Aerul care vin­de­că

* Într-o zi, un om bea în jur de doi litri de apă, mănâncă un kilogram şi jumătate de hrană şi inspiră nu mai puţin de 15 metri cubi de aer. Aerul este prima şi cea mai importantă resursă vitală pentru fiecare dintre noi şi de el depinde, mai mult decât ne-am putea imagina, sănătatea şi viaţa noastră. Să cunoaştem mai bine acest factor terapeutic extraordinar *
Deşi titlul articolului este "Aerul care vin­de­că”, vom începe prin a vorbi despre aerul din aglomeraţiile urbane, în care, sau lângă care, cei mai mulţi dintre noi trăim. Ei bine, acest aer nu vindecă, ci, din contra, îmbolnăveşte şi, în final, ucide. Dacă aţi avut şansa să vedeţi de la distanţă un oraş aglomerat, într-o dimineaţă senină şi clară de vară, cu siguranţă aţi observat o ceaţă gălbui-cenuşie care învăluie pe o rază de kilometri toate clădirile şi stră­zile. Produsă de gazele de eşapament, de coşurile industriale, de gropile de gunoi şi de şantiere, această ceaţă, numită şi

"smog”, o respirăm cu toţii, zi de zi, ca pe o otravă lentă. Datorită ei, în România se înregis­trează cifre-record de alergii, de cazuri de astm, de infecţii respiratorii şi lista bolilor produse de poluarea atmosferică ar putea continua mult.
Cum poate fi prevenită această acţiune nocivă a ae­ru­lui din aglomeraţiile urbane? În primul rând, deve­nind conştienţi de pericolele cu care ne confruntăm zi de zi şi apoi, cunoscând antidoturile care pot, dacă nu eli­mina, măcar limita efectele distrugătoare ale polu­an­ţilor. Aşadar, să aflăm în continuare câteva dintre "se­cre­tele întunecate” ale aerului din aglomeraţiile urbane.

România - campioana europeană a poluării aerului

Pe măsură ce bolile produse de către aerul toxic au crescut ca frec­venţă, oamenii de ştiinţă şi-au per­fec­ţionat mijloacele de depistare şi de măsurare a poluan­ţilor din atmo­sfera oraşelor şi a zonelor indus­triale. La măsurătorile făcute în anul 2011 a fost identificat şi oraşul cel mai poluat din Europa, care este - aţi ghicit! - nu altul decât Bucureş­tiul. Conform statisticilor Mi­niste­rului Mediului, într-o lună, pe un kilometru pătrat din Capitală, se perindă nu mai puţin de 273 de tone de praf, cenuşă şi vapori toxici, din care o parte importan­tă ajunge, prin intermediul respiraţiei, în plămânii şi apoi în tot organismul locuitorilor măreţei capitale a României. Dar Bucureştiul nu este singurul oraş poluat din România, multe alte aglome­raţii urbane, de la Ga­laţi la Timişoara, şi de la Iaşi la Craiova, se confruntă cu un nivel al noxelor din aer mult peste limitele admise de către Organizaţia Mon­dială a Sănătăţii. Pri­vind această realitate în faţă, ne putem da seama de importanţa cunoaşterii mijloacelor prin care putem contracara efectele nocive ale aerului poluat. Iar cea mai simplă şi sigură metodă de protecţie a sănătăţii, pe care din păcate nu o avem mereu la înde­mână, este cura cu aer curat. Pentru că în România avem (încă) suficiente resurse naturale pentru depoluare, suficiente păduri şi ecosisteme vegetale, încât să existe zone întinse cu o calitate excepţională a aerului.



