Facebook Like

Tu nu ești singur

EMAG

miercuri, 29 ianuarie 2014

A fi in pace

 
Cum poti cunoaste pacea pacii? Intelegand diferenta dintre a fi impacat si a fi in pace. A fi impacat inseamna sa fii linistit si tacut, fara sa te misti sau sa gandesti. Dar asta contravine naturii umane, ceea ce inseamna ca trebuie sa te straduiesti sa nu faci nimic. Este in firea mintii sa gandeasca si este in firea corpului sa se miste si, desi le poti opri miscarea, acest lucru cere un efort pentru a fi impacat, ceea ce reprezinta interpretarea materiala a pacii. Este o interactiune fizica cu o energie si asta e mai degraba o impunere, decat o curgere. Exista insa un aspect superior al pacii, care implica curgerea energiei pacii si care inseamna sa fii in pace.
Sunteti in pace, atunci cand va conectati cu viata din centrul vostru, cel care reprezinta Sursa plina de Lumina, aflata in centrul fiintei voastre. Din moment ce sunteti o fiinta de Lumina, aflata intr-un corp fizic, iar natura Luminii este aceea de a fi in energia pacii, puteti sa o numiti pasnica si este impotriva naturii spiritului vostru sa stati, deoarece energia si Lumina sunt in continua miscare. A va afla in pace inseamna sa imbratisati energia pacii si sa stiti ca toate sunt conform ordinii divine, totul este bine si orice nu se afla in aliniere cu fluxul de Lumina si pace poate fi readus la pace, atunci cand ramaneti conectati cu centrul pacii voastre si sunteti in pace.
Atunci cand va concentrati asupra lui a fi in loc de a face, sunteti in pace sau in spatiul fizic al pacii. Va este greu sa faceti asta – sa opriti sporovaiala mintii, agitatia, haosul si zgomotul de care suneti inconjurati? Daca da, gasiti-va centrul pacii, imaginati-vi-l ca pe o scanteie de lumina stralucitoare din voi. Poate fi mic sau mare, oricum doriti voi sa vi-l imaginati. Atunci cand va intoarceti atentia spre interior, catre Lumina, amplificati-o spre exterior, pana cand va umple spatiul energetic, dincolo de corp, oricat de departe doriti sa o duceti. Atunci cand va inconjurati de Lumina, va aflati in pace.
Astfel, va conectati oricand la linistea din voi, atunci cand recunoasteti ca a fi in pace inseamna sa va inconjurati de energia pacii si sa stati in fluxul ei. Chiar si in mijlocul haosului, a fi in pace va permite sa gasiti calea spre calm si sa aveti claritate in fata confuziei. Pornind din energia pacii, toate optiunile pot fi luate in considerare, chiar si examinate mai atent, iar intregul potential se poate conecta cu voi, deoarece nu mai blocati curgerea energiei si miscarea, incercand sa ramaneti pe loc si sa fiti linistiti, incercand sa va opriti miscarea pentru a fi impacati. Nu conteaza cat de perturbatoare este energia din jurul vostru, puteti crea calmul in haos si puteti deveni un observator din spatiul pacii voastre.
[...]
Copyright (c) 2013 Jennifer Hoffman.

sâmbătă, 25 ianuarie 2014

Atentie la spirala violentei

Violenta verbala manifestata public in Romania se apropie de paroxism. Limba gros insultatoare a lui Vadim Tudor s-a multiplicat intre alte cateva sute de buze care se misca zilnic pe ecranele la care privesc romanii. Apuse sunt vremurile in care o tara intreaga se revolta pentru un inofensiv “mai animalule”.
“Mincinosule” sau “sclerozatule” sunt astazi doar cuvinte roz dintr-o poezioara pentru copii. Multi am dezvoltat toleranta la insulte, la injurii. Ne-am obisnuit cu mizeria etalata public. Dar astfel ne apropiem, treptat, de ceva mult mai periculos decat o simpla nimicire a curateniei si a politetii.
 
Ura nu are nevoie de fapte pentru a se intrupa. Cuvintele ii sunt suficiente.

S-a intamplat in timpul revolutiei culturale a lui Mao, atunci cand vorbele revarsate zilnic din difuzoare i-au intors pe copii impotriva propriilor parinti. S-a intamplat in timpul genocidului din Rwanda, atunci cand cuvintele transmise zilnic la radio i-au transformat pe vecini in dusmani de moarte. S-a intamplat in razboaiele civile din fosta Iugoslavie, atunci cand propaganda nationalista a adus razboiul in gradinile oamenilor. De fiecare data cuvintele au fost cele care au declansat, si apoi au alimentat, tornada violentei.

La inceput duritatea lor socheaza, sperie. Apoi scarbeste, facandu-i pe multi sa intoarca spatele. Cand vine explozia e insa mult prea tarziu. Pentru ca nimeni nu reuseste sa mai gandeasca in timp ce loveste sau este lovit de cineva. 

In ultimii 80 de ani, in Romania au fost impuscati, in urma unor procese sumare, patru sefi de stat/guvern aflati in functie (Duca, Calinescu, Antonescu si Ceausescu). Intelectuali romani foarte importanti, precum Nicolae Iorga sau monsienorul Ghika, au murit violent sub mana unora dintre compatriotii lor. De zilele in care pe strazile Romaniei bantuiau “teroristii” si minerii nu ne despart foarte multi ani.

Nu suntem imuni la virusul violentei, mai ales cand acesta infecteaza un corp slabit de saracie si alimentat, seara de seara, cu minute intregi de ura.

Ca Mircea Badea foloseste frecvent pe contul sau de Facebook cuvinte din gama “putzopalmist" sau "boratura” tine de igiena sa sufleteasca (da, si Mircea Badea are suflet). Pericolul apare atunci cand insulta se transforma in ura. Apare atunci cand, de pilda la inceputul lui 2014, vedeta TV scria ca “anul asta, multe forme de viata trebuie sa pateasca lucruri rele. Ca sa fiu sigur, ma voi ocupa personal de cat mai multi. Sunt satul de impotenti camuflati in zane, asadar nu voi fi unul dintre ei. Durere! Multa durere!”.

2813 oameni au apreciat acest comentariu. 2813 oameni au fost insamantati cu ura. Or asta nu-l mai priveste doar pe un star TV, ci pe noi toti. Caci, poate, unul dintre cei 2813 e cel care ne scuipa pe parbriz pentru ca nu am plecat suficient de repede de la semafor. Sau cel care vorbeste tare si ragaie intr-o sala de cinema, simtindu-se astfel puternic. Sau cel care, atunci cand un star TV il va indemna s-o faca, va pune mana pe-un ciomag si va iesi in strada.

M-am intrebat de multe ori de ce Andrei Plesu scrie atat de frecvent despre mizeriile de la televizor. Explicatia abia acum imi este clara. Spre deosebire de multi dintre noi, el nu s-a obisnuit cu ele. Desi ii este scarba, nu intoarce spatele. Stie, sau intuieste, puterea nociva a acestor cuvinte.

Stie ca violenta cu care ele sunt incarcate infesteaza zilnic alte cateva mii de suflete. Si ca aceasta violenta s-ar putea revarsa, intr-o zi, peste toate casele in care televizoarele nu sunt fixate pe canalele de ura.

In acea zi, cand spirala violentei va fi fost pornita, nimic nu va mai conta. Caci nimeni nu reuseste sa mai gandeasca in timp ce loveste sau este lovit de cineva.

sursa : http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-16445269-atentie-spirala-violentei.htm?cfnl=

miercuri, 22 ianuarie 2014

Cat de mult te iubesti cu adevarat?

       Te-ai gandit vreodata ca nu te iubesti destul? Sau esti dintre cei care considera ca a-si acorda afectiune este un act imoral, nespiritual, iar singura datorie a cautatorului de adevar este sa-i iubeasca pe ceilalti si sa se neglijeze mereu pe el insusi? Ei bine, daca gandesti asa, s-ar putea sa te inseli.
Exista autori, precum Lise Bourbeau – fondatoarea celei mai renumite scoli de dezvoltare personala din Quebec, a carei filosofie de viata este cunoscuta azi in 22 de tari si tradusa in 9 limbi – care afirma ca bolile sunt semnalul de alarma pe care corpul nostru il trage pentru a ne avertiza ca nu ne iubim suficient. Cu alte cuvinte, aglomeratia din policlinici si spitale poate fi considerata un barometru al iubirii pentru oamenii din societatea actuala. Multi dintre noi visam la sufletul pereche, la relatia care, printr-o dragoste totala si neconditionata, va umple golul dinlauntrul nostru si ne va vindeca toate ranile sufletesti! Si, totusi, nesocotim intreaga viata pe cineva care este foarte aproape si tanjeste mereu dupa iubirea noastra: ne ignoram pe noi insine!

Dobandirea unei juste iubiri de sine este un lucru esential pe calea spirituala, si nu tocmai usor de dobandit! In aceasta lume, Dumnezeu ni se reveleaza sub forma exteriorului (lumea obiectiva in care traim) si a interiorului (propriul nostru univers launtric). Pentru majoritatea oamenilor, insa, ambele ipostaze raman destul de criptice. Lumea exterioara ne insala deseori asteptarile, pare a fi amenintatoare, sau de neinteles. Pe de alta parte, universul interior risca sa ne para banal sau insuficient de elevat. Dezamagiti deopotriva de interior si de exterior, ne refugiem uneori intr-o fantasmagorica transcendenta care, speram noi, sa fie mai prietenoasa. Si, totusi, pentru fiecare dintre noi, Dumnezeu este cel mai accesibil aici si acum, chiar in noi insine, cei care suntem in aceasta clipa! A nega sau a ignora prezenta lui in noi este o blasfemie pe care o comitem zilnic cu nepasare. De fapt, raportarea la interior si la exterior sunt interdependente. Nu putem avea un comportament just fata de exterior, atat timp cat mentinem o atitudine distorsionata fata de noi insine! Iubirea pe care ne-o refuzam noua, le-o refuzam in acelasi timp si celorlalti! Ranile pe care ni le provocam printr-o atitudine lipsita de iubire fata de noi insine se vor reflecta si in relatiile cu exteriorul. A refuza sa te iubesti inseamna a nega (fie si inconstient) ca toate fiintele merita iubirea ta – inclusiv tu.

Foarte multe din ranile noastre sufletesti ni le provocam noi insine, prin felul nepotrivit in care ne privim. In momentul in care incepem sa ne acceptam si sa ne iubim asa cum suntem, dispar brusc o mare parte din agresiunile care ne obisnuisem sa credem ca vin din afara. Pentru simplul motiv ca violenta exterioara are nevoie de mintea noastra agresiva pentru a ajunge in interior, altfel singurul ecou pe care ni-l trezeste este compasiunea. Dimpotriva, o minte agresiva la adresa propriei fiinte ne poate rani fara oprelisti, in numeroase moduri:ganduri de neputinta, descurajare, sentimente de inferioritate, stari de revolta, frici etc. Pe masura ce ni le permitem mai des, astfel de manifestari inferioare capata forta. Mentinute timp indelungat, ajung chiar sa ne puna in rezonanta permanenta cu anumite planuri demoniace care fac in cele din urma ca aceste idei sa fie intretinute in mod spontan. Astfel, agresiunea noastra fata de noi insine creeaza bresa prin care Universul ne raneste.
Justa masura in iubirea de sine este aproape la fel de greu de dobandit ca si viziunea Sinelui. Oscilam mereu intre mandrie si disperare. Cand universul nostru individual functioneaza cum ne place, luam asta drept un semn al valorii noastre personale si un motiv de mandrie. Cand nu ne mai ofera suficiente satisfactii, consideram ca nu meritam iubirea lui Dumnezeu si ne lasam cuprinsi de tristete. Astfel, val dupa val si abis dupa abis, ne petrecem intreaga viata fara a ne iubi vreodata cu adevarat. Dupa numeroase treceri de la o extrema la alta, pare sa se schiteze o cale de mijloc: autocompatimirea – care nici ea nu are de fapt nimic de-a face cu Iubirea de Sine, ci, dimpotriva, provoaca tot atat de multe rani ca si orgoliul sau neincrederea in sine!

