Articol scris de Jean Tinder -
editor la Cercul Crimson
Cum timpul trece, devine din ce in ce mai clar pentru mine ca iluminarea este intr-adevart un real proces al eliminarii - si o profunda experienta de a invata sa te iubesti. Acum cativa ani, Kuthumi a spus o gluma angelica :" Un lucru amuzant s-a intamplat in drumul catre ascensiune. Am pierdut totul". Asa cum imi amintesc, majoritatea ascultatorilor nu au gasit ca este atat de amuzant. Noi toti ne-am gandit imediat la toate lucrurile pe care nu doream sa le pierdem - case, masini, posesiuni, relatii, sanatate, etc. De fapt, cativa dintre noi au pierdut deja multe si nu au gasit ca experienta a fost amuzanta. Chiar acum, poate fi o provocaresa nu ne agatam de lucrurile si oamenii pe care ii iubim. Asadar, de cand a aparut Adamus, am inceput sa realizez ca pierzand toate lucrurile exterioare era ceva insignifiant.
Doar ceea ce exista in interior trebuia sa eliberam si acesta poate fi o cale mult mai provocatoare de eliberare decat ce este in exterior. Ma gandesc la cateva lucruri care sant foarte valoroase pentru multi dintre noi : - importanta de a face alegerea corecta - visul unui maine mai bun - speranta pentru a nu mai suferi (pentru noi si pentru altii) - noi trebuie sa invatam si sa crestem ai intr-o zi vom fi rasplatiti - toata calatoria noastra spirituala importanta ( si, cu siguranta, intr-o zi vom ajunge, in sfarsit) - cineva, undeva acolo inafara (Dumnezeu, sulfetul, etc) stie despre ce este vorba, chiar daca nu avem vreun indiciu.O multime din aceste credinte ne-au definit existenta de eoni de timp. Cateva dintre acestea reprezinta motivul pentru care am venit pe Pamant. Dar ca si un copil care trebuie sa creasca si sa o ia pe cont propriu, eliberandu-le, este inevitabil, desi provocator. Putin cate putin in ultimii ani, Tobias, Adamus si Kuthumi ne-au ajutat sa eliberam cateva din posesiunile care ne hraneau in interior si recent, Adamus ne-a invitat sa eliberam mai degraba in mod profund.
De exemplu, cand spunem cu adevarat :" Nu am fost eu", in legatura cu o alegere sau o experienta, acest lucru elibereaza corzile care ne-au legat de trecut si care ne-au facut sa le recreem. Eliberand propria noastra coarda , " Nu am fost eu" ne permite sa zburam departe de limitarile a ceea ce a fost. Este de asemenea timpul , daca alegem, sa eliberam exemplele spirituale la care am privit atat de mult timp. Cand umanii cum sa faca ceva, ei gasesc pe cineva care a facut-o inainte si incearca sa repete procesul. Aceasta este baza pentru religie, stiinta, moda, educatie si foarte multe lucruri pe care le facem. " Urmeaza exemplul corect si vei fi bine". Dar maestrii spirituali pe care am incercat sa ii imitam si sa-i urmam in cer de secole, nu mai servesc deloc. Principiile fundamentale pot fi nedatate, dar incercand sa facem cum au facut ei este ca si cum am vedea lumea din perspectiva stramosilor nostri. Nu mai este relevant. Apoi, in ianuarie, Adamus ne-a invitat sa renuntam la vise.
