Cat de mult te iubesti cu adevarat?

       Te-ai gandit vreodata ca nu te iubesti destul? Sau esti dintre cei care considera ca a-si acorda afectiune este un act imoral, nespiritual, iar singura datorie a cautatorului de adevar este sa-i iubeasca pe ceilalti si sa se neglijeze mereu pe el insusi? Ei bine, daca gandesti asa, s-ar putea sa te inseli.

Exista autori, precum Lise Bourbeau – fondatoarea celei mai renumite scoli de dezvoltare personala din Quebec, a carei filosofie de viata este cunoscuta azi in 22 de tari si tradusa in 9 limbi – care afirma ca bolile sunt semnalul de alarma pe care corpul nostru il trage pentru a ne avertiza ca nu ne iubim suficient. Cu alte cuvinte, aglomeratia din policlinici si spitale poate fi considerata un barometru al iubirii pentru oamenii din societatea actuala. Multi dintre noi visam la sufletul pereche, la relatia care, printr-o dragoste totala si neconditionata, va umple golul dinlauntrul nostru si ne va vindeca toate ranile sufletesti! Si, totusi, nesocotim intreaga viata pe cineva care este foarte aproape si tanjeste mereu dupa iubirea noastra: ne ignoram pe noi insine!

Dobandirea unei juste iubiri de sine este un lucru esential pe calea spirituala, si nu tocmai usor de dobandit! In aceasta lume, Dumnezeu ni se reveleaza sub forma exteriorului (lumea obiectiva in care traim) si a interiorului (propriul nostru univers launtric). Pentru majoritatea oamenilor, insa, ambele ipostaze raman destul de criptice. Lumea exterioara ne insala deseori asteptarile, pare a fi amenintatoare, sau de neinteles. Pe de alta parte, universul interior risca sa ne para banal sau insuficient de elevat. Dezamagiti deopotriva de interior si de exterior, ne refugiem uneori intr-o fantasmagorica transcendenta care, speram noi, sa fie mai prietenoasa. Si, totusi, pentru fiecare dintre noi, Dumnezeu este cel mai accesibil aici si acum, chiar in noi insine, cei care suntem in aceasta clipa! A nega sau a ignora prezenta lui in noi este o blasfemie pe care o comitem zilnic cu nepasare. De fapt, raportarea la interior si la exterior sunt interdependente. Nu putem avea un comportament just fata de exterior, atat timp cat mentinem o atitudine distorsionata fata de noi insine! Iubirea pe care ne-o refuzam noua, le-o refuzam in acelasi timp si celorlalti! Ranile pe care ni le provocam printr-o atitudine lipsita de iubire fata de noi insine se vor reflecta si in relatiile cu exteriorul. A refuza sa te iubesti inseamna a nega (fie si inconstient) ca toate fiintele merita iubirea ta – inclusiv tu.
Foarte multe din ranile noastre sufletesti ni le provocam noi insine, prin felul nepotrivit in care ne privim. In momentul in care incepem sa ne acceptam si sa ne iubim asa cum suntem, dispar brusc o mare parte din agresiunile care ne obisnuisem sa credem ca vin din afara. Pentru simplul motiv ca violenta exterioara are nevoie de mintea noastra agresiva pentru a ajunge in interior, altfel singurul ecou pe care ni-l trezeste este compasiunea. Dimpotriva, o minte agresiva la adresa propriei fiinte ne poate rani fara oprelisti, in numeroase moduri:ganduri de neputinta, descurajare, sentimente de inferioritate, stari de revolta, frici etc. Pe masura ce ni le permitem mai des, astfel de manifestari inferioare capata forta. Mentinute timp indelungat, ajung chiar sa ne puna in rezonanta permanenta cu anumite planuri demoniace care fac in cele din urma ca aceste idei sa fie intretinute in mod spontan. Astfel, agresiunea noastra fata de noi insine creeaza bresa prin care Universul ne raneste.
Justa masura in iubirea de sine este aproape la fel de greu de dobandit ca si viziunea Sinelui. Oscilam mereu intre mandrie si disperare. Cand universul nostru individual functioneaza cum ne place, luam asta drept un semn al valorii noastre personale si un motiv de mandrie. Cand nu ne mai ofera suficiente satisfactii, consideram ca nu meritam iubirea lui Dumnezeu si ne lasam cuprinsi de tristete. Astfel, val dupa val si abis dupa abis, ne petrecem intreaga viata fara a ne iubi vreodata cu adevarat. Dupa numeroase treceri de la o extrema la alta, pare sa se schiteze o cale de mijloc: autocompatimirea – care nici ea nu are de fapt nimic de-a face cu Iubirea de Sine, ci, dimpotriva, provoaca tot atat de multe rani ca si orgoliul sau neincrederea in sine!

Exista multe piedici in calea unei veritabile iubiri de sine. Blocajul cel mai superficial consta in ideea preconceputa ca “nu este necesar (sau moral) sa ma iubesc pe mine insumi”. Totusi, este doar un pretext pentru teama de a recunoaste ca nu suntem (deocamdata) capabili sa manifestam aceasta iubire! Fie ca e indreptata spre exterior, fie catre propria fiinta, dragostea este intotdeauna o proba de noblete interioara. Implica curaj, daruire, dilatare a constiintei! La nivel uman, cu exceptia fiintelor cu inalta viata spirituala, rareori iubirea se prezinta in forma sa pura. Nu este aur, ci nisip aurifer. De aceea, o relatie de iubire implica intotdeauna rabdarea de a alege fir cu fir ceea ce este pur de ceea ce este impur. Reusim sa-i convingem pe ceilalti ca ii iubim, dar este imposibil sa nu sesizam cat de multe lacune are inca aceasta iubire. Asa incat, in ceea ce ne priveste pe noi insine, nu ne mai straduim sa ne amagim ca ne iubim, ci preferam sa argumentam ca nici nu este necesar sa o facem.
Atunci cand cautam sa dezvoltam o justa iubire de sine, ne plasam cu luciditate intr-un domeniu pe care altfel riscam sa-l parcurgem de fiecare data in stare de betie. De cele mai multe ori traim iubirea relationala, colorata sau invadata de numeroase alte sentimente, unele chiar fara legatura cu ea. Totusi, in aspectul sau ultim, iubirea nu este (doar) un sentiment. A explora iubirea de sine inseamna, printre altele, a patrunde in acel domeniu misterios in care iubirea exista, dar este lipsita de sentimentalisme. Aceasta este o lectie fundamentala in lipsa careia nu ne putem maturiza cu adevarat din punct de vedere afectiv. Practic, prima poveste de dragoste adevarata este cel mai usor sa o ai cu tine insuti, pentru ca pornesti din punctul in care ajungi cu celalalt abia dupa o relatie de cativa ani, cand reusesti sa spulberi multe din iluziile perfectiunii de la inceput. Si, cu toate ca probabil ti-ai spulberat de mult iluzia propriei perfectiuni, de tine nu te poti desparti! Va trebui sa mergi impreuna cu tine pana la capat.

Dincolo de orice sentimentalisme, iubirea este o cautare sincera si continua a binelui, a armoniei, a frumusetii – pentru tine si pentru cei pe care ii iubesti! Daca aceasta cautare nu exista sau este sufocata de multe tensiuni, confuzii, aviditate, inseamna ca trebuie sa cerni cu mai multa atentie nisipul aurifer al universului tau interior. Iubirea inseamna rabdare, toleranta, transparenta... Este incantator sa inveti toate acestea in interactiunea cu ceilalti, dar daca relatiile pe care le-ai avut pana acum nu ti-au oferit o asemenea ocazie, nimic nu te impiedica sa incepi chiar acum, raportandu-te la tine insuti!
Primul pas ar fi sa-ti dai seama cat de mult te iubesti cu adevarat. Pentru asta ar trebui sa intelegi ca exista in tine un copil care are nevoie de rabdare, de toleranta, de incurajare, de dragoste, de tandrete… I le acorzi? Ti se intampla sa-i spui povesti cu balauri despre tot felul de lucruri pe care le va pierde in curand, despre cat de ghinionist este, sau ce putine sanse are sa reuseasca? Se numeste pesimism, si copilul din tine este trist si deprimat mult timp dupa ce aude asa ceva!
Uneori ii explici in amanunt nenumaratele reusite ale altora care lui “nu ii vor fi niciodata accesibile”? Acest comportament inseamna invidie si gelozie, si pe el il face sa-si piarda increderea in sine!