Exista multe piedici in calea unei veritabile iubiri de sine. Blocajul cel mai superficial consta in ideea preconceputa ca “nu este necesar (sau moral) sa ma iubesc pe mine insumi”. Totusi, este doar un pretext pentru teama de a recunoaste ca nu suntem (deocamdata) capabili sa manifestam aceasta iubire! Fie ca e indreptata spre exterior, fie catre propria fiinta, dragostea este intotdeauna o proba de noblete interioara. Implica curaj, daruire, dilatare a constiintei! La nivel uman, cu exceptia fiintelor cu inalta viata spirituala, rareori iubirea se prezinta in forma sa pura. Nu este aur, ci nisip aurifer. De aceea, o relatie de iubire implica intotdeauna rabdarea de a alege fir cu fir ceea ce este pur de ceea ce este impur. Reusim sa-i convingem pe ceilalti ca ii iubim, dar este imposibil sa nu sesizam cat de multe lacune are inca aceasta iubire. Asa incat, in ceea ce ne priveste pe noi insine, nu ne mai straduim sa ne amagim ca ne iubim, ci preferam sa argumentam ca nici nu este necesar sa o facem.
Atunci cand cautam sa dezvoltam o justa iubire de sine, ne plasam cu luciditate intr-un domeniu pe care altfel riscam sa-l parcurgem de fiecare data in stare de betie. De cele mai multe ori traim iubirea relationala, colorata sau invadata de numeroase alte sentimente, unele chiar fara legatura cu ea. Totusi, in aspectul sau ultim, iubirea nu este (doar) un sentiment. A explora iubirea de sine inseamna, printre altele, a patrunde in acel domeniu misterios in care iubirea exista, dar este lipsita de sentimentalisme. Aceasta este o lectie fundamentala in lipsa careia nu ne putem maturiza cu adevarat din punct de vedere afectiv. Practic, prima poveste de dragoste adevarata este cel mai usor sa o ai cu tine insuti, pentru ca pornesti din punctul in care ajungi cu celalalt abia dupa o relatie de cativa ani, cand reusesti sa spulberi multe din iluziile perfectiunii de la inceput. Si, cu toate ca probabil ti-ai spulberat de mult iluzia propriei perfectiuni, de tine nu te poti desparti! Va trebui sa mergi impreuna cu tine pana la capat.

Dincolo de orice sentimentalisme, iubirea este o cautare sincera si continua a binelui, a armoniei, a frumusetii – pentru tine si pentru cei pe care ii iubesti! Daca aceasta cautare nu exista sau este sufocata de multe tensiuni, confuzii, aviditate, inseamna ca trebuie sa cerni cu mai multa atentie nisipul aurifer al universului tau interior. Iubirea inseamna rabdare, toleranta, transparenta... Este incantator sa inveti toate acestea in interactiunea cu ceilalti, dar daca relatiile pe care le-ai avut pana acum nu ti-au oferit o asemenea ocazie, nimic nu te impiedica sa incepi chiar acum, raportandu-te la tine insuti!
Primul pas ar fi sa-ti dai seama cat de mult te iubesti cu adevarat. Pentru asta ar trebui sa intelegi ca exista in tine un copil care are nevoie de rabdare, de toleranta, de incurajare, de dragoste, de tandreteI le acorzi? Ti se intampla sa-i spui povesti cu balauri despre tot felul de lucruri pe care le va pierde in curand, despre cat de ghinionist este, sau ce putine sanse are sa reuseasca? Se numeste pesimism, si copilul din tine este trist si deprimat mult timp dupa ce aude asa ceva!
Uneori ii explici in amanunt nenumaratele reusite ale altora care lui “nu ii vor fi niciodata accesibile”? Acest comportament inseamna invidie si gelozie, si pe el il face sa-si piarda increderea in sine!

Il starnesti, promitandu-i mereu noi si noi placeri – pe care e clar ca nu i le poti oferi la nesfarsit? Ii trezesti astfel pofta nemasurata care il face avid si vesnic nemultumit? Ii explici uneori ca ceilalti sunt vinovati de esecurile lui si ca ar trebui sa le dea o lectie? In felul acesta il inveti ura, iar violenta care o insoteste il umple de rani adanci. In plus, ca sa mai imbunezi un pic situatia, ii spui ca nu conteaza cate indura, ca tot el este centrul Universului? Orgoliul pe care i-l trezesti astfel, in mod paradoxal, ii alimenteaza complexele de inferioritate! …
Toate aceste obiceiuri nefaste ii ranesc mult mai putin pe cei din jur decat pe cei care le practica. Daca ti se mai petrece uneori sa te comporti astfel cu tine insuti inseamna ca inca nu te iubesti suficient! …

Copilul din tine are nevoie de dragostea ta! Tot restul – iubirea si aprecierea celorlalti, satisfactiile de tot felul, diferite idei si teorii metafizice – nu-l vor linisti decat pentru scurt timp. Periodic el va deschide ochii, va intelege ca nu a primit ce-i trebuie si va reincepe sa planga. Cum anume? Cuvintele aspre adresate celorlalti, reprosurile, ironia, violenta – fizica sau verbala – neindurarea, raceala sufleteasca, tristetea, neimplinirea, nerabdarea, imprastierea – toate acestea sunt semne care ii anunta pe ceilalti ca in tine exista un copil care plange.
O relatie de iubire intre doua fiinte care nu stiu aproape deloc sa se iubeasca pe ele insele este ca o punte ingusta peste un abis. Fiecare dintre ei spera ca celalalt va reusi miracolul sa umple golul – sa-i ofere atat de mult incat sa-l scuteasca de necesitatea de a se descoperi si iubi pe sine! Evident, este doar o himera! …

Atunci cand nu ma iubesc pe mine insumi, voi avea mereu nevoie de tot mai multe dovezi de iubire de la celalalt. Daca nu mi le ofera, ma voi considera indreptatit sa ma supar. Daca mi le ofera din plin, dar eu nu simt ca merit cu adevarat atat de mult, voi gandi ca pur si simplu se insala, ca totusi este o persoana naiva, iar dragostea sa va incepe sa ma sufoce. De fapt, nu voi reusi niciodata sa primesc de la ceilalti mai mult decat sunt capabil sa-mi ofer eu mie. Dimpotriva, atunci cand aducem in relatiile noastre starea de implinire pe care o trezeste veritabila iubire de sine, interactiunea se stabileste pe un cu totul alt nivel. Nu mai este vorba de acea foame de iubire care face din interactiunea cu celalalt o necesitate stringenta, dureroasa, ci de revarsarea unui preaplin. In felul acesta “a darui” si “a primi” dobandesc o alta semnificatie.Atunci cand il eliberez pe celalalt de “obligatia” de a vindeca ranile pe care mi le provoc singur, prin faptul ca nu ma iubesc, ii las timp pentru a savura iubirea!

Pentru a invata sa ne iubim pe noi insine, avem nevoie sa intelegem cum se raporteaza ceilalti la noi pentru a ne iubi. Problema este ca, inca de mici, am fost invatati despre iubire numai ceea ce au reusit sa ne transmita cei apropiati – cei care aveau ei insisi propriile limitari si rani sufletesti. Pentru a depasi aceste tipare, este bine sa invatam sa ne iubim asa cum ne iubeste o fiinta foarte elevata, spre exemplu ingerul nostru pazitor.

Iata o modalitate practica: timp de o saptamana, in fiecare dimineata, il invocam mental si afectiv timp de 7 minute pe ingerul nostru pazitor si il rugam sa ne invete pe parcursul acelei zile sa ne iubim asa cum ne iubeste el. In orele care urmeaza, suntem cat mai atenti la toate manifestarile noastre, asa cum facem cand cineva spune uneori ca ne iubeste, dar actiunile sale nu dovedesc asta si cautam sa intelegem care ii sunt sentimentele reale. E necesara o observare lucida si relaxata, nu pentru a vana greseli, ci pentru a patrunde in profunzime mecanismele prin care propria minte ne face sa fim lipsiti de iubire. De fiecare data cand observam ganduri sau actiuni de natura sa ne raneasca, ii marturisim cu sinceritate ingerului nostru ca nu stim inca sa ne iubim pe noi insine si reinnoim rugamintea sa ne invete el. Vom face acelasi lucru si cand vom observa ca am intrat din greseala in situatii complicate in care ceilalti par sa ne raneasca. Fara a mai cauta sa dam vina pe ei, ne vom asuma pur si simplu faptul ca situatia respectiva se datoreaza lipsei de iubire pentru noi insine si il vom ruga cat mai des pe ingerul pazitor sa fim invatati cum sa ne iubim cu adevarat.

Unul din locurile comune ale gandirii umane este ca nu meritam iubire atunci cand gresim. De aceea, cand ne simtim vinovati, ne refuzam cu si mai multa indarjire dragostea si astfel gresim mai mult, invartindu-ne iar si iar in acelasi cerc. Totusi, din punct de vedere divin, lucrurile stau altfel: tocmai cel care greseste (fiul risipitor) are nevoie de mai multa iubire pentru a se putea redresa. De aceea, in momentele de mare incercare, cand credem ca am gresit si asteptam sa fim pedepsiti sau ne pedepsim singuri, este necesar sa-i cerem ajutorul ingerului nostru pazitor.

Il putem invoca astfel: “Iubit inger pazitor, te rog ajuta-ma sa ma iubesc exact asa cum sunt acum: trist, speriat si confuz, pentru ca stiu ca tu ma iubesti chiar si asa si vrei sa invat si eu sa acord acest gen de iubire neconditionata mie si celorlalti!”.
Acesta este un mod matur de a iubi, singurul care ne poate duce dincolo de aparente. Daca nu suntem capabili sa ni-l acordam noua insine, este putin probabil ca vom reusi cu ceilalti.
Mai ales la inceputul acestei practici, este posibil sa fim uimiti cat de des ne purtam fara intelegere si iubire pentru noi insine. Dar daca perseveram, vom observa curand ca este tot mai usor sa sesizam din timp aceasta tendinta si apoi chiar sa o suspendam inainte de a declansa multe dintre obiceiurile mentale negative.

Treptat, se instaleaza o stare de siguranta, implinire si transparenta. In finalul acelei saptamani vom realiza o sinteza in care vom cauta sa sesizam cat mai clar diferentele care au aparut in modul de raportare la noi insine. Este posibil ca pe parcursul acestei practici sau in zilele imediat urmatoare sa se produca transformari binefacatoare si neasteptate in modul de interactiune cu ceilalti, cu persoanele foarte apropiate, dar si cu cei pe care ii intalnim in trecere. Practicata la unison in cuplu, aceasta tehnica este de natura sa armonizeze si sa aprofundeze foarte mult relatia, ajutandu-i pe cei doi sa descopere o cu totul alta perspectiva asupra iubirii.

