Din acelaşi motiv tot ceea ce există, există, căci ceea ce există nu are curajul să nu mai existe. De aceea mor oamenii, deoarece le este frică, nu au curajul să fie tot timpul vii. Deci ceea ce ne face pe noi sa existăm este frica noastra de a nu mai exista. Este simplu, “A” este doar “A” atâta timp cât nu are curajul să fie “B”.Putem concluziona că , frica este ceva essential firii noastre. Fără ea, noi nu am exista. Insă sunt si cei care au curajul să lepede frica….Si să fie tot timpul vii! E ciudat dar nu pot spune nimic despre ei.Despre ei nu se poate spune nimic pentru că de aici in colo limbajul se pierde. Cei care au ales curajul nu ne pot spune numic , ei doar ne zâmbesc cu bunătate şi ne luminează.
Dimineaţa năvală!
A năvălit in sufletul meu, fără de stire … O lumină domoală ce cântă in culori aurii. Iţi vine să te porţi pe braţe prin păduri fără să ştii unde vei poposi vreodată şi te indrăgosteşti cu blândeţe de fiecare dată ce soarele cade pe urmele ei.- Eheheiii…! Iţi vine să strigi, frumosule bătrân derbedeu, du-mi paşii pe cărări nepovestite de sufletul meu. Du-mă te rog să mă rog. Du-mă să cad in genunchi, cu ochii scăldaţi de cerul inalt, picurând frumos pe pământ! Du-mă unde vei dori, du-mă unde vei şti du-mă şi iubeşte-mă, adună-mă, risipeşte-mă şi inţelepţeşte-mă. Adună toate culorile şi toate viorile intr-un strop de lumină şi tăinuieşte-te. Eu, voi incerca să păşesc cărarea până la tine; doar mă voi gândi, mă voi indrăgosti plângind. Obosit, voi poposi in câteva cuvinte simple şi VOM FI !
Sursa : Aici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Multumesc ca esti alaturi de mine.