facut calculele si au constatat ca in ciuda ofensivei fara precedent a semintelor lor majoritatea covârsitoare a patrimoniului semincer al umanitatii este la noi si este liber.

Pentru ca si-au dat seama de imensa placinta pe care o reprezinta aceasta mostenire si pentru ca nu pot ajunge la ea atunci s-o distruga si sa puna rahatul lor in loc ca pana la urma lumea se va obisnui neavând incotro.

Pentru ca prea a inceput lumea sa se prinda ca fiecare samanta de-a lor e insotita de un intreg pachet tehnologic de insecticide, pesticide si fungicide si cand se renunta la o samanta de-a lor se renunta si la acestea si atunci ia sa-i lasam noi fara alternative.

Pentru ca un regulament ii scuteste de bataia de cap a unor dezbateri si unor modificari si amendamente in parlamentele nationale si atunci ce atata bataie de cap si alti bani cheltuiti ca sa mituiasca si parla mentele tuturor tarilor din Europa cand un regulament le rezolva ele gant problema.

2-Care este impactul pe care il va avea acest regulament odata adoptat?

Primul si foarte devastator va fi distrugerea tuturor afacerilor ce tin de semintele traditionale si anume producatorii de seminte traditionale, pastratorii de seminte traditionale, cultivatorii de seminte traditionale si se pare si bancile nationale de gene si institutele nationale de cercetari.

Va urma incet incet disparitia de pe piata a oricarui aliment gustos si hranitor a oricarei legume si oricarui fruct parfumat si apetisant si inlocuirea lor cu legumele si fructele gen plastic.

Distrugere traditiilor de targuri si oboare unde se fac schimburi si se daruiesc seminte si material saditor.
Inrobirea taranilor catre multinationalele ce le vor vinde din ce in ce mai scump semintele odata ce-si vor fi pierdut semintele proprii.

Disparitia treptata a albinelor datorita pachetului chimic ce insoteste fiecare samanta de-a multinationalelor si care omoara acesti lucratori gratuiti, apropo tot prin grija multinationalelor s-a blocat un proiect de regulament ce interzice niste insecticide daunatoare albinelor urmand ca sa se mai incerce o data votarea luni 29 aprilie 2013.

Si in fine cireasa de pe tort este ca vor fi atat de multi oameni bolnavi datorita hranei nesanatoase provenita din aceste seminte ale mortii ramase singure pe piata ca nici oamenii care sunt constienti ca ce mananca îi face sanatosi sau bolnavi nu vor mai avea alternetive.Atunci, paianjenii puterii oculte ce stau in ascunzisurile lor vor jubila cercul fiind de acum inchis frumos si elegant: Am mancat hrana lor, am baut apa lor, am primit emotiile pe care ei ni le induc prin media lor si ne-am inbolnavit, acum urmeaza ca banii lor sa nu ramana cumva la noi asa ca ii vom da pe medicamentele lor, ne vom trata in spitalele lor unde ne vom deveni dintr-odata bolnavi cronici si vom deveni sclavii lor avand nevoie de banii lor ca sa cumparam obiectele lor si tot asa.

Tonul profund pesimist adoptat a fost pentru a va arata gravitatea problemei iar acum odata cu intrebarea:

3-Ce e de facut?

si raspunsurile la ea sa devenim din nou optimisti cand vom vedea cat de usor se pot demonta masinatiunile lor.

Pentru inceput, aduceti la cunostinta tututror oamenilor acest fapt si cereti de urgenta socoteala celor pe care i-ati ales. In functie de locul unde va desfasurati activitatea constientizati in jurul dumneavoastra gravitatea problemei.

Dati o sansa agriculturii taranesti fiind constienti ca de fiecare data cand cumparati un produs alimentar alegeti intre ei si marile concerne multinationale intre hrana sanatoasa pe care v-o dau ei si cea nesanatoasa oferita de ceilalti.

Duceti o lupta de rezistenta adoptand gradinaritul urban asigurandu-va in acest fel un minim de hrana sanatoasa iar sfaturi primiti de la noi ECORURALIS - www.ecoruralis.ro si de la alte organizatii neguvernamentale.

Daca sunteti la tara intocmiti-va propria gradina de legume si plante aromate precum si cativa pomi fructiferi, cresteti cateva pasari si evitati folosirea chimicalelor adoptand ceaiurile si maceratele de plante sfaturi gasind de saptamana viitoare tot pe site-ul nostru.

Cereti seminte traditionale in mod gratuit de pe site-ul nostru inmultiti-le pastrati-le si oferiti-le la randul vostru in dar.

Deveniti gardieni de seminte si intrati intr-o retea nationala de pastratori in situ de seminte traditionale in asa fel ca patrimoniul nostru national sa nu se piarda.

Cautati metode de vindecare alternative, medicina alopata asa cum s-a transformat ea in ultimul timp devenind o medicina a fricii si mortii.

Deveniti constienti ca mancand sanatos, bând apa din izvoare sau din fantani in panza freatica pe care va trebui sa le gasiti si renuntand la apa din peturi care e o apa moarta si nociva si experimentând doar emotii pozitive lasand la o parte ura, supararea, neiertarea, osândirea, invidia etc este o chestiune de timp si chiar scurt pana cand veti deveni perfect sanatosi.

Isus Cristos poate fi aflat doar in inima noastra, nicăieri altundeva asa ca haide-ti sa Îl asteptam cu speranta si bucurie, sa zicem cu totii Cristos A Înviat duminică de Paste si sa ne rugam ca luni 6 mai Dumnezeu sa le dea gandul cel bun celor ce vor vota.

Nicolae Lalu - Eco Ruralis

http://www.ecoruralis.ro/
 si
 
Dragii mei, dupa ce am primit acest mail, am lasat totul la o parte si am inceput sa scriu acest text, pe care doream de multa vreme sa-l trimit prin Newsletter, dar acum pare a fi mai mult decat necesar. La acest pericol exista mai multe rezolvari, pe unele le gasiti in linkurile de mai sus si de mai jos, iar pe celelalte vi le prezint acum. Daca mai aveti idei, va rog sa le spuneti, ca sa le impartasim tuturor. Daca suntem uniti, vom reusi! Iar de data asta, a reusi este vital atat pentru noi, cat si pentru copiii nostri.
1. Sa cumparam din piata si din orice magazin, NUMAI produse romanesti. In acest fel, ajutam productia romaneasca si blocam importul care ii face concurenta neloaiala. Alte doua motive pentru a face acest lucru este ca legumele si fructele noastre sunt MULT MAI GUSTOASE, iar Edgar Cayce, domnul care a trait in Satele Unite si facea profetii si punea diagnostice, a spus ceva extrem de important: SA MANCAM NUMAI PRODUSE CRESCUTE PE PAMANTUL PE CARE NE-AM NASCUT. La inceput nu am inteles de ce a spus acest lucru, dar cand am citit studiul despre apa, am priceput exact. Va promit ca il caut si vi-l retrimit. (daca cineva il are, il rog sa mi-l trimita, ca sa nu mai pierd vremea cautand)
2. Sa ne ducem la tara - pentru ca multi avem bunici, parinti, rude care au gradini cat de mici si sa cultivam acolo legume. Revine foarte ieftin (rasaduri, seminte etc) si avem ocazia sa mergem mai des, ca sa le udam, sa le plivim si ... sa le culegem, bucueandu-i, in acelasi timp, pe cei ramasi acolo, cand noi am plecat la "oras" si i-am lasat singuri. Nici nu va imaginati (cei care nu ati trait aceasta bucurie) cat e de fantastic, ce implinit te simti, ce iubit de Dumnezeu, cand culegi roade ale plantelor pe care tu le-ai ingrijit. Nu voi uita niciodata ochii bunicii mele cand lua un castravete, il stergea de sort si il manca. Era atata bucurie, implinire, satisfactie FERICIRE in acei ochi! Incercati si veti intelege ce vreau sa spun. Rasadurile de castraveti, rosii, vinete sunt suficient de ieftine, ca sa vi le permiteti. Uite ce frumos si VALOROS cadou de Pasti puteti face - atata voua, cat si familiei voastre.
3. Tot la tara putem creste gaini si, astfel, sa avem oua proaspete. Nu merg mai departe, ca sa va spun ca intr-o gradina mai mare si daca aveti si teren pe care creste iarba - oriunde ar fi el - si daca rudele de la tara au forta necesara, puteti cumpara o caprita. Produsele din lapte de capra sunt cele mai sanatoase, iar capra este considerata vaca saracului - deci, oricine o poate creste.
4. Stiu. Mai e de lucrat cu modul de a gandi, nu-i asa? Priviti si va minunati cat de perfect lucreaza Dumnezeu si ingerii! Uite ce fac! Sunt atat de multi oameni care au plecat de acasa, care nu mai vor sa lucrerze pamantul, care considera ca e mai usor la oras ... si uite ce se intampla! La oras, cumparand mancare din magazine, suntem OTRAVITI! Lucrurile devin clare, acum. Suntem otraviti cu ajutorul unor legi clare! Si atunci, ce alegem? Sa mancam otrava pe care ne-o pregatesc, cu grija, cei care se ocupa de asta, sau sa ne intoarcem acolo unde e totul curat, bun, sanatos si sa ingrijim pamantul pe care il avem si pe care atata timp l-am lasat in paragina? Nu fac apologia intoarcerii la tara (desi nu e nimic rau in asta), ci pun o intrebare VITALA pentru supravietuirea fiintei noastre umane. Ce alegem? E primavara si inca e timp pentru alegerea de a ne cultiva singuri hrana. Ce alegem? Credeti ca mai e timp de mofturi si false aere de "doamne", de genul... eu nu-mi murdaresc mainile si unghiile! Nicio problema. Cu otravurile pe care le mancam din magazine exista sansa ca ele sa cada singure de boli - si atunci sa ne para rau ca nu le-am ingrijit... muncind pamantul.
O forma extrem de importanta de dragoste de sine este sa fim atenti la ce bagam in gura.
Ajuta-te singur si Dumnezeu te va ajuta.
IMPREUNA VOM REUSI!
 
Si eu fac asta ! E minunat !!!

luni, 29 aprilie 2013

Frica este vindecată prin iubire

 
 
Scopul unei iluzii este să vă capteze pe deplin atenția, pentru a vă distrage în așa fel încât să nu vedeți ceea ce iluzionistul vrea să țină ascuns, nevăzut și nerecunoscut de către voi. Și voi sunteți iluzionistul! Ați vrut ca Dumnezeu să rămână ascuns, nevăzut, nerecunoscut. Iar iluzia pe care ați construit-o a funcționat extrem de bine.

Cu toate acestea, marea majoritate a omenirii a fost satisfăcută – valoarea noutății pălește – iar acum dorește și intenționează să vadă și să recunoască ceea ce a fost ascuns. Această intenție este în totală aliniere cu Voia lui Dumnezeu și, prin urmare, ea nu poate să nu fie îndeplinită; în consecință, omenirea se va trezi în bucuria veșnică. Destinul vostru divin este inevitabil, dar voi aveți liber arbitru și, prin urmare, voi vă puteți întârzia sosirea, trezirea voastră pe termen nelimitat, dacă voi așa alegeți – amintiți-vă că timpul este, de asemenea, iluzoriu!

Faptul că nu vă eliberați de bagaje– toate ”chestiile” emoționale pe care le-ați acumulat de-a lungul eonilor și a multelor vieți pe Pământ – vă întârzie. Cu noile energii care învăluie Pământul și care afectează pe toată lumea de pe planetă, toate explodează în conștiința voastră, din profunzimile voastre interioare, unde ele au fost ascunse, provocând tulburări emoționale dezechilibrante sau frământări interioare. Tot ceea ce trebuie să faceți este să le recunoașteți fără să stăruiți asupra lor și să le lăsați să treacă mai departe, așa cum vor și face. Nu mai aveți nevoie de nici una dintre ele (nu ați avut de fapt niciodată!), iar implicarea în ele, în încercarea de ale găsi vreun sens, nu este decât o mare distragere a atenției pentru voi. Lăsați-le doar să curgă și ele o vor face.

Da, este inconfortabil – ca și cum ați extrage o așchie sau un spin din trupul vostru, doare – dar dacă nu-l scoateți, el supurează și se infectează, devenind cu mult mai dureros și vă captează și mai mult atenția ca nu cumva să facă cangrenă. Din nou, este alegerea voastră dacă stăruiți asupra lor sau le lăsați să treacă, iar în această situație iertarea este cea care produce minuni, pentru că ea este, prin excelență, un balsam vindecător. Când ați fost jigniți sau abuzați, ego-urile voastre s-au ridicat pentru a vă proteja, insistând asupra faptului că aveți nevoie și că meritați despăgubiri, cerând în același timp recunoașterea și pedepsirea celui care v-a rănit. Acesta este un răspuns uman natural.

Cu toate acestea, dacă stăruiți asupra jignirii sau abuzului, amintindu-vă cu amărăciune durerea care v-a cauzat-o, încărcătura emoțională pe care aceasta o poartă vă ține în continuare sub tensiune și conduce la resentimente și mânie, care vă macină în continuare, făcând pacea sau mulțumirea imposibile. Atunci când alegeți să-l iertați pe făptaș – și pentru a face acest lucru aveți nevoie să vedeți evenimentul, incidentul dintr-o nouă perspectivă – se produce vindecarea, iar durerea începe să se atenueze. Intenția voastră de a ierta se întărește și mai mult, iar durerea se dizolvă. Desigur, vă mai puteți aminti ce s-a întâmplat, dar nu vă mai produce durere și nu mai stăruiți asupra ei, pentru că există lucruri mai plăcute și mai interesante cu care să vă ocupați mintea!

  Dacă iertarea vi se pare imposibil de luat în considerare, atunci rugați-vă ghizii sau îngerii să vă ajute. Descrieți ceea ce s-a întâmplat, așa cum i-ați povesti unui prieten apropiat, și lăsați apoi povestea pe care tocmai ați spus-o în grija lor, cu intenția ca încărcătura emoțională pe care aceasta o deține să fie eliberată. Intenția voastră este un instrument deosebit de puternic, dar cu siguranță vă este de foarte mare ajutor să cereți asistența celor din tărâmurile spirituale atunci când o stabiliți sau o folosiți. Ei sunt mereu acolo pregătiți să vă ajute. Adeseori, când împărtășiți povestea unui abuz sau a unei dureri cu un prieten, el vă compătimește, vă ține partea și este de acord că ceea ce s-a întâmplat este de neconceput. Pentru aceasta sunt prietenii, pe moment.

Dar pe urmă, când vreți să vă eliberați de durere, a spune din nou povestea, adeseori nu face altceva decât să vă întărească sentimentul de a fi fost victimizați, dezactivându-vă capacitatea de a privi evenimentul dintr-o perspectivă care să vă permită să recunoașteți durerea intensă cu care s-a confruntat agresorul vostru și care nu este altceva decât un strigăt după iubire, precum și dorința voastră profundă, deși ascunsă, de a ierta. Într-adevăr, pentru că voi sunteți ființe divine, ființe de iubire, dorința voastră cea mai intimă este de a vă împărtăși și expansiona iubirea în mod necondiționat și fără nici o discriminare, prin compasiune, înțelegere, vindecare și iertare.

Cu toate acestea, din momentul în care ați construit iluzia, voi v-ați ascuns acea parte din voi, cea mai mare parte a voastră, de sinele voastre egotice care au găsit-o periculoasă și terifiantă. Partea egotică din voi crede că lumea este un loc foarte periculos și vă prezintă în mod constant dovezi pentru a demonstra că așa și este. Ați observat probabil că cei care par mult mai calmi și mai împăcați cu ei înșiși sunt în general cei care sunt mult mai puțin conduși de ego decât cei care sunt conduși de angajamente și termene absolut necesar să fie onorate. Iar primii sunt mult mai puțin predispuși accidentelor sau incidentelor decât cei din urmă.

Ce așteptați, aceea aduceți în viața voastră! Este chiar atât de simplu. De câte ori ați spus sau ați auzit pe cineva spunând atunci când are loc un accident sau incident ”Știam că așa se va întâmpla!”? Așa că schimbați-vă așteptările pentru a vă schimba viața – și asa schimbați lumea! Iluzia încurajează frica, ea difuzează frică tuturor celor care-i acordă atenție și le întărește credința în frica căreia atât de mulți oameni îi sunt sclavi. Dacă vă eliberați de frică, nu mai puteți fi conduși sau controlați. Și atunci când, în ciuda fricii voastre, faceți ceva care vă înspăimântă, emoțiile pe care v-ați aștepta să le simțiți sunt cu mult mai reduse față de ceea ce v-ați imaginat.

  Frica este o metodă de control folosită cu mare succes și, ironic, adeseori cei mai înfricoșați sunt cei ale căror vieți par cele mai în siguranță. În iluzie nimic nu are sens. Etosul predominant este ” Iubirea este slabă! – Evitați-o! – Învingeți-vă fricile prin a fi puternici, plini de forță, exigenți, siguri și inflexibili!” Dar Iubirea este ca și oceanul ce se revarsă peste stânci. Oceanul este flexibil, dinamic, rezistent și atotcuprinzător, iar rocile sunt spălate și măcinate. Frica este boală și este vindecată prin iubire, compasiune, iertare și acceptare. Angajați-vă în iubirea lui Dumnezeu, iubirea de voi înșivă și iubirea pentru toată creația și aduceți-vă pe calea trezirii, care este destinul vostru inevitabil și care, constant, vă așteaptă pentru a vă ura bun venit Acasă! Iubitorul vostru frate, Isus.

Mesaj de la ISUS, prin John Smallman, 24 Aprilie 2013
. 
Traducere: Monica Poka .

http://johnsmallman2.wordpress.com/2013/04/24/fear-is-an-illness-and-it-is-healed-by-love-compassion-forgiveness-and-acceptance/

duminică, 28 aprilie 2013

The Speed of Thought - Puterea gandului (2011) - Film


Este vorba despre un bărbat care a crescut într-o casă construită special pentru el de NASA. Acesta ajută guvernul cu ajutorul puterilor sale telepatice, cei de la agenţie i-au spus că suferă de o boală contagioasă şi nu va putea părăsi incinta unde este ţinut de către agenţi guvernamentali. Bărbatul va intra la idei, atunci când va da peste o femeie care are aceleaşi abilităţi ca şi el; acesta va porni în aflarea adevărului.





Nu cred ca e ok sa-mi expun parerea aici dar stiu ca sunt multi in asentiment cu mine dupa vizionarea acestui film  !  Multi simtiti ce simt si eu in aceasta clipa si sunt ferm convinsa ca si noi vom afla adevarul intr-o zi despre tot ce ne inconjoara !

Legenda Cameliei

Am decis să vă fac cunoscută legenda cameliei, pentru că azi sărbătorim Floriile. Mulți nu știu că numele Camelia provine de la o floare și cu această ocazie doresc să îi urez mamei mele La Mulți Ani, să fie sănătoasă și frumoasă ca o zi de primăvară și ca floarea al cărei nume îl reprezintă.

Legenda Cameliei
În Japonia, camelia, numită “Tsubaki”, este cunoscută drept floarea care aduce primăvara. Într-o legendă japoneză, se povestește despre un tufiș cu flori de camelie care umbla prin noapte în grădina unui samurai din Matsue. Plimbările acestea stranii și neliniștitoare au devenit atât de frecvente încât stăpânul grădinii a poruncit ca acest tufiș să fie tăiat. Când lucrul acesta a avut loc, un șuvoi de sânge a țășnit din trunchiul retezat al cameliei.
O altă legendă spune că trăia o dată o fiică de împărat deosebit de frumoasă, dar deosebit de singură, pe nume Camelia. Pentru a-și umple timpul, aceasta își petrecea majoritatea timpului vorbind cu florile și învățase limbajul acestora. În împărăția peste care domnea tatăl fetei trăia un balaur care obișnuia să mănânce toate fetele în vârstă de 14 ani. Cu cât se apropia mai mult fata de vârsta de 14 ani, cu atât era mai bine păzită și cu atât erau părinții ei mai îngrijorați. Cu toate că o păzeau cei mai iscusiți ostași, la ora 12 noaptea când fata împlinea 14 ani, balaurul reușește să intre în castel, în turnul unde fusese închisă și să o răpească, urmând să o ducă departe și să o mănânce. În drum spre locul unde locuia balaurul, Camelia implora florile de pe pajiștile înflorite peste care trece să o transforme într-o floare și să o salveze. Florile îi ascultă voia și o transformă într-o floare roz deosebit de fină, pe care balaurul o scapă din gheare și care cum atinge solul prinde rădăcini, dând naștere la noi flori de cele mai variate culori și forme. Această floare urma să se numească Camelia.
 
