Vaticanul. Monseniorul Corrado Balducci (1923-2008), reputat teolog, exorcist oficial pentru Roma, diplomat in nuntiatura papala de la Washington, membru al Curiei (guvernului) de la Vatican si prieten personal al papei Ioan Paul II, a facut in repetate randuri declaratii cum ar fi: "Existenta extraterestrilor nu mai poate fi negata, sunt de acum prea multe marturii in privinta lor si a farfuriilor zburatoare, asa cum dovedeste cercetarea OZN". Corrado Balducci a subliniat, nu o data, ca intalnirile cu "vizitatorii din stele" indeplinesc patru caracteristici: "1) NU au caracter demonic, 2) NU sunt datorate unor deficiente de natura psihica, 3) NU reprezinta cazuri de posedare (din partea unor entitati malefice n.n), dar 4) aceste intalniri merita sa fie studiate cu toata grija".
Papa Ioan Paul II, in 1999, la intrebarea unui copil daca exista extraterestri, a raspuns: "Tine minte intotdeauna: Ei sunt copiii lui Dumnezeu, la fel ca si noi". Marele stigmatizat Padre Pio, canonizat in 2002, declarase si el: "Neindoielnic, Dumnezeu nu isi limiteaza gloria la acest micut Pamant".
In luna mai 2008, in publicatia semi-oficiala a Sfantului Scaun L'Osservatore Romano, a aparut un interviu cu opiniile Reverendului Jose Gabriel Funes, directorul Observatorului Astronomic al Vaticanului, privind civilizatiile extraterestre. El spunea: "Astronomii cred ca Universul este compus din 100 de miliarde de galaxii, din care fiecare contine 100 de miliarde de stele... Iar formele de viata pot exista, teoretic, chiar si fara oxigen sau hidrogen". Credinta in existenta unei vieti inteligente undeva, nu ar trebui sa puna probleme pentru credinciosii catolici. "Deocamdata nu avem nicio dovada. Dar in mod cert, intr-un Univers atat de mare nu putem exclude aceasta ipoteza. La fel cum exista o diversitate de creaturi aici, pe Pamant, ar putea exista alte fiinte, inteligente, create de Dumnezeu. Aceasta nu contravine credintei noastre, intrucat noi nu putem pune limite libertatii de creatie a lui Dumnezeu". "La fel cum consideram creaturile pamantene drept "frate" si "sora", de ce n-am vorbi si despre un "frate extraterestru""?
Biblia "nu este o carte de stiinta" spune Funes, adaugand ca el crede ca teoria Big Bang este cea mai "rezonabila" explicatie pentru creatia Universului, dar, cu toate acestea, el continua sa creada ca "Dumnezeu este creatorul Universului si noi nu suntem rezultatul hazardului". Astronomul indeamna biserica si comunitatea stiintifica sa lase in urma diviziunile cauzate de persecutarea lui Galileo acum 400 de ani, spunand ca acest incident "a cauzat rani" care trebuie lasate sa se vindece.
Declaratii asemanatoare privind civilizatiile extraterestre au mai facut si George Coyne, astronom la observatorul din Vatican, sau parintele jezuit Guy Consolmagno, doctor in stiinte cu studii la universitatile Harvard si Massachusetts Institute of Technology, astronom la Observatorul Vaticanului de pe Mount Graham din Arizona.
Natiunile Unite
Problematica OZN si a civilizatiilor extraterestre a fost de mai multe ori evocata la Organizatia Natiunilor Unite. Profesorul James McDonald a prezentat aspecte stiintifice ale problemei OZN in 7 iunie 1967 in fata Grupului pentru Probleme Spatiale de la Natiunile Unite. In scrisoarea catre Secretarul General ONU, U Thant, multumind pentru aceasta posibilitate, McDonald scria, intre altele: "Problema OZN este o problema stiintifica avand un caracter fundamental international. Natiunile Unite au, cred, responsabilitatea si obligatia de a accelera studierea serioasa si stiintifica a problemei OZN-urilor in lumea intreaga.
La 27 iunie 1967, in ziarul New York Post, Drew Pearson, un redactor extrem de serios, comenta in articolul cu titlul U Thant si OZN-urile: "Dr. McDonald crede ca OZN-urile sunt astronave extraterestre in misiune de recunoastere, avand drept scop explorarea Terrei. (...) Un fapt interesant este ca U Thant a marturisit ca el considera OZN-urile ca fiind problema cea mai importanta dupa razboiul din Vietnam".
Din pacate Prof. James McDonald va fi gasit impuscat mortal in desertul Arizona, la 13 iunie 1971,
alaturi de un revolver de calibrul 38. Concluzia politiei a fost - sinucidere.
