Cele sapte Ceruri ale iubirii si momentul astrologic din 14 februarie

14 februarie

"Începând de astăzi ceva se schimbă în atmosfera subtil-energetică a planetei Pământ, deoarece, la 3h38 ora României Mercur a schimbat Semnul trecând din Vărsător în Peşti. Activitatea mentală intensă, capacităţile mentale folosite la maxim, inteligenţa teoretica, nevoia de acumulare de informaţie, spectacolele de idei şi rapiditatea în gândire fac loc, de azi încolo, inteligenţei intuitive, cunoaşterii interioare, intuiţiei spirituale, deducţiei speculative, interpretării simbolice a vieţii şi creativităţii divin inspirate. Comunicarea tinde să fie mai caldă, ideile care ne preocupă pot veni din sfera spirituală iar capacitatea de analiză şi introspecţie tinde şi ea să ia amploare pe durata tranzitului lui Mercur prin acest Semn zodiacal al spiritualităţii şi al rezonanţei cu conştiinţa christică, înainte de toate.

Altfel spus, până spre amiaza zilei de 2.03.2012, Mercur ne va facilita starea de “minte în inimă şi inimă în minte” care ne ajută să simţim ce ştim şi să ştim ce simţim. În tot acest interval este posibil să se amplifice nevoia de a scrie, de a citi, de a analiza, precum şi capacitatea de percepţie extrasenzorială imediat conştientizată şi fructificată, ceea ce este un mare act spiritual, deoarece foarte mulţi dintre noi trec prin stări spirituale precum gâsca prin apă, fără să fie atenţi la ele, fără să beneficieze de ele, amintindu-şi-le abia când evenimentele care se petrec le dovedesc că anumite stări i-au anunţat exact despre prezentul cu care se confruntă în mod neplăcut, şi pe care l-ar fi evitat dacă acele stări ar fi fost măcar conştientizate.

În mod special aceste zile au o energie excepţională care ne poate accentua comunicarea telepatică, percepţia lumilor angelice, eficienţa meditaţiilor şi a rugăciunii, accesul rapid la adevărurile divine, datorită conjuncţiei Mercur-Neptun, care are acum momentul de maxim. Conjuncţia va fi activă până în data de 17 februarie, dar Mercur, şi apoi Soarele, vor rămâne protagoniştii următoarelor zile din februarie. Într-un astfel de moment rar (Mercur va face încă 13 ani de acum încolo, o sigură dată pe an, conjuncţie cu Neptun), se cuvine să sărbătorim printr-un regal de idei şi semnificaţii nevoia noastră de iubire.

CELE ŞAPTE CERURI ALE IUBIRII

V-aţi întrebat vreodată în ce fel îl iubiţi pe cel de lângă dumneavoastră? V-aţi întrebat vreodată cu adevărat cât de sinceri sunteţi în iubirea faţă de el? V-aţi întrebat dacă ceea ce învăţăm la orele de literatură – şi anume, că iubirea e o cale de a atinge Absolutul – chiar este adevărat? V-aţi întrebat vreodată dacă nu cumva felul în care iubim şi trăim iubirea reprezintă chiar nivelul nostru de evoluţie spirituală?

Există şapte ceruri ale iubirii; indiferent pe care îl atingem, dacă îl trăim cu intensitate, ajungem tot acolo: la Dumnezeu, sursa Iubirii Absolute şi originea divină a fiinţei noastre. Spiritual vorbind, nevoia noastră de împlinire prin iubire este, de fapt, drumul sufletului către contopirea ultimă cu Tatăl.

1. Fiţi în orice secundă de viaţă complet liberi. Numai fiinţele cu adevărat libere se pot împlini prin iubire. În absenţa libertăţii apar ataşamentul şi sentimentele negative. Iubitul/iubita este un dar de la Dumnezeu, nicidecum obiectul nostru proprietate personală care să ne aparţină. Naturile solare spun întotdeauna: Fiinţa iubită e viaţa mea, e tot ce am pe lumea asta. Naturile lunare, dimpotrivă, mărturisesc: Nu pot trăi fără el/ea. În ambele situaţii, fiinţa iubită a devenit la nivel subconştient un obiect de care ne-am ataşat. Văzuţi din afară, despre astfel de oameni se spune adesea că sunt loviţi cu leuca.

2. Fiţi permanent conştienţi atât de calităţi, cât şi de defecte, şi manifestaţi înţelegere faţă de orice impas. În absenţa acestei conştienţe, cuplul devine vulnerabil la absolut orice influenţă exterioară, de orice fel (afectivă, materială, socială etc). Includem aici iubirile profund interesate de dobândirea posesiunilor materiale. Fiinţele dornice să ofere în cuplu cât mai mult confort, lux sau chiar opulenţă spun întotdeauna Îmi vine să-l mănând de drag. Fiinţele dornice să parvină material prin cuplu sau spun întotdeauna: Mi-a mâncat sufletul cu iubirea lui. Este cazul compromisurilor făcute pentru false valori. Văzuţi din afară, despre ei se spune adesea că i-a luat apa.