Iubeste-te asa cum ingerul tau pazitor te iubeste! El nu-ti raneste niciodata sufletul, pentru a-ti salva imaginea! El nu te indeamna sa fii descurajat – tocmai pentru ca iti cunoaste infinita comoara launtrica. Nu-ti sopteste niciodata ca esti neputincios, intrucat stie ca el – si multe legiuni de ingeri – sunt mereu gata sa vina in ajutorul celor care-l cer cu umilinta si credinta. Nu te ameninta ca nu te va mai iubi din cauza ca ai gresit; pentru el este evident ca, atat timp cat vei exista separat, vei continua sa gresesti. Si, de altfel, multe realizari minunate au fost obtinute “din greseala”! El nu te va privi tolerant cum perseverezi in greseala – aceasta risca sa devina o cale fara intoarcere. El nu te amageste niciodata ca meriti iubire pentru ca esti “mai presus decat altii”, caci stie cu siguranta ca in aceasta lume nici macar un graunte de nisip nu ar putea sa existe fara iubirea Tatalui.

A face pace cu tine insuti, intr-un mod plin de luciditate si dragoste, este primul pas catre veritabila cunoastere de sine care aduce simultan la suprafata culmile cele mai sublime ale personalitatii, dar si abisurile cele mai intunecate. Daca nu te iubesti cu adevarat, nu vei avea niciodata taria sa te privesti in fata, exact asa cum esti, OM – supus greselii, tentatiilor, caderilor, dar totodata capabil sa oglindesti in inima ta maretia Totului!
Paul Ferrini

Sursa :  www.terapie-prin-iubire.ro

luni, 20 ianuarie 2014

Credem că ar trebui să lucrăm pentru a fi fericiţi, dar oare nu e invers?



Credem că ar trebui să lucrăm pentru a fi fericiţi, dar oare nu e invers? Într-un discurs în ritm rapid şi incitant, psihologul Shawn Achor susţine că, de fapt, fericirea susţine productivitatea. În plus, succesul în viață depinde de nivelul de fericire al creierului nostru. El demonstrează că toate paradigmele școlii și societății moderne se bazează pe o fericire viitoare la care nu ajungem niciodată, iar acest lucru ne aduce mereu nefericire în viață.


Când aveam şapte ani şi sora mea, doar cinci, ne jucam în partea de sus a unui pat suprapus. Pe atunci, eram cu 2 ani mai mare decât ea… adică sunt şi acum mai mare cu 2 ani… dar atunci însemna că trebuia să facă tot ce făceam eu, iar eu voiam să mă joc de-a războiul. Deci eram pe patul nostru suspendat. Pe o parte a patului îmi pusesem toţi soldăţeii şi armamentul. Pe partea cealaltă, erau toţi poneii surorii mele, pregătiţi pentru un atac al cavaleriei.
Sunt două variante a ce s-a întâmplat de fapt în acea după-amiază, dar, deoarece sora mea nu e cu noi astăzi, să vă spun povestea adevărată… şi anume că sora mea este cam împiedicată. Cumva, fără să fie ajutată sau împinsă de fratele mai mare, brusc, Amy a dispărut de pe patul de sus şi a aterizat cu o buşitură pe podea. Am privit agitat peste marginea patului să văd ce se întâmplase cu sora mea căzută şi am văzut că aterizase dureros pe palme şi genunchi, cu toate patru pe podea.
Eram agitat, căci părinţii îmi dăduseră sarcina să mă asigur că eu şi sora mea ne jucăm frumos şi cât mai liniştiţi. Având în vedere că îi rupsesem mâna lui Amy doar cu o săptămână mai înainte… împingând-o eroic din faţa unui glonţ tras de un lunetist imaginar, pentru care nici acum nu mi-a mulţumit, încercam din răsputeri… Ea nici nu l-a văzut venind… Încercam din răsputeri să fiu cât mai cuminte.
Am văzut chipul surorii mele, acel val de durere, suferinţă şi surprindere ameninţând să erupă din gura ei şi să-i trezească pe părinţii mei din somnul lung de iarnă la care merseseră. Am făcut singurul lucru la care mintea mea disperată de şapte ani s-a putut gândi ca să evite tragedia. Dacă aveţi copii, aţi văzut asta de sute de ori. Am spus: “Amy, stai! Nu plânge! Ai văzut cum ai aterizat? Niciun om nu aterizează aşa în patru labe. Amy, cred că asta înseamnă că eşti unicorn.”
Trişam, căci sora mea îşi dorea cel mai mult pe lume să nu fie Amy, sora de cinci ani rănită, ci Amy, unicornul special. Desigur, această opţiune nu se ivise în creierul ei până atunci. Vă imaginaţi cum biata mea soră manipulată era într-un conflict, căci micuţul ei creier încerca să dedice resurse ca să simtă durerea, suferinţa şi surpriza pe care le trăise sau să se gândească la nou-descoperita identitate de unicorn. Şi cea de-a doua a câştigat. În loc să plângă şi să nu se mai joace, să-i trezească pe părinţi, cu toate consecinţele negative pe care le-aş fi suportat, i-a răsărit un zâmbet pe toată faţa şi s-a urcat înapoi în pat cu graţia unui pui de unicorn… cu un picior rupt.
Ce am descoperit la această fragedă vârstă de cinci sau şapte ani… habar nu aveam pe atunci… era ceva ce va deveni avangarda revoluţiei ştiinţifice ce s-a petrecut după două decenii a felul cum privim creierul uman. Descoperisem ceva numit psihologie pozitivă, motivul pentru care mă aflu azi aici şi motivul pentru care mă trezesc în fiecare zi.
Când am început să vorbesc despre aceste cercetări în afara mediului academic, prin companii şi şcoli, primul lucru pe care mi-au spus să nu-l fac este să nu începi discursul cu un grafic. Eu vreau să încep discursul cu un grafic. Graficul pare plictisitor, dar este motivul care mă încântă şi pentru asta mă trezesc zilnic. Acest grafic nu înseamnă nimic; sunt date false. Ceea ce am descoperit…
Dacă aş obţine aceste date după ce v-aş studia pe voi, aş fi încântat, pentru că este clar că apare un tipar aici, iar asta înseamnă că voi fi publicat, şi asta contează cu adevărat. Faptul că e un punct ciudat deasupra curbei înseamnă că e un ciudat în încăpere… Ştiu cine eşti, te-am văzut mai devreme… nu-i nicio problemă. Nicio problemă, după cum majoritatea ştiţi, căci pot şterge acel punct. Îl pot şterge, căci sigur e o eroare de măsurătoare. Ştim că e o eroare de măsurătoare, căci îmi dă datele peste cap.
Unul dintre primele lucruri pe care îi învăţăm pe oameni la cursurile de economie, statistică, afaceri şi psihologie e cum eliminăm ciudaţii într-un mod valabil din punct de vedere statistic. Cum eliminăm valorile diferite ca să găsim linia cea mai potrivită? Ceea ce este minunat dacă vreau să aflu câte pastile Advil să ia în medie o persoană – două. Dar, dacă sunt interesat de potenţialul vostru, de fericire sau productivitate, energie sau creativitate, creăm cultul mediei prin ştiinţă.
Dacă pun întrebarea: “Cât de repede poate învăţa un copil să citească în clasă?” oamenii de ştiinţă schimbă răspunsul la “Cât de repede un copil mediu învaţă să citească în acea clasă?” şi adaptăm clasa spre medie. Dacă eşti sub media acelei curbe, psihologii sunt încântaţi, căci înseamnă că ai depresie sau altă problemă sau, să sperăm, amândouă. Sperăm să fie ambele căci modelul nostru de afaceri este că, dacă ai venit la o şedinţă de terapie cu o problemă, vrem să ne asigurăm că pleci ştiind că ai 10, ca să revii iar şi iar. Ne întoarcem şi la copilărie dacă e necesar, dar, până la urmă, vrem să te facem din nou normal. Dar normalitatea nu prea e media.
Ceea ce eu şi psihologia pozitivă propunem este că, dacă studiem ceea ce e aproape de medie, vom rămâne aproape de medie. Apoi, în loc să ştergem valorile diferite pozitive, cum am făcut eu intenţionat este să intervenim într-o astfel de populaţie şi să spunem “De ce?” De ce unii dintre voi sunt aşa mult deasupra curbei în materie de capacitate intelectuală, atletică, muzicală, creativitate, niveluri de energie, rezistenţa în faţa schimbării, simţul umorului? Orice ar fi, în loc să vă şterg, vreau să vă studiez. Deoarece poate putem strânge informaţii, nu doar despre cum să aducem oamenii spre medie, ci cum putem ridica întreaga medie în şcolile şi companiile din toată lumea.
Motivul pentru care acest grafic e important pentru mine este că, atunci când mă uit la ştiri, mi se pare că majoritatea informaţiilor nu sunt pozitive, ci negative. Majoritatea sunt despre crime, corupţie, boli, dezastre naturale. Şi, foarte repede, creierul meu începe să creadă că este proporţia corectă dintre negativ şi pozitiv în lume. Creează ceva numit sindromul facultăţii de medicină. Dacă ştiţi persoane care au fost la Medicină, în primul an de pregătire medicală, citind o listă cu toate simptomele şi bolile ce pot apărea, îşi dau brusc seama că le au pe toate.
Am un cumnat pe nume Bobo – e cu totul altă poveste. Bobo s-a căsătorit cu Amy-unicornul. Bobo m-a sunat de la Facultatea de Medicină din Yale şi a spus: “Shawn, am lepră.” Care, chiar şi la Yale, e extraordinar de rară. Dar nu aveam idee cum să-l consolez pe bietul Bobo, căci tocmai trecuse de o săptămână de menopauză.
Ceea ce descoperim nu e neapărat realitatea care ne conturează, ci lentila prin care creierul vede lumea care conturează realitatea. Dacă putem schimba lentila, nu doar că ne putem schimba fericirea, putem, în acelaşi timp, schimba orice rezultat educaţional sau de afaceri.
Când am aplicat la Harvard, a fost o provocare. Nu mă aşteptam să intru, iar familia mea nu avea bani pentru colegiu. Am primit o bursă militară peste două săptămâni şi mi-a permis să merg. Brusc, ceva ce nu era nici măcar o posibilitate a devenit realitate. Când am mers acolo, credeam că şi ceilalţi o văd ca pe un privilegiu, că sunt bucuroşi să se afle acolo. Chiar dacă eşti într-o clasă plină de oameni mai deştepţi decât tine, te bucuri doar să fii în acea clasă, eu aşa mă simţeam. Dar am descoperit acolo că, în timp ce unii simt asta, când am terminat după patru ani şi am petrecut următorii opt ani dormind în căminele studenţilor… Mi-a cerut Harvardul asta, nu eram cel tip. Eram funcţionar Harvard, consiliam studenţii pe parcursul celor patru ani grei. Cât am predat şi din cercetări am descoperit că aceşti studenţi, indiferent de cât sunt de fericiţi de succesul lor iniţial de a intra la această şcoală, după două săptămâni creierul lor nu se concentra pe privilegiul de a fi acolo, nici pe filozofia sau fizica lor. Creierul se concentra asupra concurenţei, volumului de muncă, a greutăţilor, stresului, să se plângă.
Când am fost prima dată acolo, am intrat în sala de mese a bobocilor, unde prietenii mei din Waco, Texas, locul unde am crescut eu… Ştiu că unii dintre voi aţi auzit de el. Când veneau în vizită, se uitau în jur şi spuneau: “Această sală de mese seamănă cu ceva de la Hogwarts, din filmul Harry Potter”, şi aşa este. Aici este Hogwarts din “Harry Potter” şi acesta este Harvardul. Când vedeau asta, spuneau: “Shawn, de ce îţi iroseşti timpul studiind fericirea la Harvard? De ce un student la Harvard ar fi nefericit?”
În această întrebare este cheia înţelegerii ştiinţei fericirii. Căci întrebarea presupune că lumea noastră exterioară determină nivelul de fericire, când, în realitate, dacă ştiu totul despre lumea ta externă pot prevedea doar 10% din nivelul tău de fericire pe termen lung. 90% din fericirea pe termen lung nu este determinată de lumea exterioară, ci de felul în care creierul nostru procesează lumea. Şi, dacă îl schimbăm, dacă schimbăm formula pentru fericire şi succes, putem schimba felul în care putem influenţa realitatea. Am descoperit că doar 25% din succesele la locul de muncă sunt determinate de I.Q. 75% din succesele joburilor sunt influenţate de nivelul de optimism, susţinere socială şi abilitatea de a vedea stresul ca o provocare, nu o ameninţare.
Vorbeam cu probabil cel mai prestigios internat din New England şi au spus: “Ştim deja asta. Aşa că, anual, nu doar le predăm elevilor, avem o săptămână pentru starea de bine. Şi suntem foarte entuziasmaţi. Luni seara expertul mondial vine să vorbească despre depresia la adolescenţi. Marţi seara e despre violenţa în şcoli şi acte de intimidare. Miercuri seara e despre tulburări de alimentaţie. Joi seara este despre consumul de droguri. Şi vineri seara alegem între sex neprotejat şi fericire.” Am spus: “Aşa sunt serile de vineri pentru toată lumea.” Mă bucur că v-a plăcut, dar lor nu le-a plăcut deloc. Linişte la telefon. În acea tăcere, am spus: “Ar fi o plăcere să vorbesc la şcoala voastră, dar să ştiţi că nu-i o săptămână despre starea de bine, ci despre starea de rău. Aţi subliniat lucrurile negative care se pot întâmpla, dar nu aţi vorbit despre cele pozitive.”
Lipsa bolii nu înseamnă sănătate. Iată cum ajungem la sănătate: Trebuie să inversăm formula pentru fericire şi succes. În ultimii trei ani, am călătorit în 45 de ţări diferite, colaborând cu şcoli şi companii în mijlocul unui declin economic. Am descoperit că majoritatea companiilor şi şcolilor urmează următoarea formulă a succesului: Dacă muncesc mai mult, voi avea mai mult succes. Şi, dacă am mai mult succes, voi fi mai fericit. Pe asta se bazează stilul de a creşte copiii, de management, modul cum ne motivăm comportamentul.
Problema e că este nesusţinut ştiinţific şi invers din două motive. Primul, de fiecare dată când creierul are un succes, doar ridici ştacheta referitoare la aspectul succesului. Luăm note bune, acum trebuie să luăm note şi mai bune, ai intrat la o şcoală bună şi apoi intri la o şcoală şi mai bună, ai o slujbă bună, trebuie să obţii una şi mai bună, atingi targetul de vânzări, îţi vei schimba targetul de vânzări. Dacă fericirea e de partea opusă a succesului, creierul tău nu ajunge nicicând acolo. Ceea ce am făcut e să împingem fericirea dincolo de orizontul cognitiv, ca societate. Asta e pentru că noi credem că trebuie să avem succes şi atunci vom fi fericiţi.
Dar creierul nostru funcţionează invers, asta e problema reală. Dacă poţi creşte nivelul pozitivităţii cuiva în prezent, creierul lor trăieşte ceea ce am numit avantajul fericirii, creierul tău, la pozitiv, evoluează mult mai bine decât la negativ, neutru sau stresat. Inteligenţa, creativitatea şi nivelul de energie cresc. De fapt, am descoperit că orice rezultat al ocupaţiei tale se îmbunătăţeşte. Pozitiv, creierul e cu 31% mai eficient decât negativ, neutru sau stresat. Eşti cu 37% mai bun la vânzări. Doctorii sunt cu 19% mai rapizi, mai precişi la găsirea diagnosticului corect la pozitiv, faţă de negativ, neutru sau stresat. Ceea ce înseamnă că putem inversa formula. Dacă putem găsi o cale de a deveni pozitivi în prezent, creierele noastre vor funcţiona cu mai mult succes căci putem munci mai repede, mai mult şi mai inteligent.
Pentru a putea face acest lucru, trebuie să inversăm formula, ca să putem vedea de ce sunt creierele noastre în stare. Căci dopamina, care pluteşte în sistemul nostru când suntem pozitivi, are două funcţii. Nu vă face doar mai fericiţi, activează toate centrele de învăţare din creier, permiţându-vă să vă adaptaţi diferit la lume.
Am descoperit că sunt întotdeauna modalităţi de a vă antrena creierul pentru a putea deveni mai pozitiv. În doar două minute, timp de 21 de zile la rând, vă puteţi reconfigura creierul, permiţând creierului să funcţioneze cu adevărat mai optimist şi cu mai mult succes. Am făcut aceste lucruri în cercetări la fiecare companie la care am lucrat, punându-i să scrie trei lucruri noi pentru care sunt recunoscători, timp de 21 de zile la rând, trei lucruri noi în fiecare zi. La final, creierul începe să reţină un model de a explora lumea, nu pentru ce e negativ, ci pentru ce e pozitiv mai întâi.
Ţinând un jurnal despre o experienţă pozitivă pe care ai avut-o în ultimele 24 de ore permiţi creierului să o trăiască din nou. Exerciţiul îţi învaţă creierul că comportamentul tău contează. Am aflat că meditaţia permite creierului că treacă de ADHD-ul cultural pe care l-am creat încercând să facă mai multe sarcini în acelaşi timp şi permiţând creierului să se concentreze asupra sarcinii actuale. În sfârşit, faptele bune la întâmplare sunt fapte bune conştiente. Îi punem pe oameni, când îşi deschid căsuţele de e-mail, să scrie un mesaj pozitiv, lăudând sau mulţumind cuiva din reţeaua lor de susţinere socială.
Făcând aceste activităţi, antrenând creierul aşa cum ne antrenăm corpurile, am descoperit că putem inversa formula fericirii şi a succesului şi, făcând acest lucru, nu doar creăm unde de pozitivitate, creăm o adevărată revoluţie.