Primul care a propus, mai serios, in 1978, implicarea ONU in problematica OZN a fost Sir Eric Gairy, prim-ministru al micului stat insular Grenada. Acesta avea sprijinul unor ufologi de prima mana, intre care: J. Allen Hynek, Jacques Vallée, Stanton Friedman, Claude Poher etc. Toti acestia, pe 14 iulie 1978, au avut o intalnire cu secretarul general al ONU Kurt Waldheim. Ca urmare, pe 27 noiembrie 1978, problema a fost prezentata membrilor Comitetului Politic Special al ONU. Spre usurarea unor mari puteri (asa cum s-a aflat din documente desecretizate mai tarziu), initiativa a fost abandonata, intrucat, la inceputul anului 1979, Eric Gairy a fost rasturnat de la putere in Grenada.
In 1989, un subcomitet al comitetului SETI (Cautarea Civilizatiilor Extraterestre) al Academiei Internationale de Astronautica, a elaborat un document, numit Declaratia de principii privind activitatile urmand detectarii inteligentei extraterestre, numit si Protocolul SETI post-detectie, cuprinzand masurile care ar trebui intreprinse in cazul in care s-ar obtine dovezi ale existentei unei civilizatii extraterestre. In anii nouazeci acesta a fost inaintat si Comitetului pentru Utilizarea Pasnica a Spatiului Cosmic din cadrul ONU, in vederea unor actiuni specifice.
In protocol si in anexele sale se arata ca, in cazul in care s-ar receptiona un mesaj cert din partea unei civilizatii nepamantene, descoperitorul va cere confirmari independente si monitorizare. Abia dupa o confirmare generala, se va face un anunt public si catre autoritati. Raspunsul catre inteligenta descoperita va trebui discutat si aprobat de Adunarea Generala ONU, in urma unor consultari globale si in numele intregii omeniri.
Expertii Agentiei pentru Securitatea Nationala (NSA - National Security Agency) din SUA au criticat acest protocol. Intre altele, NSA considera absolut de neacceptat ca Natiunile Unite, sau un grup international de astronomi, sa reprezinte Pamantul in comunicatiile cu alte lumi, acest rol revenind doar Presedintelui Statelor Unite.
Astrofiziciana malaeziana Dr. Mazlan Othman (n. 1951) a fost numita in 1999 si apoi in 2007 director al Biroului Natiunilor Unite pentru Afaceri ale Spatiului Extraterestru (UNOOSA) cu sediul la Viena. In septembrie 2010 diverse surse de stiri au anuntat ca Mazlan Othman va fi in curand numita de Natiunile Unite drept "ambasador al pamantenilor pentru contacte extraterestre".
Se pare ca stirea a fost declansata si de faptul ca Dr. Othman declarase nu cu mult timp inainte ca "Multitudinea de planete descoperite in ultimul timp, orbitand stele departate, sugereaza faptul ca viata inteligenta poate fi ceva mult mai comun in Univers decat au presupus savantii la un moment dat". Daca se vor receptiona semnale de la extraterestri, "va trebui sa dispunem de un raspuns coordonat care sa ia in considerare toate sensibilitatile tinand de acest subiect. ONU este un mecanism functional pentru o asemenea coordonare" a adaugat ea.
Stirea ca Dr. Othman ar putea fi declarata "ambasador pentru relatii extraterestre" a starnit vii reactii, desigur si unele rautacioase. Intre altele s-a pus intrebarea daca e bine ca in cazul unei intalniri cu nepamantenii prima persoana autorizata sa discute cu acestia sa fie un astrofizician si daca cele mai importante idei care ar trebui impartasite cu un asemenea prilej ar fi cele de astrofizica.
Spiritele s-au mai linistit dupa ce stirea privind numirea unui "ambasador extraterestru" a fost calificata de un purtator de cuvant al ONU drept un "nonsens". Si Dr. Othman a precizat, intr-un email trimis ziarului The Guardian, ca "Desi suna foarte interesant, trebuie sa dezmint stirea". Ea a explicat ulterior ca problemele extraterestre pot deveni un domeniu de discutii in ONU dar numai in domenii deja cunoscute, cum ar fi pericolul reprezentat de obiectele si deseurile spatiale care se afla in preajma Pamantului.
Si faimosul fizician Michio Kaku comentase, in acest context, pe 27 septembrie 2010, stirea ca UNOOSA ar putea lua in considerare schitarea unui protocol privind ce anume am avea de facut in cazul unui eventual contact cu o civilizatie extraterestra. El credea ca e prematur sa ne facem astfel de probleme, pamantenii nefiind inca pregatiti sa poata da un raspuns unitar, coerent la un asemenea eveniment. "Eu personal cred ca e prudent sa schitam astfel de protocoale. Nu exista, totusi, nicio garantie ca vom avea vreodata nevoie sa le folosim".
Singura cale a unui eventual dialog ar fi, comenta el ironic, daca nepamantenii ne-ar vizita, aterizand de pilda pe peluza Casei Albe. "Numai ca problema in acest caz este ca daca ei pot calatori pe asemenea distante, pentru a veni la noi de pe stele indepartate, atunci probabil au facut deja acest lucru si ne observa de ani buni".
Sursa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Multumesc ca esti alaturi de mine.