Il starnesti, promitandu-i mereu noi si noi placeri – pe care e clar ca nu i le poti oferi la nesfarsit? Ii trezesti astfel pofta nemasurata care il face avid si vesnic nemultumit? Ii explici uneori ca ceilalti sunt vinovati de esecurile lui si ca ar trebui sa le dea o lectie? In felul acesta il inveti ura, iar violenta care o insoteste il umple de rani adanci. In plus, ca sa mai imbunezi un pic situatia, ii spui ca nu conteaza cate indura, ca tot el este centrul Universului? Orgoliul pe care i-l trezesti astfel, in mod paradoxal, ii alimenteaza complexele de inferioritate! …
Toate aceste obiceiuri nefaste ii ranesc mult mai putin pe cei din jur decat pe cei care le practica. Daca ti se mai petrece uneori sa te comporti astfel cu tine insuti inseamna ca inca nu te iubesti suficient! …

Copilul din tine are nevoie de dragostea ta! Tot restul – iubirea si aprecierea celorlalti, satisfactiile de tot felul, diferite idei si teorii metafizice – nu-l vor linisti decat pentru scurt timp. Periodic el va deschide ochii, va intelege ca nu a primit ce-i trebuie si va reincepe sa planga. Cum anume? Cuvintele aspre adresate celorlalti, reprosurile, ironia, violenta – fizica sau verbala – neindurarea, raceala sufleteasca, tristetea, neimplinirea, nerabdarea, imprastierea – toate acestea sunt semne care ii anunta pe ceilalti ca in tine exista un copil care plange.
O relatie de iubire intre doua fiinte care nu stiu aproape deloc sa se iubeasca pe ele insele este ca o punte ingusta peste un abis. Fiecare dintre ei spera ca celalalt va reusi miracolul sa umple golul – sa-i ofere atat de mult incat sa-l scuteasca de necesitatea de a se descoperi si iubi pe sine! Evident, este doar o himera! …

Atunci cand nu ma iubesc pe mine insumi, voi avea mereu nevoie de tot mai multe dovezi de iubire de la celalalt. Daca nu mi le ofera, ma voi considera indreptatit sa ma supar. Daca mi le ofera din plin, dar eu nu simt ca merit cu adevarat atat de mult, voi gandi ca pur si simplu se insala, ca totusi este o persoana naiva, iar dragostea sa va incepe sa ma sufoce. De fapt, nu voi reusi niciodata sa primesc de la ceilalti mai mult decat sunt capabil sa-mi ofer eu mie. Dimpotriva, atunci cand aducem in relatiile noastre starea de implinire pe care o trezeste veritabila iubire de sine, interactiunea se stabileste pe un cu totul alt nivel. Nu mai este vorba de acea foame de iubire care face din interactiunea cu celalalt o necesitate stringenta, dureroasa, ci de revarsarea unui preaplin. In felul acesta “a darui” si “a primi” dobandesc o alta semnificatie.Atunci cand il eliberez pe celalalt de “obligatia” de a vindeca ranile pe care mi le provoc singur, prin faptul ca nu ma iubesc, ii las timp pentru a savura iubirea!

Pentru a invata sa ne iubim pe noi insine, avem nevoie sa intelegem cum se raporteaza ceilalti la noi pentru a ne iubi. Problema este ca, inca de mici, am fost invatati despre iubire numai ceea ce au reusit sa ne transmita cei apropiati – cei care aveau ei insisi propriile limitari si rani sufletesti. Pentru a depasi aceste tipare, este bine sa invatam sa ne iubim asa cum ne iubeste o fiinta foarte elevata, spre exemplu ingerul nostru pazitor.

Iata o modalitate practica: timp de o saptamana, in fiecare dimineata, il invocam mental si afectiv timp de 7 minute pe ingerul nostru pazitor si il rugam sa ne invete pe parcursul acelei zile sa ne iubim asa cum ne iubeste el. In orele care urmeaza, suntem cat mai atenti la toate manifestarile noastre, asa cum facem cand cineva spune uneori ca ne iubeste, dar actiunile sale nu dovedesc asta si cautam sa intelegem care ii sunt sentimentele reale. E necesara o observare lucida si relaxata, nu pentru a vana greseli, ci pentru a patrunde in profunzime mecanismele prin care propria minte ne face sa fim lipsiti de iubire. De fiecare data cand observam ganduri sau actiuni de natura sa ne raneasca, ii marturisim cu sinceritate ingerului nostru ca nu stim inca sa ne iubim pe noi insine si reinnoim rugamintea sa ne invete el. Vom face acelasi lucru si cand vom observa ca am intrat din greseala in situatii complicate in care ceilalti par sa ne raneasca. Fara a mai cauta sa dam vina pe ei, ne vom asuma pur si simplu faptul ca situatia respectiva se datoreaza lipsei de iubire pentru noi insine si il vom ruga cat mai des pe ingerul pazitor sa fim invatati cum sa ne iubim cu adevarat.

Unul din locurile comune ale gandirii umane este ca nu meritam iubire atunci cand gresim. De aceea, cand ne simtim vinovati, ne refuzam cu si mai multa indarjire dragostea si astfel gresim mai mult, invartindu-ne iar si iar in acelasi cerc. Totusi, din punct de vedere divin, lucrurile stau altfel: tocmai cel care greseste (fiul risipitor) are nevoie de mai multa iubire pentru a se putea redresa. De aceea, in momentele de mare incercare, cand credem ca am gresit si asteptam sa fim pedepsiti sau ne pedepsim singuri, este necesar sa-i cerem ajutorul ingerului nostru pazitor.

Il putem invoca astfel: “Iubit inger pazitor, te rog ajuta-ma sa ma iubesc exact asa cum sunt acum: trist, speriat si confuz, pentru ca stiu ca tu ma iubesti chiar si asa si vrei sa invat si eu sa acord acest gen de iubire neconditionata mie si celorlalti!”.
Acesta este un mod matur de a iubi, singurul care ne poate duce dincolo de aparente. Daca nu suntem capabili sa ni-l acordam noua insine, este putin probabil ca vom reusi cu ceilalti.
Mai ales la inceputul acestei practici, este posibil sa fim uimiti cat de des ne purtam fara intelegere si iubire pentru noi insine. Dar daca perseveram, vom observa curand ca este tot mai usor sa sesizam din timp aceasta tendinta si apoi chiar sa o suspendam inainte de a declansa multe dintre obiceiurile mentale negative.

Treptat, se instaleaza o stare de siguranta, implinire si transparenta. In finalul acelei saptamani vom realiza o sinteza in care vom cauta sa sesizam cat mai clar diferentele care au aparut in modul de raportare la noi insine. Este posibil ca pe parcursul acestei practici sau in zilele imediat urmatoare sa se produca transformari binefacatoare si neasteptate in modul de interactiune cu ceilalti, cu persoanele foarte apropiate, dar si cu cei pe care ii intalnim in trecere. Practicata la unison in cuplu, aceasta tehnica este de natura sa armonizeze si sa aprofundeze foarte mult relatia, ajutandu-i pe cei doi sa descopere o cu totul alta perspectiva asupra iubirii.

