Reglarea tiroidiană cu ajutorul fructelor oleaginoase

Considerate gustarea ideală dintre mesele principale, putem spune despre ele că sînt foarte hrănitoare, au un gust deosebit de plăcut şi sînt utilizate de gospodine în bucătărie. Alunele conţin vitamine aparţinînd complexului B (B1, B2, B3 (PP), B5, B8, B9) şi C, minerale - Ca, Cu, Cl, Mg, Fe, K, Mn, P, S, Na, provitamina A, tyrosina, celuloză, acid pantotenic, amidon, acizi graşi nesaturaţi, acizi graşi saturaţi, proteine, zahăr şi azotaţi.

Din cauza conţinutului lor scăzut de acizi graşi nesaturaţi şi a abundenţei de acizi graşi saturaţi, alunele sînt contraindicate în hipercolesterolemie şi în alte afecţiuni asociate cu hiperponderalitatea şi disfuncţiile biliare. Tyrosina din alune, o substanţă ce intră în compoziţia hormonilor tiroidieni, este însă recomandată în hipotiroidie şi în alte disfuncţii ale glandelor paratiroide. Aceste fructe oleaginoase au un puternic efect antianemic, remineralizant, vermifug şi antiaterosclerozic, dar sînt şi un stimulent deosebit al sistemului nervos. Alunele au un efect benefic în afecţiuni precum anemia, dermatozele, insuficienţa hepatică, hipocolesterolemia, ateroscleroza, în alergii al căror substrat se regăseşte în infestarea parazitară, dermatitele, tuberculoza pulmonară, bronşita, spasmofilia, constipaţia şi sînt indicate, de asemenea, în afecţiunile oculare, ale pielii şi oricare dintre afecţiunile acesteia.
Cîte alune trebuie să consumăm? Femeilor însărcinate li se recomandă să nu consume mai mult de 20 de alune pe zi, iar celorlalţi maximum 40 sau, după cum spun unii specialişti, nu mai mult de un pumn de alune pe zi, pentru că au o valoare calorică de 620kcal/100 gr. Iată deci că alunele sînt foarte hrănitoare, au certe efecte terapeutice, dar nu trebuie să exagerăm în consumul lor, din pricina conţinu- tului ridicat de acizi graşi saturaţi, asimilabili rapid, ceea ce poate duce la o nedorită creştere în greutate.

Sursa