Read more: http://filedelumina.ro/2014/01/20/credem-ca-ar-trebui-sa-lucram-pentru-a-fi-fericiti-dar-oare-nu-e-invers/#ixzz2qvZF76Fe

vineri, 17 ianuarie 2014

Resemnarea fatalista si mentalitatea de victima

Auzim deseori in jurul nostru persoane care nu fac altceva decat sa se planga, oricui doreste sa-i asculte, despre cat este de grea viata, cat de rau le merge si cum sunt ei nedreptatiti de soarta sau de alti oameni (sefi, colegi, parinti, parteneri de viata, etc.). Si-au insusit atat de bine rolul de victima neputincioasa care cauta doar sa fie ascultata si aprobata in suferinta ei, incat orice sfat sau intentie de a-i face sa depaseasca situatia actuala o iau ca pe un afront, ca pe un atac la status-quo-ul lor atat de bine pus la punct. Sau, simtindu-se neintelesi si invalidati in suferinta lor, vor incepe sa aiba resentimente fata de tine.

Lumea este un loc plin de suferinta, oamenii sunt rai, nu exista speranta in mai bine si nici putinta de a schimba lucrurile, pentru ca, nu-i asa, “nu se poate schimba lumea”. Acele exemple de oameni care au reusit in viata, cei care au schimbat istoria sau cei care pot fi modele pentru viziunea lor asupra existentei sunt “descalificati”, fie prin a spune despre ei ca “au avut noroc”, fie au obtinut ceea ce au pe cai necinstite sau prin alte metode de discreditare. De fapt, chiar se straduiesc sa gaseasca defectele si minusurile oamenilor de succes si asta doar ca sa se simta mai bine cu ei insisi. Mentalitatea poporului roman nu este una in care este incurajata evolutia personala ci mai degraba, ne straduim sa-i punem bete-n roate celui care incearca sa iasa din rand. Atunci cand noua nu ne merge bine, suntem mai mult decat bucurosi sa aplicam proverbul “sa moara si capra vecinului”.
Aceste persoane aleg sa-si traiasca viata resemnati, iar lipsa unor expectante pozitive ii incarca de frustrare, furie, depresie si nu vor rata niciun moment in care pot sa carcoteasca, sa-i barfeasca pe altii sau sa se revolte.

Blocarea orizonturilor, renuntarea la dorinta de mai bine si la “lupta” de a merge mai departe cu viata inspre implinirea viselor este opusa fluxului normal al existentei. Orice organism viu de pe planeta urmareste sa se dezvolte permanent pana isi atinge propriul potential.
Insa un om care s-a resemnat si se autoconvinge ca el este o victima neputincioasa intr-o lume atat de “rea”, nu face decat sa manifeste o forma de lene sau de comoditate. Este mult mai simplu sa spui ca strugurii sunt acrii decat sa te straduiesti sa ajungi la ei. Este mult mai facil sa-i vorbesti de rau pe cei care mananca acei struguri, decat sa te misti si tu de pe canapea si sa faci ceva cu viata ta.
Iti predai puterea, nu mai vrei nimic decat eventual sa tii cu dintii de putinul pe care il ai, nu mai visezi si nu mai lupti pentru visele tale si in schimb te umpli de ganduri si trairi negative – fata de tine insuti (insa nu intotdeauna vrei sa recunosti asta), fata de ceilalti (mai ales fata de cei care muncesc din greu ca sa-si atinga visele) si fata de viata in ansamblul sau (pentru ca, nu-i asa, “viata este un chin dupa care urmeaza moartea”).
Un invingator in fata vietii nu se va resemna niciodata, nu se va multumi cu putin, nu va renunta la visele sale, indiferent prin cate greutati a trecut, indiferent de varsta sa, de dotarea sa fizica sau intelectuala, de traumele si obsctacolele din trecut, s.a.m.d.
Tu esti singurul responsabil de calitatea vietii tale, iar daca toata viata ta se desfasoara intre un serviciu pe care-l detesti, un partener cu care in cel mai bun caz va tolerati reciproc insa nu exista respect si afectiune, timpul liber ti-l petreci in fata televizorului comentand sau criticand subiecte mondene, politice, sportive, etc., sa nu te miri ca te simti ca o victima captiva in propria sa viata. Ceea ce ar fi bine sa constientizezi este ca tu singur ai creat toate premisele ca sa ajungi in situatia asta, iar asta inseamna ca tot tu poti sa alegi oricand altceva.
Daca vrei sa faci ceva cu viata ta, primul pas este cel mai dificil pentru ca presupune sa renunti la confortul pe care-l ti-l ofera statutul de victima neajutorata. Al doilea pas este sa depasesti resemnarea in fata sortii, sa-ti dai voie sa visezi si sa-ti faci un plan prin care sa duci la indeplinire visele tale. Si urmeaza apoi pasul decisiv, trecerea la actiune – de la teorie la practica.
Poti sa-ti schimbi viata incepand chiar din acest moment, insa trebuie sa-ti doresti asta cu toata fiinta ta. De putut se poate cu siguranta, insa este necesar SA VREI!

