OZN-uri de... aprilie

Aşa cum deja v-aţi obişnuit, voi continua să vă prezint şi alte „ciudăţenii misterioase“ care evoluează pe cerul României. Este foarte interesant faptul că, în ultima perioadă, abordarea generală a problematicii referitoare la OZN-uri şi la posibilitatea existenţei altor civilizaţii s-a schimbat radical. Şi iată cum rapoartele OZN nu mai sînt... gogoşi sau elucubraţii, ci realităţi ale vremurilor noastre.
Poate că libera circulaţie a informaţiei (trăiască internetul!) şi dosarele „desecretizate” aparţinînd structurilor militare specializate ale mai multor ţări nu fac altceva decît să pregătească psihic populaţia planetei pentru marea „întîlnire de gradul III”. In aceste condiţii, nu cred că mai are rost să ne întrebăm dacă „ei” sînt aici, ci... de cît timp sînt aici? Şi mass-media de la noi a început să aloce un spaţiu semnificativ subiectului OZN, doar că majoritatea observaţiilor comentate sînt vechi şi provin din alte zone ale Terrei. Dar evoluţii ale unor obiecte zburătoare cu comportament atipic sînt frecvent semnalate în ţara noastră şi sînt din ce în ce mai multe. Nu înţeleg de ce nu sînt „văzute” şi de asociaţiile „profesionalizate” autohtone.
Revenind la OZN-urile de aprilie, pot spune că această lună a fost bogată în observaţii. Bazîndu-mă pe tiparele de apariţie despre care am mai scris (evenimente sociale, activitate seismică, fenomene atmosferice extreme etc.), am încercat o „vînătoare”, avînd în atenţie acele sectoare de cer unde au fost zărite deseori deplasări ale unor lumini sau obiecte cu forme şi manifestări neobişnuite. Pentru a elimina imaginile „false” şi pentru a avea mai multe repere de comparaţie referitoare la altitudine, viteză, trasee şi eventuale efecte asupra mediului, am preferat să fotografiez în rafală (trei-patru fotografii pe secundă). Aş minţi dacă aş afirma că m-am dus la sigur, că gata, am pornit aparatul şi am imortalizat OZN-uri! Dar, în interiorul meu, am sperat că voi avea şansa de a confirma faptul că atît rapoartele primite de la cititori, cît şi observaţiile noastre asupra fenomenului sînt reale.
Prin urmare, în ziua de 9 aprilie a.c., „vînam” pe bulevardul Nicolae Grigorescu, în apropierea parcului IOR. In straturile destul de dense ale norilor, am remarcat deschiderea rapidă a unor „ferestre” de formă triunghiulară. Era un element inedit, deoarece, în majoritatea cazurilor, ferestrele-portal au avut formă pă­trată... Am scos rapid aparatul (ştiţi, amicul japonez) şi am făcut cîteva fotografii. Una dintre acestea, obţinută la ora 19.29, se poate încadra în „standardul” apariţiilor OZN: se poate observa cum deasupra blocurilor cu patru etaje, la mai puţin de 100 de metri înălţime, „defilează” un obiect discoidal, foarte bine definit.
In seara zilei de 21 aprilie, la ora 19.19, în parcul de lîngă Stadionul Naţional, am făcut o altă serie de fotografii. Chiar dacă cerul era senin, deci nu se mai putea observa deschiderea portalurilor, am ţinut cont de un alt semnal premergător apariţiilor OZN: păsările s-au ascuns sau au părăsit parcul. Urmarea... într-o fotografie a apărut un obiect în formă de „trabuc”. La fel ca OZN-ul fotografiat în urmă cu cîteva zile, evolua tot la joasă altitudine.
Cu siguranţă, vă veţi întreba... din ce cauză plafonul de zbor al multora dintre OZN-urile observate sau fotografiate este periculos de jos: nu cumva au baze subterane în România?
In anul 1941, vizionarul Einstein declara că „timpul şi spaţiul sînt moduri în care noi gîndim, şi nu condiţii în care noi existăm”. A urmat seria de cercetări militare ce vizau trecerea rachetelor (după decolare) într-un spaţiu paralel şi reapariţia lor exact deasupra ţintei, pentru a nu putea fi detectate.
Admiţînd existenţa acestor spaţii paralele şi a ferestrelor-portal prin care misterioasele aparate de zbor pătrund în spaţio-timpul nostru, înseamnă că imaginile au surprins aceste OZN-uri la aterizare sau decolare, în şi dinspre spaţiul lor!

P.S.: In numărul viitor veţi putea vedea şi alte „capturi de aprilie”, obţinute în arealul comunei Dragalina din judeţul Călăraşi.