Camelia în romane
În romanul “Dama cu camelii”, de Alexandre Dumas, eroina Marguerite, numită și “Dama cu camelii”, îl mustra pe un necunoscut curtezan pentru faptul că îi adusese un buchet de flori foarte parfumat. Alergică la mirosul puternic al florilor, Marguerite prefera să păstreze în preajma ei un buchet cu camelii cu un parfum discret, pentru a evita crizele de tuse. În acest roman, dar și în alte opere literare se afirmă că florile de camelie nu ar avea un miros aparte.
O carte contemporană cu “Dama cu camelii”, “Fabulele florilor”, scrisă de Alcott, pornește de la aceeași premiză, a florilor de camelie lipsite de parfum. Protagonista, Imperia, o frumusețe venețiană măritată cu contele Stennio, găsește că mariajul este un lucru plictisitor. Exasperat de răceala ei sufletească, contele îi spune: “Ești asemenea florii de camelie adusă de iezuiți din Orient. Frumoasă, dar fără parfumul iubirii.” Atunci când, în cele din urmă, contele Stennio își părăsește soția, Imperia conștientizează pierderea suferită spunând: “Nici o femeie nu poate trăi fără dragoste, însă o floare se poate deschide fără parfum.”
 
Parfumul cameliei
De fapt, faimoasa floare are un parfum pur, serafic, delicat, foarte apreciat de cunoscători. Printre cele peste 100 de varietăți de camelie sălbatică, numai șapte sunt cu adevărat recunoscute pentru aroma dulce asemănătoare prunelor. În Ikebana, arta japoneză a aranjamentului floral, artistul Choka Adachi a fost printre primii interesați de parfumul cameliei. Atunci când o varietate de camelie cu o aromă foarte puternică a fost descoperită în 1968 de către domnul Ohta, din orașul sud-japonez Kumamoto, Adachi a denumit-o “Nioi-fubuki”, adică “Vijelia parfumată”. Caracterizată printr-un conținut mare de linalol, substanța de bază a parfumurilor florale, acest tip de camelie are un parfum dulce, proaspăt, asemănător cu “Kohshi” (Violetul parfumat), o altă varietate de camelie, descoperită la un interval scurt de timp după “Nioi-fubuki”, în insula Izu Ohshima.
Parfumul acestei flori este asemănător cu cel al rododendronului, dar extrem de subtil. În concluzie, nu este deloc surpinzătoare legenda conform căreia cameliile ar fi total lipsite de parfum. În limbajul secret al florilor, camelia reprezintă admirație, perfecțiune, noroc.
 
Etimologia numelui Camelia
Numele de Camelia vine din latină, însemnând enoriaș. Prin prisma etimologiei și a legendei florii, o persoană cu numele de Camelia este independentă, puternică, norocoasă și de obicei reușește în tot ceea ce își propune. Numele de Camelia sugerează ambiție și perseverență
 
 


Sursa : http://inlovedindia.wordpress.com/2011/04/17/legenda-cameliei/

Tobias – Momentul ACUM


Si asa este, dragi prieteni, dragi shaumbra romani, eu, Tobias, vin din nou sa va vorbesc si nu numai sa va vorbesc, dar sa-i simt pe toti shaumbra care vor citi acest shoud.
Asa cum voi stiti, v-am spus mereu si mereu ca totul se intampla ACUM, deci cand cititi aceste randuri, cu toate ca ele au fost scrise mai demult, voi veti citi in momentul vostru de „Acum”…

Vedeti voi, momentul conteaza foarte mult. Momentul cand va treziti, momentul cand mancati, momentul cand ajungeti la serviciu, momentul cand luati o pauza, acestea toate sunt doar momente, dar momentele nu se termina niciodata, chiar daca voi va ganditi ca mergeti la culcare si dormiti si astfel nu veti fi constienti de ele, dar sa stiti dragii mei ca momentele sunt infinite.
Oare v-ati gandit cat de lung este un moment?
Oare ati trecut printr-un moment constient de tot ce ati facut?
Cum ati vazut momentul?
Ce inseamna pentru voi un moment?

Voi, oamenii, uneori spuneti prietenului vostru, sau colegului vostru, „asteapta un moment!”, dar cat de lung este, oare, acel moment pentru cel care spune si cat pentru cel care trebuie sa astepte?!

Vedeti, dragii mei, un moment uneori poate sa fie foarte lung cand trebuie sa astepti pe cineva, dar, in acelasi timp, poate sa fie foarte scurt. Totul depinde de interpretarea voastra.
Daca ati acceptat sa asteptati un moment fara nici o conditie, atunci momentul va fi foarte scurt. Daca, sa zicem, incepeti sa va agitati in timp ce asteptati, atunci momentul poate sa se extinda la ore in timpul vostru liniar. Deci, vedeti, dragii mei, ce reprezinta momentul!?
Momentul este nesfarsit, nu se termina niciodata! Voi intotdeauna veti fi in moment, nu conteaza ce faceti, unde va aflati, momentul este continuu!
Daca va concentrati pe lucrul pe care il faceti atunci, momentul va fi foarte scurt, dar daca faceti ceva care nu va place si nu puteti sa va concentrati la acesta nicidecum, atunci o sa fie foarte dificil pentru voi sa terminati lucrul pe care trebuie sa il faceti, si momentul o sa va para nesfarsit.
Uneori, voi,oamenii, mai folositi si expresia „a fost momentul potrivit”. Sunt multe raspunsuri la aceasta expresie, dar iarasi depinde in ce imprejurare ati folosit aceasta expresie. Sa zicem ca ati spus: “a fost momentul potrivit sa intervin”. Cum intelegeti acest lucru „a interveni in momentul potrivit?”. De unde stiti ca a fost exact momentul potrivit pentru voi? Deci, vedeti, dragii mei, momentul reprezinta timpul exact pentru orice, chiar daca faceti o greseala!

Acum voi spuneti: „Tobias, dar eu nu vreau sa fac nicio greseala!”.
Nu, voi nu trebuie, dar vedeti ca momentul aduce doar lucruri si situatii pentru voi, si doar voi puteti hotari daca este bun sau rau!

Momentul este moment, si atat! Momentul nu alege sa fie bun sau rau. Momentul il faceti voi!
Daca aveti o situatie in care nu va simtiti bine, atunci puteti alege sa schimbati momentul cu ceva bun. Intotdeauna voi sunteti cei care creati momentul. Voi sunteti cei care va aduceti la usa voastra un moment placut, pe care il puteti prelungi pentru totdeauna, sau puteti sa aduceti un moment negativ, care va va cauza multe neintelegeri in viata voastra.
Deci, vreau sa subliniez aici, „voi sunteti cei care creati momentul pentru voi insiva!”. Nu conteaza ce faceti, unde va aflati, voi sunteti cei care aduceti momentul pentru voi si, de asemenea, doar voi traiti in acel moment!
Cand sunteti in moment, voi puteti vedea mai clar pictura intreaga. Cand vedeti pictura intreaga, atunci nu veti mai aveti indoieli. Pictura va va raspunde inainte ca voi sa puneti vreo intrebare. O sa va raspunda exact ceea ce trebuie sa aflati. Cum se poate ca o pictura intreaga sa-mi raspunda exact la intrebarea din gandul meu?

Dragii mei, daca va aflati in moment, totul vine la voi fara sa spuneti un cuvant.
Atunci cand aveti neintelegeri intre voi, sau cineva nu intelege ce vrea colegul sa spuna, atunci fiti in moment, concentrati-va la ceea ce a spus colegul vostru si puneti intrebarea in gandul vostru: “oare ce a inteles colegul meu prin asta?” si, stand asa in moment, veti vedea ca totul se deschide in fata voastra, o sa apara pictura “mare”, care o sa va spuna totul. Atunci o sa vedeti ca vine acel “Ahhh”.Deci nu trebuie sa rugati pe colegul vostru sa repete ceea ce a vrut sa spuna, pentru ca voi ati ales “momentul” care va clarifica totul!
Stiu ca sunt multi care abia acum au descoperit drumul lor si ei incearca sa ajunga din urma pe cei care se afla inaintea lor si nu inteleg multe lucruri, dar, dragii mei, nu fiti dezamagiti si nerabdatori cu voi insiva, totul se va clarifica, daca sunteti in moment, in ACUM!

Momentul ACUM este cheia intelepciunii voastre!

SI ASA ESTE!
.
.

xxx
Ramtha, comentand despre vibratii
Si, acum voi introduce o energie, o energie care este foarte puternica; este o entitate care a trecut prin multe, multe batalii, multe umilinte, pana cand a invatat sa accepte lucrurile, sa le incorporeze, apoi sa le elibereze. Viata lui pe Pamant a luat o cale nedorita, fiind nevoit sa accepte ajutorul catorva femei care aveau grija de el tot timpul, spalandu-l, hranindu-l. A avut sentimentul de rusine fata de acest ajutor, dar a fost nevoit sa-l accepte.
Vreau sa simtiti energia acestei entitati, simtiti, incercati sa va imaginati energiile lui, incercati sa va conectati cu el!
Va rog sa simtiti energia razboinica, simtiti……, iar acum simtiti caldura energiei lui,…… incorporati aceasta energie,…… simtiti!

Entitatea pe care o introduc acum este Ohamah (Ramtha).
Da, el vine la voi pentru ca vede ca voi, shaumbra romani sunteti ca si el. Ca natie, ati luptat si ati indurat multe. El a fost un luptator, a luptat ca sa castige putere, dar atunci el s-a gandit la o putere pamanteasca, abia la sfarsitul vietii lui a invatat cine este si a reusit sa se inalte, spre uimirea soldatilor lui.

Acum il las pe Ohamah sa va vorbeasca.
Va salut din Dumnezeul fiintei mele! Eu sunt Ohamah si am venit sa va vorbesc despre ascensiune! Stiu ca voi toti credeti ca stiti ce este ascensiunea, dar una este sa credeti si alta este sa cunoasteti (sa stiti). Sunt doua notiuni diferite.
Trebuie sa va spun ca voi nu sunteti cu totii la acelasi nivel de ascensiune. Unii sunt mai sus, altii ii urmeaza din spate, iar altii inca mai sunt pe undeva in josul scarii, pe cand altii nici nu au gandit sau auzit despre ascensiune.
Deci ce stiti despre ascensiune? Ce credeti ca este?
Cuvintele uneori nu reprezinta ceea ce dorim sa va spunem. Cuvintele ne limiteaza, intr-un fel, si, astfel, pentru unii ascensiunea este inteleasa ca o urcare. Dar unde sa va urcati?

Cuvantul ascensiune la care noi ne referim inseamna a va ridica vibratia si, dupa cum va ridicati vibratia, va apropiati de o dimensiune mai inalta.
Cei care comunica cu voi vorbesc despre dimensiunea a patra sau a cincea, dar in realitate nu exista dimensiuni, exista doar vibratie.
Ce inseamna pentru voi vibratia?
Dragi shaumbra romani, vibratia inseamna ridicarea energiei voastre proprii, energia care se afla in interiorul si in exteriorul vostru, dar care este energia voastra, este energia voastra proprie!
Sa zicem ca intr-o zi voi auziti ceva neplacut de la o colega de lucru si acest lucru va afecteaza mult. Este o atitudine la care nu v-ati asteptat. Voi, pentru ca sunteti pamanteni, imediat simtiti frica, imediat incepeti sa va ganditi la rau si, astfel, energia voastra slabeste, scade, nu mai este puternica. Problema aflata creste in mintea voastra. Nu va puteti lua gandul de la ea….
Asa am fost si eu. Am dorit razbunare tot timpul. Nu m-am gandit la nimeni, am mers inainte si am ars sate intregi, am omorat multi nevinovati, le-am taiat urechile, am furat vinul lor. Eu am facut toate acestea impreuna cu cei care erau alaturi de mine si cu cei care aveau incredere in mine. Am crezut ca acest lucru insemna putere. Daca pot omori pe cineva, eu am crezut ca sunt un erou. Eroismul acesta a intrat in capul meu. Am cucerit multe locuri. Am fost ranit de cateva ori, dar sabia mea mi-a dat putere de fiecare data, pana cand, intr-o zi, nu am mai putut sa ma ridic de jos.
Am fost ranit crunt. In acest moment parca am simtit ca mi-am pierdut toata puterea. Energia mi-a a slabit, nu am putut sa ies din acea situatie si am zacut pentru sapte ani pe o stanca, si am fost ingrijit de niste femei. Uneori mi-a fost foarte rusine.
Cu trecerea anilor am invatat sa vad totul altfel. Am vazut cum frunzele se schimbau, am vazut zborul pasarilor si acest lucru m-a ajutat sa intru in mine, sa ma conectez in interiorul meu, eu cu mine. Cand am inceput acest lucru, am simtit o energie in jurul meu, in mine.Energia a devenit mai puternica pe zi ce trecea. Am invatat sa zbor ca pasarile. Am fost in locuri unde nu a fost tipenie de om. Am lucrat cu energia mea. La un moment dat, am disparut din fata oamenilor care ma inconjurau. Oastea mea ma privea.
Am invatat sa lucrez cu energia mea. Am invatat ca eu sunt energie si pot face tot ce doresc.

Cand am vrut sa plec cu adevarat de pe Pamant, mi-am adunat oastea si le-am spus ca voi pleca in rai. Ei nu au inteles acest lucru. Unii au plans si nu au vrut ca eu sa plec, desi le-am dat si lor invatatura, pentru a face acelasi lucru daca doreau. Nu toti au avut incredere in ei. Unii, insa, au inteles si m-au eliberat din viata lor.
Dragi shaumbra romani, eu am invatat si mi-am cunoscut puterea, nu m-am indoit de ceea ce pot face. Deci, una este sa crezi si alta este sa stii, sa cunosti! Asa cum stii, simtind, asa iti creezi viata!
Este vorba de a sti, a simti, ca voi sunteti Dumnezeu, de asemenea! A crede ca sunteti Dumnezeu, nu spune nimic. Este ceva care sta in suspans. A crede sau a nu crede! Dar a sti – sau a cunoaste – este diferit! A simti ca voi sunteti Dumnezeu spune totul! In acest fel nu va puteti indoi, dar a crede aduce cu sine indoieli.

Eu stiu cine sunt! Eu sunt ceea ce Eu sunt!, si eu stiu acest lucru Acum, in acest moment. Voi sunteti eu, si eu sunt voi, acum si intotdeauna!
Dragii mei shaumbra romani, sa stiti ca voi sunteti Dumnezeul vostru!
Nimeni din afara nu are influenta asupra voastra, daca voi nu permiteti acest lucru!
Vibrati inalt, nu lasati ca cineva sau ceva sa va reduca vibratia, sa slabeasca vibratia voastra particulara! Voi sunteti Unitatea, nu conteaza unde sunteti pe scara!
Va rog sa aveti compasiune pentru cei care sunt in urma voastra, ei nu inteleg inca ce inseamna sa vibreze inalt, aveti compasiune si toleranta fata de voi insiva si nu lasati pe nimeni, si spun NIMENI, sa atinga energia voastra, energia care vibreaza inalt! Nu lasati ca niste vorbe spuse la suparare sa va slabeasca energia!
Energetic, voi nu sunteti la acelasi nivel, asa ca mai sunt unii care doresc sa supere sau sa jigneasca pe ceilalti, crezand ca numai ei au dreptate. Ce fel de dreptate?!
Dragi shaumbra romani, voi nu puteti fi categorisiti in buni sau rai, destepti sau prosti, urati sau frumosi, voi sunteti o energie, energie care curge tot timpul, dar care se blocheaza atunci cand va intepeniti undeva, se blocheaza cand va ingrijorati. Eu va rog sa acceptati totul asa cum este, incorporati si apoi eliberati!
Acceptati pe fratii si surorile care sunt in urma voastra, care inca nu vad lumina asa cum o vedeti voi! Oferiti lumina si iubirea voastra! Nu jigniti pe nimeni! Uneori, poate, voi nu intelegeti cealalta persoana si va enervati, dar ganditi-va ca si voi ati fost la inceput asa cum sunt cei care-si doresc sa fie in pantofii sau in sandalele voastre.
Lumina voastra trebuie sa straluceasca asemeni unui far, acceptati pe toti cei care cer ajutorul vostru, ajutati-i, iubiti-i! Voi ati fost luptatori, asa cum am fost si eu, dar cand am realizat ca eu sunt lumina, atunci am inteles ca eu trebuie sa fiu cel care-i ajuta pe ceilalti pana se trezesc la randul lor.
Dragi shaumbra romani, am promis lui Tobias ca am sa fiu cat mai bland posibil cu voi, si va multumesc!
OHAMAH
xxx
.
Dragi prieteni, dragi shaumbra romani, eu, Tobias, ma reintorc si ii multumesc lui Ohamah care a facut o foarte scurta introducere a vietii lui. A fost conducatorul ostii lui si, asa cum a spus, a ajuns sa invete sa-si ridice vibratia pana la punctul de a disparea din fata oamenilor care il inconjurau.
Voi stiti ca noi suntem cu voi tot timpul si niciodata nu sunteti singuri! Ochii nostri sunt plin de lacrimi, dar sunt lacrimi de fericire pentru ca, voi shaumbra romani, doriti din toata inima sa fiti pe calea ascensiunii si totodata doriti sa accelerati ascensiunea voastra. Voi meritati aplauzele noastre! Noi suntem intotdeauna langa voi si va sarutam fruntile! Cand simtiti o adiere de vant rece, sa stiti ca suntem noi, alaturi de voi in trezirea voastra!
SI ASA ESTE!
Sursa  : http://terapie-prin-iubire.ro/wp-content/plugins/mailpress/mp-includes/action.php?action=view&id=5001&key=3c8a7ae85f87962df15fc5cc4a940d0b

sâmbătă, 27 aprilie 2013

Maestrii Inaltati

Maestrii Inaltati sunt fiinte spirituale iluminate care:


-au avut cel putin o existenta terestra

-de-a lungul mai multor vieti s-au straduit sa isi indeplineasca misiunea si ratiunea de a fi(planul divin), prin aceasta inaltandu-se la sursa lor divina si reunindu-se cu Spiritul

-desi odata au avut corpuri fizice ca si cele ale noastre, acum locuiesc in planurile energetice superioare, avand corpuri de lumina

-au ales sa ramana conectati cu sufletele din planul terestru pentru a le indruma. Ei sunt profesorii omenirii,sfatuind pe toti aceia care se afla pe o cale spirituala si a caror dorinta este de a se reuni cu constiinta Divina

Unii dintre acesti Maestri Inaltati au lacasuri spirituale in planurile energetice superioare, in care putem calatori in corpurile noastre eterice in timpul somnului sau al meditatiei.

Marea Fratie Alba este o organizatie spirituala, alcatuita din acei Maestri Inaltati care desi au devenit nemuritori, au declarat ca “ nu vom trece in in planurile energetice superioare si ne vom lasa fratii si surorile in urma pe Terra. Vom ramane si vom asista.”

Din aceasta organizatie mai fac parte si reprezentanti ai ierarhiilor angelice, precum si reprezentanti ai civilizatiilor de pe alte planete implicati in procesul de evolutie al lumii noastre

Organizatia include membri venind din fiecare cultura, rasa,si religie, sfinti apartinand culturii vestice precum si intelepti apartinand civilizatiilor orientale, care s-au reunit cu Spiritul Divin, iesind de sub incidenta ciclurilor Karmei si inaltandu-se in planurile energetice superioare unde se afla locasul spiritului.