Iubeste-te asa cum ingerul tau pazitor te iubeste! El nu-ti raneste niciodata sufletul, pentru a-ti salva imaginea! El nu te indeamna sa fii descurajat – tocmai pentru ca iti cunoaste infinita comoara launtrica. Nu-ti sopteste niciodata ca esti neputincios, intrucat stie ca el – si multe legiuni de ingeri – sunt mereu gata sa vina in ajutorul celor care-l cer cu umilinta si credinta. Nu te ameninta ca nu te va mai iubi din cauza ca ai gresit; pentru el este evident ca, atat timp cat vei exista separat, vei continua sa gresesti. Si, de altfel, multe realizari minunate au fost obtinute “din greseala”! El nu te va privi tolerant cum perseverezi in greseala – aceasta risca sa devina o cale fara intoarcere. El nu te amageste niciodata ca meriti iubire pentru ca esti “mai presus decat altii”, caci stie cu siguranta ca in aceasta lume nici macar un graunte de nisip nu ar putea sa existe fara iubirea Tatalui.

A face pace cu tine insuti, intr-un mod plin de luciditate si dragoste, este primul pas catre veritabila cunoastere de sine care aduce simultan la suprafata culmile cele mai sublime ale personalitatii, dar si abisurile cele mai intunecate. Daca nu te iubesti cu adevarat, nu vei avea niciodata taria sa te privesti in fata, exact asa cum esti, OM – supus greselii, tentatiilor, caderilor, dar totodata capabil sa oglindesti in inima ta maretia Totului!

Paul Ferrini

Sursa :  www.terapie-prin-iubire.ro

Osho, vorbind de ziua lui…

Preaiubiții mei: vă iubesc. Iubirea este mesajul meu – lăsați să fie și mesajul vostru. Iubirea este culoarea și atmosfera mea. Pentru mine, iubirea este singura religie. Toate celelalte sunt doar prostii, toate celelalte sunt doar vise care agită mintea. Iubirea este singurul lucru palpabil din viață, toate celelalte sunt iluzii. Lăsați ca iubirea să crească în voi și Dumnezeu va crește de la sine. Dacă ratezi iubirea, Îl vei pierde pe Dumnezeu și toate celelalte.

Nu exista nici o cale spre Dumnezeu, fără iubire. Dumnezeu poate fi uitat – dacă iubirea este reamintită, Dumnezeu se va întâmpla ca o consecință. Se întâmplă ca o consecință. Este parfumul iubirii și nimic altceva. De fapt nu există Dumnezeu, ci doar dumnezeire. Nu există nici o persoană ”Dumnezeu”, nicăieri. Renunță la toate atitudinile copilărești, nu mai căuta un tată. Starea de divin există, Dumnezeu nu. Când spun că starea de divin există, mă refer la faptul că orice există, este plin de Dumnezeu. Verdele copacilor, și roșul și auriul – totul este divin.
Acest țipăt de cioară și o pasăre în zbor și chicotitul unui copil și un câine lătrând – totul este divin. Nimic altceva nu există.

În momentul în care întrebi: ”Unde este Dumnezeu?”, ai pus o întrebare greșită. Pentru că Dumnezeu nu poate fi semnalat nicăieri. El nu este într-o direcție anume. El nu este un lucru anume. El nu este o ființă anume. Dumnezeu este universalitatea. Întreabă unde nu este Dumnezeu, atunci ai pus întrebarea corectă.
Dar pentru acea întrebarea corectă va trebui să pregătești solul inimii tale. La asta mă refer când vorbesc de iubire – a pregăti solul inimii tale. Dacă ești plin de iubire, lumea este plină de Dumnezeu – ele merg în paralel, ele fac parte dintr-o singură simfonie.
Dumnezeu este ecoul universului. Când ești îndrăgostit, ecoul este acolo. Când nu ești îndrăgostit, cum poate exista un ecou?  Doar tu ești cel care este reflectat din nou și din nou în milioane de moduri, tu ești cel care este aruncat înapoi în tine însuți iar și iar. Dacă ești în iubire, Dumnezeu este. Dacă nu ești în iubire, atunci ce poți să mai spui despre Dumnezeu? – nici măcar tu nu ești.
Mă gândeam ce să vă ofer astăzi? Pentru că aceasta este ziua mea de naștere, m-am întrupat în acest corp în această zi. Aceasta este ziua în care am văzut pentru prima oară verdele copacilor și albastrul cerului. Aceasta a fost ziua în care, pentru prima oară, am deschis ochii și L-am văzut pe Dumnezeu peste tot. Bineînțeles, cuvântul ”Dumnezeu” nu exista la acel moment, dar ce am văzut era Dumnezeu. Mă gândeam ce să vă ofer astăzi? Apoi mi-am amintit o vorbă a lui Buddha: SABBA DANAM DHAMMA DANANA JNATI – darul adevărului e mai presus de toate darurile. Și adevărul meu este iubirea.

Cuvântul ”adevăr” mi se pare puțin prea sec și asemnea deșertului. Nu mă simt foarte acordat cu cuvântul ”adevăr” – pare prea logic, pare prea din cap. Îți dă sentimentul filozofiei, nu al religiei.
Îți dă senzația ca și cum ai tras o concluzie – că ai ajuns la o concluzie, că a existat un silogism (procedeu logic, n.tr.) în spatele lui, argumentare și logică și raționalizare. Nu, ”adevăr” nu este cuvântul meu, ”iubire” este cuvântul meu. Iubirea este a inimii. Adevărul este parțial, doar capul tău este implicat. În iubire ești implicat ca totalitate – corpul tău, mintea ta, sufletul tău, toate sunt implicate.

Iubirea te face o unitate – și nu o uniune, ține minte, ci o unitate. Pentru că într-o uniune cei care se unesc rămân separați. Într-o unitate ei se dizolvă, devin una, se topesc unul în altul. Și acela îl numesc momentul adevărului, când iubirea ți-a dat unitate. Mai întâi, iubirea ți-a dat unitate în miezul tău cel mai intim. Atunci nu mai ești un corp, nu mai ești o minte, nu mai ești un suflet. Ești pur și simplu unul – nenumit, nedefinit, neclasificat. Nu mai ești determinat, definit, nu mai ești comprehensibil.
Un mister, o bucurie, o surpriză, o jubilare, o mare celebrare.

Mai întâi, iubirea îți dă o unitate interioară. Și când unitatea interioară a avut loc, al doilea lucru se întâmplă de la sine – nu trebuie să faci nimic în legătură cu asta. Apoi începi să intri în unitate cu tot ceea ce te înconjoară. Apoi picătura dispare în ocean și oceanul dispare în picătură. Acel moment, acel moment de orgasm între tine și întreg, este momentul în care devii un Buddha. Acel moment este momentul în care starea de Buddha îți este împărtășită. Sau, mai bine spus, îți este dezvăluită – ai fost mereu asta, fără să fii conștient.

Cuvântul meu este iubire. Așa că spun: preaiubiții mei, vă iubesc, și aș vrea să umpleți întreaga lume cu iubire. Lăsați ca asta să fie religia voastră. Nu creștinismul, nu hinduismul, nu islamismul, nu jainismul, nu budismul, ci iubirea. Iubirea, fără nici un fel de adjectiv lângă ea. Nu iubirea creștină – pentru că, cum poate iubirea să fie creștină? E atât de stupid. Cum poate iubirea să fie hindusă? E ridicol. Iubirea este pur și simplu iubire. În iubire poți să fii un Christos. În iubire poți să fii un Buddha – dar nu există o iubire budistă și nu există o iubire creștină.
În iubire dispari, mintea ta dispare. În iubire ajungi la o relaxare totală. Aceasta este învățătura mea pentru voi, eu vă învăț iubirea. Și nu există nimic mai presus de iubire.
Apoi m-am gândit că ar trebui să vă ofer ceva frumos în această zi. Și mi-am amintit de ”Cântecul Meditației” al lui Hakuin. Este un cântec foarte mic, dar un mare dar. Hakuin este unul dintre cei mai mari maeștri Zen. El conține totul: toate Bibliile și toate Coranele și toate Vedele. Un mic cântec de câteva rânduri, dar este ca o sămânță – foarte mică, dar dacă îi permiți să penetreze inima ta, poate deveni un mare copac.