Iti doresc vointa si succes,
Ursula

marți, 14 ianuarie 2014

Iti multumesc pentru ca te iubesc

Iti multumesc pentru ca te iubescInteresantă afirmație:Cum să mulțumești cuiva pentru că-l iubești? Da, sunt foarte multe motive pentru care poți să-i mulțumești cuiva pentru că-l poți iubi. Am să vă redau în acest articol câteva motive pe care le-am conștientizat de curând într-o discuție cu soțul și mezinul meu.
Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță
     De obicei, când spui cuiva „te iubesc”, imediat aștepți să-ți răspundă și celălalt cu aceleași vorbe. De multe ori se întâmplă ca celălalt să răspundă ca un reflex, din cauza rutinei, obișnuinței și el, de fapt, să nu fie în prezent, să nu fie acolo cu mintea. Există situații când și celălalt simte să răspundă, dar sunt și cazuri când celălalt nu răspunde la semnal, și de aici încep discuțiile și conflictele de genul: deci nu mă iubești; de ce nu-mi spui și tu la fel; iubești pe altcineva; nu mai sunt bun(ă) pentru tine; etc.
Atunci când celălalt nu-ți spune aceleași cuvinte, din varii motive – fie e atent la altceva, fie are altceva de făcut în acel moment, fie are un alt fel de a fi – iar tu aștepți, înseamnă că părerea ta despre tine este că nu ești demn de iubire, ești un nimeni și nu valorezi nimic.
Aștepți toate astea din exteriorul tău atunci când tu nu te iubești. Astfel dacă cineva îți spune “te iubesc” zici în sinea ta: deci sunt și eu bun de ceva, mă acceptă cineva, mă apreciază cineva, mă respectă cineva etc.
Iubiți-vă pe voi și, fie că îți mărturisește cineva iubirea prin cuvinte, prin fapte sau prin manifestare, fie că nu-ți mărturisește iubirea, dar simți că te iubește, tu te iubești pe tine, te apreciezi pe tine, te respecți pe tine, asta este cel mai important în călătoria ta în pace în această dimensiune. Aceasta se traduce prin IUBIREA DE SINE.
Acum ne întoarcem la întrebarea: De ce iubim Oamenii? Răspunsurile unui copil de 8,6 ani au fost:
  1. “Pentru că oamenii îți țin de cald”.
Ce-o fi însemnând că „îți țin de cald”? Iubirea este caldă deoarece tu când iubești te încălzești. Din punct de vedere spiritual ți se ridică energia în sigiliile superioare și apare încălzirea corpului. De asemenea, când cei doi se iubesc, se îmbrățișează foarte des și acea îmbrățișare, adică atingerea corpurilor fizice, creează căldură și apare încălzirea, care dă o stare de bine, de confort, de siguranță etc.
2. „Pentru că te ajută pe tine, când nu poți sau nu știi ceva, și ei știu mai bine.”
Interesant răspuns. Dacă tu nu știi ceva, cel mai ușor și mai repede îl întrebi pe cel pe care îl iubești sau simți că te iubește. Deoarece este cel mai aproape și disponibil în realitatea ta.
Un om care te iubește, când îi ceri să te susțină în ceva ce nu știi dar vrei să înveți și vrei să creezi, de fiecare dată te va îndruma cum știe el mai bine. Noi ne atragem în iubire pe frecvență specifică și dacă cineva a venit în realitatea ta, a apărut pentru că l-ai atras să vă susțineți spre creșterea și dezvoltarea pe trepte superioare de evoluție. Asta nu înseamnă că ne vom dezvolta la fel sau pe aceleași direcții? Fiecare se va dezvolta în funcție de experiențele cu care are mai multă consonanță sau rezonanță; pe direcțiile unde are de experimentat și creat ceva nou, în funcție de nivelul său de evoluție în experimentare. De aceea atragem în realitatea noastră oamenii potriviți pentru a ne susține în salturile cuantice pe care le avem de făcut și de aceea îi iubim.
Realizăm aceste salturi cuantice pe o nouă treaptă de evoluție cu ajutorul luminii – pe care o au oamenii pe care-i iubim și care ne iubesc –  din hologramele care sunt create și luminate de o anumită experiență deja depășită de acea persoană. Când depășești o lecție sau activezi o caracteristică divină din Sine, acea experiență se înscrie în câmpurile tale ca o hologramă, activată prin lumină. Lumina aceea este dată de trăire, simțire și manifestare.  O hologramă din câmpuri odată activă devine adevăr pentru tine. Un adevăr cu care te vei susține în călătoria ta în experimentare și vei susține și pe cei cu care vei intra în relații de iubire.
3.  „Pentru că atunci când iubești, devii bucuros în inimă.”
Am întrebat: cum adică devii bucuros în inimă? Adică în inima ta, în pieptul tău se extinde o fericire, este ceva care te mângâie prin piept. Nu m-am gândit niciodată la o astfel de explicație. Cât de simplă și de logică este. Din punct de vedere cuantic și spiritual așa se întâmplă. Urcă energia în sigiliul patru sau în Anahata, adică în zona pieptului și, în acel salt al energiei, simți o mângâiere, o relaxare, o iubire pe care o poți extinde către toți și toate. Când energia a ajuns în zona pieptului tu de fapt te conectezi la fluxul de iubire divină. Este canalul energetic prin care toți suntem conectați din iubire și pentru iubire.  Am venit în acest plan pentru a ne iubi și cu ajutorul acestei stări să ne susținem unii pe alții pentru a face salturile cuantice spre starea lui EU SUNT.
Eu zic că, după aceste explicații, avem motive să le mulțumim celor pe care i-am atras în realitatea noastră în relații de iubire de diferite tipuri (cuplu, copii, părinți, rude,colegi etc.) pentru că îi iubim.
Cu drag, din iubire și cunoaștere pentru cunoaștere și iubire!
- See more at: http://www.holisterapi.ro/iti-multumesc-pentru-ca-te-iubesc.html#sthash.FAJV1k7N.dpuf