De-a lugul veacurilor ii regasim in fiecare religie ca si promotori ai educatiei, artei si stiintelor.

In diverse materiale tip channel, organizatia se regaseste si sub denumirea de Loja Alba, Fratia Luminii, Fratia.

Marea Fratie Alba desfasoara o activitatea intensa de instruire prin intermediul seminariilor, cartilor, conclavelor, precum si prin formarea individuala a discipolilor.


Chohanii celor 7 Raze

Chohan este un termen care semnifica “lord” sau “master.” Este un titlu de respect si onoare. Acesti sapte chohani sau lorzi ai razelor s-au specializat in a ingloba calitatile razei respective de-a lungul multiplelor existente terestre, iar acum ne invata si pe noi cum sa educam aspectele ale personalitaii care tin de acea raza

Desi fiecare dintre noi avem o atractie naturala catre una sau doua raze, ideal ar fi sa atingem un anumit nivel de evolutie la toate cele sapte raze, pentru a incepe procesul de ascensiune.

Cei sapte chohani si razele aferente:

-El Morya , prima raza, cea a Vointei Divine, a puterii si a credintei;

- Lanto, raza a doua, a iluminarii, intelepciunii si intelegerii;

-Paul Venetianul, raza a treia a compasiunii si iubirii;

-Serapis Bey, a patra raza, a puritatii;

- Hilarion,raza a cincea, a adevarului, a stiintelor si a vindecarii;

- Nada, raza a sasea, a pacii si a serviciului;

-Saint Germain,raza a saptea , a libertatii, a justitieiei, a alchemiei si a transmutarii

Aceasta structura este condusa de un Maestru Inaltat denumit Maha Chohan


Maestrul El Morya

El Morya este “Guvernatorul” Razei Intai, raza albastra a puterii, vointei divine si a credintei. El exemplifica de asemenea si celelalte calitati ale razei albastre: leadership, utilizare cu discernamant a cuvantului si a puterii si incredintarea vietii proprii Vointei Divine.

Maestrul isi ajuta toti studentii care doresc sa inglobeze aceste trasaturi, sa detina controlul asupra chakrei gatului si sa primeasca darurile Sfantului Duh, daruri ale intelepciunii cuvintelor si a credintei in Vointa Divina.

De-a lungul istoriei El Morya a fost Abraham, Melchior(unul din cei trei magi de la rasarit care au venit sa il intampine pe Iisus),regele Arthur si Thomas Becket.

Ultima sa incarnare a fost El Morya Khan.In mod paradoxal, exista putina informatie referitoare la aceasta existenta a sa. Se stie ca fost un print Rajput, in clasa Indiana a luptatorilor si a conducatorilor renumiti pentru curajul si onoarea lor. Data nasterii sale nu se stie cu certitudine. In 1898, El Morya s-a inaltat in inima lui Dumnezeu.

El Morya, este cunoscut si sub numele de Master M, care a lucrat impreuna cu prietenul sau Koot Hoomi Lal Singh punand bazele Societatii Teosofice, a carei scop era raspandirea cuvantului Divin. Mesajele lor s-au materializat intr-o serie de scrisori adresate unui grup de discipoli, documente care acum se afla la British Museum in Londra. Dupa inaltarea sa in 1898 el a continuat sa lucreze prin Nicholas si Helena Roerich la inceputul anilor 1900 si mai recent prin intermediul lui Mark si Elizabeth Prophet la inceputul anilor 1950.

Una dintre cele mai importante invataturi ale lui El Morya se refera la Vointa Divina care salasluieste in fiecare dintre noi. El ne explica ca prin alinierea si imbratisarea acesteia fiecare dintre noi se contopeste in mod treptat cu Sinele sau Superior. Intelegand si urmand imboldurile acestuia, ne vom putea indeplinia misiunea noastra in aceasta viata. El Morya impreuna cu celelate fiinte de lumina care guverneaza raza albastra, ne invata ca daca vointa studentului este una cu Voina Divina, acesta va reusi indifferent de circumstante.

Lacasul sau eteric este deasupra Darjeeling, India.


Maestrul Lanto

Lanto este “Guvernatorul” Razei a Doua, raza galbena a intelepciunii, intelegerii si a judecatei.Celelalte virtuti caracteristice acestei raze sunt discernamantul si iluminarea. Lord Lanto ne ghideaza pe drumul evolutiei spirituale lucrand asupra iluminarii si coordonarii activitatilor din chakra coroana. De asemenea el ajuta sufletele sa primeasca darurile cuvantului plin de intelepciune si a celui plin de substanta, daruri oferite de Sfantul Duh.

Cele mai multe incarnari ale sale au fost in China. In una din vietile sale a fost Ducele Chou, care a fost mentorul lui Confucius.

In timpul ultimei sale vieti, prin iubirea sa netarmurita pentru Divinitate, Lanto a activat lumina divina din inima sa,care a devenit vizibila sub forma unei energii aurii care emana din pieptul sau. El dorea ca prin aceasta marturie vie ceilalti semeni ai sai sa reconoasca si sa inteleaga ca fiecare dintre ei poseda aceasta samanta de lumina divina si ca aceasta este poarta catre iluminarea personala. Pana la inaltarea sa (anul 500 IC), acea lumina a ramas activata in pieptul sau.


Maestrul Paul Venetianul

Paul Venetianul ete”guvernatorul” Razei a Treia, raza roz a Iubirii Divine, compasiunii si actiunilor caritabile. Celelalte virtuti importante pentru care Maestrul este un exemplu sunt creativitatea si frumusetea. Paul ne indruma pe calea Iubirii Divine, actionand plini de iubire, ceea ce inseamna sa depasim etapa de a contempla cu iubire si a trece in etapa de a fi plini de iubire in faptele si gandurile noastre El ne ajuta sa ne clarificam unele aspecte ale Iubirii Divine. De exemplu, compasiunea adevarata ajuta sufletul persoanei sa se inalte, pe cand simpatia umana face ca sufletul sa se complaca in problemele specifice acestei dimensiuni, fara a avansa pe calea spirituala. Maestrul ne ajuta sa primim darurile discernamantului, daruri oferite de Sfantul Duh.

Paul ne vorbeste despre frumusetea noastra interioara, noi fiind creatii magnifice ale Divinitatii si si ne sustine in eforturile noastre de a ne contopi cu Sinele Superior. In acest sens ne invata cum sa redescoperim constiinta Christica dezvoltandu-ne calitatile intuitive si creative din inima noastra si din centrul energetic al inimii.

In timpul vietii sale din secolul al saisprezecelea, ca renumitul pictor Renascentist, cunoscut sub numele Paulo Veronese, el a creat noi culori pline de vibratie, punand la punct o noua tehnica de prepararea a pigmentilor.Prin modul in care figurile biblice si sfintii au fost pictati in tablourile sale, omul simplu se putea identifica cu acestia si putea ajunge la o intelegere profunda a Divinitatii.

Maestrul indruma atat pe cei care au ales sa stapaneasca virtutile Razei Roz, cat si pe studentii artelor, muzicii, arhitecturii si designului.

Lacasul sau eteric se afla deasupra raului Rhone in sudul Frantei si se numeste, Castelul Libertatii (Château de Liberté).

Maestrul Inaltat Serapis Bey


Serapis Bey este”Guvernatorul” Razei a Patra, raza alba. Cateva dintre calitatile acestei raze sunt puritatea, disciplina, bucuria, speranta si perfectiunea. Serapis lucreaza cu studentii care doresc sa isi dezvolte aceste calitati, sa dobandeasca controlul asupra chakrei radacina si sa isi activeze in mod gradat si in conditii de siguranta energia Kundalini care se afla localizata in acel centru energetic. Serapis este un adorator al Mamei Divine si al focului si luminii ei in toate sufletele de pe pamant.

Este supranumit si “cel care aduce disciplina”, datorita hotararii cu care ajuta sufletele sa se salveze din situatia convenabila in care se complac si sa urmeze calea evolutiei spirituale.

Serapis ajuta oamenii sa primeasca darurile materializarii miracolelor, daruri ale Sfantului Duh.

Serapis a avut o existenta ca si mare preot in templul ascensiunii din Atlantis, acum 11500 de ani in urma.

Apoi a fost faraonul Amenhotep III, c. 1417-1379 b.c.,supranumit si “ Magnificul”. El a reusit sa aduca Egiptul pe culmea prestigiului diplomatic, al pacii si al prosperitatii. In timpul domniei sale au fost construite numeroase palate, temple si monumente, printre care si templul de la Luxor, construit ca si o reprezentare gigantica a corpului omenesc. Studiile arhitecturii acestui templu au dezvaluit ca intregul templu explica functiunile organelor si ale centrilor nervosi.

In alta existenta a sa Serapis a fost Leonida, regele Spartei. In anul 480 b.c., cu o armata de numai 300 de oameni, a rezistat eroic in fata numeroasei osti persane conduse de regele Xerxes, in lupta de la Termopile. Desi in final au fost infranti, lupta lor pana la ultimul om este celebrata in literatura ca si un exemplu de eroism si de curaj in fata sortii potrivnice.

In anul 1967, Maestul Inaltat Serapis Bey, a dictat prin intermediul mesagerului Mark L.Prophet cartea Dosarele Ascensiunii: Istoria transformarii Sufletului in Constiinta Superioara pe calea Ascensiunii. In aceasta carte, Maestrul ofera raspunsuri ample la intrebarile privind viata dupa moarte. El descrie detaliat calea pe care o urmeaza adeptii, exemplificand cu drumul ales de Iisus Hristos care a fost un candidat la Scoala Misterelor din Luxor, Egipt si care a trecut prin initierile Sfinxului si cele ale Marii Piramide. Serapis ne invata sa ne traim viata acum si aici si ne sfatuieste cum sa ne acceleram procesul de inaltare.


Maestrul Inaltat Hilarion

Hilarion este “Guvernatorul” Razei a Cincea, raza verde a adevarului, stiintei, viziunii si prosperitatii. El lucreaza cu sufletele in a le ajuta sa dobandeasca controlul asupra chakrei celui de al treilea ochi si sa isi insuseasca virtutile razei verzi, incluzand aici darul vindecarii si cel al stiintei conceptului imaculat (prin concept imaculat se intelege orice gand curat pe care o persoana il nutreste la adresa alteia).

Intr-una din incarnarile sale, Hilarion a fost Apostolul Paul.

Paul a facut cunoscut cuvantul Divin prin profetii, vindecari ,miracole si convertiri. Aceasta a fost calea pe care Iisus Hristos I-a indemnat pe ucenicii sai sa mearga. Astazi Hilarion isi indruma studentii pe calea reunirii cu Sinele lor pentru a continua munca aceasta.

In ultima sa incarnare, a fost Sfantul Hilarion, hermitul si vindecatorul din secolul al patrulea, cel renumit pentru miracolele sale. El a petrecut douazeci de ani in desert pregatindu-se pentru misiunea sa. A facut exorcizari si a vindecat mii de oameni.A fost urmat pretutindeni de cei pe care I-a vindecat, chiar si in desert. La sfarsitul acestei vieti, in jurul anului 371, s-a inaltat. Ca si Maestru Inaltat, Hilarion indruma pe cei care cauta adevarul, pe liderii religiosi si pe misionari, precum si pe vindectori, oamenii de stiinta, inginerii din toate domeniile, muzicienii si cei implicati in activitatile de explorare spatiala. El ajuta pe atei, sceptic si pe cei care au devenit atat de deziluzionati de viata si de religie, incat nu mai vor sa paseasca pe calea Hristica.

Unul dintre cei mai importanti Maestri ai Razei a cincea, raza adevarului, este Pallas Athena. Desi este cunoscuta ca zeita in mitologia greaca, ea este un Maestru Inaltat. Ea a fost muza care l-a inspirat pe Francis Bacon in lucrarile sale.

Printre fiintele de lumina care activeaza in cadrul razei a cincea se numara si Fecioara Maria si Arhanghelul Rafael.


Maestrul Inaltat Lady Nada


Lady Master Nada este “Guvernatoarea” Razei a Sasea, raza purpurie si aurie a pacii, serviciului si fratiei. Ea ajuta sufletele sa detina controlul asupra manifestarilor chakrei plexului solar si sa primeasca darurile vorbirii si traducerii limbilor straine, Daruri oferite de catre Sfantul Duh.In plus este cunoscuta ca sui cea care ajuta familiile si sufletele pereche sa se reuneasca.

De asemenea, Lady Nada, acitveaza in cadrul Consilului Karmei, un grup alcatuit din opt fiinte de lumina care fac dreptate in acest sistem al lumilor, echilibrand Karma fiecarui suflet.

In aceste doua functiuni (de Chohan si de membru al Consiliului Karmei), ea ne invata calea reunirii cu esenta noastra Hristica, prin serviciile pe care le aducem semenilor nostri. Ea asista misionarii, vindecatorii, profesorii, psihologii, functionarii publici, precum si pe toti aceia care servesc interesul public..

In Atlantis, Nada a fost preoteasa in Templul Iubirii. In alte incarnari, a fost avocat si aparator al sufletelor oprimate. In ultima sa incarnare, acum 2700 de ani, Nada a fost mezina unei familii numeroase, toti fratii sai avand insusiri speciale. In timpul somnului Arhanghelul Chamuel, a venit si a invatat-o cum sa amplifice flacarile iubirii din inima sa si sa le proiecteze asupra a tot ceea ce o inconjoara pentru a binecuvanta viata. De asemenea a invatat-o cum sa radieze aceasta energie in centrii energetici ai fratilor si surorilor sale, astfel incat acestia sa ii poate binecuvanta la randul lor pe cei care ii inconjoara si prin operele lor de arta sa poata contribui la inaltarea spiritului acestora. Lacasul eteric al Nadei este deasupra Arabiei Saudite.


Maestrul Saint Germain

Saint Germain este guvernatorul razei a 7-a, raza violet a transmutatiei, alchimiei, dreptatii, libertatii si compasiunii. El este sponsorul SUA si ierarhul erei Varsatorulu. St Germain ne daruieste flacara violet pentru a declansa schimbari la nivel planetar. El instruieste si initiaza sufletele in stapanirea chakrei “lacasul sufletului”, pregatind aceste suflete sa primeasca darurile profetiei si materializarii miracolelor oferite de Sfantul Duh.

Doua dintre cele mai cunoscute incarnari ale sale au fost Christopher Columbus si Merlin magicianul, un adept pe calea spirituala care a fost mitologizat. In toate incarnarile sale recente plecand de la profetul Samuel, Francis Bacon, contele de Saint Germain, ca trasatura comuna se remarca mintea sa ascutita, depasind limitarile stiintelor fizice si spirituale, asezand temeliile erei iluminarii. Ca Roger Bacon a instruit si inspirat discipolii stiintelor sacre, iar ca si contele de St Germain, omul minune al Europei, a reprezentat esenta alchimistului.

Maestrul Inaltat Saint Germain, ne invata ca cea mai inalta forma de alchemie o reprezinta transformarea constiintei individului in divinitatea Sinelul Superior. El este pregatirt sa ajute toate sufletle care doresc sa treaca prin aceasta transformare. St Germain a afirmat ca va face cunoscute tehnologiile erei Varsatorului atunci cand natiunile vor renunta la a folosi stiinta si religia in scop distructiv.

Locasurile sale eterice se afla deasupra Transilvaniei si a muntilor Table Mountain in Wyoming.

Sursa : http://www.esoterism.ro/ro/maestrii-inaltati.php

vineri, 26 aprilie 2013

De la dualitate la trialitate: vointa divina manifestata A DOUA PARTE

 
 