Aerul bogat în oxigen

Îl găsim în pădurile întinse de brad, de pin, de ste­jar, de salcâm sau de fag, mai ales în lunile iunie-sep­tembrie, când frunzişul este matur, iar activitatea aces­tor imense generatoare de oxigen, care sunt copacii, este la maximum. Cel mai puternic este oxigenat aerul în pădure, după-amiaza, între orele 14 şi 19, atunci fiind recomandate aşa-numitele exerciţii fizice aerobe, adică mersul pe jos, ascensiunea mon­tană, aler­garea, mersul pe bicicletă, înotul. O cură de 12 zile cu aer de pădure puternic oxi­ge­nat creşte semnifi­cativ forţa fizică, intensifică activi­tatea cerebrală, măreşte capacitatea naturală de apărare a organis­mului.
Efecte terapeutice: aerul bogat în oxigen ajută la vindecarea unor boli cronice cum ar fi: in­fecţiile respiratorii, cefaleea, migrena, indigestia, atonia gastro-intestinală, epistaxisul, anemia, fiind un excelent adjuvant chiar contra afecţiunilor tu­morale, benigne sau maligne. De asemenea, aerul bogat în oxigen întăreşte imunitatea şi ne face mai rezistenţi la infecţii (indiferent de localizare), eli­mină stările de depresie şi de astenie, făcând min­tea limpede şi clară.

Aerul bogat în bioxid de carbon

Seara, arborii pădurii îşi încetează fotosinteza şi, începând cu ora 22, devin mari consumatori de oxigen, emanând în atmosferă, în schimb, bioxid de carbon. Din acest motiv, noaptea, în preajma pădurilor, creşte conţinutul de bioxid de carbon, în de­trimentul celui de oxigen. Efectele acestui fapt asupra organis­mu­lui sunt foarte interesante: plămânii tind să se dilate mai mult pentru a prelua oxigenul necesar, res­piraţia devine mai amplă şi mai regulată, făcându-se o gim­nas­tică respiratorie spontană. O plimbare sau nişte exer­ciţii de respiraţie profundă făcute în acest aer ceva mai sărac în oxigen vor fi un excelent mijloc de reedu­care a respiraţiei, care la cei mai mulţi dintre noi este rapidă şi superficială, adică incorectă. Apoi, un conţi­nut ceva mai ridicat de bioxid de carbon în aer va de­ter­mina apariţia unei stări de relaxare, de somno­lenţă chiar, extrem de agreabilă celor care suferă de insom­nie sau care nu au un somn sufi­cient de odihnitor.
Efecte terapeutice: aerul de pădure bogat în bio­xid de carbon este un bun calmant şi somnifer, re­co­mandat contra sindroamelor anxios-depresive, ata­cu­rilor de panică, insomniei, tulburărilor emoţionale pro­duse de eşecuri sau traume de tot felul. Acest aer este util persoanelor surmenate, expuse unui nivel ridi­cat de stres psihic, care au ten­dinţa de a oscila foarte mult emoţional sau care se confruntă frecvent cu stări de iritare ori furie.

Aerul rarefiat

Aerul rarefiat - un excelent remediu pentru hipotensivi / Foto Dreamstime (4)

Îl găsim pe platourile şi pe crestele unor masive mun­toase, cum ar fi cele din Bu­cegi, Ceahlău, Făgăraş, Re­te­zat, Piatra Craiului, Rarău etc., şi este un puternic sti­mulent al organismului. A­cest aer de înălţime mă­reşte ritmul cardiac şi respirator, creşte presiunea arte­rială, intensifică metabolismul. Este adesea folosit pen­tru pregătirea sportivilor pentru competiţii, deoa­rece mă­reşte capacitatea respiratorie, creează condi­ţiile pentru o mai bună oxigenare a ţesuturilor, ajută la îm­bunătă­ţirea unor capacităţi cognitive cum ar fi aten­ţia sau viteza de procesare a infor­ma­ţiilor.
Efecte terapeutice: ae­rul rarefiat este un exce­lent re­mediu pentru persoanele hi­po­tensive, care sufe­ră de astenie psi­hică sau fizică, precum şi pentru cele seden­tare, cu con­diţia să nu sufere de hiperten­siune sau de afecţiuni cardiace cronice. De asemenea, aerul ra­refiat de pe platourile montane este un exce­lent remediu pen­tru slăbit, de­oa­rece accelerează metabo­lis­mul şi are un uşor efect de scădere a ape­titului, ajută la dezvoltarea masei mus­culare, în detrimentul ţesutului adipos. Sunt demne de menţio­nat şi efectele sale benefice în trata­men­tul anemiei.