luni, 13 ianuarie 2014

Mesaj de la Matei ianuarie 2014

Sunt Matei, cu salutari pline de iubire din partea tuturor sufletelor de pe aceasta statie.Solstitiul din luna decembrie a adus un nou aflux puternic de lumina, ca un ramas bun adresat anului care se incheia si un salut vibrant adus noului an. Si cat de meritat este acest salut! De fiecare data cand ati actionat condusi de inspiratia sufletului – ceva ce ati considerat a fi doar un gest frumos sau „lucrul corect de facut” – ati adaugat Lumina, lumii voastre.
S-ar putea sa doriti sa revedeti mesajul in care am mentionat cateva dintre numeroasele cai pe care societatea voastra a generat un belsug de lumina. Recunostiinta pentru nenumaratele contributii la imbunatatirea lumii voastre genereaza o mare cantitate de Lumina. [vedeti mesajul din August 2013]
Da, mai este inca mult de facut si se va face. Impulsul energiei continua sa intareasca forta tuturor gandurilor si sentimentelor, asa ca va repetam indrumarea de a nu gandi la lipsuri cu o inima grea, ci de a vizualiza, in schimb, Pamantul intr-o lumina alb-aurie, astfel incat aceasta imagine si dorinta voastra pentru schimbari benefice sa iasa in univers si sa se intoarca cu si mai multa lumina. Chiar daca anumite minti si inimi inchise incearca sa pastreze lucrurile asa cum sunt, schimbarile in directia pacii, cooperarii si a resurselor suficiente pentru toti sunt bine asezate pe cale si, cu cat primesc mai multa energie Lumina, cu atat mai repede se vor materializa.
Va rugam sa continuati sa aveti discernamant in legatura cu toate informatiile – inclusiv articolele si materialele transmise prin channeling care apar pe internet. Principalele mijloace mass-media sunt inca in mare masura controlate si pun accentul pe stiri negative si pe scandaluri, este totusi incurajator ca din ce in ce mai multe povesti despre bunatate, impartirea resurselor si eforturi locale incununate de succes isi gasesc si ele locul la stiri.
Reporterii fac parte din majoritatea populatiei voastre, care nu are nicio idee despre faptul ca membrii familiei noastre universale ar impiedica evenimente posibile aflate in discutie – cum ar fi detonarea cu efecte devastatoare, pe zone intinse, a unor focoase nucleare de razboi in Coreea de Nord sau a posibila moarte a milioane de oameni, din cauza radiatiilor de la Fukushima. Ei nu stiu ca Gaia nu doreste ca oceanele sa se incalzeasca atat de mult, incat toata viata din ele sa dipara si toate tarmurile sa se deplaseze spre interior cu sute de kilometri, asa ca nici aceste lucruri nu se vor intampla. Majoritatea locuitorilor Pamantului nu stiu ca frecventele dominante ii fac pe conducatorii nationali sa aleaga negocierile in locul razboiului, sau ca aceste frecvente sustin discutiile economice si diplomatice care au loc in spatele scenei si alegerea a milioane de suflete de a trai ceea ce trebuie, pentru a echilibra alte vieti si a evolua.
Voi insa stiti toate acestea, iubita familie, asa ca avantati-va in acest an nou, cu inimile sus si cu ganduri pozitive si continuati sa amplificati Lumina in lumea voastra. Voi SUNTETI schimbarea pe care o doriti!
Acum va voi vorbi numai ca Matei. Am rugat-o pe mama sa copieze un raspuns la mesajul nostru din luna decembrie. „Mesajul vostru a fost minunat, mai putin faptul ca nu ati vorbit despre faptul ca nasterea lui Iisus este motivul acestor sarbatori. Cred ca sunt deschis la minte si intuitiv, dar ceea ce ati spus despre faptul ca Iisus nu a fost crucificat NU este de crezut. Cum poate cineva atat de evoluat ca voi, sa nu stie ceva atat de important?
Autorul este unul dintre acei foarte, foarte multi care cred povestea biblica a crucificarii. Cunoasterea la nivel constient a adevarului pe care il stiti la nivelul sufletului, reprezinta o parte vitala a evolutiei si pastrarea cu tarie a credintelor bazate pe ceva fals, impiedica evolutia. De aceea, am simtit ca v-ar putea fi de folos sa va spun de ce stiu ca Biblia difera, in mod dramatic, de adevar. Dumnezeu a spus „Da, a venit vremea”, asa ca va voi spune.
Am vorbit intotdeauna pornind de la cunoasterea personala, ca Matei apostolul – aceasta fiind cea mai bine cunoscuta dintre vietile mele pe Pamant – si din celelate mii de alte vieti care au inceput atunci cand puternica energie a Arhanghelului Mihail si-a materializat primul personaj, in acest univers. Cunoasterea cumulata a tuturor personajelor mele imi permite sa vorbesc despre lucruri pe care nu le cunosteam, in mod constient, pe parcursul vietii care a devenit cunoscuta ca apostolul Matei; in orice caz, voi face apel la aceasta cunoastere anume, pentru a va vorbi despre anii mei petrecuti impreuna cu Iisus.
Mama a stiut despre acea viata, inca din timpul primelor noastre conversatii, cu douazeci de ani in urma si, cand m-a intrebat daca voi vorbi vreodata despre ea intr-un mesaj, i-am spus ca poate, intr-o zi, dar ca identitatea de apostol nu e importanta. Ce este important e ca informatia pe care a primit-o de la mine si de la altii sa fie respectata in ea insasi. Cititorii cartilor si mesajelor trebuie sa stie, intuitiv, adevarul informatiei si a le oferi indrumare in a-si asculta, a avea incredere si a-si urma „vocea interioara”, oricand in viata reprezinta unul dintre motivele principale ale colaborarii noastre mama-fiu.
Multi oameni cred ca tot ce este in Biblie este adevarat, deoarece au fost invatati ca acesta e „cuvantul lui Dumnezeu”, scris de indivizi inspirati de Dumnezeu. Nu e asa. Numeroasele parti eronate din Biblie includ greseli de traducere ale scrierilor aramaice si grecesti – una fiind „pruncul din iesle” – alaturi de modificarile aduse textului de catre traducatori, pentru a le face conforme credintelor lor personale. Acestora li s-au adaugat multe altele din traduceri ulterioare; in orice caz, cele mai importante devieri de la scrierile autentice sunt omisiunile si adaugirile menite, in mod deliberat, sa insele.
Parti din vechiul testament provin de la primii conducatori ai bisercii si statului. Oamenii aveau atunci o relatie mai apropiata cu Dumnezeu si, pentru a face populatia sa se conformeze dorintelor de control si avere ale conducatorilor, trebuia ca ei sa fie indepartati de Dumnezeu. Conducatorii au inchipuit un Dumnezeu manios si infricosator, care le spunea unora dintre oameni ca alti oameni le sunt dusmani si sa mearga si sa-i omoare; un Dumnezeu care ii spunea unui tata sa isi ucida fiul, ca dovada de supunere in fata poruncilor Sale.
Pe parcursul secolelor urmatoare, conducatori ai bisericii catolice au scris reguli religioase, pe care le-au numit „legile lui Dumnezeu”, astfel incat sa isi poata consolida controlul asupra maselor si sa dobandeasca averi si mai mari. Pentru a departa oamenii de Dumnezeu, ei au adaugat un nivel intermediar de sfinti si, pentru a se inalta pe sine, au instituit infaibilitatea papala si au stabilit Vaticanul ca stat independent. Au inventat o imaculata conceptie prin care a fost conceputa Maria si au facut-o pe aceasta, mama virgina a lui Iisus, pentru a convinge masele ca el era „numai fiul lui Dumnezeu”.
Va voi spune de unde a venit Iisus. Sufletul care s-a intrupat eoni mai tarziu ca Iisus isi avea originile in taramul Christic, taramul cosmic cel mai aproape de Creator, unde au capatat fiinta primele suflete – arhanghelii. La un moment dat, acestia au realizat urmatorul taram angelic si zeii si zeitele supreme. Acestor suflete li s-a dat de ales intre a ramane esenta energiei pure, iubire-lumina, a Creatorului – aceasta a fost alegerea Fiintei Supreme a acestui univers, pe care multi o numesc Dumnezeu – si a se incarna. Unul dintre sufletele care a ales ultima varianta este cel cunoscut in acest univers ca Sananda. Acest suflet a avut vieti in civilizatii din intregul cosmos si este „parintele” – sau, mai bine spus, sufletul cumulat al persoanei cunoscute ca Iisus.
Pentru a continua cu Biblia, mare parte din informatia ei inselatoare ii este atribuita celor patru apostoli, carora, undeva pe parcurs, li s-a acordat statutul de sfinti. Unii invatati cred ca Luca si cu mine am copiat parti din ceea ce a scris Marcu in evanghelia sa si le-am adaugat evangheliilor noastre. Sunt curios insa, de ce l-au lasat deoparte pe Ioan – minciunile sfruntate care au fost incluse in evangheliile noastre au fost incluse si in a lui. Unele versiuni moderne ale Bibliei au renuntat oricum la sfintenia noastra; in orice caz, vechea editie King James, a mamei mele, cuprinde o evanghelie dupa sfantul Matei si mama ma va ajuta, prin copierea pasajelor pe care le voi cere.
In primul rand insa, Ii voi descrie pe Iisus si pe Maria Magdalena, astfel incat sa puteti sa vi-I imaginati, atunci cand va vorbesc despre ei. Iisus era deschis, nu atat de vioi ca Maria, dar avand intotdeauna un temperament placut. El era ceea ce as numi o figura impunatoare – mai inalt decat majoritatea barbatilor, dar suplu, puternic si musculos, cu spatele drept. Pielea lui deschisa era bronzata de ani de soare si ochii cenusii aveau cateodata luciri albastre, parul ii era castaniu, deschis si lung, dupa cum se purta, dar isi pastra barba si mustata foarte bine ingrijite.
Maria era o tanara femeie gratioasa, foarte draguta si deosebit de atragatoare. Ea era micuta, blonda si avea niste ochi caprui stralucitori si parul castaniu, lasat pe umeri.
Amandoi erau nascuti in familii respectate, din clasa de sus, inteligenti, bine educati pentru acele timpuri si au fost foarte buni prieteni, cu multi ani inainte de a se casatori. Au avut o familie mare, fericita si, dupa o viata lunga si implinita, si-au parasit trupurile si au trecut mai departe, la vieti puse in serviciul lui Dumnezeu, in alte locuri din acest univers; in orice caz, puterea energiei lor Iubire-Lumina este de-a pururi cu sufletele de pe Pamant, ca si de oriunde altundeva.
Dar, am luat-o inaintea mea si mult inaintea evangheliei Sf. Matei. In tinerete, am inceput sa tin un jurnal al intalnirilor mele interesante si, asemenea notelor mele dinainte de a-l intalni pe Iisus, acest jurnal era menit sa imi serveasca numai mie, ca referinta si lectura placuta la batranete.
Inregistrarile mele nu au inceput cu descendenta de la Abraham la Iosif, tatal lui Iisus, dar, din moment ce evanghelia Sf. Matei incepe asa, voi vorbi despre asta. Cateva luni dupa ce L-am intalnit pe Iisus, genealogia lui mi-a fost aratata de un om care o copiase de la cineva, care o copiase de la altcineva si asa mai departe. Am pus in jurnal, lista pe care am copiat-o, cu nota ca mi s-a spus ca autenticitatea ei nu a putut fi verificata. Nu era o societate cu prea multa stiinta de carte si era de la sine inteles ca, deseori, informatiile erau infrumusetate sau detaliile erau uitate de diversii povestitori succesivi. Cu toate acestea, ele au devenit „istorie” biblica.
In continuare Sf. Matei spune: ”Iar nasterea lui Iisus Christos a fost asa: Maria, mama Lui, era logodita cu Iosif si, inainte ca sa locuiasca ei impreuna, ea s-a aflat avand in pantece de la Duhul Sfant.” ...” Si fara sa o fi cunoscut-o Iosif pe ea, Maria a nascut pe Fiul sau Cel Unul-Nascut, Caruia i-a pus numele Iisus ” Nimic din toate astea nu era in notitele mele – si de ce ar fi? Nu L-am intalnit pe Iisus decat multi ani mai tarziu – si nici el, nici parintii lui nu mi-au spus niciodata nimic de felul asta. In orice caz, informatia mi-a fost atribuita mie si a fost scrisa in acelasi fel in alte evanghelii, pentru a sustine versiunea bisercii catolice, referitoare la nasterea lui Iisus.
Mai mult decat atat, toate notele mele erau legate de Emmanuel, asa cum ii spuneau toti. Nu stiu de ce s-a hotarat in Biblie ca numele lui sa fie Iisus – si e ciudat sau o scapare, ca acest lucru a ramas totusi scris intr-un verset:”  si vor chema numele Lui: Emmanuel.”  Dar, pentru ca voi Il stiti ca Iisus, m-am referit mereu la El cu acest nume.
Erau vremuri cu adevarat dure si crude. Uciderea nou nascutilor si sugarilor de sex barbatesc este insa adevarata, nu am notat asta in jurnalul meu – si la fel si fuga familiei lui Iisus in Egipt si intoarcerea in tara natala, atunci cand lucrurile au fost sigure. Am notat ce mi-au spus in legatura cu experientele lor de atunci, ca si alte evenimente importante ale familiei, pe parcursul multor seri placute petrecute impreuna cu Iisus, cu fratii si parintii Sai. Maria Magdalena era si ea deseori acolo si conversatiile erau foarte vii. Vorbeam in aramaica, trecand ocazional la greaca, pentru a gasi o exprimare mai potrivita si se radea mult, pentru ca nu discutam intotdeauna chestiuni serioase. Iisus asculta cu atentie pe oricine vorbea si de multe ori i-am vazut ochii stralucind, cand Maria discuta cu aprindere despre un lucru sau altul.
Fiind profesor cu jumatate de norma, al elevilor din scoala elementara sau avansati – atunci nu exista termenul de meditator – cel mai aproape de meseria de colectare a taxelor am fost atunci cand L-am intalnit pe Iisus pe o strada unde oamenii erau foarte ocupati cu tabele de socoteli si colectare. L-am recunoscut dintr-un mic grup cu care ma intalnisem din intamplare, cu o seara in urma, asa ca L-am salutat si El m-a invitat sa Il insotesc, ceea ce am facut si am mers si am discutat impreuna. Asa am ajuns sa scriu despre intalnirea noastra, ca si despre faptul ca am descoperit ca ne placeau amandurora sporturile, ca aveam o cunostiinta comuna si ca Iisus a spus ca incepuse de curand sa vorbeasca in public. Acesta este punctul din jurnalul meu, in care au inceput notele despre prietenia noastra si am scris despre asta la persoana intai – era experienta mea.
In orice caz, conform Sf. Matei :”Si plecand Iisus de acolo, a vazut un om care sedea la vama, pe numele Matei si i-a zis acestuia: Vino dupa mine. Si sculandu-se, a mers dupa El.”  Evident ca nu i-a dat prin cap celui care mi-a schimbat notitele ca oamenii ar putea sa gaseasca bizar faptul ca Matei ar putea sa scrie atat de ciudat de putin despre experienta care i-a schimbat viata si este foarte curios ca intalnirea noastra sa aiba loc dupa „predica de pe munte”, pe care „eu” am descris-o in evanghelie. Asta explica insa de ce sunt perceput ca fiind vamesul care a devenit discipol.
Iisus nu ne numea discipoli. Dupa ce a devenit cunoscut pentru invataturile sale, unii din Sinedriu au inceput sa se refere la oamenii care participau la intalnirile la care vorbea el, ca fiind „discipolii sai”. Cat despre cei doisprezece enumerati in Biblie, Iisus ne-a intalnit pe fiecare dintre noi in calatoriile Sale in jurul Marii Galileii si ne-am imprietenit, insa el nu a cerut nimanui sa renunte la mijloacele sale de subzistenta si sa il „urmeze”. Am avut norocul sa locuiesc aproape de el, ceea ce mi-a permis sa ma bucur de compania lui, mult mai des decat aveau timp sa o faca ceilalti „discipoli”.
Conform Sf.Matei: ”Pe acesti doisprezece i-a trimis Iisus, poruncindu-le lor si zicand: ...Tamaduiti pe cei neputinciosi, inviati pe cei morti, curatiti pe cei leprosi, pe demoni scoateti-i ...” Toate astea ne-au inzestrat cu capacitati pe care nu le aveam niciunul dintre noi! Noi cunosteam insa capacitatile lui Iisus si modul in care le dobandise, asa ca atunci cand am iesit cu barca, nu aveam niciun motiv sa scriu in jurnal ca „ne-am minunat” ca „vanturile si marea chiar, ii dau ascultare!” si nu am facut-o.
In evanghelie, dupa ce Iisus a intalnit doi barbati „demonizati”, a scos demonii pe care i-a trimis intr-o turma de porci, care „s-a aruncat de pe tarm in mare si a pierit in apa”...”Si iata, toata cetatea a iesit in intampinarea lui Iisus si vazandu-l, L-au rugat sa treaca din hotarele lor.”  Dupa cum mi-a relatat Iisus, incidentul, dupa ce a scos la lumina entitatile care chinuiau mintile barbatilor, el si-a continuat calea singur, pana cand ne-am intalnit si asa mi-am notat eu lucrurile.
Versiunea din evanghelie, a celor patruzeci de zile petrecute de Iisus in pustiu, atunci cand a refuzat sa fie ispitit de diavol, reprezinta o dezvoltare groaznica a unei note scurte din jurnalul meu: lui Iisus ii placea sa petreaca timp in singuratate cu Natura, unde putea vorbi cu Dumnezeu fara sa fie deranjat si, asemenea celorlalti care Il cunosteau bine, onoram acest lucru, pastrand distanta.
Ceea ce a devenit cunoscut drept „predica de pe munte” este compilatia cuiva pornind de la numeroasele mele note legate de mici intalniri in care vorbea Iisus, oamenii puneau intrebari si El raspundea – era foarte multa interactiune la inceput. Dar, pe masura ce invataturile lui se raspandeau si multimea crestea, oamenii ascultau fara sa intrerupa si El vorbea despre multe dintre lucrurile care au devenit „predica”. Eu nu am numit-o asa. Iisus nu era un predicator, era un profesor pasionat de impartasirea cunoasterii sale. El stia ca asta ii era menirea – si asta era marea diferenta dintre El si toti ceilalti – mintea lui constienta era conectata in permanenta cu sufletul si El traia in consecinta.”
Predica pastreaza mult din intelepciunea si iluminarea Lui si desigur ca asta ma bucura, dar ea nu include unele dintre cele mai importante invataturi notate in jurnalul meu, cum ar fi scopul vietilor multiple, inseparabilitatea tuturor sufletelor, faptul ca Dumnezeu este tot ceea ce exista in lume – toti oamenii, animalele, plantele, apele, aerul si pamantul sunt parti ale Lui si Ii sunt sfinte. Iisus nu tinea niciun fel de notite in legatura cu invataturile sale si era bucuros ca faceam eu asta.
Dar din evanghelie a fost scos orice ar fi putut sa submineze autoritatea conducatorilor corupti existent in continutul jurnalelor mele si majoritatea lucrurilor din ea nu provin din notitele mele. Nu L-am auzit niciodata pe Iisus sa spuna cuiva ca „va fi vrednic de gheena focului” sau ca „cine o va lua pe cea lasata savarseste adulter”. El vorbea despre modul in care gandurile si faptele dumnezeiesti sunt benefice pentru viata si nu despre comportamente „rusinoase” – ceea ce ar fi insemnat sa judece, iar asta era contrar a ceea ce le spunea el, oamenilor: „Nu judecati ca sa nu fiti judecati.” Nu L-am auzit niciodata vorbind despre iertarea pacatelor – el spunea ca „pacatul” era o greseala ca valoare sau fapta si le-a vorbit de multe ori, celor care il ascultau, despre importanta iertarii. El nu avea cum sa spuna: „ Nu socotiti ca am venit sa aduc pace pe pamant; n-am venit sa aduc pace, ci sabie.” – asta ar fi fost cu totul impotriva invataturilor sale.
„Parabolele” suna ca si cum Iisus ar fi vorbit la manie – niciodata pe parcursul nenumaratelor intalniri la care am participat, mici sau mari, nu a facut asta. Si contrar parabolelor, el vorbea direct si clar, astfel incat ascultatorii sa poata intelege – dorea sa ilumineze nu sa incurce. Este un noroc – sau mai degraba lipsa intelegerii a ceea ce dorea el sa spuna – ca aceia care au modificat atat de mult notele mele, au lasat totusi „Voi sunteti Lumina lumii”, „ Asa sa lumineze Lumina voastra inaintea oamenilor” ...si multe alte referiri ale sale la Lumina.
Pentru a scoate in evidenta toate disparitatile dintre notele mele si evanghelie, ar trebui sa comentez intregul text, dar cele mai importante adaugiri sunt „cina cea de taina”, crucificarea si invierea lui Iisus. Este posibil ca povestea cinei sa fi pornit de la notitele mele in legatura cu una dintre putinele dati in care Iisus si noi toti doisprezece ne-am aflat impreuna, in acelasi loc si am avut o minunata masa festiva. Asta a fost dupa ce s-a casatorit cu Maria Magdalena si era si ea acolo, dar s-a intamplat cu multe luni inainte de momentul in care se pretinde ca avut loc crucificarea. Iisus nu a facut nicio ceremonie de felul celei care, ulterior, a fost cunoscuta sub numele de „sfanta impartasanie”, nici nu a spus „adevarat graiesc voua, ca unul dintre voi Ma va vinde” – de altfel, tot ce e scris incepand din acest punct este o minciuna inventata.
Luni de zile mai tarziu, am notat discutia pe care am auzit-o intre doi oameni, langa templu: Sinedriul se gandea ca, daca L-ar crucifica pe Iisus, L-ar transforma intr-un martir si ar da putere invataturilor Lui, asa ca s-au hotarat sa Il biciuiasca si sa Il dea afara din tara – ceea ce L-ar fi discreditat in ochii oamenilor, care apoi L-ar fi uitat repede.
Cand i-am spus asta lui Iisus, El a spus ca nu putea evita bataia si exilul – dupa cum mi-am notat eu in jurnal, am intuit ca El simtea ca era important sa lase lucrurile sa se intample asa. Asa a si fost si, la scurt timp dupa asta, El si Maria Magdalena au plecat in orientul indepartat, unde stia ca vor fi bineveniti. In cateva dintre discutiile noastre de inceput, El mi-a povestit despre anii tineretii petrecuti acolo, unde a invatat de la maestri cum sa faca ceea ce biblia numeste „miracole” – dar, dupa cum le-a spus Iisus, multimilor, tot ce putea El sa faca, puteau si ei.
Am pastrat legatura de-a lungul anilor, prin scrisori ocazionale si, atunci cand primeam una de la el, o puneam in jurnal – se adunasera cateva zeci. In cautare de elevi noi, a trebuit sa ma mut din cand in cand, ceea ce mi-a oferit numeroase ocazii sa intalnesc oameni care auzisera ca Il cunosteam pe Iisus si doreau sa afle despre invataturile Lui. Din cand in cand, ma mai intalneam cu Luca, care avea cateodata noutati despre unul sau altul dintre „discipoli”, dar legatura noastra comuna era Iisus si, dupa ce El a plecat, a fost normal sa ne continuam fiecare drumul, separat.
Dupa moartea mea, la o varsta inaintata, hangiul a vandut cufarul in care imi tineam jurnalele. In cele din urma, ele au cazut in mainile cuiva din guvern si, inainte de a fi arse, au condus la Evanghelia dupa Sf. Matei.
Ceea ce v-am spus nu atenueaza cu o iota puterea lui Iisus sau a invataturilor Sale corecte! Adevarul vietii Lui – a avut sotie si copii si a avut dorinte, idei, sperante, prieteni, opozitie, dezamagiri, suparari si vremuri fericite, ca orice alt om – ii onoreaza chiar mai mult invataturile, decat pretentia falsa a religiei ca el era „singurul fiu al lui Dumnezeu”.
Si in acelasi timp, nimic din ceea ce am spus nu inseamna ca oamenii care cred ca biblia este Cuvantul lui Dumnezeu sunt in vreun fel mai putin buni in inima lor – au fost numai dezinformati. Fiecare suflet are propria calatorie in lumina adevarului si nu exista limite de timp – viata sufletului este eterna. Daca persoanele pe care le iubiti din suflet nu se afla pe aceeasi cale cu voi, continuati-va cu incredere calea si respectati dreptul lor divin de a si-o alege pe a lor.
Si acum, preaiubita familie Pamanteana, va vorbesc din nou din partea noastra, a tuturor celor de pe acesta statie. In fiecare clipa suntem alaturi de voi, in spirit si in iubire neconditionata.
IUBIRE si PACE
Suzanne Ward