Poate deveni un copac Boddhi – va avea frunziș din belșug și multă umbră și mii de oameni vor putea să stea și să se odihnească sub el. Va avea ramuri mari și multe păsări pot veni să-și facă ciub în el.
Vedeți: eu am devenit un copac. Voi sunteți oamenii care au venit să-și facă ciuburile în copacul meu. Și voi puteți deveni astfel. Toți ar trebui să devină astfel – pentru că până nu devii asta, vei continua să îți ratezi împlinirea. Până când nu devii un mare copac care a ajuns să aibe coroana sa de ramuri, flori și fructe – care este împlinit – vei rămâne în nemulțumire. Neliniștea va continua să-ți roadă inima, nefericirea va zăbovi în jurul tău. Fericirea va fi doar un cuvânt, fără să însemne nimic. Dumnezeu nu va fi decât gibberish (cuvint fără sens, n.tr.)
Când ai împlinire, atunci există grație și atunci există Dumnezeu. În împlnirea ta ajungi să realizezi binecuvântarea existenței.

Acesta este un cântec al meditației. Hakuin l-a intitulat ”cântec” – da, este un cântec. Dacă meditația este fără cântec, e ca și moartă – nu pulsează, nu respiră. Este un cântec și un dans:  cântă-l și dansează-l. Nu te gândi la el – atunci vei rata mesajele și vei rata conținutul său. Vei  găsi acest cântec și înțelesul său numai atunci când cânți și dansezi. Când muzica vieții a pus stăpânire pe tine, te-a posedat.

Cântecul lui Hakuin este atât de mic și totuși atât de vast, este de necrezut. Cum poate un om condensa atât de mult adevăr și atât de multă iubire și atât de multă viziune în atât de puține cuvinte? Dar Hakuin a fost un om al cuvintelor puține, un om al tăcerii. Ani de zile el nu a vorbit deloc, și apoi spunea câte un cuvânt sau două.
Odată, împăratul Japoniei l-a invitat să rostească o predică în palatul său. Și regina și regele și primul ministru și miniștrii și oficialii și generalii, toți se adunaseră cu mare respect să asculte. Hakuin a venit, a stat acolo pentru un moment, s-a uitat în jur, și a părăsit sala. Regele era nedumerit. L-a întrebat pe primul ministru: ”Care e problema cu acest om? Noi venisem să ascultăm.”
Bătrânul prim ministru a spus: ”Aceasta este cea mai măreață predică pe care am auzit-o vreodată. El a spus-o! I-ai cerut să vină să te învețe despre tăcere. El te-a învățat asta! A stat acolo în tăcere, a FOST tăcere. Ce vrei mai mult? Ce altceva mai ceri? El a fost tăcere pură, stând acolo pentru acele câteva secunde. El a fost tăcere completă. A fost tăcere, vibrantă, pulsândă. Dar tu căutai să auzi niște cuvinte.”

Dar despre tăcere nimic nu se poate spune. Și tot ceea ce este spus despre tăcere va fi greșit. Cum aș putea să spun ceva despre tăcere? A spune ceva va însemna s-o falsifici. De aceea Lao Tzu spune că ”Nimic nu se poate spune despre Tao” – iar dacă se spune ceva, în chiar faptul de a spune, a devenit neadevărat. Tao este tăcut. Dar acea tăcere nu este tăcerea unui cimitir. Este tăcerea unei grădini în care copacii sunt vii, respiră, și totuși acolo este tăcere totală. Nu este o tăcere moartă, este o tăcere vie. De aceea el l-a numit ”Cântecul meditației”.
Buddha spune: abordarea mea față de realitate nu este aceea a credinței ci a vederii. Religia sa a fost calificată drept ‘IHI PASSIKA: Vino și vezi’. Nu ca ”Vino și crezi.” Buddha spune ”Vino și vezi: ‘IHI PASSIKA’. Este aici, prezentă – vino doar să vezi. El nu îți cere să crezi. Este singurul mare învățător din lume care a renunțat la credință – iar renunțând la credință el a transformat religia dintr-o poziție joasă, copilărească, în ceva foarte matur. Odată cu Buddha religia a devenit tânără.
Altfel, era copilărească. Era un fel de credință – credința este superstiție, credința vine din frică. Și credința este oarbă. Buddha a dat ochi religiei. El spune: Privește, și nu este nevoie să crezi.
Și când ai văzut atunci nu va mai fi o credință, vei ști.

În acest cântec al lui Hakuin vei vedea calea vederii – cum să-ți deschizi ochii. Pentru că adevărul este mereu acolo, a fost întotdeauna acolo. Nu înseamnă că adevărul trebuie să fie produs. Buddha spune: YATHA BHUTAM – Este! Este deja acolo, te înfruntă! Este în est, este în vest, este în nord, este în sud. Te înconjoară – este în afară și este înăuntru. Dar va trebui să îl vezi: IHI PASSIKA. Ochii tăi sunt închiși, ai uitat cum să-i deschizi. Meditația nu este altceva decât arta de a-ți deschide ochii. Arta de arunca praful care s-a adunat pe oglinda conștiinței tale. Este natural, praful se adună. Omul a călătorit și a călătorit timp de mii de vieți – praful se adună. Suntem cu toții călători, mult praf s-a adunat – atât de mult încât oglinda a dispărut complet. Nu mai este decât praf peste praf, straturi și straturi de praf, și nu poți vedea oglinda. Dar oglinda încă este acolo – ea nu poate fi pierdută, pentru că este însăși natura ta. Dacă poate fi pierdută atunci nu va fi natura ta. Nu înseamnă că ai o oglindă: tu EȘTI oglinda. Călătorul este oglinda – el nu o poate pierde, el poate doar uita de ea.  Cel mult, stare de uitare.

Tu nu ți-ai pierdut starea de Buddha. Starea de Buddha înseamnă oglinda curată de praf. Oglinda din nou proaspătă, din nou reflectând, funcționând din nou – asta înseamnă starea de Buddha. Starea de Buddha înseamnă o conștiință care a devenit trezită. Somnul nu mai este acolo iar visele nu mai există și dorințele au dispărut. Praful se adună, este natural. Dar tu te agăți de praf – dorința ta funcționează ca un lipici.

Și ce este dorința ta? Acest lucru trebuie înțeles. Dacă ți-ai înțeles dorința, ai înțeles totul. Pentru că în înțelegerea dorinței, dorința încetează. Iar când dorința încetează, brusc ai un sentiment cu totul nou al ființei tale; nu mai ești cel vechi. Ce este dorința?
Ce cauți tu? Ce vrei afli?

