In cartea sa
Aici si Acum, Osho povesteste ca un om a venit la el “sa-si gaseasca
pacea”, pe care o mai cautase timp de vreo doi ani, pe la alti maestri. Dar,
fiindca n-o gasise, omul concluzionase ca maestrii erau “ipocriti” si nu aveau
in ei nimic valoros.
“Am venit direct
la tine, ca sa-mi gasesc pacea”, ii spune omul lui Osho. Iar maestrul ii
raspunde: “Tot ce trebuie sa faci este sa te ridici incet si sa iesi pe usa!
Aici nu poti gasi pacea, iar daca vei incerca, vei ajunge la concluzia ca si eu
sunt ipocrit”!
"Ce vrei sa
spui”, intreaba omul?
Iar maestrul ii
raspunde; “La cine ai mers si ai cerut, de vii agitat si nelinistit? Te-a
initiat cumva vreun guru in neliniste? In ce ashram ai invatat cum sa fii
tulburat”? “Nu am invatat nicaieri acest lucru”, a raspuns barbatul. “Inseamna
ca esti foarte priceput, daca ai reusit sa-ti creezi singur toate aceste
tulburari mentale. Ce nevoie ai sa mai vii la mine? Daca ai putut, singur, sa te
agiti, atunci tot singur vei putea sa te linistesti. Asa ca nu ai ce cauta aici.
Si te rog, nu spune nimanui ca ai fost la mine, pentru ca eu nu am nimic de-a
face cu ceea ce ti se intampla! Problema este ca tu cauti metode prin care sa
devii agitat.
Nu exista decit
o singura cale prin care poti atinge pacea: accepta si nu te mai agita fata
de tulburare si neliniste”.
Apoi Osho
comenteaza: “Nelinistea este un produs al atitudinii de non acceptare.
Cel care spune
ca nu poate accepta tulburarea, va continua sa fie nelinistit si agitat,
deoarece chiar neacceptarea sa reprezinta cauza tulburarii!”
Nelinistea,
tulburarea si agitatia sunt stari ale mintii, pe care credem ca vrem sa le
inlaturam. Dar maestrul observa categoric ca, de fapt, noi cautam chiar si in
vindecator, chiar si in maestru, chiar si in acela de la care asteptam
rezultate, “metode de agitatie”. Poate ca alergam de la un om la altul, de la o
iubire la alta, de la o stare de lucruri la alta, pentru a ne gasi linistea si
pacea sau iubirea – nu pentru a ne vindeca, ci pentru a ne tulbura. Crezand ca
suntem in cautarea linistii, se poate sa cautam, de fapt, nelinistea – dar
acesta-i un proces inconstient. Este ceva pentru care nu suntem vinovati, fie si
pentru faptul ca n-am inteles, de fapt, ca neacceptarea nelinistii ne
nelinisteste mai profund, ne prelungeste nelinistea si o face sa
creasca...
Lucrurile se
intampla asa, dintr-un motiv simplu; “cautam motive de agitatie”. Cautam “metode
de tulburare”. Cautam o confirmare a propriului scenariu interior si anume acela
ca “nu exista metode de linistire pentru noi”.
Nici un mestru
nu-i destul de valoros pentru mintea care nu vrea sa-si gaseasca linistea.
Acceptarea
nelinistii aduce pacea, spune maestrul.
Pacea nu-i afara. Linistea, frumusetea interioara, puterea de a iubi, de
a intelege si chiar aceea de a accepta tulburarea inerenta conditiei umane, nu
vin din afara noastra.
Altul ne poate
arata un drum. O cale. Un semn de circulatie. Ne poate da un indiciu.
Dar linistea si
frumusetea interioara nu sunt in responsabilitatea altuia – fie el si un mare
maestru.
Orice cautare in
afara sfarseste cu un esec.. Ceea ce avem de facut este ceea ce Osho spune
limpede:
”Daca nu sunt eu cauza nelinistii tale, nu am cum sa ajung sa fiu cauza
pacii tale”!
Ceea ce avem de
facut pentru noi insine ar putea fi tocmai o “renuntare” si o acceptare a
momentelor de neliniste, caci linistea nu poate fi inteleasa si traita in
absenta opusului sau, nelinistea.
Precum nelinistitul lui Osho, am putea renunta sa cautam metode de neliniste in
lumea inconjuratoare si, prin aceasta, sa ne trezim din cand in cand, fiind
macar putin linistiti
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Multumesc ca esti alaturi de mine.