duminică, 12 ianuarie 2014

Grup de Dezvoltare Persoanala



În adâncul sufletului , dincolo de durere, dincolo de divertismentul vieţii,
este o tăcere imensă, vastă - un ocean infinit de linişte,
pe care nimic nu-l poate clinti;
este infinita pace a naturii însăşi, care „scapă înţelesului”. ...
Şi pe care toţi o cautăm, peste tot, dorind-o cu patimă,
pentru ca, în cele din urmă,
s-o găsim în noi înşine.

R.M. BUCKE



FEMEIE, ŞTIAI CĂ EXISTĂ FERICIRE?
Dacă ai uitat, te invit să redescoperim împreuna!


Curs de dezvoltare personala : 18 Ianuarie 2014 in Roman Ora 16:00
Durata cursului : 7 module x 5 ore si se desfasoara odata la 3-4 saptamani
Pret : 100 Ron / modul
Detalii si Inscrieri : gabrielabenchea@yahoo.com ; 0724.168.280 ; 0786.939.912


Cui se adresează?
Oricarei femei care vrea mai mult de la viaţă (carieră, succes, armonie, încredere în sine şi în cei apropiaţi) care vrea să afle.....,să schimbe....., să experimenteze.


De ce să vii? De ce dezvoltare?
Pentru că vei învăţa cum să faci schimbări în viaţa ta, cum să îţi găseşti echilibrul, să treci mai uşor peste problemele pe care le ai acum, cum să îţi îndeplineşti visele…..ba chiar să creezi altele noi.

Pentru că vei învăţa tehnici noi prin care:
- îti afli calităţile şi să poti beneficia din plin de ele
- să îi înţelegi pe ceilalti mai profund ( ce se ascunde în spatele cuvintelor lor)
- să ai încredere în tine şi în ceilalţi
- să poţi comunica mai uşor şi să gestionezi conflictele
- să îţi controlezi stările
- să îţi schimbi convingerile care îţi fac viaţa grea
- să gaseşti echilibrul între mintea şi sufletul tău
- să găseşti sensul şi drumul în viaţă
- să îţi înţelegi corpul şi ce vrea să spună el prin dureri, boli
- şi nu în ultimul rând – să îti faci prieteni noi