Marea expansiune
Am aflat ca pleiadienii spun ca in luna aprilie incepem sa observam intelegerile subtile, cunoasterea, imboldurile profunde care ne spun ca, dintr-odata, avem capacitatea de a fi, de a face si de a avea mai mult… mai mult din ORICE lucru si din TOT ceea ce dorim.
Am pomenit in trecere despre acest lucru, in raportul anterior, pentru ca, la fel ca Alice, vom incepe sa credem in imposibil… ca acum este posibil sa fim, sa facem si sa avem imposibilul. Aceste mici deschideri/strafulgerari despre potentialul nostru sunt doar inceputul a ceea ce Consiliul numeste „marea expansiune” si, pe masura ce aceste ganduri incep sa se infiltreze in mintea noastra si chiar sa ne duca dincolo de ea, totodata, ele ne transforma – pe noi si chiar intreaga planeta – in plan fizic.
Odata cu acest sentiment neexplorat, al capacitatii noii fiinte supraumane, vine energia vointei divine manifestate. Vointa manifestata nu este altceva decat decizia categorica de a face sa se materializeze in plan fizic, o experienta… diferenta, dupa realizarea de Sine (Dumnezeu), este ca acum efectiv suntem sustinuti de intreaga noastra putere.
Si, chiar daca acest lucru ne ameteste de entuziasm, Consiliul imi explica faptul ca, la inceput, aceasta libertate poate fi coplesitoare, in plan mental… ca atunci cand incepem sa intelegem ca lumea este, intr-adevar, scoica noastra, ne putem bloca intr-o stare de imobilizare mentala. Pentru a depasi acest lucru, trebuie doar sa ne cufundam in spatiul inimii si sa lucram strict de la nivelul dorintei imediate.
Va fi un lucru minunat, sa priviti energiile creatoare ce vor veni, in curand, asupra voastra, insa va amintim ca, intr-o lume in care orice este posibil, doar ceea ce se bazeaza pe inima si este plin de IUBIRE va va atrage interesul, pe termen lung. De aceea, aceia dintre voi care si-au stabilizat energia, care au reusit sa se echilibreze in spatiul neutru al punctului nemiscat/zero si care pot traduce cu claritate, chemarea inimii, ei voi fi cei care vor intelege mai deplin cum sa creeze, in cadrul acestor legi.
Pentru cei care nu au descoperit inca sensul adevarat al IUBIRII universale ce poate fi deprins doar prin integrarea si echilibrarea fortelor sacre si divine, feminina si masculina aceasta perioada va fi cu adevarat dificila.
Le amintim celor care citesc aceste randuri, ca ei sunt cei care vor fi la carma si e foarte sigur ca ei sunt cei care ii vor conduce pe cei asupriti, pe calea cea buna.
– CSP (Consiliul Superior Pleiadian)
(Referitor la inima, cei din CSP imi amintesc ca, desi e posibil ca acum sa fim mai capabili sa producem minuni, nefiind limitati de legile fizice ale creatiei 3D, in acelasi timp suntem „limitati” de legile IUBIRII… acele legi care stipuleaza binele cel mai inalt al tuturor si neamestecul… in vointa celorlalti… despre care ne-au vorbit in trecut.)
Atunci cand ne aliniem, cu totalitatea fiintei noastre – intelegand ca intreaga noastra lume se afla inauntrul nostru – orice lucru pe care vrem sa il materializam poate fi adus dinauntrul nostru. In momentul in care devenim centrul absolut al lumii noastre interioare, ne cream ca atare, lumea exterioara. Precum inauntru, la fel si in afara. Precum in ceruri, la fel si pe Pamant. Stiti procedura…
Nu e hocus pocus, ci alchimie. Acelasi concept, aplicare diferita. Este fizica (cuantica)… si, dupa parerea mea, fundamentala intelegerii magiei si ceea ce este necesar pentru a materializa, CU ADEVARAT… ca „din nimic”.
Ganditi-va la acest lucru, astfel… daca suntem doar un microcosmos al macrocosmosului, atunci, cu siguranta ca tot ceea ce ESTE, se afla inauntrul nostru. Ganditi-va la teoria despre fractali. Maestri alchimisti stiu ca orice lucru pe care vor sa il materializeze, trebuie sa vina de la Sine si ca ei nu sunt alcatuiti din nimic altceva, decat compozitia creatiei lor. Cunoasterea acestui lucru inseamna ca orice dorim trebuie sa provina din alinierea vibratiei si din restructurarea atomilor.
Consiliul spune ca toti vom avea mai mult acces la aceste concepte, in zilele ce urmeaza – dar, deocamdata, ei vor doar ca noi sa intelegem ca… pe masura ce incepem sa urmam aceste legi ale IUBIRII (universale)… tot ceea ce ne dorim poate fi cu adevarat creat, sustinut si materializat din vibratia noastra, din propriul camp energetic.
Luna aceasta, veti incepe sa intelegeti natura reala a procesului de creatie, de materializare… si veti dansa in ritmul divin, iar sufletul vostru va canta, in armonie cu simfonia creatiei cosmice, strict din perspectiva existentei cosmosului, in interiorul VOSTRU. Sunteti centrul lumii voastre si, in consecinta, puteti avea tot ceea ce va doriti deoarece… la nivel subatomic… SUNTETI absolut tot ceea ce doriti.
– CSP
Imbucurator!
Ce se intampla in continuare
Eu, una, nici macar nu pot vedea inca pasul urmator… continuam sa asimilam foarte multa MARETie… dar cei din CSP mi-au oferit viziuni rapide, cu privire la ceea ce se intampla in continuare – mai exact, mi-au vorbit despre apropiatele eclipse (incepand cu cea din 25 aprilie), pe care ei o numesc perioada de „creatie fizica materializata”.
Cunoastem cu totii – dar uneori ne temem de ele – acele perioade lungi cu eclipse, care, in esenta, sunt „aici ca sa ne slujeasca”… desigur ca ne slujesc, intreaga viata a fost creata ca sa ne slujeasca… dar nu intotdeauna in moduri incantatoare.
Chiar daca, istoric vorbind, exista multa frica in jurul eclipselor, mi s-a spus ca frica provine din misticismul generat de puterea eclipselor – si nu de eclipse in sine. In mod foarte interesant, Consiliul afirma ca aceasta putere este aici nu doar ca sa ne slujeasca, ci si pentru ca noi sa punem stapanire pe ea acum, pentru a ne transforma intr-un mod alchimic, viata – cu ajutorul ei.
Mi s-a aratat imaginea Magicianului din cartile de tarot, odata cu intelegerea faptului ca aceste eclipse le ofera celor care ajung la maturitatea de a fi noii oameni lideri capacitatea de a-si exercita vointa divina… de a avea acces la bratul fizic al fortelor cosmice de creatie, ce ne vor permite sa ne ridicam deasupra legilor fizice, sa le transcendem. Magicianul este prima carte din arcana majora a cartilor de tarot, avand vibratia numerica UNU, numarul inceputurilor si reprezinta alinierea cu unimea, la toate nivelurile de existenta… puntea dintre spirit si materie. (In mod interesant, luna aprilie are si ea vibratia UNU)
Asadar, in plan personal… si pentru cei aflati in fruntea paradei… aflu ca sandviciul de eclipse va avea ca tema impamantarea magiei, in forma fizica. Ca aceste eclipse ne conduc dincolo de limitarile fizice ale creatiei 3D si ne zoresc sa intram in taramul achimiei pure. Potrivit celor din CSP, acest tunel de vant al schimbarii va furniza energiile alchimice de transmutare, care sa ne transforme intreaga experienta a vietii fizice. (Sper ca acest lucru sa fie la fel de grozav pe cat suna!)
De acum si pana la solstitiul din iunie, vom fi transformati, ajungand la esenta totala a cine suntem cu adevarat, dobandind acces la partea fundamentala din noi, care stie, in mod inerent, cum sa creeze, sa materializeze, sa depaseasca/supuna legile fizice ale universului. Aceasta parte din noi a fost mereu intacta, disponibila fiecaruia dintre noi… dar, pana acum, a fost necesara ATAT de multa energie/concentrare/intentie, incat, pentru ca puterea noastra creatoare sa ajunga la acest nivel, ar fi trebuit sa consacram o viata intreaga.
In orice caz, acum, in aceasta perioada de bun augur de pe Pamant, fiecare dintre voi… maestru creator, prin aptitudinile proprii… este aici pentru a scoate la lumina, pentru a dezvalui adevarul despre cine sunteti, pentru ca toti sa vada si, facand acest lucru, ramanand cu totul in autenticitatea voastra, aveti puterea de a crea in conformitate cu legile superioare. Spunem aceasta cu o oarecare neliniste, pentru ca in mod sigur vor fi unii care vor interpreta gresit acest dar, aceasta putere, dar nu e deloc de folos sa incerci sa convingi pe cineva de supunerea launtrica fata de sinele sau autentic.
Totodata, va facem cunoscut faptul ca, desi aceste revelatii despre natura voastra autentica va vor ului, ele vor fi foarte firesti pentru voi, fiind in concordanta cu natura voastra.
– CSP
Ei mai spun ca, in plan colectiv, energia acestui portal va servi la activarea, extinderea si transmiterea semnalului de libertate, catre mintea colectiva, astfel ca transformarea sa poata incepe la nivelurile cele mai dense. Ca aceasta configuratie de eclipse planeaza deasupra unei parti din experienta noastra umana care, in mod paradoxal, transcende experienta umana.
Ne referim la faptul ca… timp de eoni, experienta omeneasca a fost prinsa in capcana cauzalitatii si acum, ca vălurile au fost ridicate, eliberarea voastra de cauzalitate va atrage dupa sine miscari importante, in mintea colectiva.
– CSP
Ei explica ca, pe masura ce fiecare dintre noi… pionierii noii mentalitati umane… iese, cum s-ar spune, din matricea mentala a limitarii umane, dintr-odata, mintea colectiva va fi inundata de ganduri mai inalte de libertate, de eliberare din sclavie – si cu posibilitatile extinse, care sunt in prezent la indemana intregii omeniri. Ganditi-va la rezonanta morfica/efectul celei de-a 100-a maimute.
Asadar, daca vreti, imaginati-va pentru o clipa, lucrurile de care va fi capabila omenirea, ca intreg, atunci cand… de pilda… intreaga voastra colectivitate are, atrage si valorifica forme-gand similare? Pentru ca, in mod sigur, mintea individuala va incepe sa reflecte asupra acestor ganduri, odata ce ele sunt ferm ancorate in mintea colectiva… si, prin urmare, va intrebam, ce se intampla cu aceste ganduri, odata ce ele sunt acceptate, la scara mare?
Va vom spune ca… mai intai, va apare gandul, ideea ca schimbarea e posibila. Apoi, sentimentul ca schimbarea e posibila. Pana cand, in final, este intreprinsa o actiune importanta, care face posibila schimbarea.
– CSP
Ridicarea energiei kundalini
De buna seama ca am trecut prin transformari intense si adesea dureroase, in corpurile noastre mai dense, de la echinoctiu… si chiar mai demult, in ultimele 7-10 zile.
Sarpele de foc si-a marit serios viteza, mai ales in timpul noptii, producand tot felul de probleme fizice si emotionale neplacute… cele mai remarcabile fiind: alternarea senzatiilor de foc foarte fierbinte/rece ca gheata si fluctuatii de temperatura in organism, bazait si senzatie de disconfort, durere ce vibreaza si se unduieste in josul si in susul coloanei, transpiratii nocturne care insotesc mereu eliminarea reziduurilor, valuri aleatorii de energie sexuala/avant creativ, ARSURA LA STOMAC (de la activarea flacarii intreite), pofta de mancare schimbatoare (de la hamesit de foame, la greata sau dezinteres fata de toate grupele de alimente), slabiciune, dureri musculare ca de gripa, dureri neobisnuite in zona inferioara a spatelui, carcei, spasme/contractii musculare, disconfort digestiv, umflare/retentie de apa, oboseala, dureri/curatari de sinusuri, dureri de cap, ameteala, sensibilitate la lumina, iritabilitate, anxietate, manie/furie inexplicabila si neprovocata, sensibilitate fata de mediul inconjurator si/sau la atingere, schimbari ciudate ale tiparelor de somn (insomnie, dormit toata ziua, somn agitat) etc.
Aceste valuri crescatoare de purificari par sa ne lase morti – dar, in realitate, ele ne invie din morti (3D). (Ca a venit vorba, daca lucrurile ajung sa fie prea intense, il puteti invoca pe Serapis Bey… rostiti-i numele de 3 ori… pentru sustinere/ajutor. Sambata trecuta, am avut dureri atat de mari, incat am strigat dupa ajutor si am fost intampinata de acest… maestru inaltat/chohan… incantator de vioi, as putea adauga… durerile fiind-mi alinate, aproape imediat. El mi-a spus ca guverneaza eliberarea energiei kundalini din chakra radacina si ca se afla aici, ca sa ii ajute pe initiatii din procesul de inaltare, sa faca acest lucru.)
In zilele in care sarpele este foarte activ, e posibil totodata sa fi observat mai multe imagini cu sarpele, in starea de vis, in momentul trezirii sau in timpul meditatiei. (In vederea mea launtrica, am vazut in continuu serpisori si chiar m-am trezit intr-o dimineata cu imaginea unei cobre care se uita fix la mine, chiar in zona sprancenelor. )
In mod similar analogiei cu sarpele, am mai aflat ca echinoctiul a avut rolul de a ne ajuta sa ne lepadam de vechea piele si ca VOM iesi la iveala, avand o senzatie de noutate, dar ca noile noastre piei sunt atat de fine si imature, incat, de acum si pana la Solstitiu, trebuie sa ne protejam de elementele dure si sa avem grija de devenirea noastra, asemenea unor nou-nascuti.
In mod interesant, Consiliul – si, de asemenea, corpul meu elemental – m-au avertizat recent „sa ma depasesc pe mine insami”, in aceasta luna… lucru care, de la nivelul energiei fizice la care am acces la ora actuala, pare imposibil, dar si foarte caracteristic Berbecului.
Ei spun ca, pe masura ce valul incepe sa se intoarca in favoarea noastra, e posibil sa vrem sa facem multe lucruri noi, cu sinele nostru fizic, dar ca, oricat de invigorati (stiti ce inseamna acest cuvant, da?) ne-am putea simti, suntem indemnati ca, la inceput, sa o luam usurel, pentru ca sistemul corpului nostru mai are de facut upgradari si are nevoie de timp, ca sa se adapteze la costumul sau spatial schimbator (autonom/autostabilizat).
Va rugam sa acordati o atentie deosebita nevoilor voastre fizice. E posibil sa ajungeti intr-un moment in care sa aveti senzatia ca puteti zbura si, desi acest lucru este adevarat, la un oarecare nivel, va trebui sa aveti grija sa nu va lasati ispititi, ca sa spunem asa.
– CSP
Pentru aceia dintre voi care intreaba, nu stiu cat de mult va dura incheierea transformarii fizice, dar faptul ca aceasta intrebare e in mintea fiecaruia, inseamna ceva. Incheierea ei pare sa se apropie, dar este foarte dificil de aflat durata acestui proces, indeosebi deoarece cea mai mare parte a lui pare sa fie la fel (cititi: groaznic). Mi s-a spus ca ar trebui sa incepem sa simtim un progres sigur al starii de mai bine, care ne conduce la finalizare… fara sa ne mai afundam in iadul fizic, cu care ne-am obisnuit atat de mult… si ca definitivarea procesului de inviere se va incheia la Solstitiul din iunie sau in preajma lui.
Se pare ca, odata ce transmutam/transcendem tiparul corpului karmic… si am senzatia ca acest lucru il facem in prezent… incepem sa adoptam/integram corpul Adam Kadmon (forma noastra perfectionata) si, din cate inteleg, acest moment de inceput (cand el devine posibil) este cel care activeaza procesul invierii fizice, necesar calatoriei noastre de re-incarnare.
Mai aflu de la Consiliu ca aceasta perioada de progres poate fi comparata cu procesul incarnarii umane, cand sufletul patrunde in fetus. Ei il numesc un eveniment delicat, de atinge-si-pleaca… insemnand ca aspectul nostru Christic intra si iese din corpul nostru, putin cate putin, pentru a se adapta la frecventele dimensiunilor inferioare si ca, in mod similar, celulele noastre se vor adapta la frecventele dimensiunilor superioare. Mie mi se pare dureros, dar cei din CSP ma asigura ca acest lucru va fi altfel decat in trecut. Ramane de vazut… desi mi se pare adevarat, la un anumit nivel.
In incheiere, iata cateva sugestii din partea pleiadienilor, care sa ne ajute sa ne sustinem sinele, in urmatoarele aproximativ opt saptamani:
Ramaneti in armonie cu ritmul corpului vostru… adica, dati-i voie corpului vostru sa va conduca, in urmatoarele cateva saptamani. Spunem acest lucru, nu ca sa insinuam ca veti ajunge sa fiti neputinciosi in vreun fel, ci ca este posibil sa simtiti impulsul de a alerga liberi, de a zbura… si, desi aceasta este realitatea care se apropie, va indemnam sa faceti treptat acesti pasi si sa ii oferiti corpului vostru, timpul si spatiul de a se adapta la noile lui vibratii.
Va indemnam sa mancati potrivit dorintelor corpului vostru. In unele cazuri, veti fi atrasi subit catre alimentele cu vibratii superioare sau nu veti dori niciun fel de mancare… in alte situatii, e posibil sa constatati ca singura metoda de a sustine transformarea (al)chimica a corpului este cu ajutorul proteinelor animale. Ca intotdeauna, ascultati, in fiecare clipa, de ceea ce i se pare bun corpului vostru. In aceasta privinta, fiecare dintre voi este unic.
In final, vrem sa va incurajam sa fiti impacati cu ritmul vostru… sa intelegeti faptul ca nu toata lumea trece prin acest proces, in acelasi fel si ca experienta voastra individuala ar trebui sa fie sacra. Sunteti diferiti de toti ceilalti si, prin urmare, procesul vostru va fi diferit de oricare altul.
Ca intotdeauna, aceste cuvinte sunt ghidul nostru, dar inima este etalonul nostru. Un lucru este cert: orice vine asupra noastra ne schimba, indiscutabil, viata si poate insemna cea mai extraordinara calatorie din mii de vieti.
Dezlegati-va centurile; suntem pe punctul de a ne aminti cum sa zburam!
Lauren
ThinkWithYourHEART.com ©Expect Miracles, Inc. 2012 Toate drepturile rezervate. Permisiune oferita de a copia si redistribui DOAR VERSIUNEA GRATUITA a Raportului 5D, cu conditia sa ramana integral si neschimbat continutul, sa se recunoasca total meritul autorului si sa fie distribuit gratuit.
Traducere
Ana Nicolai
Practician de Vindecare Reconectiva si Reconectare
http://reconectarea.com/index.html
Reconnection and Reconnective Healing Practitioner

www.TheReconnection.com

Tel: + 40 (0) 727 02 10 77; + 40 (0) 744 488 527; +40 (0) 368 / 00 24 38

joi, 25 aprilie 2013

Educaţia copilului din punctul de vedere al ştiinţei spirituale

Viaţa contemporană pune în discuţie multe din problemele pe care omul le-a moştenit de la înaintaşii săi. De aceea epoca noastră este marcată de atât de multe “chestiuni epocale” şi “cerinţe ale vremii”. Ce fel de “probleme” agită astăzi lumea: Problema socială, problema femeii, problemele educaţiei şi ale şcolii, probleme juridice, problemele sănătăţii ş.a.m.d., ş.a.m.d. Cu cele mai diverse mijloace se încearcă rezolvarea acestor probleme. Numărul celor ce apar cu vreo reţetă, sau cel puţin pentru a contribui cu ceva la rezolvarea acestora, este nemăsurat de mare. Cu acest prilej se manifestă toate nuanţele posibile de atitudini sufleteşti umane: radicalismul, cu ţinuta sa revoluţionară, dispoziţia temperată care, respectând cele existente, vrea să dezvolte ceva nou din acestea, şi conservatorismul ce intră în agitaţie imediat ce sunt atinse vechile instituţii şi tradiţii. Pe lângă aceste orientări principale apar toate treptele intermediare posibile.

Cine poate arunca o privire mai profundă în viaţă, acela nu-şi va putea împiedica un sentiment anume faţă de toate aceste manifestări. Este vorba despre faptul că diversele mijloace cu care epoca noastră răspunde cerinţelor ce se pun oamenilor sunt neîndestulătoare. Mulţi doresc să reformeze viaţa fără a-i cunoaşte cu adevărat temeliile. Cine vrea să facă prognoze referitor la ceea ce se va petrece în viitor, acela nu are voie să se mulţumească a cunoaşte viaţa numai la suprafaţa ei. El trebuie să o cerceteze în profunzimile sale.

Întreaga viaţă este ca o plantă ce nu conţine numai ceea ce oferă ea privirilor noastre, ci care mai ascunde în adâncimile ei şi un stadiu de viitor. Cine priveşte o plantă ce are numai frunze, acela ştie foarte bine că, după un timp, pe tulpina ce poartă frunze, vor fi şi flori şi fructe. Ascunse privirilor noastre, plante are de pe acum chiar, premisele acestor flori şi fructe. Cum ar însă spune cineva felul în care vor apărea aceste organe, când nu vrea să cerceteze planta decât ceea ce oferă ea acum privirii. Numai acela care a ajuns să cunoască fiinţa-esenţa plantei ar putea s-o spună.

La fel, întreaga viaţă a omului conţine în sine premisele viitorului. Dar pentru a putea spune ceva despre acest viitor, trebuie să pătrundem în natura ascunsă a omului. Epoca noastră însă nu prea are înclinaţia cuvenită s-o facă. Ea se preocupă de ceea ce apare la suprafaţă şi se crede în nesiguranţă când e vorba să pătrundă la ceea ce se sustrage observaţiei exterioare. La plantă, chestiunea este de altfel mult mai simplă. Omul ştie că plante asemănătoare au dat flori şi fructe la un anumit interval de timp. Viaţa omului se desfăşoară numai odată; iar florile pe care le va avea în viitor n-au mai existat înainte niciodată. Cu toate acestea, ele sunt prezente în om, la fel ca florile unei plante ce poartă acum numai frunze.

Există o posibilitate de a spune ceva despre acest viitor dacă pătrunzi dincolo de suprafaţa naturii umane, până la esenţa acesteia. Diversele idei reformatoare ale prezentului pot deveni cu adevărat fructuoase şi practice abia atunci când provin dintr-o asemenea cercetare profundă a vieţii omeneşti.

Misiunea de a da o concepţie practică despre lume, care să cuprindă esenţa vieţii omeneşti, trebuie să o aibă, conform întregii sale alcătuiri, ştiinţa spirituală. Dacă ceea ce numim astăzi, adeseori ştiinţă spirituală, este îndreptăţit sau nu să ridice o asemenea pretenţie, acesta e un fapt fără importanţă. Este vorba mai mult de esenţa ştiinţei spirituale a ceea ce poate fi ea, conform acestei esenţe. Ea nu trebuie să fie o teorie aridă, care să satisfacă doar curiozitatea de a cunoaşte, şi nici mijlocul prin care unii oameni, din egoism, ar vrea să ajungă, numai ei, pe o treaptă superioară de evoluţie. Ştiinţa spirituală poate contribui la îndeplinirea celor mai însemnate sarcini ale omenirii de azi, la evoluţia ei spre prosperitate [ 1 ].

Dar tocmai asumându-şi o asemenea misiune, ea va trebui să se aştepte la multe atacuri şi suspiciuni. Radicalii şi moderaţii, precum şi conservatorii din toate domeniile vieţii o vor întâmpina, inevitabil, cu o asemenea neîncredere. Deoarece, de la început, ea nu va putea mulţumi nici un partid, premisele sale aflându-se foarte departe de orice agitaţie partizană.

Aceste premise îşi au rădăcina numai şi numai în adevărata cunoaştere a vieţii. Cine cunoaşte viaţa îşi va putea asuma sarcini numai extrăgându-le din viaţa însăşi. El nu-şi va asuma programe arbitrare, deoarece ştie că în viitor nu vor domni alte legi fundamentale ale vieţii decât cele ce domnesc astăzi. Astfel, cercetarea spirituală va ajunge în mod necesar la respectul faţă de cele existente. Oricât de multe ar găsi de îmbunătăţit la ceea ce există, ea nu va neglija să vadă în acestea, germenii viitorului. Dar ea mai ştie şi că în orice devenire, există creştere şi dezvoltare. De aceea, în cele existente acum, va desluşi germenii transformării şi creşterii. Ea nu inventează programe, ci le citeşte din ceea ce există. Dar ceea ce citeşte în acest fel, devine, într-un anumit sens, chiar program, întrucât poartă în sine tocmai natura evoluţiei.

