Calea inainte

Salutare, familie TWYH (ThinkWithYourHeart - GandesteCuInimaTa)!

 

Atunci cand sunt atenta la ceea ce eu numesc energia mintii constiente colective si ma gandesc la ce anume sa scriu, este ATAT de clar ca inca suntem adanc cufundati în ceea ce pare a fi o gaura neagra, initiata de recenta eclipsa de Soare. Nu imi este deloc limpede unde suntem, unde mergem si în ce scop… totusi, stand aici, nu pot face altceva decat sa simt, dintr-odata, (pentru toate lucrurile) recunostinta. Adevarul este ca, pentru mine, perioada dinaintea oricarei sarbatori importante este o experienta neobisnuita… în orice caz, în ultimii 13 ani în care, de obicei în acest moment, sunt adanc cufundata în rugaciuni disperate, implorandu-mi sinele superior sa supravietuiasca experientei. Dar nu si anul acesta, nuuuuuuu! Pai, sa reformulez rapid ce am zis… cel putin, nu în momentul de fata!

Desi cea mai mare parte a familiei mele/prietenilor mei asteapta cu nerabdare sa fim impreuna de sarbatori (în cea mai mare parte), eu, pe de alta parte, ma confrunt de obicei cu un grad exagerat de neliniste, incercand sa „ma pregatesc” (spiritual, mental, emotional SI fizic) pentru tot ceea ce inseamna intotdeauna aceasta experienta: rau de masina (de la lungile calatorii de concediu)… panica legata de efortul de a face atat de multe lucruri, în atat de putin timp (a se citi: 2 lucruri, pe lista cu ce am de facut), ce completeaza comprimarea timpului… senzatii de neimpamantare si instabilitate energetica (exact viata mea de zi cu zi)… posibilitatea de a avea simptome stanjenitoare si incontrolabile asociate inaltarii, intr-un mediu nefavorabil (fiind inconjurata, pe deasupra, de oameni „normali”)… gandindu-ma în mintea mea ce le voi spune celor pe care nu i-am vazut de ceva vreme despre „ce am mai facut” în ultimii cativa ani sau adunandu-mi fortele pentru temuta intrebare: „si cu ce iti castigi existenta?”, din partea noi venitilor (am o lista cu jumatati de adevaruri, exact pentru aceste ocazii)… planificand 2 variante separate de concediu (una dubla ca durata, în cazul în care are loc vreo eruptie solara, iar eu explodez ca un balon de defilare)… discutiile aprinse despre religie si/sau polaritatea politica (adesea noaptea tarziu, la o sticla de whisky)… sau varianta mea favorita, cu membrii importanti din familia mea, care, în mod inevitabil si negresit, imi cer sa fiu un canal pentru rudele lor decedate (da, pe lista mea cu jumatati de adevaruri, în mod clar si din intamplare, am spus odata ca sunt un fel de medium cu perceptii extrasenzoriale. MARE greseala!)

Totusi, anul acesta, Ziua Recunostintei mi se pare foarte diferita. Nu în sensul ca „o astept cu nerabdare”, dar macar nu imi este groaza de ea la modul obisnuit, asociat cu simptomele inaltarii…. ceea ce pare un semn bun. Foarte mult timp, pentru mine a fost o grea incercare sa ma aflu în preajma oamenilor, incat este lesne sa presupun ca anul acesta va fi la fel sau poate si mai rau… dar cei din lumea nevazuta insista pe langa mine (noi) sa privesc mai atent (mai sus) si sa observ ca – cel putin din punct de vedere spiritual – nu mai este necesar sa pastram tiparul pentru suferinta.

Ei continua, spunand… si fac eforturi sa cred ca… acum, calea inainte poate fi lina si scaldata în IUBIRE… DACA permitem acest lucru.

Impreuna, intreaga noastra familie de suflet ajunge (treptat) în dimensiunile fericirii pline de IUBIRE, insa multi dintre noi au cicatrici din urma luptei si, indraznesc sa spun, sunt raniti. Ne luptam sa ramanem pozitivi/optimisti/centrati/neutri/detasati/plini de compasiune/etc., insa, în general, asteptam, în taina, sa se intample ceva rau.

Ideea este ca, din perspectiva pleiadienilor, realitatea noastra poate fi diferita acum. De fapt, aflu ca majoritatea celor din acest colectiv de suflet deja incep sa fie martori la, sa guste, sa faca primele respiratii de IUBIRE… dar pentru aceia dintre noi care nu sunt, vor trebui sa faca o alegere constienta, de a da drumul la suferinta, ca sa lase IUBIREA sa intre în ei, din plin.

Si, în esenta, acesta este lucrul pentru care ma simt recunoscatoare… pentru capacitatea neasteptata de a lasa sa intre ceva IUBIRE, intr-o perioada în care eu/voi/noi avem foarte multa nevoie.

Sa ne imaginam - chiar daca doar deocamdata - ca în aceasta perioada de sarbatori, nu numai ca vom fi capabili sa depasim acele lucruri de care, de obicei, ne-am ingrozit, dar ca ne vom aduce de fapt aminte, cum sa ne delectam în compania altora. (Chiar DACA maine este ultima activare finala a portalului 11:11 SI exista 70% sanse de eruptii solare de intensitate M si 15% sanse pentru eruptii de intensitate X, în urmatoarele 24 de ore) Fie ca Mama/Tatal Dumnezeu sa aiba mila de cei sensibili.

Ii urez fiecaruia dintre voi si alor vostri o Zi a Recunostintei plina de IUBIRE…

Lauren
Ana Nicolai Practician de Vindecare Reconectiva si Reconectarehttp://reconectarea.com/index.html
Reconnection and Reconnective Healing Practitioner
www.TheReconnection.com Tel: + 40 (0) 727 02 10 77; + 40 (0) 744 488 527; +40 (0) 368 / 00 24 38