În ziua de 26 noiembrie 2011, de la baza spaţială Cape Canaveral, Florida - SUA, spre Planeta Roşie şi-a luat zborul un nou mesager terestru, a cărui misiune se înscrie în încercările pământenilor de ajunge pe alte corpuri cereşti. Roverul Curiosity are o greutate de 900 kg, este de două ori mai lung şi de cinci ori mai greu decât oricare alt robot trimis în misiuni spaţiale şi este cel mai sofisticat „cercetaş” terestru trimis până acum pe Marte. Are în dotare camere video pentru imagini microscopice, poate pulveriza cu laser o piatră aflată la
7 m, căreia îi analizează imediat compoziţia, un minilaborator pentru detectarea formelor microscopice de viaţă, aparatură de navigaţie şi de evitare a obstacolelor, o baterie cu plutoniu, ce poate funcţiona 10 ani, 6 roţi şi o viteză de deplasare de 200 m/oră. După ce a străbătut cei 248 de milioane de kilometri în aproape nouă luni, Curiosity a amartizat (termen sinonim cu aterizare), pe 6 august 2012, în bune condiţii, însă nu înainte de a trece printr-o serie de peripeţii, numite de specialişti „cele şapte minute de groază”. Coborârea pe suprafaţa marţiană este o operaţiune cu mult mai dificilă decât cele asemănătoare de pe pământ. Sonda s-a apropiat de planetă cu o viteză de 5,8 km/secundă, temperatura atinsă fiind de 2000oC, după care a urmat „paraşutarea” şi contactul cu solul. „Nimic din explorarea robotică a planetelor nu este mai dificil, nu aduce provocări tehnice mai mari şi nu este mai riscant decât aterizarea pe Marte. (…) Din punct de vedere istoric, dacă luăm în considerare totalitatea misiunilor conduse de toate ţările, şansele de succes sunt în jur de 40%”, a explicat Charlie Bolden, administrator NASA. Iniţial, Curiosity trebuia să aterizeze într-o zonă de 20x25 km2, care a fost redusă ulterior la 20x7 km2. Ţinta roverului este Mount Sharp, înalt de 5,5 km, scopul cercetării fiind căutarea unor forme de viaţă, mai vechi chiar şi de 4,5 miliarde de ani. De curând, pe una dintre imaginile planetei vecine, cercetătorii NASA au descoperit pe pantele vulcanului Pavonis Mons un fel de pasaj, o grotă parţial luminată, cu o adâncime de circa 20 m şi o deschidere de 35 m. Este foarte posibil ca în această peşteră, izolată de exterior, să existe anumite forme de viaţă. Durata misiunii este de 668 de soli marţieni, echivalentul a 686 de zile pământene, dar nu este exclus ca ea să fie prelungită.
De fapt, ce vrem noi, locuitorii Terrei, prin aceste eforturi extrem de costisitoare? Nu ar fi mai bine să cheltuim aceşti bani în folosul oamenilor care au mare nevoie de ajutor? Deşi pare greu de crezut, dincolo de curiozitatea noastră cu privire la existenţa altor creaturi în Univers, avem şi o altă problemă arzătoare, care, pe măsură ce trece fiecare secundă, devine tot mai critică. La ora când scriu acest documentar, 14 august 2012, ora 19,16 minute şi 8 secunde, populaţia globului este de 6.862.599.677 de suflete. De la începutul anului s-au născut 42.018.810 oameni şi au murit 18.231.282. La fiecare cinci zile ne înmulţim cu un milion, iar peste 25 de ani numărul locuitorilor planetei va depăşi 11 miliarde. „Specia umană nu are nicio şansă de supravieţuire, exceptând colonizarea spaţiului. Viaţa, aşa cum o ştim astăzi, se află într-un permanent pericol de dispariţie, fie din cauza unei încălziri globale majore, fie a unui conflict nuclear, a unui virus modificat genetic sau a multor alte pericole. Nu cred că omenirea va rezista următorilor 1.000 de ani, decât dacă se va muta pe o altă planetă” - este afirmaţia şocantă a celui mai mare savant din lume, celebrul fizician englez Stephen William Hawking, de la Universitatea Cambridge.