Ionii negativi ("Vitaminele aerului”)

Aerul puternic ionizat negativ îl găsim în zona su­pe­rioară a versanţilor munţilor acoperiţi de păduri, în preajma cascadelor şi a cataractelor formate pe râu­rile şi pe pâraiele de munte. Ce sunt ionii negativi? Sunt mo­lecule de oxigen din aer care au căpătat sar­cină elec­­trică negativă. La producerea lor pe cale na­turală contribuie mai mulţi factori: radiaţiile ultra­violete (foarte puternice în zona de munte), ploaia şi căderile de apă, fotosinteza, vânturile reci care străbat cetinile pădurilor de răşinoase. Viaţa acestor ioni este foarte scurtă, de numai 1 minut, şi au fost supranumiţi vita­minele aerului, deoarece stimulează şi armoni­zează majoritatea proceselor vitale, dar şi pe cele din sfera psihicului şi a mentalului. În prezenţa acestor ioni, sis­temul imunitar este extrem de activ, asimilaţia se re­glea­ză de la sine, circulaţia sanguină se intensi­fică, în timp ce procesele de regenerare sunt stimulate. Pe crestele înalte de munte, mai ales acolo unde sunt pă­duri de brad, lângă cascadele şi cataractele făcute de pâraiele de munte, concentraţia de ioni negativi creşte până la 4000/cm3, în timp ce în Piaţa Univer­sităţii din Bucureşti, concentraţia lor este de numai 100/cm3 (de 40 de ori mai mică!). În prezenţa ionilor negativi, tin­dem să fim bine dispuşi, mai atenţi, mai vigilenţi, cu o creativitate mentală intensă. Din contră, în prezenţa ionilor pozitivi (a căror concentraţie este ridicată în zo­ne­le de câmpie fără vegetaţie şi în depresiunile mon­tane) scade puterea de concentrare, apar dureri de cap, indispoziţie, somno­lenţă, tulburări nervoase diverse.
Efecte terapeutice: expunerea pielii la aerul ionizat negativ constituie un tratament extrem de efi­cient contra eczemelor infecţioase, contra psoriazisu­lui, pentru vindecarea rapidă a arsurilor şi a diferitelor plăgi. Inspirat zilnic, vreme de 1-2 ore, în cure de mi­ni­mum o săptămână, aerul ionizat negativ este folosit cu succes contra migrenelor, hipotiroidiei, tulburărilor de circulaţie periferică, pentru recuperarea după acci­dente şi traumatisme, pentru tratarea depresiei, as­teniei.

Aerosolii de pădure

Poate aţi remarcat vreo­dată în zilele calde de vară acea emanaţie, acel abur care se ridică dinspre pădurile de brad, pin sau molid. Aburii aceia translucizi sunt de fapt uleiuri volatile, care sunt eli­berate în cantităţi impre­sio­nante în atmosferă. Pe micile particule de ulei volatil se condensează o peliculă fină de apă, iar acest amestec ca­pătă o sarcină electrică cu efect dinamizant - aceştia sunt aerosolii. Aerosolii sunt, aşadar, mici particule de sub­stanţe volatile sau de polen înconjurate de o peliculă fină de apă, particule care ajunse în plămâni şi în arborele bronşic străbat rapid straturile superficiale şi pătrund câţiva centimetri în profunzime.
Efecte terapeutice: aerosolii de munte consti­tuie un adevărat elixir pentru cei care sunt foarte sen­sibili la răceli şi care pe perioada anotimpului rece au permanent probleme respiratorii. Persoanele care sufe­ră de boli respiratorii cronice sau recidivante, cum ar fi: pneumonia, bronşita, tuberculoza pulmonară, amig­da­lita, rinita infecţioasă, ar trebui să facă în fiecare vară o cură cu aerosoli de pădure. Aerosolii din zona de munte le sunt recomandaţi şi persoanelor care sufe­ră de sindrom de oboseală cronică, care au tulburări senzoriale în urma lucrului excesiv la computer, pre­cum şi persoanelor sedentare. Ei le sunt recomandaţi şi celor care suferă de insuficienţă cardiacă sau respira­torie, deoarece au efecte calmante şi revigorante.