De aceea, aprofundarea spiritual-ştiinţifică a fiinţei omului, oferă cele mai rodnice şi mai practice mijloace de a rezolva problemele vitale cele mai importante ale contemporaneităţii.

Acest fapt îl vom prezenta aici referitor la una din aceste probleme, anume referitor la problema învăţământului. Nu vor fi enunţate cerinţe, nici programe, ci va fi descrisă pur şi simplu natura copilului. Din fiinţa omului în devenire vor rezulta, ca de la sine, punctele de vedere pentru educaţie.

Dacă vrem să cunoaştem această fiinţă a omului în devenire va trebui să pornim mai cu seamă de la examinarea naturii ascunse a omului.

Ceea ce observaţia senzorială cunoaşte din om, şi ceea ce concepţia materialistă asupra vieţii vrea să o recunoască drept unică, este, pentru investigaţia spirituală, numai o parte, o componentă a naturii umane, şi anume, trupul său fizic. Acest trup fizic se supune aceloraşi legi ale lumii fizice, este alcătuit din aceleaşi substanţe şi forţe ca întreg restul lumii aşa-zis neînsufleţite. de aceea, ştiinţa spirituală afirmă că omul are comun acest rup fizic cu întreg regnul mineral. Şi desemnează drept trup fizic al omului numai ceea ce face ca aceleaşi substanţe care acţionează şi în lumea minerală să fie puse în amestec, în legătură, în formare şi în dezvoltare, după aceleaşi legi.

Depăşind acest trup fizic, ştiinţa spirituală cunoaşte încă o entitate a omului: trupul vieţii sau trupul eteric. Fizicienii să nu se împiedice de această denumire “trup eteric”. “Eteric” desemnează aici altceva decât eterul ipotetic al fizicii. Să luăm termenul pur şi simplu ca denumire a ceea ce va fi descris în continuare.

Acum câtva timp se considera o întreprindere neştiinţifică faptul de a vorbi despre un asemenea “trup eteric”. La sfârşitul secolului al optsprezecelea, şi în prima jumătate a secolului al nouăsprezecelea, ce-i drept, nu era “neştiinţific”. Se spunea atunci că substanţele şi forţele ce acţionează într-un mineral nu pot plăsmui de la sine fiinţe vii. Acestea trebuie să posede şi o “forţă” aparte, ce era desemnată ca “forţă a vieţii”. Oamenii îşi reprezentau aproximativ faptul că într-o plantă, în animal, în trupul uman acţionează o asemenea forţă şi dă naştere manifestărilor vieţii, aşa cum forţa magnetică din magnet realizează atracţia. În epoca următoare, a materialismului, o asemenea reprezentare a fost dată de o parte. S-a spus atunci că o fiinţă vie se alcătuieşte în acelaşi fel ca una aşa-zis fără viaţă; în organism nu domnesc alte forţe decât cele din mineral; ele acţionează doar mai complicat; ele dau naştere unei formaţiuni combinate. Azi, numai cei încăpăţânaţi materialişti au rămas fixaţi la această negare a “forţei de viaţă”. O serie întreagă de gânditori naturalişti au susţinut faptul că ar trebui acceptat totuşi ceva ca forţă de viaţă sau principii al vieţii.

Astfel, ştiinţa mai recentă, se apropie în acest mod, şi într-un anumit sens, de ceea ce spune ştiinţa spirituală în legătură cu trupul vieţii. Totuşi există o deosebire considerabilă între cele două. Ştiinţa contemporană ajunge, pornind de la realitatea percepţiei senzoriale, şi prin supoziţiile înţelegerii raţionale, să accepte un fel de forţă de viaţă. Dar nu aceasta este calea cercetării adevărate, de la care porneşte ştiinţa spirituală şi din ale cărei rezultate sunt alcătuite expunerile sale. Nu putem atrage îndeajuns atenţia asupra felului cum ştiinţa spirituală se deosebeşte în acest punct de ştiinţa obişnuită de astăzi. Aceasta priveşte experienţa senzorială ca bază a oricărei cunoaşteri, iar ceea ce nu poate fi clădit pe acest fundament îl socoteşte incognoscibil. Ea îşi extrage rezultatele şi concluziile din impresii ale simţurilor. Iar ceea ce depăşeşte această sferă, este respins şi se susţine că s-ar afla dincolo de limitele cunoaşterii omeneşti. Pentru ştiinţa spirituală, o asemenea părere se aseamănă celei a unui nevăzător, care nu vrea să ţină seama decât de ceea ce poate fi pipăit, şi de concluziile ce rezultă din cele pipăite, şi care va respinge afirmaţiile văzătorului ca fiind dincolo de capacităţile de cunoaştere ale omului. Însă ştiinţa spirituală arată că omul este capabil de evoluţie, că poate să cucerească noi lumi prin dezvoltarea unor noi organe. Aşa cum culorile şi lumina există în jurul celui nevăzător, doar că el nu le poate percepe, ne-având organe pentru aceasta, tot aşa ştiinţa spirituală arată că există multe lumi în jurul omului iar el, le poate percepe numai dacă îşi dezvoltă organele necesare pentru aceste lumi. Aşa cum orbul priveşte într-o nouă lume, îndată ce este operat, tot aşa şi omul, prin dezvoltarea unor organe superioare, mai poate cunoaşte încă şi cu totul alte lumi decât acelea pe care simţurile obişnuite îl fac să le perceapă. Dacă un orb din naştere poate fi operat sau nu, aceasta depinde de constituţia organelor sale; organele superioare însă. prin care omul poate pătrunde în lumile superioare, există în germen la fiecare om. Oricine şi le poate dezvolta dacă are răbdarea, perseverenţa şi energia de a aplica asupra sa metodele descrise în lucrarea Cum se dobândesc cunoştinţe despre lumile superioare? [ 2 ]. Ştiinţa spirituală nu spune că omul ar avea, prin organizarea sa, limite în cunoaştere; dar ea afirmă că pentru om există acele lumi pentru care el posedă organele de percepţie corespunzătoare. Ştiinţa spirituală vorbeşte numai de mijloacele prin care se pot extinde limitele amintite. În acest fel situează ea şi referitor la cercetarea trupului vieţii sau eteric la tot ce va fi descris în continuare ca membre (componente) superioare ale naturii omeneşti. Ştiinţa spirituală acceptă faptul că investigaţia prin intermediul simţurilor trupeşti poate avea acces doar la trupul fizic şi că, pornind de la punctele acesteia de vedere, doar cel mult prin deducţie ar putea ajunge investigarea senzorială la o corporalitate superioară. Însă ştiinţa spirituală face cunoscut felul în care poţi avea acces la o lume în care aceste componente superioare ale naturii umane apar observatorului în acelaşi fel în care celui născut orb, după operaţie, îi apar culorile şi luminozitatea obiectelor. Pentru cei care şi-au dezvoltat organele de percepţie superioare, trupul eteric sau al vieţii este un obiect al observaţiei şi nu al înţelegerii sau al deducţiei.

Acest trup eteric sau al vieţii, omul îl are comun cu plantele şi animalele. El face ca substanţele şi forţele trupului fizic să se constituie în fenomene de creştere, reproducere, de mişcare internă a umorilor şi aşa mai departe. El este aşadar constructorul şi formatorul trupului fizic, locuitorul şi arhitectul acestuia. De aceea am mai putea numi trupul fizic şi imaginea ori expresia acestui trup al vieţii. În privinţa formei şi mărimii, ambele componente ale fiinţei umane sunt apropiate, însă în nici un caz egale. La animale, şi în mai mare măsură la plante, trupul eteric se deosebeşte considerabil, ca formă şi întindere, de trupul fizic.

A treia componentă a fiinţei umane este aşa-numitul trup al senzaţiei (simţirii) sau trup astral. El este purtătorul durerii şi plăcerii, al pornirilor, poftelor şi pasiunilor ş.a.m.d. O fiinţă care constă numai din trup fizic şi trup eteric nu le are pe toate acestea. Putem cuprinde toate cele enumerate mai sus în expresia: simţire. Planta nu are simţire. Dacă astăzi vreun învăţat, pornind de la faptul că multe plante răspund la excitaţii prin mişcări sau într-un alt mod, trag concluzia că plantele ar avea o anumită capacitate de a simţi, el nu arată prin aceasta decât că nu cunoaşte esenţa simţirii. Aici nu este vorba de faptul că fiinţa în cauză răspunde la un excitant exterior, ci mai ales de faptul că excitaţia se reflectă printr-un proces (fenomen) interior, ca de exemplu plăcerea sau durerea, pornirea sau pofta ş.a.m.d. Dacă nu am accepta acest fapt, atunci am putea fi îndreptăţiţi să spunem că şi hârtia de turnesol simte anumite substanţe deoarece, în atingere cu ele, se înroşeşte [ 3 ].

Trupul simţirii, omul îl are comun doar cu lumea animală. El este deci purtătorul vieţii de simţire.

Să nu comitem eroarea anumitor cercuri teosofice închipuindu-ne că trupul eteric şi trupul simţirii ar consta dintr-o materie mai subtilă decât cea aflată în trupul fizic ‒ Aceasta ar însemna să materializăm aceste componente superioare ale naturii omeneşti. Trupul eteric este o configuraţie de forţe; el constă din forţe active, iar nu din substanţă; iar trupul astral sau al simţirii, este o configuraţie de imagini mişcându-se în sine, colorate sau luminoase [ 4 ].

Trupul simţirii se deosebeşte ca formă şi mărime de trupul fizic. La om, el se prezintă ca o formaţiune ovoidală (de ou alungit), în care îşi au lăcaşul trupul fizic şi cel eteric. Trupul astral le depăşeşte pe amândouă celelalte, în toate părţile, ca o configuraţie de imagini luminoase.

Omul are apoi şi o a patra componentă fiinţială pe care nu o împarte cu nici o altă fiinţă de pe Pământ. Aceasta este purtătoarea “Eului” omenesc. Cuvinţelul “Eu”, aşa cum este el întrebuinţat de exemplu în limba germană, este un nume care se deosebeşte de toate celelalte. Cine cugetă în mod corespunzător asupra naturii acestui nume, acela îşi deschide calea spre cunoaşterea naturii omeneşti. Toate celelalte nume pot fi utilizate de toţi oamenii, în acelaşi fel, referitor la obiectul corespunzător. Oricine poate numi masa “masă”, iar scaunul “scaun”. Lucrurile nu se petrec la fel cu numele “Eu”. Nimeni nu-l poate utiliza ca să desemneze pe un altul; oricine îşi poate zice numai lui însuşi “Eu”. Niciodată nu-mi va putea răsuna la ureche cuvântul “Eu”, ca desemnându-mă pe mine. Prin faptul că omul se desemnează pe sine ca “Eu”, el trebuie să se numească lăuntric pe sine. O fiinţă care îşi poate zice sieşi “Eu”, este o lume în sine. Acele reguli care s-au întemeiat pe ştiinţa spiritului, au simţit întotdeauna aceasta. De aceea ele au afirmat: odată cu “Eul”, “Dumnezeu”, care se revelează fiinţelor inferioare numai din afară, ca fenomene ale realităţii înconjurătoare, începe să vorbească înăuntru. Purtătorul însuşirilor descrise aici este “trupul-Eu”, a patra parte constitutivă a fiinţei omeneşti [ 5 ].

Acest “trup-Eu” este purtătorul sufletului omenesc superior. Prin el omul este încoronarea creaţiunii pământeşti. “Eul” însă nu este câtuşi de puţin, în omul contemporan, o entitate simplă. Putem cunoaşte natura sa dacă vom compara între ei oameni aparţinând diferitelor trepte de evoluţie. Să ne îndreptăm privirea spre sălbaticul necultivat şi spre omul european de medie şi să-i comparăm cu un om de înalte idealuri. Cu toţii au capacitatea de a-şi spune sieşi “Eu”; “trupul Eu” este prezent la toţi. Sălbaticul necultivat îşi urmează cu acest “Eu” patimile, pornirile şi poftele, ca un animal. Cel superior dezvoltat îşi spune, referitor la anumite înclinaţii şi plăceri ale sale: pe acestea ai voie să le urmezi, pe altele însă el şi le va înfrâna, şi le va domina. Idealistul şi-a format pe lângă înclinările şi pasiunile iniţiale, altele superioare. Toate acestea s-au petrecut pentru că “Eul” a lucrat asupra celorlalte componente ale fiinţei omeneşti. Tocmai în aceasta consta misiunea “Eului”, de a înnobila şi purifica celelalte componente, pornind din sine.

Astfel, la omul care şi-a depăşit starea în care l-a plasat lumea exterioară, componentele inferioare ale fiinţei sale au fost mai mult sau mai puţin, transformate sub influenţa Eului. În starea în care omul abia s-a ridicat deasupra animalului, prin aceea că “Eul” său a scăpat în el, referitor la componentele inferioare ale fiinţei sale, acestea se aseamănă încă animalului. Trupul său eteric sau al vieţii este doar purtătorul forţelor plăsmuitoare vii de creştere şi reproducere. Trupul său de simţire exprimă doar acele porniri, pofte şi patimi care vor fi stimulate de natura exterioară. Pe măsură ce omul răzbate de pe această treaptă de dezvoltare, de-a lungul vieţilor sau încarnărilor succesive, spre o evoluţie tot mai înaltă, Eul său prelucrează celelalte componente ale fiinţei sale. Astfel trupul de simţire devine purtătorul simţămintelor purificate de plăcere şi neplăcere, al dorinţelor şi poftelor înnobilate (rafinate). De asemenea şi trupul eteric sau al vieţii este transformat. El devine purtătorul obişnuinţelor, al înclinaţiilor de durată, al temperamentului şi al memoriei. Un om al cărui Eu nu a prelucrat încă trupul vieţii, nu are nici o amintire a trăirilor sale. El îşi trăieşte traiul aşa cum natura l-a sădit în el.

Întreaga evoluţie culturală se exprimă la om prin acest fel de muncă a Eului asupra componentelor subordonate ale fiinţei umane. Această muncă se coboară până în trupul fizic. Sub influenţa Eului, se modifică fizionomia, gesturile şi mişcările, întreaga înfăţişare a trupului fizic.

Se poate distinge chiar şi felul în care diversele mijloace culturale şi de instruire acţionează în mod diferit asupra părţilor constitutive separate ale fiinţei omeneşti. Factorii obişnuiţi acţionează asupra trupului de simţire; ei îi procură acestuia feluri de plăcere ori neplăcere, de porniri ş.a.m.d. decât avea el iniţial. Adâncirea în operele de artă acţionează asupra trupului eteric. Prin faptul că omul dobândeşte prin intermediul operei de artă, bănuiala a ceva superior, mai nobil decât ceea ce îi oferă mediul înconjurător senzorial, el îşi transformă trupul vieţii. Un mijloc puternic de purificare şi înnobilare a trupului eteric este religia. Prin aceasta, impulsurile religioase au o măreaţă misiune de-a lungul evoluţiei omenirii.

Ceea ce se numeşte conştiinţă, nu este nimic altceva decât rezultatul muncii Eului asupra vieţii de-a lungul unei serii de încarnări. Dacă omul pricepe că nu trebuie să facă un lucru sau altul, şi dacă această înţelegere face asupra lui o puternică impresie, astfel încât ea se perpetuează până în trupul său eteric, prin aceasta ia naştere tocmai conştiinţa.

Această muncă a “Eului” asupra părţilor constitutive subordonate ale fiinţei omeneşti poate fi de aşa natură încât să fie proprie mai mult întregului regn uman, ori poate fi, o realizare a Eului individual asupra sa însuşi. În primul caz, la transformarea omului colaborează oarecum întreaga specie umană; în cazul al doilea transformarea trebuie să se sprijine pe cea mai personală activitate a Eului. Dacă “Eul” devine atât de puternic încât prelucrează prin forţe proprie forţă trupul de simţire, ceea ce Eul face pe această cale din trupul de simţire sau astral, se numeşte: sine spirituală (sau, cu o expresie orientală: Manas). Această transformare se sprijină, în esenţă, pe învăţare, pe o îmbogăţire a spaţiului interior cu iedei şi concepţii (intuiţii) superioare. – Se poate întâmpla însă ca Eul să ajungă la o activitate cu totul originară asupra propriilor părţi constitutive ale fiinţei umane. Aceasta se întâmplă atunci când nu numai trupul uman este îmbogăţit ci este transformat şi trupul eteric sau al vieţii. Omul învaţă multe în viaţă; şi când, dintr-un anumit punct el priveşte înapoi asupra acestei vieţi, îşi poate spune: am învăţat multe; el însă va putea vorbi numai într-o mult mai mică măsură de o transformare a temperamentului, a caracterului, de o îmbunătăţire sau de apreciere a memoriei pe parcursul vieţii. Învăţarea priveşte trupul astral; celelalte transformări pricesc însă trupul eteric al vieţii. De aceea nu este o imagine nepotrivită compararea transformării trupului astral pe parcursul vieţii, cu mersul minutarului unui ceas, iar transformării trupului vieţii, cu mersul orarului.

Când omul îşi începe educaţia superioară sau aşa-ocultă, aceasta depinde în primul rând, mai ales, de faptul de a-şi propune transformarea trupului vieţii pornind de la puterea cea mai personală a Eului. El trebuie să lucreze pe deplin conştient şi individual la transformarea obişnuinţelor, a temperamentului, ca caracterului, a memoriei ş.a.m.d. Atâta cât poate el prelucra, în felul acesta, din trupul vieţii, ca fi transformat, în sensul exprimării spiritual-ştiinţifice, în spiritul vieţii (sau, după cum sună expresia orientală: în Buddhi).

Pe o şi mai înaltă treaptă, omul ajunge la a dobândi forţe prin care poate acţiona asupra trupului său fizic, transformându-l (de exemplu, modificând tensiunea sanguină sau pulsul). Cât anume din trupul fizic este transformat în acest mod, se va numi om-spirit (expresia orientală: Atama).

Transformările pe care omul le realizează în părţile constitutive inferioare ale fiinţei sale, mai ales în sensul întregului regn omenesc, sau în sensul unei părţi a acestuia, de exemplu a unui popor, neam ori a unei familii, poartă în ştiinţa spirituală următoarele nume: Trupul astral sau simţire, transformat pornind de la Eu, se numeşte sufletul simţirii (al senzaţiei), trupul eteric transformat se numeşte sufletul înţelegerii (al înţelegerii raţionale), iar trupul fizic transformat se va numi sufletul conştienţei. Nu trebuie să ne închipuim însă că această transformare a celor trei părţi constitutive ale fiinţei omeneşti s-ar oarecum succesiv. Această transformare de petrece simultan asupra tuturor celor trei componente, începând de la momentul străfulgerării Eului. Într-adevăr, munca Eului nu va fi câtuşi de puţin clar percepută de om până el nu şi-a transformat o parte a sufletului conştienţei.

Din cele expune mai sus se vede că, la om, se poate vorbi de patru componente (membre) ale fiinţei sale: trupul fizic, trupul eteric sau al vieţii, trupul astral sau al simţirii şi trupul-Eu. – Sufletul simţirii (al senzaţiei), sufletul înţelegerii (raţionale), sufletul conştienţei, dar de asemenea şi componentele (membrele) superioare ale naturii umane: sinea spirituală, spiritul vieţii, omul spirit apar ca produse ale transformării celor patru componente ale fiinţei umane. Atunci când este vorba de purtătorii însuşirilor omeneşti, în discuţie intră, de fapt, numai cele patru componente ale fiinţei umane.

Ca educatori, noi lucrăm la aceste patru părţi constitutive (membre ale fiinţei omului. Iar dacă vrem să lucrăm în mod corect, va trebui să cercetăm natura acestor părţi ale omului. Să nu ne închipuim însă că aceste părţi se dezvoltă la om astfel încât, la un anumit moment al vieţii sale, aproximativ la naştere, ele să fi fost la fel de avansate în evoluţia lor. Evoluţia lor are loc mai degrabă într-un mod diferit, la diferite vârste ale vieţii. Temeiurile corecte ale educaţiei şi ale instruirii se sprijină pe cunoaşterea acestor legi de evoluţie ale naturii umane.

