Un bãrbat din India avea doua vase mari, pe care le atârna de cele douã capete ale unui bãt, si le cãra pe dupã gât. Un vas era crãpat, iar celalalt era perfect si tot timpul aducea întreaga cantitate de apa. La sfârsitul lungului drum ce ducea de la izvor pana acasã, vasul crãpat ajungea doar pe jumãtate. Timp de doi ani, asta se întâmpla zilnic: bãrbatul aducea doar un vas si jumãtate de apã. Bineînteles, vasul bun era mândru de realizãrile sale. Dar bietului vas crãpat îi era atât de rusine cu imperfectiunea sa, si se simtea atât de rãu ca nu putea face decât jumãtate din munca pentru care fusese menit! Dupã 2 ani de asa zisã nereusitã, cum credea el, i-a vorbit într-o zi bãrbatului lângã izvor: “
- Mã simt atât de rusinat, pentru ca aceastã crãpãturã face ca apa sa se scurgã pe tot drumul pânã acasã!” Bãrbatul a zâmbit. “
- Ai observat ca pe partea ta a drumului sunt flori, insã pe cealaltã nu? Asta pentru ca am stiut defectul tãu si am plantat seminte de flori pe partea ta a potecii, si, in fiecare zi, în timp ce ne întoarcem, tu le uzi. De doi ani culeg aceste flori si decorez masa cu ele. Dacã nu ai fi fost asa, n-ar mai exista aceste frumuseti care improspãteazã casa.”
Fiecare dintre noi avem defectul nostru unic. Însa crãpãturile si defectele, împreunã, ne fac viata mai interesantã si ne rãsplãtesc mai mult!
Este bine sa luam fiecare persoanã asa cum este si sã cãutãm ce este bun in ea.
Deci, nu uitati sa mirositi florile de pe partea voastrã de drum!
(Sursa: folclor – traducere dupa: „The Cracked Water Pot”)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Multumesc ca esti alaturi de mine.