Iertarea autentica

Iertarea autentica si reconcilierea sunt tranzactii intre doua persoane care sunt inlesnite de scuze. Unii oameni, cu precadere in societatile crestine, propovaduiesc iertarea fara scuze prealabile. Adesea citeaza cuvintele lui Iisus, „Iar de nu veti ierta oamenilor greselile lor, nici Tatal vostru nu va va ierta greselile voastre.”, (Matei 6:15). Astfel, ei spun sotiei al carei sot nu a fost credincios si isi continua relatia adulterina: „Trebuie sa-l ierti, altfel nici Dumnezeu nu te va ierta pe tine.” O astfel de interpretare a invataturilor lui Iisus este in dezacord cu restul invataturilor biblice despre iertare. Crestinului i se spune sa-i ierte pe ceilalti in aceeasi masură in care Dumnezeu ne iarta pe noi. Cum ne iarta Dumnezeu?

Scripturile ne spun ca daca ne marturisim pacatele, Dumenzeu ne va ierta. Nimic in Vechiul sau Noul Testament nu sugereaza ca Dumnezeu iarta pacatele oamenilor care nu marturisesc si nu se pocaiesc pentru pacatele lor.

Atunci cand un pastor incurajeaza o sotie sa-si ierte sotul ratacitor cata vreme el continua in faradelegile sale, acel om ii cere in fapt ceva ce Dumnezeu Insusi nu ii cere. Invataturile lui Iisus ne spun sa fim intotdeauna dispusi sa iertam, asa cum si Dumnezeu este intotdeauna dispus sa ii ierte pe cei care se pocaiesc. Unii vor obiecta la aceasta idee, indicand ca Iisus i-a iertat pe cei care L-au ucis. Dar nu asta ne spun Scripturile. Ci faptul ca Iisus s-a rugat „Iarta-i Tata ca nu stiu ce fac.”, (Luca 23:34).

Iisus si-a exprimat compasiunea si dorinta de a-Si vedea ucigasii iertati. Aceasta ar trebui sa fie si dorinta si rugaciunea noastra. Dar iertarea lor a venit mai tarziu cand si-au dat seama ca il omorasera cu adevarat pe Fiul lui Dumnezeu. Autor: psihoterapeut Gina Chiriac Iertarea autentica si reconcilierea sunt tranzactii intre doua persoane care sunt inlesnite de scuze. Unii oameni, cu precadere in societatile crestine, propovaduiesc iertarea fara scuze prealabile. Adesea citeaza cuvintele lui Iisus, „Iar de nu veti ierta oamenilor greselile lor, nici Tatal vostru nu va va ierta greselile voastre.”, (Matei 6:15).

Astfel, ei spun sotiei al carei sot nu a fost credincios si isi continua relatia adulterina: „Trebuie sa-l ierti, altfel nici Dumnezeu nu te va ierta pe tine.” O astfel de interpretare a invataturilor lui Iisus este in dezacord cu restul invataturilor biblice despre iertare. Crestinului i se spune sa-i ierte pe ceilalti in aceeasi masură in care Dumnezeu ne iarta pe noi. Cum ne iarta Dumnezeu? Scripturile ne spun ca daca ne marturisim pacatele, Dumenzeu ne va ierta. Nimic in Vechiul sau Noul Testament nu sugereaza ca Dumnezeu iarta pacatele oamenilor care nu marturisesc si nu se pocaiesc pentru pacatele lor.

Atunci cand un pastor incurajeaza o sotie sa-si ierte sotul ratacitor cata vreme el continua in faradelegile sale, acel om ii cere in fapt ceva ce Dumnezeu Insusi nu ii cere. Invataturile lui Iisus ne spun sa fim intotdeauna dispusi sa iertam, asa cum si Dumnezeu este intotdeauna dispus sa ii ierte pe cei care se pocaiesc. Unii vor obiecta la aceasta idee, indicand ca Iisus i-a iertat pe cei care L-au ucis. Dar nu asta ne spun Scripturile. Ci faptul ca Iisus s-a rugat „Iarta-i Tata ca nu stiu ce fac.”, (Luca 23:34). Iisus si-a exprimat compasiunea si dorinta de a-Si vedea ucigasii iertati. Aceasta ar trebui sa fie si dorinta si rugaciunea noastra. Dar iertarea lor a venit mai tarziu cand si-au dat seama ca il omorasera cu adevarat pe Fiul lui Dumnezeu.