Fericire. Extaz. Bucurie. Asta cauți. Și ai căutat timp de milenii, și nu le-ai găsit încă. E timpul, e timpul POTRIVIT, să te gândești din nou, să meditezi din nou. Ai căutat cu atâta străduință, ai încercat din răsputeri – poate că ratezi doar pentru că încerci? Poate că încercarea este cea care te ține departe de fericire? Hai să ne gândim la asta, să contemplăm acest lucru.Acordă o pauză căutării tale, recapitulează.
Ai căutat timp de multe vieți. Nu îți amintești alte vieți, nu este nevoie – dar în această viață ai căutat, e suficient. Și nu ai găsit-o. Și nimeni nu a găsit-o vreodată căutând-o. Ceva este greșit în însăși faptul de a căuta. În căutare, natural că uiți de tine; începi să cauți peste tot, peste tot în altă parte. Te uiți spre nord și spre est și spre vest și spre sud, și pe cer și sub mari, și continui să cauți peste tot.
Și căutarea devine din ce în ce mai disperată, căci cu cât cauți mai mult și mai mult și nu găsești, mari neliniști apar – ”Voi reuși de data asta, sau voi rata din nou?” Tot mai multă și mai multă disperare, tot mai multă și mai multă nefericire, tot mai multă și mai multă nebunie. O iei razna. Și fericirea rămâne la fel de îndepărtată ca întotdeauna – de fapt, se îndepărtează tot mai mult de tine. Cu cât o cauți mai mult, cu atât e mai mică posibilitatea de a o găsi. Pentru că ea este în interiorul tău.
Fericirea este funcția conștiinței tale, atunci când aceasta este trează. Nefericirea este funcția conștiinței tale atunci când este adormită. Inconștiența este oglinda ta împovărată de mult praf și bagaj și trecut. Fericirea este când povara a fost aruncată și oglinda a fost găsită din nou. Și din nou oglinda ta poate reflecta copacii și soarele și nisipul și marea și stelele. Când ai devenit din nou inocent, când din nou ai devenit din nou inocent, când din nou ai ochii unui copil – în acea claritate ești fericit.

Sursa: Osho, This Very Body the Buddha- Ch.1 (rostit pe 11.12.1977)
Copyright© Osho International Foundation
Copyright, pentru versiunea în limba română: Osho Joy Meditation Center
Traducere și adaptare din limba engleză: Marius Lazăr
Atenţie: dacă doriţi să republicaţi (parțial sau integral) acest articol, vă rugăm să adăugaţi la finalul articolului:
”Articol preluat de aici: http://oshojoy.ro/osho-vorbind-de-ziua-lui/”

I-a spus soției că vrea să divorțeze. Ce a urmat depășește orice imaginație

Site-ul viralnova.com a publicat un text despre care se spune că ar fi fost postat pe blogul unui bărbat din SUA. Chiar dacă unii se îndoiesc de veridicitea sa, textul a devenit viral pe internet și a emoționat milioane de oameni. Cu siguranță nu vei regreta că l-ai citit:
“Când mâncam la cină alături de soția mea în seara aceea, am luat-o de mână și i-am spus că trebuie să o anunț ceva. M-a ascultat în tăcere, continuând să mânânce.
Am descoperit cu stupoare că nu puteam nici măcar să deschid gura, însă am făcut un imens efort, pentru că trebuia să-i spun cea aveam în minte. Îmi doream un divorț, așa că i-am spus asta în mod direct, pe un ton calm. N-a părut să fie deranjată de cuvintele mele, însă m-a întrebat care era motivul.
Am evitat să dau un răspuns, iar asta a mâniat-o. A aruncat tacâmurile cu care mânca și mi-a strigat că nu sunt bărbat. În noaptea aceeea, n-am vorbit unul cu celălalt. A plâns. Știu că voia să afle ce se întâmplase cu căsnicia noastră, însă nu i-am putut da un răspuns satisfăcător. Mă îndrăgostisem de o altă femeie, Jane, iar pe soția mea nu o mai iubeam. Mi-era doar milă de ea.
Cu un adânc sentiment de vinovăție, am redactat o înțelegere de divorț prin care i-am lăsat casa, mașina noastră și 30% din compania mea. S-a uitat pentru o secundă la document, după care l-a rupt în bucăți. Femeia alături de care îmi petrecusem zece ani din viață devenise o străină. Mi-a părut rău pentru timpul pe care îl pierduse și pentru energia pe care o investise, însă nu puteam să dau înapoi, pentru că o iubeam pe Jane. În cele din urmă, a plâns în hohote în fața mea, fapt la care mă așteptasem încă de la început. Pentru mine, criza ei de plâns a fost ca o eliberare. Decizia de a divorța, care mă obsedase timp de câteva săptămâni, a căpătat dintr-o dată un contur mult mai pronunțat.
Ziua următoare, m-am întors acasă foarte târziu și am găsit-o scriind ceva la birou. N-am mâncat cina și m-am dus direct la culcare, pentru că eram obosit după o zi întreagă petrecută cu Jane. Când m-am trezit, ea era tot la birou, scriind.
Mi-a prezentat condițiile ei pentru acordarea divorțului: nu voia nimic de la mine, însă mi-a cerut o lună de zile înainte să divorțăm. Pe parcursul acestei luni, trebuia să ducem o viață cât mai normală cu putință. Explicația ei era simplă. Fiul nostru avea un examen destul de important într-o lună și nu voia să-i ocupe mintea cu problemele legate de căsnicia noastră eșuată.
Condițiile mi-au convenit, însă mai voia un lucru. Mi-a cerut să-mi amintesc cum am trecut-o pragul în dormitorul nostru în ziua în care ne-am căsătorit. Mi-a cerut ca pe parcursul întregii luni să o duc în brațe din dormitor până la ușa de la intrarea locuinței. Am crezut că înnebunise, însă am acceptat cerința ei ciudată deoarece am vrut ca ultimele noastre zile împreună să se scurgă într-un mod cât mai liniștit.
I-am spus și lui Jane despre condițiile impuse de soția mea. A râs în hohote și le-a catalogat drept absurde. “Orice trucuri ar aplica, va trebui să accepte acest divorț”, a spus cu dispreț.
Nu avusesem niciun contact fizic cu soția mea de când am anunțat-o de hotărârea mea de a divorța, așa că atunci când am purtat-o în brațe în prima zi ne-am comportat amândoi într-un mod stângaci. Băiatul nostru ne-a văzut și s-a amuzat și bucurat de gestul făcut de mine. Reacția lui mi-a cauzat un sentiment dureros. În timp ce o purtam în brațe, a închis ochii și mi-a spus să nu-i spun fiului de divorțul nostru iminent. Am lăsat-o din brațe în fața ușii. S-a dus să aștepte autobuzul, iar eu m-am dus singur cu mașina la muncă.
În cea de-a doua zi, ne-am comportat mult mai natural. S-a sprijinit pe pieptul meu, așa că am putut să-i miros parfumul. Mi-am dat seama că n-o mai privisem cu adevărat de foarte mult timp. Am realizat că nu mai era tânără. Pe fața ei se putea vedea riduri fine, iar părul ei încărunțea. Căsnicia noastră își pusese amprenta asupra ei. Pentru câteva clipe, m-am gândit la ceea ce îi făcusem.
În cea de-a patra zi, când am ridicat-o în brațe, am simțit un sentiment de apropiere între noi. Era femeia care îmi oferise zece ani din viața ei. În zilele a cincea și a șasea, sentimentul de intimitate a devenit tot mai pronunțat, însă nu i-am spus lui Jane. Pe măsură ce luna a trecut, mi-a fost tot mai ușor să o port în brațe. Poate că “antrenamentul” zilnic mă făcuse mai puternic.
Într-o dimineață, alegea din dulap ce rochie să poarte. A oftat, spunând că toate îi erau acum mari. Am realizat dintr-o dată că slăbise foarte mult. Acesta era motivul pentru care mi-era tot mai ușor să o duc în brațe. Dintr-o dată, am realizat câtă durere și amărăciune se adunase în inima ei și m-am cutremurat. În mod inconștient, am întins mâna și am atins-o pe cap.
În clipa aceea, fiul meu a intrat în dormitor și mi-a spus că era momentul să o port în brațe pe mama. Pentru el, acest gest devenise o parte importantă a vieții sale. Soția i-a făcut semn să se apropie de ea și l-a luat în brațe. Nu m-am uitat, pentru că mi-a fost teamă că aș putea să renunț la decizia luată pe ultima sută de metri. Apoi am luat-o din nou în brațe. Mi-a pus mâna pe după gât într-un mod tandru și natural. I-am ținut trupul strâns în brațe, ca în ziua nunții.
Era însă mult mai ușoară, iar asta m-a făcut să fiu trist. În ultima zi, am luat-o în brațe și n-am fost în stare să fac un singur pas. Fiul nostru plecase deja la școală. Am ținut-o strâns în brațe și i-am mărturisit că n-am realizat cum ajunsesem să ne îndepărtăm unul de celălalt. Am condus repede spre birou, temându-mă că orice secundă pierdută m-ar fi făcut să mă răzgândesc. Am urcat scările și, după ce Jane a deschis ușa, i-am spus că nu mai voiam să divorțez.
S-a uitat la mine uimită, după care m-a atins pe frunte. M-a întrebat dacă aveam febră. I-am spus că îmi dădusem seama că mariajul meu devenise plictisitor pentru că nu prețuiam detaliile din viața noastră, nu pentru că nu ne mai iubeam. Realizasem că dacă am purtat-o în brațe în ziua nunții trebuia să o păstrez alături de mine până ce moartea ne va despărți. Jane mi-a tras o palmă și mi-a trântit ușa în nas. M-am suit în mașină și, în drum spre casă, am cumpărat un buchet de flori pentru soția mea.
Am intrat în casă, am alergat pe scări la ea, însă am găsit-o fără suflare pe pat. Soția mea se luptase cu cancerul în ultimele luni, iar eu fusesem atât de prins cu Jane încât nici măcar nu observasem asta. Știa că urma să moară în curând și nu a vrut să mă pună într-o lumină negativă în fața fiului nostru. Cel puțin, în ochii lui, am fost un soț iubitor până în ultima clipă.
Micile detalii sunt cele care contează într-o relație. Nu vila, nu mașina sau conturile din bancă. Ele creează un mediu propice pentru fericire, însă n-o pot genera. Fiți prietenii partenerilor voștri și faceți gesturi mărunte, dar frumoase, care să vă mențină apropiați unul de celălalt. Să aveți căsnicii fericite!”
[Sursa: viralnova.com; sursa foto: stilldatingmyspouse.com] si http://fabuloase.ro/i-a-spus-sotiei-ca-vrea-sa-divorteze-ce-a-urmat-depaseste-orice-imaginatie/