Aerosolii marini

Aerosolii marini pot fi folosiţi cu success în boli ca psoriazisul, hipotiroidia, astenia nervoasă

Se produc în apropierea falezelor stâncoase şi a di­gurilor, acolo unde valurile mării se sparg, produ­când stropi fini de apă. Aceste picături minuscule de apă sunt bogate în sare de mare, precum şi în diferite sub­stanţe cu efecte terapeutice secretate de algele marine şi de anumite specii de scoici. Acţiunea aerosolilor marini este surprinzător de diferită de cea a aerosolilor de pădure. Spre deosebire de rudele lor din zona mon­tană, aerosolii marini nu stimulează imunita­tea, ci chiar o reduc puţin, având în schimb puternice efecte antialergice şi antiinflama­toare. Apoi, finii vapori de apă de mare au asupra sistemului nervos acţiune sti­mu­lentă şi nu sedativă, mărind şi intensitatea meta­bo­lismului. Să aflăm în continuare care sunt indicaţiile lor pentru sănătate:
Efecte terapeutice: aerosolii marini sunt recomandaţi în primul rând în afec­ţiu­nile respiratorii cu substrat alergic - bronşite cronice, sinuzită şi rinită alergică, astm bron­şic. Având un efect imunosupresor, ei fac bine şi în boli autoimune, cum ar fi sclero­dermia, colagenozele, lupusul eritematos. În toate aceste boli, se vor inhala aerosolii ma­rini doar dimineaţa şi seara, deoarece expu­nerea la soare puternic nu este deloc reco­mandată. În schimb, aerosolii marini pot fi folosiţi cu succes, împreună cu o porţie bună de soare, în boli ca psoriazisul, hipotiroidia, astenia nervoasă, depresia.

Aerul specific climatului sedativ

Îl găsim în zonele de câmpie înaltă, de deal şi pre­montane, acolo unde există păduri întinse şi unde gra­dul de poluare este scăzut. Proprietăţile sale terapeu­tice sunt cu adevărat excepţionale, acţionând în sens reglator, mai ales asu­pra sistemului nervos, a celui cardiovascular şi asupra psihicului. Aşa cum o arată şi nu­mele, are puternice pro­prietăţi sedativ-cal­mante, fiind un ade­vă­rat medicament pentru persoanele obosite, stre­sate, suprasoli­cita­te din punct de vedere psihic sau intelectual. Mai ales aceste per­soa­ne se vor confrunta în primele zile de şe­dere în acest climat cu o stare de somnolenţă aproape continuă, organismul fiind "forţat” de aerul excelent din aceste zone să se odihnească şi să se recu­pereze. Dintre staţiunile balneo-climaterice româneşti care beneficiază de un climat sedativ menţionăm: Co­vasna, Buziaş, Olăneşti, Călimăneşti, Căciulata, Go­vora.
Efecte terapeutice: aerul din climatul sedativ se recomandă în mod special în ischemia cardiacă (are efect coronaro-dilata­tor), aritmia cardiacă şi hiperten­siu­nea arterială, în hipertiroidie şi feno­menele conexe, în surmenajul fizic. Efec­tul său calmant este recoman­dat şi în boli somatice produse de stres, cum ar fi gas­trita hiperacidă, ulcerul gas­tric, colita de fermen­taţie, sindromul colonu­lui iritabil, dischinezia biliară, dis­pep­sia. Este un elixir şi pentru cei ce suferă de anxie­tate, atacuri de panică, sau care au un temperament coleric, cu accese de furie paroxistice. Mai trebuie menţionat că, în climatul sedativ, şi insomnia cea mai încăpăţânată se ame­liorează în timp.

Aerul de salină

Se formează în subteranele unde s-au exploatat ză­cămintele de sare şi un­de rămân galerii uria­şe, care sunt ame­najate apoi în scop te­rapeutic. Este un aer destul de rece (14-15°C), care îşi păs­trea­ză tempe­ratura con­stantă indiferent da­că este noapte sau zi, vară sau iarnă. Efectele exce­lente asupra sănă­tă­ţii ale aerului din cavităţile ma­sivelor de sare încă nu pot fi în întregime expli­cate. Se ştie, totuşi, des­pre at­mo­­sfera din sa­li­ne că este complet lip­sită de alergeni, că are de peste o mie de ori mai puţine bacterii şi alte microor­ganisme dău­nă­toare decât aerul din oraşe, că are, de regulă, o con­centraţie ceva mai ridicată de dioxid de carbon decât aerul pe care îl respirăm în mod normal. Saline special amenajate în scop tera­peutic întâlnim în Târgul Ocna, Cacica, Praid, Slănic Prahova (cea mai mare sa­lină din Europa).
Efecte terapeutice: acest aer face adevărate mi­nuni în tratarea bolilor respiratorii, în special a ast­mului bronşic, a traheobronşitei, a bronşitelor cronice şi recidivante, a sinuzitelor şi a rinitelor. Efortul fizic făcut în aerul de salină întăreşte imuni­tatea (în special pe sistemul respirator), favorizează re­glarea greutăţii corporale, conferă o stare de vioiciune şi tonus psihic.