Înainte de naştere fizică, omul în venire este înconjurat din toate părţile de un trup fizic străin. El nu intră în mod independent în atingere cu lumea fizică exterioară. Trupul fizic al mamei este mediul său înconjurător. Doar acest trup poate acţiona asupra omului ce se maturizează. Naşterea fizică va consta deci în eliberarea omului din învelişul matern şi în faptul că, prin aceasta, mediul fizic înconjurător, poate acţiona nemijlocit asupra sa. Simţurile se deschid către lumea exterioară. Aceasta dobândeşte influenţa pe care învelişul fizic matern a avut-o mai înainte asupra omului.

Pentru concepţia spirituală asupra lumii, aşa cum este ea reprezentată prin cercetarea spirituală, acum se naşte într-adevăr trupul fizic, dar nu şi trupul eteric sau al vieţii. Deoarece, aşa cum omul până la momentul naşterii sale, este înconjurat de un înveliş fizic matern, tot astfel, până la momentul schimbării dentiţiei, adică aproximativ până la vârsta de şapte ani, el este înconjurat de un înveliş eteric şi de unul astral. Abia în timpul schimbării dentiţiei, învelişul eteric pune în libertate trupul eteric, apoi mai rămâne, până la începutul maturizării sexuale încă un înveliş astral [ 6 ]. În acest moment şi trupul astral sau al simţirii devine complet liber, aşa cum trupul fizic s-a eliberat la naşterea fizică iar trupul eteric la schimbarea dentiţiei.

Astfel, ştiinţa spirituală va trebui să vorbească despre trei naşteri ale omului. Până la schimbarea dentiţiei, impresiile ce ar trebui să ajungă la trupul eteric îl ating tot atât de puţin pe cât de puţin lumina şi aerul lumii fizice ating trupul fizic, câtă vreme el se găseşte în pântecele mamei.

Înainte de începutul schimbării dentiţiei, trupul vieţii nu lucrează liber în om. Aşa cum, în trupul mamei, trupul fizic primeşte forţe ce nu-i sunt proprii dezvoltându-şi-le pe ale sale treptat, în învelişul protector, tot astfel stau lucrurile şi cu forţele de creştere, până la schimbarea dentiţiei. Trupul eteric îşi desăvârşeşte acum forţele, mai întâi în uniune cu cele străine, moştenite. În timpul acestei perioade a eliberării trupului eteric, trupul fizic este deja independent. Trupul eteric ce se eliberează desăvârşeşte ceea ce are de dat trupul fizic. Punctul final al acestei lucrări îl constituie dentiţia proprie a omului, ce apare în locul celei moştenite. Această dentiţie constituie ceea mai densificată parte (depunere, înmagazinare) din trupul fizic şi de aceea ea apare la sfârşitul acestei perioade.

După acest moment, creşterea este asigurată exclusiv de propriul trup al vieţii. Atâta doar că aceasta se află sub influenţa unui trup astral care îl învăluie. În momentul în care şi trupul astral devine liber, trupul eteric încheie o perioadă. Această încheiere se exprimă în maturizarea sexuală. Organele de reproducere devin de sine stătătoare pentru că, de acum înainte, trupul astral eliberat nu mai acţionează spre înăuntru ci, lipsit acum de un înveliş, intră în legătură nemijlocită cu lumea exterioară.

După cum asupra copilului ne-născut nu putem face să acţioneze în mod fizic factorii lumii exterioare, tot astfel n-ar trebui să facem să acţioneze nici asupra trupului eteric, înainte de schimbarea dentiţiei, acele forţe care sunt asemănătoare impresiilor ambientului fizic ce se exercită asupra corpului fizic. Iar asupra trupului astral ar trebui să lăsăm să se desfăşoare înrâuririle corespunzătoare doar din momentul maturităţii sexuale.

Nu fraze generale, ca de exemplu, “dezvoltarea armonioasă a tuturor forţelor şi predispoziţiilor”, şi altele asemenea, ar putea constitui principiile unei adevărate arte a educaţiei, ci numai pe o reală cunoaştere a fiinţei umane se poate clădii o asemenea artă. N-ar trebui nici să se afirme că frazeologia amintită n-ar fi corectă, ci numai faptul că aceasta poate fi la fel de utilă ca afirmaţia făcută în faţa unei maşini: ar trebui să punem în acţiune armonioasă toate părţile ei componente. Doar cel care se apropie de maşină având cunoştinţe reale asupra tuturor detaliilor acesteia, iar nu fraze generale, poate să acţioneze. Astfel, în cazul artei educaţiei este vorba de o cunoaştere a părţilor constitutive a fiinţei omeneşti şi a evoluţiei acestora, în detaliu… Trebuie să ştim asupra cărei părţi din fiinţa omenească avem de acţionat la o anumită vârstă, şi cum să aibă loc aceasta într-un mod adecvat. Nu este nici o îndoială că o artă a educaţiei, cu adevărat realistă, aşa cum o vom schiţa aici nu-şi poate croi drum decât încet. Aceasta provine din felul concepţiei epocii noastre care va considera încă multă vreme realităţile lumii spirituale drept emanaţii ale unei fantezii bolnave, în timp ce frazeologiile complet nereale i se vor părea rezultatul unui mod realist de a gândi. Să descriem aici fără reticienţe ceea ce astăzi mulţi vor considera o imagine a fanteziei, dar care va fi acceptat cândva ca un lucru de la sine înţeles.

Odată cu naşterea fizică, trupul fizic al omului este expus mediului înconjurător al lumii exterioare, în timp ce, anterior, el fusese înconjurat de învelişul protector al mamei. Ceea ce, anterior, săvârşiseră asupra forţele şi sevele învelişului matern, vor trebui să facă acum forţele şi elementele lumii exterioare fizice. Până la schimbarea detenţiei, la şapte ani, trupul omenesc are sarcina de a se săvârşi pe sine, o sarcină esenţial deosebită de sarcinile tuturor celorlalte perioade de viaţă. Organele fizice trebuie, în această perioadă să ajungă la anumite forme; raporturile lor structurale trebuie să capete anumite direcţii şi tendinţe. Mai târziu are loc creşterea, însă această creştere se desfăşoară, în toată perioada următoare, pe baza formelor ce s-au constituit până la momentul amintit. Dacă s-au creat forme corecte, ele vor şi creşte corect, iar dacă s-au constituit de-formaţii, atunci acestea vor creşte mai departe. În toată perioada următoare nu mai poate fi corectat ceea ce ai omis, neglijat, ca educator, în perioada până la şapte ani. Aşa cum natura creează înainte de naştere mediul just pentru trupul fizic al omului, tot astfel şi educatorul trebuie să se îngrijească, după naştere, de ambientul fizic just. Numai acest mediu înconjurător fizic adecvat poate acţiona asupra copilului astfel încât organele sale fizice să se toarne în forma corectă.

Există două cuvinte magice care indică felul în care copilul intră într-o relaţie cu mediul său înconjurător. Acestea sunt: imitaţia şi modelul. Filosoful grec Aristotel a denumit omul drept cel mai imitator dintre animale; pentru nici o altă vârstă nu este mai adecvată această afirmaţie ca pentru vârsta copilăriei, până la schimbarea dentiţiei. Ceea ce se petrece în mediul fizic înconjurător, copilul imită, iar prin imitaţie organele sale fizice se toarnă în forme ce vor dăinui. Trebuie înţelegem mediul fizic înconjurător în sensul cel mai larg posibil. De aceasta ţine doar ceea ce se petrece în mediul său fizic înconjurător, tot ce poate fi perceput de simţurile sale, tot ce poate acţiona, din spaţiul fizic asupra forţelor sale spirituale. Aici sunt cuprinse şi toate acţiunile morale sau imorale, înţelepte ori prosteşti pe care le poate vedea.

Nu frazele moralizatoare, nici poveţele pline de sens (raţionale) sunt cele ce au efect (în sensul arătat) asupra copilului, ci tot ce săvârşesc sub privirea sa adulţii în mediul său înconjurător. Poveţele nu acţionează formator asupra trupului fizic, ci asupra trupului eteric, ori acesta din urmă, este până la şapte ani, înconjurat de un înveliş protector eteric matern, la fel cum trupul fizic este înconjurat până la naşterea fizică de un înveliş matern. Ceea ce înainte de şapte ani trebuie să se dezvolte în acest trup eteric drept reprezentări, obişnuinţe, memorie ş.a.m.d. va trebui să se petreacă “de la sine”, în acest fel în care se dezvoltă ochii şi urechile înlăuntrul trupului matern, fără influenţa lumii exterioare… Fără îndoială că este corect ceea ce se poate citi într-o lucrare pedagogică excepţională a lui Jean Paul, “Levana sau Ştiinţa educaţiei”, şi anume că un călător prin lume învaţă mai multe de la doica sa, în primii ani de viaţă, decât din toate călătoriile sale la un loc. Dar copilul tocmai că nu din sfaturi învaţă, ci prin imitaţie. Iar organele sale fizice îşi creează formele prin influenţa mediului fizic înconjurător. Un văz sănătos se va educa prin realizarea în ambientul copilului, a unor reporturi corecte de culoare şi lumină, iar premisele fizice pentru simţul moral sănătos se vor forma în creier şi în circuitul sanguin, atunci când copilul va vedea manifestări morale în jurul său. Dacă înainte de vârsta de şapte ani copilul vede în ambianţa sa numai acţiuni prosteşti, creierul său ca adopta astfel de forme care îl vor face şi pe el apt numai pentru prostii, mai târziu în viaţă.

Aşa cum muşchii de la mână se întăresc şi capătă forţă dacă efectuează o muncă pe măsura lor, tot astfel, creierul şi alte organe ale trupului omenesc fizic, vor fi dirijate pe căi corecte dacă recepţionează impresii juste din ambianţa lor. Un exemplu va ilustra cel mai bine despre ce este vorba. Unui copil îi putem face o păpuşă răsucind un şervet vechi; din două colţuri – picioare, din alte două colţuri facem mâini, dintr-un nod facem capul, apoi punctăm cu cerneală ochii, basul şi gura. Putem însă şi cumpăra o aşa zisă păpuşă “frumoasă”, cu păr adevărat şi obraji pictaţi, şi s-o dăm copilului. Nu este nevoie să discutăm aici câtuşi de puţin faptul că această ultimă păpuşă este totuşi hidoasă, nefiind aptă decât pentru a deforma pentru tot restul vieţii simţul estetic al copilului. Aici problema principală de educaţie este alta. Când are în faţă şervetul înnodat, copilul trebuie să completeze din fantezia sa ceea ce face ca acest obiect să arate ca un om. Această muncă a fanteziei acţionează constitutiv asupra formelor creierului. Iar acesta se deschide, se dezvoltă aşa cum muşchii mâinii se dezvoltă printr-o muncă pe măsură. Dacă pruncul primeşte aşa-zisa “păpuşă frumoasă”, creierul său nu mai are nimic de făcut. El se sfrijeşte şi se usucă în loc să se dezvolte, să prospere… dacă oamenii ar putea, asemenea cercetătorilor spirituali, să privească creierul constituindu-se în formele sale ar da copiilor lor numai acele jucării care sunt potrivite pentru a stimula în mod viu activitatea formatoare a creierului. Toate jucăriile care constau numai în forme matematice moarte, au efect pustiitor şi nimicitor asupra forţelor plăsmuitoare, constitutive ale copilului, în timp ce din contră, tot ce stimulează reprezentarea viului, acţionează în mod just. Epoca noastră materialistă produce numai puţine jucării bune. Ce jucărie sănătoasă este, de exemplu, aceea făcută din două lemnişoare şi şi reprezentând doi fierari care stau faţă în faţă şi bat un fier. Asemenea jucării mai pot fi cumpărate încă la ţară. Foarte bune sunt şi acele cărţi ilustrate ale căror figuri pot fi trase dedesubt cu fire, astfel încât copilul însuşi să poată transpune imaginea moartă într-o redare – simplă a acţiunii. Toate acestea realizează o modalitate lăuntrică a organelor, iar pornind de la ceastă mobilitate se clădeşte forma corectă a organelor.

Bineînţeles aceste lucruri pot fi aici doar schiţate, dar ştiinţa spirituală va fi chemată în viitor să prezinte cele necesare, în amănunt, iar aceasta îi stă în putere. Deoarece ea nu este o abstracţiune deşartă ci o sumă de fapte pline de viaţă ce pot trasa linii directoare pentru realitate.

Să mai prezentăm încă vreo două exemple. În sensul ştiinţei spirituale, un copil aşa-zis nervos, agitat, trebuie astfel tratat, referitor la mediul său înconjurător, decât unul letargic, pasiv. Se are aici totul în vedere, de la culorile camerei şi ale celorlalte obiecte care îl înconjoară de obicei pe copil, până la culorile hainelor cu care îl îmbrăcăm. Se procedează adeseori greşit atunci când nu vrei să te laşi ghidat de ştiinţa spirituală, deoarece simţul materialist recurge în multe cazuri tocmai la opusul a ceea ce este corect. Un copil agitat trebuie înconjurat de culori roşii sau galben roşiatice, punând să i se facă haine în aceste culori, din contră, în cazul copilului pasiv, se va recurge la culori albastre ori verzi albăstrui. Depinde tocmai de aceste culori pentru a da naştere, în interior, culorilor complementare. Aceasta este, de exemplu, pentru roşu verdele, pentru albastru culoarea galben portocalie, după cum ne putem cu uşurinţă convinge, dacă privim un timp o suprafaţă colorată corespunzător şi apoi ne îndreptăm repede privirea spre o suprafaţă albă. Această culoare complementară este iscată de organele fizice ale copilului acţionând aspra structurilor organice corespunzătoare ce-i sunt necesare. De are copilul o culoare roşie prinprejur, el a da naştere înlăuntrul său imaginii verzi complementare. Iar activitatea de creare a verdelui acţionează liniştitor, organele preluând tendinţa de liniştire, în ele.

Un anume aspect este luat în mod hotărât în considerare: anume trupul fizic îşi creează scala de măsuri pentru ceea ce poate el tolera. El face aceasta prin modelarea corespunzătoare a poftelor. În general am putea spune că trupul fizic sănătos ajunge să tânjească după ceea ce îl face să fie cu măsură. Şi câtă vreme la omul în creştere, avem în vedere trupul fizic, va trebui să luăm în consideraţie în mod intim ceea ce “voieşte” dorinţa sănătoasă, pofta, plăcerea. Bucuria şi plăcerea sunt forţele ce dezleagă, stimulează în modul cel mai potrivit formele fizice ale organelor. De altfel se poate păcătui grav în această direcţie, de nu aşezăm copilul în raporturi fizice corespunzătoare cu ambianţa. Aceasta se poate întâmpla îndeosebi referitor la instinctele de hrănire. Putem îndopa copilul cu astfel de lucruri încât el îşi poate definitiv pierde instinctele sănătoase de hrănire, în timp ce, printr-o hrănire potrivită el şi le poate păstra, astfel încât să ceară totul, până şi paharul cu apă, în măsura în care, în funcţie de condiţii tolerează aceasta, respingând tot ce îi este dăunător. Ştiinţa spirituală va şti să sfătuiască în amănunt, chiar până la fiecare alimente şi delicatese în parte, dacă va fi chemată să colaboreze la construirea unei arte a educaţiei. Aceasta pentru că ea este o chestiune serioasă pentru viaţă, iar nu o teorie incoloră aşa cum încă şi astăzi ar mai putea părea datorită rătăcirilor unor teosofi.

De forţele care acţionează modelator asupra organelor fizice ţine deci bucuria pentru şi împreună cu mediul înconjurător. Feţele voioase ale educatorilor şi mai ales, iubirea onestă, neforţată. o astfel de iubire ce se revarsă încălzind, parcă, ambientul fizic “cloceşte” – în adevăratul sens al cuvântului – formele organelor fizice.

Dacă imitarea modelelor sănătoase este posibilă într-o asemenea atmosferă de iubire, atunci copilul este cu adevărat “în elementul” său. Ar trebui urmărit cu rigurozitate ca împrejurul copilului să nu se petreacă nimic din ceea ce el n-ar avea voie să imite. N-ar trebui să facem nimic despre care să trebuiască să spunem copilului: “Tu n-ai voie să faci asta”… Cât de deschis este copilul imitării ne putem convinge observând cum el, cu mult înainte de a le pricepe, imită literele pictându-le. Este chiar bine când copilul imită mai întâi literele şi abia apoi învaţă să le înţeleagă. Deoarece imitaţia ţine de perioada de dezvoltare a trupului fizic, în timp ce sensul se adresează trupului eteric, iar asupra acestuia ar trebui să acţionăm abia după schimbarea dentiţiei, când învelişul eteric exterior a căzut de pe el. Îndeosebi în sensul imitării ar trebui să se petreacă, în anii aceştia, întreaga învăţare a vorbirii. Copilul învaţă să vorbească cel mai bine auzind. orice reguli şi orice dăscăleală artificială nu pot avea nici un efect bun.

La vârsta timpurie a copilăriei, important este îndeosebi ca astfel de mijloace de învăţare, precum sunt, de pildă, cântecele de copii, să facă o impresie pe cât posibil ritmică, frumoasă asupra simţurilor. Să punem mai puţin accent pe sens şi cât mai mult pe sunetul frumos. Cu cât mai proaspăt, mai înviorător ca acţiona ceva asupra ochiului şi urechii, cu atât mai bine va fi. Să nu subapreciem. de exemplu, ce forţă de a modela organe au mişcările dansate făcute pe ritmuri muzicale.

Odată cu schimbarea dentiţiei, trupul eteric îşi leapădă învelişul eteric exterior şi, cu aceasta, începe vremea în care, educând, se poate acţiona din afară asupra trupului eteric. Trebuie să ne clarificăm câte pot acţiona dinafară asupra trupului eteric. Remodelarea şi creşterea trupului eteric înseamnă remodelare, respectiv dezvoltare a înclinaţiilor, obişnuinţelor, a conştiinţei, a caracterului, a memoriei, a temperamentelor. Asupra trupului eteric acţionăm prin imagini, prin exemple, printr-o regularizare dirijare a fanteziei. Aşa cum, până la şapte ani, trebuie să dăm copilului un model fizic pe care să-l poată imita, tot aşa astfel, în ambianţa omului în devenire, între schimbarea dentiţiei şi maturizarea sexuală, vor trebui anume aduse, toate cele după ale căror sens şi valoare să se poată dirija acesta. acum îşi are locul tot ce este plin de sens şi acţionează prin imagine şi simbol. Trupul eteric îşi dezvoltă forţa atunci când fantezia regularizată se poate orândui după ceea ce îi desluşesc imaginile şi simbolurile (comparaţiile) cele vii ori cele care îi dau acces la spirit, şi pe care şi le asumă drept fir călăuzitor. Nu noţiunile abstracte sunt cele ce acţionează în mod just asupra trupului eteric în creştere ci cele evidente, dar nu evidente în mod senzorial, ci cele spiritual evidente. Modul spiritual de a concepe este mijlocul educativ just în aceşti ani. Lucrul important pentru tânăr, înainte de toate, este ca, în aceşti ani, înşişi educatorii din jurul lui să fie personalităţi prin al căror mod de a privi lumea să se poată trezi în el forţele intelectuale şi morale de dorit. Aşa cum, în primii ani ai copilăriei, cuvintele magice pentru educaţie sunt: imitaţie şi model, tot astfel, pentru anii acum în discuţie, ele sunt: urmare şi autoritate. Autoritatea de la sine înţeleasă, nu constrânsă, trebuie să fie reprezentată prin intuire, prin felul spiritual de a vedea (concepţia), după care tânărul să-şi modeleze conştiinţa, obiceiurile, înclinaţiile, prin care să-şi poată aduce temperamentul pe o cale regularizată, şi prin ochii căreia să privească obiectele lumii. Frumoasa expresie poetică: “Oricare om eroul va să şi-l aleagă, pe urma cui el calea spre Olimp s-o străduiască” este valabilă mai ales la această vârstă. Stima şi veneraţia sunt forţe prin care trupul eteric creşte în mod corect. iar cui i-a fost imposibil ca, în perioada pe care o discutăm, să privească cu nemărginită veneraţie spre cineva, acela va avea de ispăşit întreaga viaţă. Acolo unde veneraţia lipseşte, forţele vii ale trupului eteric se închircesc. Să ne închipuim în cele ce urmează, efectul asupra simţirii tinerilor: unui băiat de opt ani i se povesteşte despre o personalitate deosebit de demnă de cinstire. tot ceea ce i se povesteşte despre aceasta face să se reverse în copil o sfântă sfială. Apoi se apropie ziua în care el va putea vedea pentru prima oară acea personalitate stimată. Un tremur de veneraţie îl cuprinde atunci când apasă clanţa uşii în spatele căreia i se va arăta cel venerat. Frumoasele sentimente pe care i le prilejuieşte o asemenea trăire aparţin realizărilor durabile ale vieţii. Şi numai acela se poate considera fericit care, nu numai în momentele festive ale vieţii, ci fără întrerupere, poate privi spre dascălii şi educatorii săi ca spre nişte autorităţi fireşti ale sale.