Rugăciune pentru iubire

Acesta este cel mai mare secret al succesului, dintre acelea care se pot spune în cuvinte. Un braţ viguros poate sparge un scut şi chiar să ia viaţa cuiva, însă doar nevăzuta putere a iubirii poate deschide inimile oamenilor; şi, până nu voi stăpâni această artă, nu voi fi mai mult decât un iubitor de mărunţisuri. Voi face din iubire cea mai puternică armă şi nici unul dintre cei pe care îi voi provoca, nu se va putea apăra de forţa ei.
Argumentele i-ar putea contrazice; vorbele mele i-ar putea face bănuitori, chipul meu i-ar putea face să mă suspecteze, totuşi iubirea mea va topi toate inimile, ca un soare ale cărui raze desgheaţă pământul îngheţat.

Şi cum voi face asta? De acum înainte, voi privi toate lucrurile cu iubire şi mă voi naşte din nou. Voi iubi soarele, pentru că îmi încălzeşte corpul; voi iubi ploaia, pentru că îmi purifică spiritul; voi iubi lumina, pentru că îmi arată calea; voi iubi şi întunericul, pentru că îmi arată stelele.
Ii voi spune bun-venit fericirii, pentru că mă face mărinimos; şi voi îndura tristeţea, pentru că îmi deschide sufletul. Voi aprecia recompensele, dacă ele mi se cuvin; le voi spune bun-venit şi piedicilor, pentru că ele sunt cele care mă întăresc.
Îmi voi iubi duşmanii şi ei îmi vor deveni prieteni; îmi voi încuraja prietenii, iar ei îmi vor deveni fraţi; voi căuta întotdeauna motive să binecuvântez; niciodată nu îmi voi găsi scuze să bârfesc. Când voi fi tentat să critic, mă voi înfrâna; când voi merge la rugăciune, îmi voi înălţa vocea, din toate puterile.

Oare ceea ce spun păsările, vântul, marea şi întreaga natură nu este o rugăciune către Creator? Nu-i pot vorbi Creatorului, în acelaşi mod? De acum înainte, îmi voi aminti acest secret, iar el îmi va transforma viaţa.
Şi cum voi face? Ii voi iubi pe toţi oamenii, pentru că fiecare are calităţi care merită admirate, chiar dacă uneori ele sunt ascunse. Cu iubire voi sfărâma zidul de suspiciune şi ură, pe care l-au construit în jurul inimii lor şi, în loc, voi construi poduri, astfel ca iubirea mea să intre în sufletul lor.
Ii voi iubi pe cei cu voinţa puternică, pentru că ei mă pot inspira. Îi voi iubi pe cei care eşuează, pentru că ei mă pot învăţa. Voi iubi regii, pentru măreţia lor, îi voi iubi pe cei umili, pentru că sunt divini. Îi voi iubi pe cei bogaţi, pentru singurătatea lor; îi voi iubi şi pe cei săraci, pentru simplitatea lor. Îi voi iubi pe cei tineri, pentru încrederea pe care o au; îi voi iubi pe cei bătrâni, pentru înţelepciunea pe care o dăruiesc. Îi voi iubi pe cei frumosi, pentru armonia lor. Îi voi iubi pe cei urâţi, pentru sufletul lor însetat de pace.

Dar cum voi întâmpina reacţiile celorlalţi? Cu iubire. Tot aşa cum iubirea este arma care deschide sufletele oamenilor, ea este şi scutul care respinge săgeţile urii şi suliţele furiei. Răutatea şi descurajarea se vor izbi de noul meu scut şi vor deveni mai blânde decât ploaia de primăvară. Scutul mă va proteja de mijlocul lumii şi mă va sprijini, când voi fi singur.
Şi cum ii voi întâmpina pe cei care mă vor înfrunta? Într-un singur fel: în linişte, rostind în sinea mea “Te iubesc”. Astfel că, spuse în linişte, aceste cuvinte vor străluci în ochii mei, sprâncenele se vor descreţi, zâmbetul îmi va reveni pe buze şi vocea mea va deveni mai profundă; iar inima lor se va deschide. Şi cine va fi acela care nu va primi ceea ce ofer eu când inima lui îmi va simţi dragostea?
Şi mă voi iubi pe mine însumi – Sinele meu. Atunci voi veghea orice intră în mintea şi sufletul meu.
Nu-i voi îngădui minţii mele să fie atrasă în slăbiciune sau în deznădejde – ci, mai degrabă, o voi înălţa către cunoaştere şi înţelepciune. Nu-i voi permite inimii mele să devină mică şi amară, ci o voi deschide tuturor, iar ea va creşte şi va cuprinde tot Pământul.

De acum înainte, voi iubi întrega creaţie.
Din această clipă, voi arunca din mine orice ură, pentru că nu am timp de ură, ci doar de iubire. Iubirea intensă cheamă iubire.
Nu este atăt de important să fii iubit, cât să iubeşti – cu toată iubirea şi cu toată fiinţa ta.
Astăzi încep o viaţă nouă! Fiindcă fiecare zi e o nouă viaţă pentru mine. Şi îmi făgăduiesc cu sfinţenie,că nimic nu va întârzia creşterea noii mele vieţi.
Astăzi încep o nouă viaţă a iubirii. Voi merge cu fruntea sus, printre oameni. Şi ştiu că, atunci când vreau cu adevărat ceva, întregul Univers participă la realizarea visului meu.

