Fenomene stranii pe cerul României

Obiectul misterios apărut pe cerul Bucureştiului în timpul iernii de acum câţiva ani a avut foarte mulţi martori la vremea respectivă. Condiţiile atmosferice au permis observarea acestui fenomen fără niciun fel de dificultate, cerul fiind senin şi, după afirmaţiile organelor de poliţie, zecile de telefoane primite indicau o traversare lentă dinspre vest spre est a unui obiect zburător neidentificat. Iată cum îşi începe relaterea unul dintre martori, pe care, respectându-i dorinţa, îl vom numi simplu C. P.

,,Era o perioadă de acalmie, iarna fiind destul de grea, cu zăpadă multă, ger, viscol, aşa cum erau pe vremuri iernile la noi. Între aceste căderi masive de zăpadă şi frig, mai erau însă şi câteva zile în care Soarele strălucea pe cer, era mai cald şi oamenii profitau din plin de aceste pauze oferite de natură. Îmi pare rău că nu mai ţin minte cu exactitate data, dar era o seară senină, cu lună plină şi mergeam pe jos dinspre Iancului spre Pantelimon. Eram prin dreptul Bisericii Capra, în jurul orelor opt-nouă seara, când atenţia mi-a fost atrasă de o lumină ciudată, care se deplasa încet pe cerul nopţii… M-am oprit să pot observa mai bine fenomenul la care asistam, iar după mine s-au mai oprit şi alte persoane care se aflau pe stradă în acel moment. Toţi încercau să-şi dea seama ce anume era acea lumină albă, de tip neon, care se deplasa încet şi fără niciun fel de zgomot, dinspre Vest spre Est, şi care avea o formă perfectă de disc, aşa cum se contura pe cerul nopţii. Intensitatea luminii era mai mică decât cea a Lunii şi diferită la culoare de cea a astrului nopţii, deosebindu-se doar prin albeaţa de tip neon. Acest disc luminos era un pic mai mic decât Luna şi se deplasa cu o viteză constantă. Atât dimensiunea, cât şi intensitatea luminii nu au suferit modificări pe toată durata deplasării, de aici trăgând concluzia că era vorba despre un obiect zburător necunoscut şi nemaivăzut de toţi cei care asistau uimiţi, emoţionaţi, la evoluţia acestuia pe cerul de deasupra Capitalei. La un moment dat, cineva a telefonat la Poliţie, pentru a descrie fenomenul, dar i s-a răspuns că erau asaltaţi de zecile de telefoane pe care le primeau de la cetăţeni în legătură cu misteriosul obiect zburător pe care l-au observat pe cer şi că îi vor suna pe cei abilitaţi să ofere explicaţii pentru cele ce se întâmplă, ca să poată, la rândul lor, să răspundă şi să liniştească opinia publică. Acum, vedeţi dvs., în acel moment, oamenii din stradă care urmăreau fenomenul începuseră să emită unele păreri, dar eu am reţinut doar explicaţia dată atunci de Poliţie mulţimii, şi nu puteai să nu realizezi, dacă erai atent, că ei confirmaseră, de fapt, că era vorba despre un obiect zburător necunoscut. Concluzia a fost extrasă tot din explicaţiile oficiale, prin afirmaţia că organele de poliţie îi vor lua la întrebări pe cei abilitaţi în legătură cu ceea ce evolua pe cer şi era văzut de zeci de bucureşteni… Acum nu era aşa de greu să te gândeşti că organele abilitate nu erau altele decât Armata sau Aviaţia, deci nici ei nu ştiau ce anume se afla în acel moment în aer, deasupra noastră.

De atunci mă tot gândesc la acea apariţie la care am fost martor fără să vreau. Faptul că sunt profesor de fizică m-a ajutat să îmi dau seama că ceea ce am văzut atunci era, fără doar şi poate, un obiect zburător necunoscut, manevrat de fiinţe inteligente, un obiect «comandat» de o inteligenţă vie sau chiar artificială, care urmărea un traseu bine determinat, aşa cum sunt rutele avioanelor, nefiind vorba nici de o iluzie optică, nici de orice altă stea sau planetă, nici de baloane ori sateliţi… Deşi era noapte, vizibilitatea era foarte bună în acel moment şi nu am fost doar eu, ci zeci de martori. Mult mai important este şi faptul că un organ oficial al vremii a făcut anumite gafe, confirmând astfel că obiectul pe care îl aveam în faţa ochilor în acea iarnă era cu mult ieşit din sferele necunoscutului, mult prea mult…”.

Aşa cum a spus mai sus şi dl profesor C. P., aceste fenomene vor rămâne încă fără un răspuns pe măsura naturii noastre umane, în conformitate cu teoriile şi ipotezele ştiinţifice actuale atât de evoluate. Acestea se petrec în continuare, iar noi - martori fără voie sau, pur şi simplu, dornici de a nu ne mulţumi cu muşamalizări şi explicaţii de doi bani - trebuie să rupem tăcerea, să avem curajul să spunem ceea ce am trăit legat de aceste evenimente bizare. Împreună trebuie să încercăm să găsim acele răspunsuri care, fără îndoială, vor fi greu de găsit, dar pe care, dacă nu le vom căuta, le vom pierde pentru totdeauna şi, poate, odată cu ele, şi şansa noastră de supravieţuire în acest Univers, ştiut deocamdată ca adevărata noastră casă. În numărul viitor al revistei, vă vom prezenta un caz şi mai straniu, care s-a petrecut tot în Bucureşti!

Sursa