Pe lângă aceste autorităţi vii, pe lângă aceste încorporări ale forţei morale şi intelectuale, trebuie să apară şi autorităţile accesibile spiritului. marile modele istorice, povestiri despre bărbaţi şi femei model, sunt acelea care trebuie să determine conştiinţa, orientarea spirituală, nu atât legile morale fundamentale abstracte ca-şi vor putea exercita acţiunea justă abia atunci când, odată cu maturizarea sexuală, trupul astral îşi depune învelişul astral matern. Înaintea schimbării dentiţiei, povestirile, basmele ş.a.m.d., pe care le oferim copilului pot avea ca scop doar producerea bucuriei, prospeţimii, veseliei. După această perioadă, va trebui să luăm în considerare, la materialul de povestit, pe lângă cele expuse, şi aducerea în faţa sufletului de copil a imaginilor de viaţă ce au un scop de echilibrare. Să nu lăsăm neluat în seamă faptul că obiceiurile rele pot fi eliminate prin prezentarea imaginilor respingătoare ce le corespund. Cel mai puţin ajută avertizările în faţa unor astfel de obişnuinţe şi înclinaţii; dacă însă facem o imagine plină de viaţă a unui om cu defectele respective să acţioneze asupra fanteziei tânărului, arătând şi încotro duce în realitate o asemenea rea înclinaţie, vom putea face atunci mult pentru a o stârpi. Este bine întotdeauna de a urmări faptul că nu reprezentările abstracte acţionează asupra trupului eteric în dezvoltare, ci imaginile pline de viaţă, prin evidenţa lor spirituală. oricum însă, acest din urmă aspect, trebuie prezentat cu cel mai mare tact posibil ca nu cumva să se ajungă exact la contrariul. La povestiri totul depinde de felul în care se povesteşte. De aceea, povestirea orală nu va putea fi înlocuită chiar aşa, pur şi simplu, cu lectura.

Spiritul-imagisticul, sau altfel spus reprezentarea simbolică, va fi luată în considerare şi într-un alt mod în perioada dintre schimbarea dentiţiei şi maturizarea sexuală. Este necesar ca tânărul să preia în sine secretele naturii, legile vieţii, pe cât posibil nu în noţiuni seci şi raţionale ci în simboluri. În suflet, trebuie să pătrundă în aşa fel simbolurile (comparaţiile) referitoare la corelaţiile spirituale, încât în spatele simbolurilor (comparaţiilor) legea existenţei să poată fi mai mult bănuită şi simţită decât cuprinsă în noţiuni pe măsura înţelegerii. “Tot cei vremelnic / e numai simbol” – trebuie să fie tocmai motoul atoatecuprinzător pentru educaţia în această perioadă. Este extrem de important pentru om ca el să primească tainele existenţei prin comparaţii (simboluri) înainte de a le trece prin suflet sub forma legilor naturii ş.a.m.d. Un exemplu ne va lămuri acest fapt. Să presupunem că am vrea să-i vorbim unui tânăr despre nemurirea sufletului, despre ieşirea lui din trup. Ar trebui s-o facem în aşa fel încât să aducem, de exemplu, comparaţia (simbolul) ieşirii (provenirii) fluturelui din pupă. Aşa cum fluturele se înalţă din pupă tot astfel şi sufletul, după moarte, din carcasa trupului. Nici un om care nu a receptat anterior starea reală a acestor fapte, prin intermediul unor asemenea imagini, nu le va putea cuprinde în mod corespunzător în noţiuni ale înţelegerii (raţionale). Printr-un asemenea simbol (comparaţie) ne adresăm nu numai înţelegerii (raţiunii) ci şi sentimentului, simţirii, sufletului întreg. Un tânăr care a trecut prin toate acestea se apropie de chestiunea în discuţie cu o complet altă dispoziţie atunci când, mai târziu, aceasta îi este prezentată prin noţiuni raţionale (de înţelegere). Ba este chiar foarte rău când omul nu se poate apropia de tainele existenţei, mai întâi cu simţirea. Şi atunci este necesar ca, pentru toate legile naturii şi pentru toate tainele lumii, educatorului să-i stea la dispoziţie simboluri (comparaţii).

Din acest aspect se poate vedea extraordinar de bine cât de rodnic trebuie să acţioneze ştiinţa spirituală asupra vieţii practice. Atunci când cineva care şi-a constituit simboluri pornind de la un mod de prezentare materialist, raţional (de înţelegere), se adresează cu aceste simboluri tinerilor, el va face de regulă, mai întâi simbolurile, cu ajutorul întregii raţiuni (a întregii măsuri a raţiunii sale). Asemenea simboluri pa care a trebuit mai întâi să şi le confecţioneze singur, nu acţionează convingător asupra celora cărora le sunt comunicate. Dacă vorbim, de pildă cuiva, în imagini, atunci asupra acestuia, acţionează nu numai ce spunem sau arătăm ci, de la cel care vorbeşte, trece un flux subtil spiritual către cel căruia i se adresează. Şi dacă vorbitorul însuşi nu are un sentiment cald şi plauzibil pentru simbolurile (comparaţiile) sale atunci el nu va putea face nici o impresie asupra celuia căruia i se adresează. Spre a acţiona corect trebuie ca tu însuţi să crezi simbolurile tale drept realităţi. Aceasta o poţi doar dacă ai modul de a privi spiritual-ştiinţific, şi dacă simbolurile înseşi sunt născute din ştiinţa spiritului. omul de ştiinţă spirituală veritabil nu are nevoie de chinuri pentru a zămisli simbolul de mai sus pentru sufletul ieşit din trup, deoarece acesta este, pentru el, realitate. Pentru el, prin ieşirea fluturelui din pupă, este dată, pe o treaptă inferioară a existenţei naturii, acelaşi proces care, pe o treaptă superioară, într-o configuraţie mai înaltă, se repetă la ieşirea (părăsirea pro-venirea) sufletului din trup. El însuşi crede cu toată puterea în aceasta. Iar această credinţă trece ca prin tainice efluvii de la vorbitor la ascultător, realizând convingerea. Viaţa nemijlocită se revarsă dintr-o parte într-alta, între educator şi elev. Dar pentru a ajunge la această viaţă este necesar tocmai ca educatorul să creeze pornind de la izvorul ştiinţei spirituale şi ca vorba sa, cu tot ce provine din aceasta, să conţină simţire, căldură şi culoare sufletească, datorate convingerilor (modului de a privi) spiritual-ştiinţifice veritabile. În acest fel se va deschide atunci o minunată perspectivă asupra întregului învăţământ. Şi dacă acesta se va lăsa inspirat (fecundat( de la izvorul de viaţă al ştiinţei spirituale, şi el se va umple de viaţă plină de înţelegere. Va înceta bâjbâiala care, în acest domeniu, este uzuală. Orice Artă a Educaţiei, orice Pedagogie sunt uscate şi moarte de nu se alimentează cu seve întotdeauna prospere, prin asemenea rădăcini. Ştiinţa spirituală are pentru orice taină a lumii simboluri (parabole) potrivite – imagini-luate din esenţa lucrurilor, pe care nu omul trebuie să le creeze mai întâi, ci care au fost puse la temelia Creaţiunii chiar de către Forţele Cosmice (ale lumii). De aceea trebuie ca ştiinţa spirituală să fie temelia plină de viaţă a oricărei Arte a Educaţiei.

O forţă a sufletului pe care, în aceste vremuri, va trebui să se pună temei în mod deosebit, este memoria. Dezvoltarea memoriei este legată tocmai de re-modelarea trupului eteric. Şi pentru că formarea acestuia se petrece în aşa fel încât el devine liber tocmai în perioada dintre schimbarea dentiţiei şi maturizarea sexuală, atunci această perioadă este cea în care trebuie vegheat, din afară, în mod conştient, asupra dezvoltării în continuare a memoriei. Memoria va avea permanent o valoare inferioară celei pe care ar putea-o avea pentru oameni, dacă, în această perioadă, se vor neglija cele trebuincioase ei. Cele neglijate nu se vor putea recupera niciodată mai târziu.

O manieră raţional-materialistă de a gândi face multe greşeli în această direcţie. o artă a educaţiei provenită din aceasta, ajunge uşor la prejudecăţi faţă de cele însuşite doar prin memorare. Câteodată ea nu va obosi să se îndrepte cu toată severitatea împotriva simplului antrenament al memoriei, utilizând cele mai “de vârf” metode, numai ca tânărul să nu preia prin memorare nimic din ceea ce nu pricepe. Da, ce important mai e şi acest “a pricepe”. O gândire materialist-raţională se lasă atât de uşor în voia credinţei că nu există nici un fel de pătrundere a lucrurilor decât prin noţiuni abstracte; ea va străbate doar cu greu la cunoaşterea faptului că celelalte forţe sufleteşti sunt cel puţin la fel de necesare pentru cuprinderea (sesizarea) lucrurilor, ca forţa înţelegerii (raţiunii). Nu vorbim numai într-un mod oarecum plastic (în imagini) atunci când spunem că înţelegem cu sentimentele, cu simţirea, cu sufletul la fel de bine ca şi cu raţiunea. Noţiunile sunt numai unul din mijloacele prin care înţelegem lucrurile acestei lumi. Numai concepţiei materialiste acesta îi pare a fi unicul. Există, fireşte, mulţi oameni care nu vor crede că sunt materialişti, dar care totuşi consideră priceperea raţională drept singurul mod de a înţelege. Astfel de oameni se consideră, poate ca având o concepţie idealistă despre lume, ba chiar una spirituală. Însă ei, faţă de aceste concepţii, în sufletul lor, se comportă în mod materialist. Deoarece înţelegerea (raţiunea) este mai ales instrumentul sufletesc al priceperii (înţelegerii) celor materiale.

Referitor la temeiurile mai profunde ale înţelegerii, să prezentăm aici un pasaj din excelenta carte educativă, deja amintită, a lui Jean Paul. În întregul ei, aceasta scunde păreri “de aur” asupra educaţiei şi ar merita să fie mai mult luată în consideraţie decât se întâmplă ea să fie. Pentru educatori, ea este mult mai importantă decât multe din cele mai apreciate scrieri din acest domeniu. Pasajul aici în discuţie sună astfel: “Nu vă temeţi de neînţelegere, nici chiar în fraze întregi; atitudinea şi accentul vostru şi avântul vostru presimţind înţelegerea, va limpezi jumătate din aceasta şi prin ea, cu timpul, şi pe cealaltă. Accentul, la copii, ca şi la chinezi şi la oamenii de lume, constituie o jumătate de limbaj. – Gândiţi-vă că propria limbă, la fel ca greaca ori ca orice altă limbă străină, ei învaţă mai repede s-o înţeleagă decât s-o vorbească. – Aveţi încredere în “oficiul de descifrări” al timpului şi al contextului. Un copil de cinci ani înţelege cuvinte ca: “totuşi, de fapt acum, dimpotrivă, într-adevăr”; însă încercaţi să daţi o explicaţie a lor, nu pruncului ci tatălui său! Numai în “de fapt” se ascunde o mică filozofie. Dacă un copil de opt ani va fi înţeles pe limba lui deja formată, de către cel de trei ani, de ce vreţi voi s-o mărginiţi pe a voastră la gânguritul lui? Vorbiţi, dar, mereu în avans cu câţiva ani (doar geniile ne vorbesc din cărţi, cu secole în avans); cu cel de un an vorbiţi ca şi cum el ar fi de doi, cu acesta, ca şi cum ar fi de şase, deoarece deosebirile de creştere se reduc invers proporţional cu anii. Să se gândească, dar educatorul, care subscrie orice învăţare predării, că jumătate din lumea sa, şi anume, cea spirituală (de pildă aspectele concepţiei morale şi metafizice) copilul o poartă în sine deja formată şi învăţată şi că tocmai de aceea, limba înzestrată doar cu imagini corporale, nu poate reda cele spirituale, ci doar le poate lumina (desluşi). Bucuria, ca şi hotărârea în limbile vorbite cu copiii, ar trebui să ne dea ceva din propria lor bucurie şi hotărâre. De la ei se pot învăţa limbile, precum prin limbi sunt şi ei învăţaţi; configuraţii îndrăzneţe dar corecte de cuvinte, ca de exemplu cele pe care le-am auzit de la copii de trei şi patru ani: der Bierfasser (= de bere Butoierul, trad. literală), der Sailer (= cordarul), der Flascher (= sticlarul) – pentru cei ce fac butoaie de bere, corzi, sticle – die Luftmaus (= şoarece aerian), cu siguranţă mai bine decât die Fledermaus (= şoarecele fâlfâitor), die Musik geigt (= muzica arcuşeşte), das Licht ausscheren (= a forfeca lumina, provenind de la “mucarniţă”, cu care se taie mucurile de lumânare), dreschflegeln (= a îmblăciui), pentru drescheln (= a treiera), eu sunt der Durchsehmann (= omul care vede prin, adică cel ce stă în spatele lunetei), aş vrea să fi fost angajat ca PfeffernuBchenesser (= mâncător de nucuţe de piper) ori ca PfeffernuBler (= pipernucuşor), la “urm-oi fi chiar prea deştept”, “m-a glumit jos de pe scaun”, “uite cum deja unu (pe ceas) este” ş.a.m.d.”

Acest anume pasaj vorbeşte despre înţelegerea dinainte de cuprinderea (priceperea) raţională a realităţii, pe un alt tărâm decât pe cel despre care tocmai vorbiserăm, doar că, referitor la cele discutate, sunt valabile spusele lui Jean Paul despre limbă. Aşa cum preia copilul în organismul său sufletesc textura (ansamblul) limbii, fără a avea nevoie, pentru aceasta, de legile construcţiei limbii prin noţiuni raţionale, tot astfel tânărul, spre a-şi cultiva memoria, trebuie să înveţe lucruri asupra cărora îşi va însuşi abia mai târziu o înţelegere raţională. Ba chiar, mai târziu, omul învaţă cel mai bine să cuprindă în noţiuni ceea ce, la această vârstă, şi-a însuşit la început doar memorând, aşa cum regulile limbii se învaţă cel mai bine în limba vorbită la acel moment. Discuţia referitoare la materialul memorat pe neînţelese nu este nimic mai mult decât prejudecată materialistă. Tânărul are nevoie să înveţe doar legile cele mai necesare ale înmulţirii, pe câteva exemple pentru care nu are deloc nevoie de calculator, ci pentru care mult mai bune sunt degetele, şi apoi va putea să-şi însuşească în mod ordonat şi memorând-o tabla înmulţirii. Procedând aşa, se are în vedere natura omului în devenire. Păcătuim însă faţă de acesta dacă, în timpul în care importantă este constituirea memoriei, se ia prea mult în considerare înţelegerea (raţiunea). Înţelegerea (raţiunea) este o forţă sufletească ce se naşte abia odată cu maturizarea sexuală şi deci asupra căreia nu ar trebui, la această vârstă, să se acţioneze din afară. Până la maturizarea sexuală, tânărul ar trebui să-şi însuşească prin memorare comorile asupra cărora a cugetat omenirea, şi după aceea va veni şi vremea de a pătrunde cu noţiuni ceea ce, mai înainte, el şi-a imprimat bine în memorie. Omul nu trebuie să ia în seamă pur şi simplu numai ceea ce a înţeles (priceput) ci el ar trebui să cuprindă (înţeleagă) lucrurile pe care el le cunoaşte, adică pe care el le-a luat în stăpânire prin memorare în felul în care a făcut-o copilul cu limba. Acest aspect este valabil la scară mare. Întâi însuşirea prin memorare a evenimentelor istorice, apoi cuprinderea acestora în noţiuni. Întâi o bună imprimare în memorie a realităţilor geografice, apoi cuprinderea (priceperea) corelaţiilor dintre ele ş.a.m.d. Într-o anumită privinţă, ar trebui ca orice cuprindere în noţiuni să fie realizată din comorile de memorie înmagazinate. Cu cât ştie tânărul mai multe prin memorare, înainte de a trece la noţiuni, cu atât mai bine… Nu e nevoie câtuşi de puţin să-i fie prezentat în mod explicit faptul că toate acestea sunt valabile doar pentru vârsta despre care este vorba aici, iar nu pentru mai târziu. Dacă însă învăţăm recuperând, ori într-un alt fel, ceva, la o vârstă ulterioară, natural că drumul invers poate fi corect şi de dorit, deşi chiar şi aici multe ar trebui să depindă de constituţia spirituală a celui în cauză. La vârsta în discuţie însă nu este permis să secăm spiritul printr-o prea-umplere cu noţiuni raţionale.

Chiar şi o predare intuitivă, în prea mare măsură pur senzorială, provine dintr-un mod de reprezentare materialist. La vârsta aceasta, orice intuiţie trebuie spiritualizată. N-ar trebui, de exemplu, să ne mulţumim să prezentăm într-un mod pur explicit-intuitiv o plantă, o sămânţă, o floare. Totul ar trebui dă devină o parabolă (un simbol) al celor spirituale. Deoarece o sămânţă nu e numai ceea ce apare ochilor. Înlăuntrul acesteia se ascunde, nevăzută, întreaga nouă plantă. Faptul că un asemenea lucru este mai mult decât ceea ce văd simţurile, aceasta trebuie cuprins în mod viu cu senzaţia, cu fantezia, cu sufletul. Trebuie să simţim bănuiala tainelor existenţei. Nu putem pretinde că printr-un asemenea procedeu s-ar tulbura percepţia (privirea) pur senzorială: din contră, prin rămânerea la percepţia (privirea) pur senzorială nu prea putem cunoaşte realitatea. Deoarece întreaga realitate a unui lucru constă în spirit şi materie, iar observarea fidelă are nevoie să fie condusă nu cu mai puţină grijă, atunci când se pun în activitate diverse forţe sufleteşti şi nu doar simţurile fizice. Dacă oameni ar putea să vadă aşa cum poate ştiinţa spirituală, tot ce se pustieşte în suflet şi în trup printr-o şcolarizare doar senzorial intuitivă, ei ar stărui mai puţin pentru aceasta. La ce îi foloseşte tânărului, în sensul cel mai înalt al cuvântului, să i se arate toate mineralele, plantele, animalele posibile, toate experienţele fizicii, dacă acestea nu se leagă de utilizarea simbolurilor (parabolelor) sensibile (senzoriale), cu scopul de a-i permite presimţirea tainelor spirituale. Cu siguranţă că simţul materialist n-ar prea şti ce are de făcut cu acestea; aspectul acesta este chiar prea bine cunoscut omului de ştiinţă spirituală. Lui însă îi este clar şi faptul că o artă a educaţiei cu adevărat practică nu poate creşte din simţul materialist. Oricât de practic ar fi considerat, acest simţ este cu atât mai nepractic în realitate, atunci când e vorba de a cuprinde viaţa într-un mod viu. În faţa adevăratei realităţi, convingerea materialistă este ceva fantastic, în timp ce acestei convingeri, explicaţiile ştiinţei spirituale i se par oricum, în mod obligatoriu, fantastice. Neîndoios, multe piedici vor mai trebui încă înlăturate până când principiile născute în întregime din viaţă ale ştiinţei spirituale vor pătrunde în arta educaţiei. Aceasta este însă ceva natural. Adevărurile ştiinţei spirituale trebuie să fie, în ziua de azi, încă pentru mulţi, neobişnuite. Dar dacă ele sunt o realitate, atunci se vor asimila în cultură.