Două exerciţii simple de gimnastică respiratorie

Exerciţiul nr. 1 (pentru mărirea capacităţii respiratorii): ne întindem la orizontală sau ne aşe­zăm cu spatele drept pe un scaun. O mână se va pozi­ţiona pe abdomen şi una pe torace, apoi vom inspira de 40 de ori, foarte lent şi profund, căutând să ne rela­xăm cât mai mult şi să lăsăm astfel aerul să pătrundă într-o cantitate cât mai mare în plămâni, după care ex­piraţia va fi de voie, fără ca atenţia să fie deloc orien­tată asu­pra sa. Tot exerciţiul va dura la început nu mai mult de 5 minute, durata sa crescând spre 10 minute, pe măsură ce respiraţia noastră va deveni mai lentă şi mai amplă. Cel mai eficient este acest exerciţiu făcut în aerul rarefiat din zona montană înaltă, precum şi seara, în pădure, când aerul este mai bogat în bioxid de car­bon.
Exerciţiul nr. 2 (pentru ritmarea şi liniştirea respiraţiei): se poate face în timp ce mergem în dru­me­ţii, cu condiţia să nu ne grăbim deloc şi să ne pu­tem menţine propriul ritm de mers. Modul de execuţie al acestui exerciţiu este următorul: Pe inspiraţie vom face exact trei paşi, după vom expira în timp ce facem alţi şase paşi. Aşadar, principiul este foarte simplu - durata expiraţiei trebuie să fie de două ori mai mare decât cea a inspiraţiei. Dacă ne este foarte uşor să inspirăm când facem trei paşi şi să expirăm în urmă­torii şase, putem mări inspiraţia la patru paşi, expiraţia fă­cându-se în următorii opt paşi ş.a.m.d. Este însă foarte important să nu forţăm deloc, ci să avem răb­dare ca expiraţia să devină lungă în mod firesc, noi doar urmărind-o cu atenţie.
Cel mai eficient este acest exerciţiu făcut în aerul bogat în oxigen din păduri, dar şi în aerul puternic ionizat negativ sau bogat în aerosoli montani.

Otrăvurile din aerul oraşelor şi antidoturile lor

1. Poluanţii iritanţi - sunt, de regulă, gaze re­zultate în urma arderii combustibilului, dar şi a proce­selor industriale. Substanţe cum ar fi bioxidul de sulf şi de azot, amoniacul, clorul etc. irită căile respiratorii şi ochii, producând afecţiuni cum ar fi bronşita, rinita sau conjunctivita.
Antidotul pentru substanţele cu efect iritant sunt curele cu tipuri de aer cu efect antiinflamator, cum ar fi cele cu aerosoli marini sau cele cu aer încărcat cu ioni negativi. Ca măsuri de precauţie de zi cu zi, se reco­mandă duşul în fiecare seară şi ungerea pielii cu uleiuri naturale (de argan, de sâmburi de struguri, de măsline), pentru protejarea acesteia.

2. Poluanţii fibrozanţi - sunt mult mai peri­culoşi pentru sănătate şi sunt produşi de către fabricile, şantierele şi gropile de gunoi din preajma oraşelor, sub forma unor prafuri de azbest, bioxid de siliciu, oxizi de fier. Aceste pulberi produc modificări fibroase la nivelul aparatului respirator, conducând la agravarea unor boli cum ar fi bronşita cronică, astmul, tuberculoza pulmo­nară.
Antidotul pentru acest tip de noxe este aerul din zonele de munte, bogat în aerosoli de pădure, în ioni negativi şi în oxigen. Se recomandă şi exerciţiile de gim­nastică respiratorie făcute seara în pădure, când plămânii sunt forţaţi să se dilate şi să-şi mărească treptat capa­citatea.

