Nu te mai cenzura. Da-i sufletului ce are nevoie sau asuma-ti viata pe care ai ales sa o traiesti!

Te vad, te simt, intuiesc ce te nemultumeste. Stiu ca in adancul sufletului iti recunosti ca nu este normal sa te cenzurezi de la a iubi, de la a simti, de la a dori, dar in realitate actionezi total pe dos. De mic ai invatat ca “nu e voie”, “nu se cade”, “e rusinos”, “e urat” iar pe parcursul vietii te-ai adaptat la toate cerintele impuse de societate.Te inteleg perfect draga cititorule, stiu cum e sa simti ca vrei visceral ceva dar sa iti stopezi pornirile pentru ca cineva te-ar judeca daca faci ceea ce iti doresti. Te vad de aici, din fata tastaturii, nefericit, resemnat, frustrate uneori. Uneori ai impresia ca esti fericit, alteori te intrebi ce este de fapt fericirea asta. Ai invatat sa te bucuri de lucrurile marunte dar parca nici asta nu mai e indeajuns. Parca tot iti lipseste ceva.

 

Un bun amic imi spunea deunazi ca are mereu nevoie sa se indragosteasca. Sa se indragosteasca de lucruri, de oameni, de femei frumoasepe interior. Asa se incarca el cu energia de care are nevoie pentru a trai. Pentru el normalitatea este aceasta. De fapt el isi formeaza propria realitate in care traieste. Bunul meu prieten este fericit. Are insa momente in care imi recunoaste ca isi doreste si el sa intalneasca persoanaaceea care sa il “tina viu” emotional si sentimental, pana la adanci batraneti. Pana acum insa nu a gasit-o dar nu e nici trist din acest motiv si nici nu cauta pe cineva cu vreo disperare specifica unei femei care vrea sa se casatoreasca pentru ca e timpul. Crede foarte mult ca in viata e important sa faci ceea ce simti si ca nimic nu e intamplator. De asta nu isi face niciun fel de problem ca e singur la aproape 38 de ani. Imi accentueaza de fiecare data cand are ocazia faptul ca fiecare om este unic pe pamant si din acest motiv nu avem cum sa ne supunem cu totii regulilor impuse de societate. Fiecare are particularitatile lui iar viata fiecaruia artrebui construita si traita dupa aceste particularitati. El imi recunoaste, fara sa fie jenat sau fara teama ca l-as judeca, ca pana acum nu a gasit femeia de care sa nu se plictiseasca si nu a trait relatia in care sa nu intervina monotonia. In aceste conditii ma intreaba retoric, de ce ar trebui sa faca compromisuri stand cu cineva, doar sa se alinieze cu majoritatea? Pentru ca da, majoritatea face compromisuri in relatii. I se pare o ipocrizie sa te folosesti de celalalt doar ca sa nu fi singur, sa te minti ca ti-e bine intr-o relatie dar sa tanjesti dupa ceva nou si asa mai departe. Te intreb acum, draga cititorule, greseste amicul meu? Simti nevoia sa il judeci, sa il condamni sau il invidiezi ca isi permite acest “lux” de a face doar ceea ce simte din punct de vedere sentimental?

“Filosofia” vietii acestui barbat am mai intalnit-o si la una dintre cele mai bune prietene ale mele, deci nu este un caz izolat. Mai mult decat atat, sunt convinsa ca rezoneaza si cu multi dintre noi, dar nu avem curajul sa recunoastem, sa spunem cu voce tare ceea ce simtim, adevarul din adancul sufletului nostru. Prietena mea, as vrea sa o numim Carina, traieste dupa acelasi principiu ca si amicu lmeu. Si nu stau in picioare aici nici explicatiile psihologice cum ca ar fugi de responsabilitati, ca e prea dificila, ca are pretentii exagerate de la unbarbat sau mai stiu eu ce. Carina allege mai bine sa fie singura decat sa faca compromisul de a sta intr-o relatie doar pentru anumite nevoi. Nu, nu e salbatica sau antisociala, a avut cateva relatii de-a lungul vietii. A fost chiar si casatorita la un moment dat. A incercat si incearca de fiecare data sa construiasca o relatie atunci cand intalneste o persoana care pare a fi potrivita dar pe parcurs se intamplaceva. Acelasi ceva care ni se intampla probabil aproape tuturor, dar multi nu avem curajul sa renuntam, ne e frica de o alta schimbare si de a o lua din nou si iar din nou de la capat. Mai exact, intervine monotonia.

Iti aud in continuare gandurile, cititorul meu drag. Stiu ca poate tu iti spui acum ca faci compromisuri pentru copii tai, pentru ca nu suporti singuratatea, din motive financiare sau pur si simplu pentru ca nu ai curajul sa renunti la ce ai acum pentru ceva necunoscut. Nici nu vreau sa te influentez in acest sens, nu vreau sa spun prin povestea mea ca “reteta” de viata a amicului meu sau a Carinei este buna, nici nu vreau sa te condamn pe tine pentru ca alegi sa stai intr-o relatie sau intr-o casnicie “moarta” din punct de vedere sentimental. Vreau doar sa iti atrag atentia ca, indiferent de stilul de viata pe care ai ales sa il traiesti, e momentul sa iti asumi ceea ce faci! Asuma-ti viata pe care ai ales sa o traiesti si cu siguranta o mare parte din frustrarile si nemultumirile tale se vor disparea sau nu te vor mai deranja atat de tare pentruca le vei cunoaste cauza.

Articol scris de Aurelia Marcoane
Sursa