Dacă aşa stau lucrurile, înseamnă că roverul Curiosity este unul dintre pionierii care pregătesc instalarea omului pe Marte? Ideea poate părea mai mult decât îndrăzneaţă, dar să nu uităm că şi Columbiad, tunul din povestirea „De la Pământ la Lună”, scrisă de Jules Verne în 1865, dar şi călătoria spre Selena, păreau o utopie. Totuşi, o firmă olandeză, Mars One, condusă de inginerul Bas Lanstdall, pregăteşte deja instalarea primilor astronauţi pe Marte. Planul ce ar trebui urmat pentru terraformarea lui Marte, adică transformarea sa într-o planetă locuibilă, are câteva etape distincte. Eliberarea în atmosfera marţiană a unor gaze de seră, care ar capta căldura solară, ar topi calotele de gheaţă ale planetei, ar elibera apa de la poli, dar şi din sol şi ar creşte cantitatea de dioxid de carbon, ceea ce ar conduce la încălzirea planetei. Să nu uităm că, noaptea, temperatura pe Marte poate ajunge la -145oC. Plantarea masivă a unor arbori, adaptabili la această compoziţie de gaze, ar fi următoarea etapă. Aceştia s-ar hrăni cu dioxidul de carbon şi ar elibera oxigenul necesar vieţii oamenilor şi animalelor. În 2013, NASA va lansa o nouă misiune pe planeta Marte, ruşii şi ESA vor face acelaşi lucru în 2016, dar şi unii, şi ceilalţi vor ca între anii 2035 şi 2037 pe Marte să fie instalaţi deja primii colonişti pământeni, a căror pregătire a început încă din anul 2000. Acest lucru nu se va întâmpla însă „mâine”, deoarece azi suntem preocupaţi de crearea primei baze umane permanente pe Lună şi cu instalarea locuitorilor acolo, cel mai probabil prin 2020. Mai avem de subliniat doar faptul că, dacă „lunauţii” mai au şansa de a reveni pe planeta-mamă, cei de pe Marte nu vor mai ajunge niciodată pe Pământ.
Sursa
7 m, căreia îi analizează imediat compoziţia, un minilaborator pentru detectarea formelor microscopice de viaţă, aparatură de navigaţie şi de evitare a obstacolelor, o baterie cu plutoniu, ce poate funcţiona 10 ani, 6 roţi şi o viteză de deplasare de 200 m/oră. După ce a străbătut cei 248 de milioane de kilometri în aproape nouă luni, Curiosity a amartizat (termen sinonim cu aterizare), pe 6 august 2012, în bune condiţii, însă nu înainte de a trece printr-o serie de peripeţii, numite de specialişti „cele şapte minute de groază”. Coborârea pe suprafaţa marţiană este o operaţiune cu mult mai dificilă decât cele asemănătoare de pe pământ. Sonda s-a apropiat de planetă cu o viteză de 5,8 km/secundă, temperatura atinsă fiind de 2000oC, după care a urmat „paraşutarea” şi contactul cu solul. „Nimic din explorarea robotică a planetelor nu este mai dificil, nu aduce provocări tehnice mai mari şi nu este mai riscant decât aterizarea pe Marte. (…) Din punct de vedere istoric, dacă luăm în considerare totalitatea misiunilor conduse de toate ţările, şansele de succes sunt în jur de 40%”, a explicat Charlie Bolden, administrator NASA. Iniţial, Curiosity trebuia să aterizeze într-o zonă de 20x25 km2, care a fost redusă ulterior la 20x7 km2. Ţinta roverului este Mount Sharp, înalt de 5,5 km, scopul cercetării fiind căutarea unor forme de viaţă, mai vechi chiar şi de 4,5 miliarde de ani. De curând, pe una dintre imaginile planetei vecine, cercetătorii NASA au descoperit pe pantele vulcanului Pavonis Mons un fel de pasaj, o grotă parţial luminată, cu o adâncime de circa 20 m şi o deschidere de 35 m. Este foarte posibil ca în această peşteră, izolată de exterior, să existe anumite forme de viaţă. Durata misiunii este de 668 de soli marţieni, echivalentul a 686 de zile pământene, dar nu este exclus ca ea să fie prelungită.