Fragment din cartea “Cel mai vestit vanzator din lume” – Og Mandino, publicată de Editura Curtea Veche

Mai multe informatii la: http://filedelumina.ro/2013/03/01/rugaciune-pentru-iubire/#ixzz2MIZJDoKL

Despre iubire – Kahlil Gibran – Profetul

Kahlil Gibran, un reprezentant al spiritualitatii arabe moderne, vorbeste in poemul -eseu “Profetul” despre adevaruri eterne ca Binele, Frumosul, Armonia Universala. Un capitol aparte este dedicat Iubirii, ale carei simtiri de exceptie il fac pe scriitor sa traiasca adevarate revelatii privind relatia cu Divinitatea si sa nazuiasca in puterea acestui sentiment sublim de a innobila lumea. Este, probabil, unul din cele mai complexe si mai frumoase poeme care s-au scris vreodata pe acesta tema.

Vorbeste-ne despre Iubire

Atunci Almitra zise: “Vorbeste-ne despre Iubire.”
Iar el isi inalta capul privind multimea, si o tacere adanca pogorâ peste toti. Apoi, cu o voce mare, incepu:
” Cand iubirea va face semn, urmati-i indemnul,
Chiar daca drumurile-i sunt grele si prapastioase,
Si cand aripile-i va cuprind, supuneti-va ei,
Chiar daca sabia ascunsa-n penaju-i v-ar putea rani,
Iar cand va vorbeste dati-i crezare,
Chiar daca vocea-i ar putea sa va sfarme visurile,
asemenea vantului de miazanoapte care va pustieste gradinile.
Fiindca, precum iubirea va incununa, ea trebuie sa va si crucifice.
Precum va face sa cresteti, ea trebuie sa va si reteze uscaciunile.
Precum ea se ridica la inaltimea voastra, alintandu-va ramurile
cele mai fragile care freamata in lumina soarelui,
Tot la fel va razbate pana in adancul radacinilor voastre,
Zdruncinand inclestarea lor cu pamantul.
Asemeni snopilor de grau, ea va secera.
Va treiera pentru a va descoji.
Va vantura spre a va curata de pleava.
Va macina pana la inalbirea fainii.
Va framanta pana ajungeti foarte supusi,
Ca apoi sa va harazeasca focului sau,
si sa puteti deveni painea sfanta la ospatul divin.
Toate acestea vi le va da iubirea, pentru ca, astfel,
sa va puteti cunoaste tainele inimii, si astfel sa deveniti
o parte din inima Vietii.
Dar daca, stapaniti de teama, veti cauta doar tihna si placerea dragostei,
Atunci e mai bine sa va acoperiti goliciunea si sa iesiti din treierisul iubirii,
Spre a va intoarce in lumea fara de anotimpuri,
unde veti rade, dar nu cu intraga voastra bucurie
si unde veti plange, dar nu in toate lacrimile voastre.
Iubirea nu se daruie decat pe sine si nu ia decat de la sine.
Iubirea nu stapaneste si nu vrea sa fie stapanita;
Fiindca iubirii ii e de-ajuns iubirea.
Cand iubiti, nu trebuie sa spuneti “Creatorul este in inima mea”
ci mai degraba “eu sunt in inima Creatorului”.
Si sa nu credeti ca puteti croi singuri drumul iubirii,
fiindca iubirea, daca o meritati, va va arata drumul spre ea insasi.
Iubirea nu are alta dorinta decat aceea de a se implini.
Dar daca iubesti si trebuie sa ai dorinte, fie ca ele acestea sa fie:
Sa te topesti si sa devii izvor ce susurul in noapte-si canta;
Sa cunosti durerea pra marii duiosii;
Sa fii ranit de intelegerea iubirii
Sa sangerezi de bunavoie si bucurandu-te,
Sa te trezesti in zori cu inima inaripata
si sa inalti multumire pentru inca o zi de iubire;
Sa te odihnesti la ceasul amiezii si sa cugeti la extazul iubirii;
Sa te intorci impacat acasa la ora amurgului;
Si apoi, sa dormi inaltand in inima o ruga pentru cel iubit,
iar pe buze un cantec de lauda.

(Kahlil Gibran – Profetul)

 

 

PRIMA LECTIE A TIMPULUI DE LA DETINATORUL TIMPULUI

 

Transmis de Steve Rother - noiembrie 2012 SALUTARI DE ACASA !

TREZIND COPILUL DIN INTERIOR
Aceasta zi a creat o noua vibratie. Voi toti va aclimatizati intr-un nou mod, deoarece aveti oportunitati pe care nu le-ati avut inainte. Aceasta este o oportunitate pentru ca sa va schimbati perceptiile, energia si sa priviti lucrurile diferit. Voi toti pareti a fi vindecatori intr-un fel si majoritatea dintre voi i-ati ajutat pe altii sa mearga inapoi si sa gaseasca originea problemelor lor. Este foarte simplu, dragii nostri. Majoritatea experientelor voastre au avut loc mai intai in copilarie sau chiar in adolescenta si este foarte usor sa ranesti un psihic uman cand esti tanar, deoarece urmeaza sa te cunosti pe tine insuti. Multi dintre voi ati descoperit cai de a va intoarce la ceea ce a fost original intentionat pe durata acelor timpuri ale lipsei de directie.

De ce va indrumati gresit? De ce ar face cineva asa ceva? Cu siguranta nu a fost un lucru intentionat. Lipsa de directie se intampla adesea cu cunoastere. De exemplu, vedeti o usa deschisa si clanta arata imbietor.Deci, impingeti usa, pasiti inauntru si spuneti :" E bine pana acum. Voi merge mai departe". Ei bine, umanii se adapteaza. Pasiti intr-o situatie noua si mai departe spuneti:" Ooo, nu pare sa fie bine", va adaptati si in curand va ajustati la tot ce exista in jurul vostru. Voi spuneti :" O.k, am miscat asta aici si cealalta mai incolo, acum este confortabil".

Ceea ce nu realizati intotdeauna este ca uneori consumati o cantitate foarte mare de energie sa jucati acest joc, ceea ce il face dificil in privinta multor aspecte. Deci, ce ar trebui sa faceti pentru a va intoarce la perceptiile pe care le aveti atunci cand erati copii? Cum ar atrebui sa va reamintiti? Desigur, viata voastra s-a schimbat si voi ati evoluat foarte mult de atunci. Noi nu ne asteptam sa va intoarceti la cine erati ca si copil sau chiar sa pretindeti ca inca mai santeti. Acum aveti o oportunitate de a va reaminti care a fost perceptia voastra cand ati facut acel pas original, prima data cand ati deschis o noua usa si ati decis sa intrati. Dintr-odata va gasiti de-a lungul coridorului foarte interesati de calatoria voastra. Santeti de departe foarte interesati sa va inotarceti si sa mergeti inapoi si atunci va adaptati la tot.

"Oh, nu asta am asteptat , deci ma voi armoniza si adapta la aceasta situatie." Ei bine, va pricepeti foarte bine la acest lucru. Acum, ce ziceti de reamintirea drumului original si despre intentia originala? Aceasta este una din piesele cheie care va va ajuta pe toti sa va intoarceti. Voi santeti cele mai marete fiinte care au umblat vreodata pe pamant. Sa nu va indoiti niciodata de acest lucru. Va puteti intoarce pentru a svedea in spatele vostru generatii care au trait inaintea voastra chiar si in propria voastra familie. Puteti vedea cum nivelele vibrationale au crescut in toata umanitatea , asa cum voi ati evoluat. Este dincolo de intelegerea voastra ca noi celebram astazi pe partea noastra de voal evolutia voastra.Sanrtem entuziasmati sa privim cum evoluati, cum ne puteti percepe acum fara cei care fac channel si ne puteti auzi in inima voastra. Acest lucru vine pentru fiecare dintre voi ...fie ca va indoiti sau nu.