Moderator grup : psih. Gabriela Benchea 


Sursa : https://www.facebook.com/events/570925216327426/?ref_newsfeed_story_type=regular

sâmbătă, 11 ianuarie 2014

Jennifer Hoffman Energiile lunii ianuarie2014

Ianuarie a inceput in forta, ca sa spun asa, deoarece am avut parte de o luna noua puternica pe 1 ianuarie, lucru care nu s-a mai intamplat de 19 ani. Acest aspect, cuplat cu un Venus retrograd, care ne poarta inapoi la sfarsitul anului 2005 si inceputul anului 2006, s-ar putea sa ne faca sa ne simtim ca si cum am merge inapoi si nu inainte, trecand in revista un trecut pe care mai degraba l-am da uitarii. Dar, atata timp cat avem la dispozitie un camp vast de energie si de potential, trebuie sa intram in ea, sa imbratisam potentialul, sa ne aliniem lui si sa il integram in viata noastra – toate acestea constituind teme foarte importante pentru anul 2014. Daca m-ati auzit spunand asta de 100 de ori, fiti pregatiti sa ma auziti spunand-o de inca 1000 de ori, deoarece nu conteaza cat de mult ne dorim ceva, trebuie sa fim aliniati la rezultat si sa avem capacitatea de a-l integra in viata noastra. Energiile lunii ianuarie sunt cu totul legate de ceea ce credem si gandim ca meritam.
Venus este descrisa ca fiind planeta ce guverneaza banii, frumusetea si iubirea – dar, in realitate, este vorba despre valoare. Si valoarea are de-a face cu meritul. Suntem atat de dornici sa ne acordam timpul, gandurile si energia, lucrurilor pe care le pretuim – dar, de cele mai multe ori, acordam atentie lucrurilor pe care nu le pretuim, care nu ne bucura, nu ne aduc pace, iubire si belsug. Cu Venus retrograd toata luna, putem privi mai indeaproape la ceea ce are valoare pentru noi – incepand cu noi insine. Ne pretuim oare calea, viata si propria calatorie? Totul in viata noastra oglindeste ceea ce pretuim, dar are oare valoare pentru noi? Chiar il iubim? Un mod bun de a raspunde la aceasta intrebare este sa ne intrebam daca vrem mai mult, in cantitati nelimitate? Daca nu, atunci a venit vremea sa ne schimbam sistemul de valori si sa incepem sa vedem ce anume credem ca meritam.
Toata lumea intreaba Ce vrei? si este atat de greu sa raspundem, deoarece nu stim cu adevarat. De obicei stim mai bine ce nu vrem, pentru ca avem deja prea mult in viata. Intrebarea ar putea fi formulata mai bine sub forma Ce merit? Functioneaza in modul urmator: ganditi-va la o situatie problematica din viata voastra – poate o situatie financiara proasta, sau faptul ca sunteti singuri, sau ca va simtiti neimpliniti. Acum, formulati-o in felul urmator: Merit sa fiu stramtorat. Sau Merit sa fiu singur. Sau Merit sa ma simt neimplinit. Cand pui lucrurile asa, suna prostesc, dar te ajuta sa vezi diferenta dintre locul in care te afli si locul unde vrei sa ajungi.
Acum sa reformulam, merit sa am bani din plin, merit sa fiu intr-o relatie plina de iubire sau merit sa fiu implinit in toate domeniile vietii mele, acum. Acesta constituie un punct mult mai bun de plecare, in procesul de decizie legat de modul in care sa ajungi acolo unde iti doresti. Si, din moment ce (sper) nu credeti cu adevarat ca meritati sa fiti stramtorati, singuri si neimpliniti, veti crede cu mai multa putere in ceea ce meritati – si asta va va conduce spre locul in care vreti sa va aflati. Inaltarea ni se intampla fiecaruia dintre noi si lumii intregi. Ne inaltam sau ne ridicam vibratiile, ca parte a acestui proces. Si a merita, a fi valoros, demn si vrednic fac toate parte din acest proces.
Inainte sa incercati sa faceti o alegere, uitati-va ce variante aveti si care le sunt rezultatele din punct de vedere a ceea ce meritati. Astfel, in acest proces va conectati cu alegerea, intr-un mod care va da putere si care creeaza un sistem de valori puternic. Cred ca functioneaza mai bine decat afirmatiile, care deseori sunt prea usor de facut, fara sa creezi o aliniere corespunzatoare si integrarea care sa le faca credibile, fezabile si realizabile.
Luna noua din ianuarie lumineaza cuadratura Uranus/Pluto, aflata acum in al treilea an de activitate. Mai avem inca doua aspecte in acest an, in aprilie si in noiembrie, cel final fiind in martie 2015. A fost un proces lung, lent si domol. Daca nu credeti ca se intampla mare lucru, ganditi-va la modul in care se misca ghetarii si sapa in pamantul de sub ei. Marte in Balanta alimenteaza acest foc transformator, ca sa spunem asa, de acum si pana in luna iulie, cand iese din Balanta. Ne va reaminti sa continuam sa actionam, sa fim clari in legatura cu ceea ce meritam, sa fim in energia iubirii si sa folosim acest lucru ca imbold de alimentare a schimbarii pe care dorim sa o vedem in lume. Daca am permis crearea unei lumi a inumanitatii, a nedreptatii sociale, a disparitatilor economice, a cruzimii, intolerantei, discriminarii si apatiei, va trebui sa fim inspirati (sau in spirit), sa cerem dreptate sociala, egalitate economica, compasiune si bunatate, toleranta, focus asupra unitatii noastre si sa ne asumam rolul de creatori ai realitatii lumii, pentru a crea astfel, de jos in sus, transformarea care va deveni paradigma Noului Pamant. 
Totul incepe cu noi, noi suntem maestrii energiei 3D – si orice decidem sa facem cu energia, este ceea ce se va intampla. Paradigmele 3D ale puterii dominante se prabusesc, dar nu vor ceda fara lupta. Paradigmele de dimensiuni superioare ale puterii comune asteapta in culise, noi trebuie insa sa le cream spatiul necesar. Asumati-va puterea, fiti clari si increzatori, fiti constienti ca sunteti pretiosi si ca aveti valoare si asta ne va permite tuturor – individual si colectiv – sa fim semnalul schimbarii pe care lumea il cauta.
31 ianuarie este Anul Nou chinezesc si este anul Calului, un an foarte favorabil. Ganditi-va la toata frumusetea, gratia, viteza si puterea calului – asta ne aduce noul an. Este si ziua in care Venus devine direct, chiar cand Mercaur se pregateste sa devina retrograd, pe 1 februarie, perioada sa de umbra incepand pe 23 ianuarie. Toata activitatea din aceasta luna ma face sa ma gandesc la o intersectie foarte aglomerata si in care singurul lucru care impiedica masinile sa se ciocneasca, este o fractiune de secunda intarziere. O cheie pentru a trece prin aceasta luna aglomerata (si la fel va fi pana in mai) este sa evitati distragerile si sa ramaneti concentrati pe calea voastra. Tineti minte ca tot ce faceti in viata voastra se extinde in lume. Puteti face diferenta – pentru ca voi sunteti diferenta.
Sa aveti o luna minunata!
Copyright (c) 2013 by Jennifer Hoffman. All rights reserved. You may quote, copy, translate and link to this article, in its entirety, on free, non-donation based websites only, as long as you include the author name and a working link back to this website. All other users are strictly prohibited.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

LIKE

Etichete

1 (1) 1998 (1) 2 (1) 2012 (66) 2013 (16) 2014 (5) 2015 (5) 2016 (2) 3 (1) 4 (1) 5 (1) 6 (1) A te iubi (12) Acceptare (2) Access Bars (2) ACTIVAREA KUNDALINI (1) Adamus (6) Adevar? (42) Afaceri (1) Afirmatii (1) ajutor (7) Alexandru Pargaru (3) Aloe Vera (1) Amintiri din moarte clinica (1) Among Us (1) Andrei Laslau (1) Änglavakt (1) Apa (13) apocalipsa (3) Argangheli (3) ARHANGHELUL MIHAIL (1) Asa NU (1) Astazi Dumnezeu vrea ca tu sa stii (10) Astrologie (14) Astronaut (1) Augusto Cury (1) Barbara Hand Clow (6) Barbatul si Femeia (8) Bebe Mihaescu (1) bucegi (1) Bunker Roy (1) caini (1) carte (39) Cartoful (2) Castigatorul la (1) ceapa (1) chakre (4) Chakrele Corpului Uman (2) Charlie Chaplin (1) Codul Lui Oreste (6) COMPASIUNE (1) Conspiratia Tacerii (1) Constelatia Pleiadelor (2) copii (36) copiii (13) copiii de cristal (3) crime time (2) cristofor (1) Curs De Dezvoltare Personala (7) Dan Farcas (1) Dan Luca (2) Dan Puric (1) daruieste viata (1) david (1) dedublare (1) Deepak Chopra (2) Dezvoltare personala (266) Dezvoltare Spirituala (72) Dimitrova (1) Dincolo de limite (1) doctor (1) documentar (2) Doneaza (1) doreen virtue (3) Dorinte (1) Downey (6) DR. WAYNE W. DYER (2) drama (1) Drunvalo Melchizedek (3) Echilibrul vorbirii și tăcerii (1) echinoctiu (1) ECKHART TOLLE (7) Eclipsa (4) Editura For You Newsletter (57) ego (3) Elena Cocis (1) eliberare (1) energii (15) Episodul (6) euro (1) evrei (1) evreii au talent (1) extraterestri (11) Fericire (3) film (37) FLP (2) Fotografie (5) frica (5) Furie (1) Gabriela Benchea (2) Gerrit Gielen (1) Greg Braden (1) HIPERSENSIBILITATE (1) Ho’oponopono (3) iertare (10) ingeri (13) ingrijorarea (1) inima (7) Intelepciune (2) intinereste (1) Intoleranta Alimentara (1) Inuaki (2) INUAKI Reptilianul Din Mine (1) Ioan Alexandru (1) ioan vladuca (1) Isus (8) iubire (48) Iustin Narcis Ianau (1) Iustin Parvu (2) James Tyberonn (1) japonia (2) Jennifer Hoffman (27) Johan Brisinger (1) Jordan Duchnycz (1) judecata (1) Kahlil Gibran (1) Karen Bishop (1) Karma (2) Kryon (7) Lauren C. Gorgo (15) Lauren Gorgo (3) lectii (1) luther (1) Magul din Carpati (1) manuscris (1) Manuscrisele de la Marea Moarte (1) Marea Moarta (1) Maria Magdalena (1) Mark Boyle (1) marte (4) Masaru Emoto (1) Matei (32) Maturitate (1) mayas (5) McDonald's (1) medicina (2) mesaj (3) Metatron (1) Michael Nvquist (1) Michael Odoul (3) mierea de albini (2) Minti luminate (1) minune (5) miracol (20) mister (7) Monica visan (2) Mullins (1) Mullins Food Products (1) Muzica (11) Muzica de relaxare (1) Muzica Motivationala (3) Narcis (1) natural (1) naturist (1) Neale Donald Walsch (1) Niculina Gheorghiţă (14) noua generatie (1) Noul val de Iubire (1) Nu e sfarsitul lumii (1) NU vaccinarii (24) nuci (2) Ora Pamantului (1) Oscar Wilde (1) OSHO (28) otrava (1) OZN (30) Pace (1) Pamantul (6) PAMANTUL IN DIMENSIUNEA A 5-A (2) parinti (2) Parinti straluciti (1) Paul Ferrini (9) Plansul (1) Plenitudine (2) Poezie (10) portal (1) Portalul Datei Triple (1) povesti cu talc (58) printre noi (1) profesori fascinanti (1) Profetii (7) Psihologie (8) Rai (1) reptilianul din mine (1) Respect (3) ridiche neagra (1) Roma Downey (6) România (28) Ronna Herman (1) Rudolf Steiner (1) rugaciune (2) SaLuSa (35) sanatate (125) Schimbarea (4) Scrisoare (1) Scrisori din Cer (1) secret (1) secrete (2) SENSIBILITATE (1) sfecla rosie (1) Shift (1) siberia (1) Simplificare (1) Sleep Talk (1) Smerenie (1) sms (1) solstitiu (1) Spiritualitate (32) Stephen Covey (3) Sti (1) Stiati ca.... (47) Stima de sine (1) succes (1) suflet (5) Sundar Singh (1) sunet (1) Sunt eu insumi (2) Şi tu poţi fi Supernanny (2) talent (2) Tehnica Bowen (1) Tehnici (2) Tehnici de meditatie (4) Terapia iertarii (3) terapie (3) test (1) Tom Kenyon (9) Traditii (1) Traieste (1) transmisie (39) Triada Eclipselor (3) tunami (1) tusea (1) ufolog (1) Uleiul de cocos (1) Vanga (1) Viata (7) video (62) vindecare (2) vitamina C (1) vitamine (1) Zambeste (1)