Iertarea fara scuze prealabile este adesea incurajata pentru beneficiul celui care iarta si mai putin pentru beneficiul celui care a gresit. O asemenea iartare nu duce la reconciliere. Cand nu exista scuze, crestinul este incurajat sa lase persoana respectiva in seama lui Dumnezeu pentru judecata si sa-si lase furia lui Dumnezeu prin indelunga rabdare. Dietrich Bonhoeffer, marele teolog care a fost martirizat de catre nezisti intr-un lagar de concentrare in 1945, argumenta impotriva „propovaduirii iertarii fara a cere pocainta.” El se referea la acest fenomen ca la o „iertare ieftina... care duce la justificarea pacatosului pocait.”

Iertarea autentica da la o parte bariera care fusese creata de catre ofensa si deschide usa recastigarii increderii in timp. Daca relatia fusese calda si intima inainte de ofensa, dragostea poate fi restabilita. Daca relatia era doar una formala, poate atinge nivelele superioare prin procesul dinamic al iertarii. Daca ofensa a fost comisa de catre o persoana straina, nu exista nicio relatie de refacut.

Atunci cand ne cerem scuze, ne acceptam responsabilitatea pentru comportament, incercand sa ne revansam fata de persoana fata de care am gresit. Scuzele autentice deschid usa posibilitatii de iertare si reconciliere. Apoi putem continua sa ne construim relatia. Fara scuze, greseala ramane ca o bariera si calitatea relatiei se diminueaza. Relatiile bune sunt intotdeauna marcate de catre o dorinta de a-ti cere scuze, de a ierta si de a te reconcilia. Motivul pentru care multe relatii sunt reci si distante este faptul ca nu vream sa ne cerem scuze.

Scuzele sincere usureaza o constiinta incarcata. Imaginati-va constiinta ca fiind un recipient de cinci galoane (un galon = 3,8 litri) pe care il duceti in spate.De fiecare data cand gresiti fata de cineva ca si cum ati turna un galon de lichid in constiinta voastra. Trei sau patru greseli si constiinta incepe sa se umple – si devine apasatoare. O constiinta incarcata atrage dupa sine sentimente de vinovatie si rusine. Singurul mod eficient de a-ti usura constiinta este sa-ti ceri iertare fata de Dumnezeu si fata de persoana careia i-ai gresit. Cand ai făcut acest lucru, posi sa-L privesti in fata pe Dumnezeu, poti sa te privesti in oglinda si poti sa privesti in ochi cealalta persoana; nu pentru ca esti perfect ci pentru ca esti dispus sa-ti asumi responsabilitatea pentru propriile greseli.

Poate ca am invatat sau nu arta de a ne cere scuze cand eram copii. In familiile sanatoase, parintii isi invata copiii sa-si ceara scuze. Totusi, multi copii cresc in familii disfunctionale unde durerea, furia si amaraciunea sunt un mod de viata si nimeni nu-si cere scuze niciodata. Vestea buna este ca arta de a-si cere scuze poate fi invatata. Din cercetările efectuate s-a descoprit ca exista cinci aspecte fundamentale ale unei scuze: exprimarea regretului – „Imi pare rau”, acceptarea responsabilitatii – „Am gresit”, indreptarea greselii – „Cum pot sa ma recompensez fata de tine?”, angajamentul sincer – „Voi incerca sa nu mai fac asta”, solicitarea iertarii – „Te rog sa ma ierti”.

Fiecare dintre ele sunt importante, iar cheia unei relatii de succes este sa invatam limbajul scuzelor celeilalte persoane si sa fim dispusi sa-l vorbim. Cand vorbesti limbajul ei de baza este mai usor sa te ierte cu adevarat.

 Autor: psihoterapeut Gina Chiriac