De eoni de timp ne-am proiectat viitorul, agatandu-ne de o stea a sperantei sau "poate intr-o zi" , folosind acestea pentru a ne propulsa inainte. Visele noastre aum fost o cale de a trece prin noroiul provocarilor si dezamagirilor de fiecare zi si atata timp cat acestea au existat acolo in fata noastra, am reusit cumva sa mergem inainte." Doar sa trec prin acest lucru astazi si poate maine am sa fac ceea ce vreau sa fac". Da, visele noastre au reprezentat caruta care ne-a leganat pentru a merge inainte.Ce se intampla daca acestea dispar...? Cu cat renuntam mai mult la acele puncte de ancorare, cu atat ne vom simti suspendati in spatiu, pierduti in constiinta si deconectati de realitate. Dar aceasta este ceea ce inseamna cu adevarat libertatea. Poate ca este ca si cum mergem pe cealalta parte a Zidului de Foc, singuri in vid, acolo nefiind nimic, cu exceptia Sinelui nostru. Vom avea o sclipire in acel vid si repede ne vom retrage inapoi catre ceva familiar? Cel putin , in "realitatea" noastra obisnuita, limitarile sant cunoscute si acestea ne ajuta sa ne mentinem comportamentele. Ce ramane atunci cand toate punctele de referinta dispar? Chiar ne dorim atat de mult libertatea? Vom intra in panica cand inteligenta noastra pare sa se evapore? Vom sta in coltul visului nostru favorit, doar in caz ca acesta s-ar putea adeveri? Nu am putea avea doar mai putine limitari , vise care sant putin mai apropiate? Dragi shaumbra, ce mai mentineti in interior, doar pentru a va simti putin mai bine? Pentru ca, desigur, facand ceea ce este corect este ceea ce ar trebui sa faceti? Pentru ca, lucrand pentru o lume mai buna este atat de important? Pentru ca nu ar trebui sa fiti nepoliticosi sau agresivi sau categorici sau clari sau...? Pentru ca daca veti continua , intr-o zi veti gasi in sfarsit raspunsul? Libertatea este doar un alt cuvant pentru: nu a mai ramas nimic de pierdut si nu este calea pentru toti acum.Santeti gata sa mergeti acolo? Am avut recent o experienta in care ma plimbam printr-un labirint pe care cineva l-a marcat cu pietre.
A fost "doar pentru distractie" , dar in curand am inceput sa incetinesc, punand un picior in fata celuilalt in mod intentionat, atentia mea fiind deplin concentrata pe a merge intre margini.La fiecare intoarcere eram atenta sa nu trec peste linie si sa fac ceva gresit si chiar altii asteptau, era foarte important sa termin cum trebuia. Apoi am simtit valuri de rasete. Ce exemplu perfect al ezitarii noastre de a accepta invitatia lui Adamus si doar " sa treci linia", in iluminare ! Puteam sa pasesc in afara labirintului oricand si sa ma intorc la prietenii care ma asteptau. Dar ceva din interior m-a obligat sa continui, un pas in fata celuilaltmergand pe acea cale. Ce ar fi fost daca paseam pe urmatorul coridor si sfarseam pe calea gresita? Mi-ar fi luat si mai mult timp si faceam dezordine. Mai bine sa continui ; eventual, as fi calcat in afara. Nu a contat ca "afara" era deja acolo, doar la un pas distanta. Ce metafora pentru calatoria noastra.
Am fost atat de concentrati pe calea noastra, incat asta este tot ceea ce vedeam. Am invatat sa navigam pe meandre si cotituri cu o gratie relativa, avand incredere ca intr-o zi ne vom gasi calea, ca aceasta ne va conduce Acasa. Noi am uitat ca doar cu un singur pas am putea fi liberi. Vedeti voi, Acasa - unde santem cuibariti in bratele Spiritului - nu este scopul ; Acasa este o intoarcere la libertatea absoluta, descatusati si singuri in propria noastra imbratisare. Acest labirint nu se termina niciodata. Acesta reprezinta o creatie care evolueaza si alegerea noastra de a continua sa mergem este ceea ce creaza urmatoarea cotitura a caii. Acest labirint nu a fost creat de un Dumnezeu intelept, atoatestiutor care sa ne invete cateva lectii si El nu ne asteapta rabdator la linia de final non-existenta.
Calea se desfasoara sub picioarele noastre atata timp cat continuam sa mergem , inafara pietrelor credintelor noastre si a lucrurilor pretioase si concentrarea noastra pe fiecare pas este cea care ne retine de la a vedea cat de aproape este libertatea noastra. Calatoria iluminarii noastre poate dura ata cat dorim sa mergem sau atat de scurta cat pasim peste acea linie. Ridicati-va ochii shaumbra.Vedeti expansiunea vasta a creatiei, unde regulile labirintului nu se aplica, unde magia are loc, unde voi santeti liberi. Este doar la un pas, la o respiratie distanta. Si VOI va asteptati acolo pe voi cu bratele deschise.
Sursa : www.crimsoncircle.com si http://alessandragrigorescu.blogspot.ro/2013/01/lasand-sa-plece.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Multumesc ca esti alaturi de mine.