3. Poluanţii alergenici din atmosferă sunt ex­trem de diverşi, de la insecticidele pulverizate de pri­mă­rii pentru uciderea în masă a ţânţarilor şi a altor in­secte dăunătoare, la solvenţii folosiţi în industria lacurilor şi vopselelor sau la cleiurile folosite în industria lemnului. Aceste chimicale produc erupţii pe piele, rinită şi bron­şită alergică, astm. Totodată ele pregătesc terenul, prin dereglarea sistemului imunitar, pentru alergiile la polen, la mucegaiuri sau praf.
Antidotul pentru alergeni, fie ei industriali sau naturali, sunt aerosolii marini, care au un puternic efect antiinflamator şi o uşoară acţiune de reducere a imunităţii. De asemenea, se recomandă curele cu aer de salină. În viaţa de zi cu zi, pentru a contracara efectul alergenilor, se recomandă curele cu vitamina C organică, cu extract de lemn-dulce sau de trei-fraţi-pătaţi.

4. Poluanţii asfixianţi rezultă în urma arderii incomplete a gazelor de eşapament, dar şi din centralele termice. I-aţi simţit nu o dată, mai ales în zilele canicu­lare de vară, când mergeaţi pe stradă şi aţi sesizat că nu vă mai ajunge aerul şi ameţiţi. Este vina acestor poluanţi, dintre care cel mai important este monoxidul de carbon, care produce între altele dureri de cap, tulburări de vede­re şi de concentrare, insuficienţă respiratorie, îmbătrâ­nire prematură.
Antidotul pentru substan­ţele care ne asfixiază lent în marile oraşe este aerul bogat în oxigen din pădurile noas­tre, precum şi aerul din cli­matele sedative, care are darul de a ne ajuta să ne refacem după stresul pe care, cel mai adesea fără să ne dăm seama, aceste substanţe asfi­xian­te îl induc. Se mai recomandă curele cu reme­dii care ajută la o oxigenare mai bună a ţesuturilor, cum ar fi vita­mina C organică, algele albastre-verzi (chlorella, AFA, spirulina).

Sunteţi stresaţi, suprasolicitaţi? Inspiraţi adânc aerul dulce-amărui al câmpiei

 

5. Poluanţii neurotoxici sunt o descoperire ceva mai recentă şi sunt compuşi în principal din parti­cule de metale grele, care plutesc în cenuşa emanată de co­şurile termocentralelor, dar şi în fumul gropilor de gunoi sau în fumul de ţigară. Aceste metale grele, dar nu numai ele, atacă sistemul nervos, accelerând apariţia unor boli cum ar fi autismul, maladia Parkinson, maladia Alzheimer.
Antidotul pentru acest tip de noxe sunt curele îndelungate cu aer ionizat negativ, cu aer din climatele sedative, precum şi cu aerosoli de pădure. Administrarea zilnică a lăptişorului de matcă conservat în miere, a zeolitului (un mineral natural care extrage din organism metalele grele) şi a siliciului organic constituie, de asemenea, un mijloc de protecţie eficient.

6. Poluanţii cancerigeni sunt atât de mulţi, încât nu ne-ar ajunge paginile acestui articol ca să-i enu­merăm. Fie că vorbim de metalele radioactive rezultate în urma accidentelor nucleare din ultimele decenii, de cenuşa ridicată în urma arderilor de gunoi din gropile prezentate drept ecologice, de fumul de ţigară sau de ben­zopirenul emanat din fiecare ţeavă de eşapament, toa­te produc mutaţii la nivel celular, crescând riscul apa­riţiei cancerului.
Antidotul pentru cancerigenii din aer sunt curele cu aer bogat în oxigen din masivele împădurite de mari dimensiuni, aer care este perfect filtrat de toate noxele. Se recomandă şi tratamentele de lungă durată cu zeolit (cu­răţă organismul de metalele grele sau radioactive), cu se­leniu organic (un oligoelement cu acţiune demonstrată de prevenire a cancerului şi a afecţiunilor tumorale).