3. Acordaţi-vă răbdarea de a vă cunoaşte cât mai bine, într-o perioadă cât mai lungă de timp. Din momentul în care doi oameni sunt în starea de „împreună”, ei încep remodelarea propriei fiinţei. Absenţa răbdării duce atât la percepţii eronate despre celălalt, cât şi la proiectarea nedorită a idealurilor unuia asupra celuilalt, iar cunoaşterea reală nu mai este posibilă. Cuplu tinde să capete aspectul unei competiţii, al unui nedorit „care pe care”; unul dintre parteneri, cel solar şi combativ, va spune: Mă topesc de dragul lui/ei; celălalt, dacă este o natură lunară, defensivă, se va plânge mereu: Nu-mi mai arde de nimic, lui nu-i pasă de mine. Este cazul cuplurilor care se distrug din cauza unor puerile şi gratuite orgolii. Văzuţi din afară, despre ei se spune, adesea, că li s-au aprins călcâiele.

4. Stabiliţi-vă măcar un ideal comun, clar definit şi care să vizeze mai ales un bine adus oamenilor, lumii în care trăim. Un cuplu – fie el abia închegat, fie unul deja realizat – este, de la un moment dat încolo, o stare de expansiune a fiinţei la nivel social. Drumul spre Dumnezeu nu trece prin deşert, ci prin destinul colectiv. La acest nivel, fiinţa solară spune întotdeauna: Simt că toată lumea e a mea, nu mă mai încape pielea de fericire, parcă respir prin el/ea. Fiinţa lunară, pasivă, receptivă, mai înclinată spre suferinţă decât spre bucurie, şi marcată de o gândire negativă, va spune: Mi-a frânt inima, Nu mai am aer de atâta durere, Mi se strânge sufletul. Relaţiile de acest tip pot fi ori foarte calde şi armonioase, devenind un model pentru cei din jur, ori adesea dramatice, datorită unui sentiment grav de neîmplinire care adesea consideră că adevărata cauză a eşecului este lipsa de compatibilitate intelectuală a celor doi. Văzuţi din afară, despre ei se spune că sunt cu capul în nori.

5. Înţelegeţi că, într-un cuplu, iubirea înseamnă de fapt adevăr, încredere, seninătate, fermitate, echilibru, discernământu, simţ al măsurii, bun simţ, responsabilitate, cultură, inteligenţă, evoluţie spirituală autentică. Orice cuplu reuşit este o izbândă a evoluţiei generale a Universului şi o bucurie în inima lui Dumnezeu. Pe acest nivel, sau „în acest Cer” se derulează iubirile originale, libere, deschise tuturor ideilor novatoare care schimbă lumi, sau, dimpotrivă, iubirile cu tentă tiranică, rebelă, în care iubiţii, dornici de o libertate fără măsură, mai ales liberi nu ştiu să fie. În primul caz, fraza-model este: Am pierdut noţiunea timpului de atâta fericire. În al doilea caz, exprimarea abundă în fraze de genul: Nici să nu mai aud de el/ea, Mi s-au terminat cuvintele, Simt că mă apasă timpul. De remarcat că, pentru cuplurile dinamice, solare, iubirea este un factor puternic de stimulare a creativităţii, şi cel puţin unul dintre cei doi este angrenat într-o profesie artistică sau modelatoare de mentalitate la nivel colectiv. Văzuţi din afară, despre ei spune, adesea, că sunt din/pe altă lume.

6.Învăţaţi să fiţi fireşti şi să comunicaţi la absolut toate nivelurile. Cine nu este capabil să comunice nu este capabil nici să iubească. A iubi înseamnă a împărtăşi, a comunica. Sensibilitatea, gingăşia, tandreţea, profunzimea, armonia sunt semnele unui cuplu comunicativ şi vital, capabil să impregneze transformarea prin iubire în mediul în care trăieşte. Se manifestă aici unul dintre Cerurile elevate ale iubirii. Fiinţa a căpătat detaşare şi rafinament, dar asta nu înseamnă că a trecut de toate pragurile cauzatoare de durere. Dacă, în Cerul 4, pericolul venea din sensibilitatea inimii, aici pericolul vine din forţa egotică a mentalului. Aşa cum strică o sensibilitate excesivă, tot astfel strică un mental dur şi rece. Fiinţa solară se exprimă adesea prin: Înnebunesc de dragul ei/lui. Fiinţa lunară, contemplativă, va spune: Simt că-mi ies din minţi. Aici se pot rata marile fericiri, relaţiile ghid spiritual-discipol, cum tot aici se pot realiza relaţii cu o mare putere de transformare a celorlalţi. Văzuţi din afară, despre ei spune că şi-au pierdut capul (ego-ul) de atâta fericire.

7.Trăiţi fiecare clipă în care sunteţi împreună ca şi cum ea ar fi de fiecare dată ultima. Spuneţi-vă permanent în inimă şi în gând cuvintele: iubirea mea vine de la Dumnezeu, şi tocmai de aceea este infinită. Nu uitaţi că, ajunşi în al şaptelea Cer al iubirii, Iubirea devine voluptate nesfârşită şi permanentă puritate a sentimentelor, contopirea cu ceilalţi, unitate cu întregul Univers. La un pas distanţă de Dumnezeu, fiinţa solară exclamă în plină beatitudine a iubirii: Nici nu mai ştiu de mine. La un pas distanţă de Dumnezeu, fiinţa meditativă exclamă, proiectată deja în idealuri de mare sensibilitate: Simt cum mă pierd în alte sfere. Dar şi una, şi cealaltă, au depăşit pericolul separării; ajunse aici împreună, ele pot face amândouă deodată marele pas spre Divinitate, devenind amândouă o singură fiinţă şi apoi una cu Dumnezeu."

Sursa: Rodica Purniche, astrolog si  Aici