Educatorul va putea găsi întotdeauna tactul potrivit şi soluţia corectă pentru fiecare caz în parte, numai printr-o conştientizare clară a felului în care acţionează fiecare măsură educativă asupra tânărului. Astfel, trebuie să ştim felul în care tratăm fiecare forţă sufletească: gândirea, simţirea şi voinţa pentru ca, prin dezvoltarea lor, acestea să poată acţiona, la rândul lor, asupra trupului eteric, în timpul în care, de la schimbarea dentiţiei la maturizarea sexuală, acesta se poate forma tot mai desăvârşit prin influenţe dinafară.

Temelia dezvoltării unei voinţe sănătoase, plină de forţă, se aşează de-a lungul primilor şapte ani de viaţă prin utilizarea justă a principiilor de educaţie amintite. Aceasta pentru că o asemenea voinţă trebuie să-şi aibă suportul în formele deplin dezvoltate ale trupului fizic. Începând cu schimbarea dentiţiei, important este ca trupul eteric în dezvoltare să acorde trupului fizic acele forţe prin care acesta să-şi poată realiza formele, masiv şi consolidat. Ceea ce exercită impresia cea mai puternică asupra trupului eteric se va răsfrânge, cu cea mai mare putere, şi asupra consolidării trupului fizic. Dar impulsurile cele mai puternice asupra trupului eteric vor fi suscitate prin acele simţăminte şi reprezentări prin care omul îşi simte, şi trăieşte, raportul său cu temeliile originare ale Cosmosului, adică prin trăirile religioase. Voinţa unui om şi, cu aceasta, caracterul său, nu se vor dezvolta niciodată în mod sănătos dacă omul nu ca putea trece, în perioada de viaţă amintită, prin impulsuri religioase profund pătrunzătoare. În organizaţia sa unitară de voinţă se exprimă felul în care omul se simte integrat în întregul cosmic. dacă omul nu se simte integrat prin legături sigure în realitatea divin-spirituală, atunci voinţa şi caracterul său vor rămâne în mod obligatoriu nesigure, ne-unitare şi nesănătoase.

Lumea de sentiment se dezvoltă în mod corect prin parabole şi simbolurile descrise, mai ales prin tot ce va fi prezentat sub forma imaginii unor oameni reprezentativi din istorie ori din alte domenii. La fel de importantă pentru constituirea lumii de sentimente este şi cufundarea corespunzătoare în tainele şi frumuseţile naturii. Iar aici intră îndeosebi în discuţie cultivarea simţului pentru frumos şi trezirea sentimentului pentru cele artistice. Aspectul muzical va trebui să confere trupului eteric acel ritm care îl va capacita pe acesta să simtă ritmurile, de altfel ascunse, din toate lucrurile. Un tânăr care nu este părtaş în această perioadă de viaţă la cultivarea binefăcătoare a simţului muzical, va fi lipsit de multe în întreaga sa viaţă ulterioară. În mod obligatoriu, dacă acest simţ îi lipseşte cu desăvârşire, anumite laturi ale existenţei lumii, îi vor rămâne ascunse. În acest caz însă, celelalte arte nu trebuie să fie neglijate. Trezirea simţului pentru formele plastice, pentru linie grafică, pentru armonia culorilor – nici una din acestea nu trebuie să lipsească din planul educativ. Oricât de simplu vor trebui uneori organizate aceste arte, datorită anumitor condiţii, nu va putea fi niciodată acceptată justificarea că acele condiţii n-ar permite să se facă absolut nimic pentru a le organiza. Se poate realiza mult cu cele mai simple mijloace, dacă, în însuşi educatorul, domneşte simţul potrivit pentru acestea. Bucurie în faţa vieţii, iubire pentru existenţă, forţă pentru muncă – toate acestea germinează, prin cultivarea simţului pentru frumos şi pentru artă, în folosul întregii existenţe. Iar relaţia de la om la om – cât va fi ea de înnobilată, înfrumuseţată prin acest simţ! Sentimentul moral care, şi el, se constituie în aceşti ani prin intermediul imaginilor vieţii, prin autoritatea-model, va dobândi siguranţă dacă, prin simţul pentru frumos, binele va fi perceput în acelaşi timp ca frumos, iar răul ca urât.

În perioada de timp discutată, gândirea, în configuraţia ei de viaţă lăuntrică a unor noţiuni abstracte, trebuie să rămână încă reţinută, retrasă. Ea va trebui să se dezvolte oarecum de la sine, ne-influenţată, în timp ce sufletului i se împărtăşesc parabole (comparaţii, simboluri) şi imagini ale vieţii şi ale tainelor naturii. Astfel, între şapte ani şi maturizarea sexuală, gândirea va trebui să crească, puterea de judecată să se maturizeze, înlăuntrul celorlalte trăiri sufleteşti, şi astfel, mai apoi, după împlinirea maturizării sexuale, omul să fie capabil să-şi constituie complet de sine stătător, o părere proprie în faţa lucrurilor vieţii şi cunoaşterii. Cu cât se intervine mai puţin în mod direct, înainte de vremea potrivită, asupra dezvoltării puterii de judecată, şi cu cât se face acest lucru mai bine în mod mijlocit, indirect, prin intermediul dezvoltării celorlalte forţe sufleteşti, cu atât va fi mai bine pentru întreaga viaţă ulterioară a omului în cauză.

Ştiinţa spirituală oferă temeiuri juste nu numai pentru partea spirituală a educaţiei ci şi pentru cea fizică. Pentru a prezenta şi aici un exemplu caracteristic, să ne referim la educaţia fizică (gimnastica) şi la jocurile pentru tineret. Aşa cum iubirea şi bucuria trebuie să pătrundă ambianţa primilor ani ai copilăriei tot astfel, trupul eteric în creştere va trebui să trăiască în mod real în sine, sentimentul propriei creşteri, al continuei potenţări a forţei, prin intermediul exerciţiilor corporale. Exerciţiile de gimnastică, de exemplu, trebuie să fie în aşa fel constituite, încât, la orice mişcare, la fiecare pas, înlăuntrul tânărului să se instaleze sentimentul: “simt în mine forţa ce creşte”. Iar acest sentiment, sub forma plăcerii sănătoase, a satisfacţiei, tihnei, trebuie să pună stăpânire pe lăuntricul tânărului. Spre a născoci exerciţii de gimnastică, în acest sens, e nevoie, fireşte de mult mai mult decât de o cunoaştere raţională, anatomică şi fiziologică, a trupului omenesc. de aceea ţine cunoaşterea adâncă, intuitivă, complet pe măsura simţămintelor, a conlucrării dintre plăcere, comoditate (satisfacţie, tihnă), pe de o parte, şi poziţiile trupului omenesc. Născocitorul unor asemenea exerciţii trebuie să poată trăi, în sinea sa, felul cum o mişcare, o poziţie a membrelor creează un sentiment de forţă plăcut, comod, iar un altul, un fel de pierdere de forţă ş.a.m.d. Faptul că gimnastica şi exerciţiile trupeşti pot fi cultivate în această direcţie, ţine de ceea ce numim ştiinţa spirituală, şi mai ales numai convingerea spiritual-ştiinţifică, poate să de. Pentru aceasta nu e nevoie de o privire imediată în lumile spirituale, ci numai de simţ pentru a utiliza în viaţă ceea ce provine din ştiinţa spirituală. Când cunoştinţele spiritual-ştiinţifice se vor utiliza în asemenea domenii practice, cum este de exemplu educaţia, atunci, curând, va înceta şi discuţia complet fără sens asupra faptului că aceste cunoştinţe ar trebui totuşi mai întâi demonstrate. Aceluia care le utilizează corect ele îi vor fi demonstrate în viaţă, prin efectul de însănătoşire, de întărire pe care îl au. El va observa că aceste cunoştinţe sunt adevărate prin faptul că ele se confirmă în practică şi prin aceasta ele se “demonstrează” mai bine decât prin orice “fundamentări logice” şi aşa-zis “ştiinţifice”. Adevărurile spirituale se recunosc mai bine după roadele lor nu printr-o demonstraţie, şi încă una pretins ştiinţifică ce, nu poate fi totuşi, decât o “controversă” logică.

Odată cu maturizarea sexuală, se naşte trupul astral. Prin dezvoltarea lui liberă, în afară. abia acum poate avea acces la oameni tot ceea ce se desfăşoară în lumea abstractă de reprezentări (raţiunea) liberă. S-a amintit deja că aceste aptitudinii sufleteşte trebuie să se fi dezvoltat anterior ne-influenţate, în cadrul unei juste aplicări a altor măsuri educative, tot aşa cum, ne-influenţaţi dinafară, ochii şi urechile fătului se dezvoltă înlăuntrul organismului matern. Odată cu maturizarea sexuală vine şi timpul în care omul este copt pentru a-şi alcătui propria judecată asupra lucrurilor pe care le-a învăţat anterior. Unui om nu-i poţi pricinui un mai mare rău decât să-i trezeşti prea devreme propria judecată. poţi judeca abia atunci când ai înmagazinat în tine material pentru judecare, pentru comparare. dacă-ţi construieşti judecăţi înainte de vremea potrivită, obligatoriu, lor le va lipsi temeiul. Toate extremismele din viaţă, toate “crezurile” oarbe ce se întemeiază doar pe câteva crâmpeie de cunoaştere, vrând să clădească pe acestea cu ajutorul reprezentărilor trăite de omenire şi păstrate peste largi intervale de timp, toate provin din erori de educaţie în această direcţie. Pentru a fi matur, copt în gândire, trebuie să-ţi fi însuşit respectul faţă de ceea ce au gândit alţii. Nu există gândire sănătoasă care să nu fi provenit dintr-o sensibilitate şi simţire sănătoasă pentru adevăr şi care se sprijină pe încrederea, de la sine înţeleasă, în autoritate. Dacă este urmat acest principiu fundamental de educaţie, atunci nu se va mai ajunge la situaţia ca oamenii să se considere maturi în judecată, şi nu-şi vor asuma posibilitatea de a lăsa viaţa să acţioneze asupra lor, într-un mod multilateral dezinvolt. Căci orice judecată ce nu se clădeşte pe temelia tezaurului sufletesc corespunzător, pune piedici în calea celui ce judecă. Pentru că atunci când ai emis o judecată asupra unui lucru, vei fi influenţat întotdeauna de acesta, şi nu vei mai prelua trăirea aşa cum ai fi făcut-o dacă n-ai fi emis judecata referitoare la acel fapt. În omul tânăr trebuie să trăiască simţul de a învăţa întâi şi de a judeca abia pe urmă. Ce anume are de spus înţelegerea (raţiunea) despre o chestiune, ar trebui spus abia după ce toate celelalte forţe sufleteşti au grăit; înainte, raţiunea ar trebui să joace rolul de mijlocitor. Ar trebui să slujească doar la a cuprinde cele văzute şi simţite, de a le prelua în sine aşa cum vin, astfel încât judecata necoaptă să nu acapareze imediat chestiunea respectivă. Aşa încât, înainte de vârsta amintită, tânărul ar trebui să fie ferit de orice teorii referitoare la lucruri, iar accentul principal să fie pus pe confruntarea cu trăirile existenţei, pentru ca el să le primească în sufletul său. Bineînţeles că omului în formare îi poate fi adus la cunoştinţă ceea ce omenirea a gândit despre cutare sau cutare lucru, dar va trebui să evităm să-l angajăm în formarea unei păreri, prin emiterea prea timpurie de judecăţi. Iar părerile, el ar trebui să le preia cu sentimentul că poate să asculte, fără a hotărî imediat pentru una sau alta, cum cutare a spus într-un fel iar cutare într-altul. La cultivarea unui asemenea simţ se cere dealtfel mult tact dascălilor şi educatorilor, iar felul de a gândi, convingerea spiritual-ştiinţifică este în stare de a da acest tact.

Aici am putut dezvolta numai anumite puncte de vedere asupra educaţiei, în sensul spiritual-ştiinţific. Va mai trebui însă arătat şi ce misiune culturală are modul acesta de reprezentare a realităţii, cu referire la direcţia discutată. Posibilităţile sale vor depinde de răspândirea în cercuri tot mai largi a simţului pentru acest mod de reprezentare. Pentru ca acest fapt să fie posibil, sunt necesare două aspecte: mai întâi, renunţarea la prejudecăţi asupra Ştiinţei Spirituale. Cine o va admite cu adevărat, va observa că ea nu este “o chestie fantasmagorică”, aşa cum cred mulţi astăzi. De altfel acestora nu le facem nici un fel de reproş, deoarece toate mijlocele de educare oferite de timpul nostru sunt de aşa natură încât obligatoriu trebuie să creeze la început părerea că oamenii de ştiinţă spirituală ar fi nişte fantaşti şi nişte visători. La o privire superficială nici nu ţi-ai putea forma o altă judecată deoarece s-ar părea că aici avem contradicţia perfectă dintre Antroposofia reprezentând Ştiinţa Spirituală şi tot ceea ce învăţământul de azi, pune la îndemâna omului ca temelie a unei concepţii sănătoase despre viaţă. Doar la o mai adâncă examinare se dezvăluie cât de profund contradictorii rămân părerile contemporane fără acest fundament al Ştiinţei Spirituale şi, de asemenea, cum aceste păreri provoacă de-a dreptul la găsirea acestei temelii, fără de care, ele nu pot dăinui pe termen lung.

Al doilea aspect atârnă de însăşi dezvoltarea sănătoase a Ştiinţei Spirituale. Abia atunci când peste tot în cercurile antroposofice cunoaşterea va fi pătrunsă de importanţa fructificării învăţăturilor, în modul cel mai cuprinzător şi pentru toate condiţiile vieţii, nerămânându-se doar la teoretizarea lor, atunci şi viaţa se va deschide plină de înţelegere faţă de Ştiinţa Spirituală. Altfel însă, ea va fi în continuare considerată un soi de sectarism religios al unor visători ciudaţi şi aiuriţi. Dacă însă ea va realiza o muncă spirituală pozitivă şi utilă, mişcării spiritual-ştiinţifice nu-i va mai putea fi refuzată, în continuare, o acceptare plină de înţelegere.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

LIKE

Etichete

1 (1) 1998 (1) 2 (1) 2012 (66) 2013 (16) 2014 (5) 2015 (5) 2016 (2) 2017 (1) 3 (1) 4 (1) 5 (1) 6 (1) A te iubi (12) Acceptare (2) Access Bars (2) ACTIVAREA KUNDALINI (1) Adamus (6) Adevar? (42) Afaceri (1) Afirmatii (1) ajutor (7) Alexandru Pargaru (3) Aloe Vera (1) Amintiri din moarte clinica (1) Among Us (1) Andrei Laslau (1) Änglavakt (1) Apa (13) apocalipsa (3) Argangheli (3) ARHANGHELUL MIHAIL (1) Asa NU (1) Astazi Dumnezeu vrea ca tu sa stii (10) Astrologie (14) Astronaut (1) Augusto Cury (1) Barbara Hand Clow (6) Barbatul si Femeia (8) Bebe Mihaescu (1) bucegi (1) Bunker Roy (1) caini (1) carte (39) Cartoful (2) Castigatorul la (1) ceapa (1) chakre (4) Chakrele Corpului Uman (2) Charlie Chaplin (1) Codul Lui Oreste (6) COMPASIUNE (1) Conspiratia Tacerii (1) Constelatia Pleiadelor (2) copii (36) copiii (13) copiii de cristal (3) crime time (2) cristofor (1) Curs De Dezvoltare Personala (7) Dan Farcas (1) Dan Luca (2) Dan Puric (1) daruieste viata (1) david (1) dedublare (1) Deepak Chopra (2) Dezvoltare personala (267) Dezvoltare Spirituala (72) Dimitrova (1) Dincolo de limite (1) doctor (1) documentar (2) Doneaza (1) doreen virtue (3) Dorinte (1) Downey (6) DR. WAYNE W. DYER (2) drama (1) Drunvalo Melchizedek (3) Echilibrul vorbirii și tăcerii (1) echinoctiu (1) ECKHART TOLLE (7) Eclipsa (4) Editura For You Newsletter (57) ego (3) Elena Cocis (1) eliberare (1) energii (15) Episodul (6) euro (1) evrei (1) evreii au talent (1) extraterestri (11) Fericire (3) film (37) FLP (2) Fotografie (5) frica (5) Furie (1) Gabriela Benchea (2) Gerrit Gielen (1) Greg Braden (1) HIPERSENSIBILITATE (1) Ho’oponopono (3) iertare (10) ingeri (13) ingrijorarea (1) inima (7) Intelepciune (2) intinereste (1) Intoleranta Alimentara (1) Inuaki (2) INUAKI Reptilianul Din Mine (1) Ioan Alexandru (1) ioan vladuca (1) Isus (8) iubire (48) Iustin Narcis Ianau (1) Iustin Parvu (2) James Tyberonn (1) japonia (2) Jennifer Hoffman (27) Johan Brisinger (1) Jordan Duchnycz (1) judecata (1) Kahlil Gibran (1) Karen Bishop (1) Karma (2) Kryon (7) Lauren C. Gorgo (15) Lauren Gorgo (3) lectii (1) luther (1) Magul din Carpati (1) manuscris (1) Manuscrisele de la Marea Moarte (1) Marea Moarta (1) Maria Magdalena (1) Mark Boyle (1) marte (4) Masaru Emoto (1) Matei (32) Maturitate (1) mayas (5) McDonald's (1) medicina (2) mesaj (3) Metatron (1) Michael Nvquist (1) Michael Odoul (3) mierea de albini (2) Minti luminate (1) minune (5) miracol (20) mister (7) Monica visan (2) Mullins (1) Mullins Food Products (1) Muzica (11) Muzica de relaxare (1) Muzica Motivationala (3) Narcis (1) natural (1) naturist (1) Neale Donald Walsch (1) Niculina Gheorghiţă (14) noua generatie (1) Noul val de Iubire (1) Nu e sfarsitul lumii (1) NU vaccinarii (24) nuci (2) Ora Pamantului (1) Oscar Wilde (1) OSHO (28) otrava (1) OZN (30) Pace (1) Pamantul (6) PAMANTUL IN DIMENSIUNEA A 5-A (2) parinti (2) Parinti straluciti (1) Paul Ferrini (9) Plansul (1) Plenitudine (2) Poezie (10) portal (1) Portalul Datei Triple (1) povesti cu talc (58) printre noi (1) profesori fascinanti (1) Profetii (7) Psihologie (8) Rai (1) reptilianul din mine (1) Respect (3) ridiche neagra (1) Roma Downey (6) România (28) Ronna Herman (1) Rudolf Steiner (1) rugaciune (2) SaLuSa (35) sanatate (125) Schimbarea (4) Scrisoare (1) Scrisori din Cer (1) secret (1) secrete (2) SENSIBILITATE (1) sfecla rosie (1) Shift (1) siberia (1) Simplificare (1) Sleep Talk (1) Smerenie (1) sms (1) solstitiu (1) Spiritualitate (32) Stephen Covey (3) Sti (1) Stiati ca.... (47) Stima de sine (1) succes (1) suflet (5) Sundar Singh (1) sunet (1) Sunt eu insumi (2) Şi tu poţi fi Supernanny (2) talent (2) Tehnica Bowen (1) Tehnici (2) Tehnici de meditatie (4) Terapia iertarii (3) terapie (3) test (1) Tom Kenyon (9) Traditii (1) Traieste (1) transmisie (39) Triada Eclipselor (3) tunami (1) tusea (1) ufolog (1) Uleiul de cocos (1) Vanga (1) Viata (7) video (62) vindecare (2) vitamina C (1) vitamine (1) Zambeste (1)