De fapt, ce vrem noi, locuitorii Terrei, prin aceste eforturi extrem de costisitoare? Nu ar fi mai bine să cheltuim aceşti bani în folosul oamenilor care au mare nevoie de ajutor? Deşi pare greu de crezut, dincolo de curiozitatea noastră cu privire la existenţa altor creaturi în Univers, avem şi o altă problemă arzătoare, care, pe măsură ce trece fiecare secundă, devine tot mai critică. La ora când scriu acest documentar, 14 august 2012, ora 19,16 minute şi 8 secunde, populaţia globului este de 6.862.599.677 de suflete. De la începutul anului s-au născut 42.018.810 oameni şi au murit 18.231.282. La fiecare cinci zile ne înmulţim cu un milion, iar peste 25 de ani numărul locuitorilor planetei va depăşi 11 miliarde. „Specia umană nu are nicio şansă de supravieţuire, exceptând colonizarea spaţiului. Viaţa, aşa cum o ştim astăzi, se află într-un permanent pericol de dispariţie, fie din cauza unei încălziri globale majore, fie a unui conflict nuclear, a unui virus modificat genetic sau a multor alte pericole. Nu cred că omenirea va rezista următorilor 1.000 de ani, decât dacă se va muta pe o altă planetă” - este afirmaţia şocantă a celui mai mare savant din lume, celebrul fizician englez Stephen William Hawking, de la Universitatea Cambridge.
Dacă aşa stau lucrurile, înseamnă că roverul Curiosity este unul dintre pionierii care pregătesc instalarea omului pe Marte? Ideea poate părea mai mult decât îndrăzneaţă, dar să nu uităm că şi Columbiad, tunul din povestirea „De la Pământ la Lună”, scrisă de Jules Verne în 1865, dar şi călătoria spre Selena, păreau o utopie. Totuşi, o firmă olandeză, Mars One, condusă de inginerul Bas Lanstdall, pregăteşte deja instalarea primilor astronauţi pe Marte. Planul ce ar trebui urmat pentru terraformarea lui Marte, adică transformarea sa într-o planetă locuibilă, are câteva etape distincte. Eliberarea în atmosfera marţiană a unor gaze de seră, care ar capta căldura solară, ar topi calotele de gheaţă ale planetei, ar elibera apa de la poli, dar şi din sol şi ar creşte cantitatea de dioxid de carbon, ceea ce ar conduce la încălzirea planetei. Să nu uităm că, noaptea, temperatura pe Marte poate ajunge la -145oC. Plantarea masivă a unor arbori, adaptabili la această compoziţie de gaze, ar fi următoarea etapă. Aceştia s-ar hrăni cu dioxidul de carbon şi ar elibera oxigenul necesar vieţii oamenilor şi animalelor. În 2013, NASA va lansa o nouă misiune pe planeta Marte, ruşii şi ESA vor face acelaşi lucru în 2016, dar şi unii, şi ceilalţi vor ca între anii 2035 şi 2037 pe Marte să fie instalaţi deja primii colonişti pământeni, a căror pregătire a început încă din anul 2000. Acest lucru nu se va întâmpla însă „mâine”, deoarece azi suntem preocupaţi de crearea primei baze umane permanente pe Lună şi cu instalarea locuitorilor acolo, cel mai probabil prin 2020. Mai avem de subliniat doar faptul că, dacă „lunauţii” mai au şansa de a reveni pe planeta-mamă, cei de pe Marte nu vor mai ajunge niciodată pe Pământ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Multumesc ca esti alaturi de mine.