Cînd s-a împărțit Pămîntul

Plăcuţele sumeriene vorbesc de anunnaki, zeii veniţi din cer pentru a lua de pe Terra un element vital pentru supravieţuirea lor biologică: aur. Cînd au ajuns prima dată aici, Pămîntul era nelocuit, întinderile sale de uscat şi apă fiind pustii.
Expediţia a fost trimisă de Anu, nume care înseamnă „Cerul”, şi de soţia sa, Antu. Aceştia erau conducătorii lumii de pe Nibiru, o planetă pe care, pentru a putea trăi, era nevoie ca aurul să se descompună în particule atomice. Rezervele lor erau epuizate şi, în căutările prin Univers, au găsit cantităţi enorme din acest metal, pe a treia planetă de la Soare. Din expediţie au făcut parte şi doi fii ai lui Anu. E. A, al cărui nume însemna „Cel a cărui casă e pe apă”. Acesta era primul copil al lui Anu, dintr-o căsătorie anterioară celei cu Antu. Al doilea fiu a fost En. Ki, Domnul Pămîntului, cel care a condus expediţia de la Nibiru la Terra şi, totodată, cel
care a creat „coloni” în Edin, care înseamnă „Casa celor drepţi” şi care a devenit mai tîrziu, în religia creştină, Edenul. După un timp, pentru că bioroboţii creaţi se mişcau greoi şi extracţia aurului mergea încet, a fost trimis En. Lil, un şef care trebuia să preia comanda de la cei doi fraţi. Iniţial, operaţiunea s-a transformat într-un adevărat război, căruia i-a pus capăt Ninti, sora lui E. A şi En. Ki. Cînd pacea s-a reinstalat, s-a hotărît ca Pămîntul să fie împărţit în zone de responsabilitate, pentru a continua extracţia aurului. Copiilor lui En. Lil, Ninurta, Sin şi Adad, precum şi gemenilor lui Sin, Sames (Soarele) şi Istar (Venus), li s-au dat ţinuturile în care mai tîrziu au locuit semiţii şi indo-europenii. Ninurta (Marte) a primit munţii din Elam şi Asiria, lui Sin (Luna) i s-a dat Mesopotamia, iar Adad, al cărui nume însemna „Creatorul Tunetului”, a primit Asia Minor, unde au trăit hitiţii, şi Libanul. Istar, Zeiţa Civilizaţiei, a luat în stăpînire Valea Indului, iar Şamaş a primit comanda aeroportului din Sinai. Lui En. Ki, Domnul Pămîntului, care era specialist în prelucrarea metalelor, i s-au dat ţinutul Ham din Africa, Valea Nilului şi minele de aur din sudul şi vestul Africii. La rîndul său, pentru a putea controla vastele întinderi, acesta i-a numit şefi pe cei doi copii ai săi, Marduk, Fiul Dealului Strălucitor, devenit mai tîrziu zeul Ra la egipteni, şi Nin. Gis. Zi. Da sau Domnul Copacului Vieţii, specialist în matematică, astronomie şi construcţii de piramide, acestea devenind mai tîrziu morminte pentru faraoni. Din datele cunoscute pînă acum, toate acestea s-au petrecut cu 432.000 de ani înaintea Potopului, fenomen ce se apreciază că s-a petrecut în urmă cu 13.000 de ani, cînd s-a terminat ultima eră glaciară. Cuvîntul Sumer provine din akkadiană (Ki-en-Gir) şi înseamnă Ţara domnilor civilizatori. Limba sumeriană este socotită o limbă izolată, deoarece nu este înrudită cu nicio altă limbă de pe Pămînt. Pe plăcuţa VA 243, aflată în prezent la Muzeul din Berlin, veche de sute de mii de ani, este reprezentat întreg sistemul nostru solar, cu mult înainte ca noi să fi descoperit toate planetele. Sînt trecute acolo inclusiv Pluto, „descoperită”, teoretic, în 1905, de Percival Lowell şi „redescoperită” în 1929 de Clyde William Tobaugh, şi Planeta X, alias Eris, Xena sau Nibiru, „descoperită” abia în 2003, cînd a primit indicativul 2003UBB 313.
Doctorul Arthur David Horn, specialist în antropologie biologică la Universitatea de Stat din Colorado, Fort Collins, spune: „Anunnaki extră­geau aur de pe Terra de mai bine de 100.000 de ani, atunci cînd anunnaki simpli, care efectuau munca extenuantă din mine, s-au revoltat contra acestei situaţii, cu vreo 300.000 de ani în urmă. Enlil, comandantul lor şef, a vrut să-i pedepsească sever şi a convocat o Adunare a Marilor Anunnaki, la care a participat şi tatăl său, Anu. Acesta a fost mai înţelegător faţă de suferinţele minerilor. El a văzut că munca lor era foarte grea, iar greutăţile considerabile. Atunci a întrebat dacă nu cumva mai exista şi o altă cale de a obţine aurul. Enki a sugerat necesitatea creării unui Muncitor Primitiv, numit Adamu, care să preia munca grea a minerilor. El a mai spus că un umanoid primitiv, pe care noi îl numim Homo erectus, sau un umanoid îndeaproape înrudit cu acesta, exista deja în ţinutul Abzu (Africa), unde lucra el”. Pe o altă plăcuţă, spartă după miile de ani care au trecut peste ea, stă scris: „Atunci cînd oamenii au fost creaţi, ei nu ştiau să mănînce pîine, nu ştiau să se îmbrace cu haine, mîncau plante, culegîndu-le cu gura, la fel ca animalele, şi sorbeau apă din bălţi”.