Acum as dori sa va duc putin mai departe in ceea ce numiti mecanicile cuantice sau fizicile cuantice. Fizicile cuantice reprezinta intelegerea lucrarilor interne din interiorul atomului - cele mai mici piese ale universului vostru, daca vreti. Teoria Campului Unificat precum ca toate lucrurile care actioneaza in atom actioneaza de asemenea si in univers si regulile sant de fapt aceleasi. De altfel toti stiu ca campul unificat exista, dar nimeni nu a fost capabil sa dovedeasca aceasta. Ar fi fost cea mai mare realizare a lui Einstein in care s-a blocat destul de mult, dar a plecat putin cam devreme. A fost visul lui Einstein sa dovedeasca aceasta teorie, pentru ca el stia in inima sa ca era adevarata. Da, teoria Relativitatii s-a spijinit in acea directie si a deschis usa, dar el nu si-a completat munca. Altii ii completeaza munca acum si ar fi de ajutor sa se stie ca umanitatea va dovedi ca exista campul unificat. Asadar, pentru a face acest lucru voi trebuie sa intelegeti mai mult din existenta voastra in linia timpului. Multi dintre voi inca nu intelegeti mecanicile cuantice sau cum lucreaza acestea, deci lasati-ma sa va impartasesc cu o simpla ilustrare.

FILTRUL REALITATII
Acum il priviti pe Steve Rother pe scena. Vedeti florile, o masa si da, ceaiul sau. Deoarece vedeti tot ceea ce percepeti in lumea voastra, deci credeti ca toti atomii sant in aranjament pentru a va da acea priveliste. Aceasta este ceea ce stiti ca reprezinta realitatea. Asadar, sant multe realitati existand in acelasi spatiu, in acelasi timp , prin care fiecare dintre voi filtrati. Voi vedeti mai putin decat a 10-a parte din miscarea energiei care este pe aceasta scena. Deci, de ce ar fi nevoie sa stiti acest lucru? Cum veti putea folosi aceasta informatie? Sa explicam. Ca si la televizor, veti gasi un program sau un canal - da, noua ne place cuvantul channel (canal).Cand Steve l-a pronuntat pentru prima data a fost infricosator, dar astazi este foarte confortabil. Steve a deschis televizorul si a gasit canalul la care a dorit sa se uite. Apoi s-a plictisit si a dorit sa schimbe canalul, spre disperarea altora care se uitau la acelasi televizor. In acel moment nu se gandea ca schimba realitatea nimanui. De fapt, voi deveniti mai degraba confortabili , incat puteti schimba realitatile foarte, foarte repede, nu-i asa? Ce proces interesant ! Acum, intreaga inventie a fost lansata in lumea voastra, astfel incat ati devenit confortabili cand schimbati realitatea voastra. Ati fost intr-o lume multidimensionala foarte mult timp ; ati trait in 12 dimensiuni, din care 11 sant, in majoritate, identice. Voi variati mai putin de 1% din voi insiva de la o dimensiune la alta. 11 din aceste dimensiuni sant active si o dimensiune, pe care o numim a 12-a sau Sinele Inalt, le leaga pe celelalte impreuna ca una si de asemenea le mentine intr-o comunicare constanta cu Acasa.

  ACTIUNILE NEOBSERVABILE ALE LUI DUMNEZEU Acelea sant cele 12 dimensiuni in care exista umanitatea. Cand un uman deschide ochii si percepe ceva, ochii sai trimit un mesaj care inseamna :" Hei, voi toti santeti priviti". In acel moment, atomii se aranjeaza singuri pentru ceea ce va asteptati sa vedeti. " Cum se poate intampla acest lucru? Cred ca eu sant Dumnezeu si toti acei atomi se aranjeaza constant doar spre beneficiul meu?" Nu, ei sant intr-o miscare constanta si voi aranjati filtrele pentru a vedea ceea ce va asteptati sa vedeti. Componentele se rearanjeaza constant singure pentru toti. Cand creati ceva impreuna, doi oameni privesc obiectele si filtreaza aceleasi lucruri, deci ei sant martori la acelasi eveniment. Acum voi v-ati validat energetic unul pe altul. Odata ce acea validare a avut loc , totul vine in ceea ce numiti realitate ; un eveniment la care a fost martora o persoana este doar pe jumatate la fel de real ca cel urmarit de doi oameni. In momentul in care puteti atinge, simti sau gusta ceva, acesta intra in lumea voastra. Iata cum ati creat in tacere lumea voastra prin corpurile voastre fizice.

Oriunde va uitati, indiferent unde priviti insistent, acestea sant masini pentru creatii incredibile, dragii nostri. Fiti atenti unde va indreptati ochii, pentru ca ceea ce asteptati sa vedeti va aparea. Ochii vostri vor filtra si vor trimite in afara o energie care instiinteaza lucrurile ca sant privite. Apoi, dintr-data, acele elemente vor lua forma pe care asteptati sa o vedeti. Deci, acest lucru va plaseaza mai degraba intr-o pozitie precara , nu-i asa? Pentru ca va aflati fata in fata cu propriile voastre abilitati de creatie. Unde va plaseaza acestea? Ca un Dumnezeu care merge pe Pamant, cineva care poate schimba lumea la observarea unui moment mergand pe strada? Da, acest lucru exact acolo va plaseaza. Voi va traziti din vis. Incepeti sa realizati ca, chiar cu toate acestea, ati perceput ceva ca avand o ordine perfecta completa, ca intr-adevar nu poate fi departe de realitate.Aceasta este numai realitatea voastra in acel moment, deoarece voi ati chemat-o in fiintare. Daca aceasta este o realitate pe care multi dintre voi o impartasiti, atunci ea castiga putere in acea forma si mentine acea forma pentru un timp. Iata cum ati creat lumea voastra.

Acum ca ati deblocat cate ceva din viziunile din interiorul atomului, aceasta a inceput sa aduca stiinta voastra pe tapet. De altfel, multi oameni de stiinta au accesat acest lucru din unghiuri diferite si veti afla ca spiritualitatea voastra si stiinta ating acum aceleasi adevaruri. Acum ca va avem pe toti pe aceeasi pagina, aceasta se intampla intr-un mod nou. Veti afla ca inima voastra stie calea. Ganditi-va pentru un moment ...Chiar si cuvantul "inima" declanseaza gandurile voastre. Gandurile voastre au lucrat de-a lungul planetei si aveti nevoie de acestea pentrru a supravietui si a recrea cu alte fiinte. In majoritatea timpului gandurile voastre se concentreaza pe crearea unei dorinte a inimii si acesta este cel mai ciudat lucru pe care il privim de aici. Npoi privim umanii cum cresc, cu devin constienti si incep sa se imbunatateasca. Toata aceasta auto-imbunatatire, atunci cand mergeti la scoala, are de a face cu capul. Multi dintre voi nici macar nu va dechideti inima pana la varsta de 30-40 de ani si pana atunci o foarte mica structura este in lucru pentru a va antrena cum sa o folositi.Deci, acesta este echilibrul dintre inima si capul vostru care incepe acum sa apara in treburile voastre zilnice. Cum imi concentrez energia inimii mele? Cum pot crea exact directia pe care intentionez sa merg , in loc sa ma gandesc unde merg? Trebuie sa ma opresc, sa ma gandesc si sa planuiesc? Da, puteti face asta pentru ca santeti creatori. Puteti crea in multe feluri diferite. Este necesar? Nu, nu este.

Claritatea emotiilor voastre creaza totul pentru voi, pentru ca acestea reprezinta cu exactitate inima voastra. 14% Multi dintre voi cresteti si descoperiti ceva ce va place sa faceti. Acesta este unul din lucrurile pe care abia asteptati sa-l faceti, necontand ce este ...a picta, a canta, a scrie sau indiferent ce. Va concentrati pe pasiunea voastra si va jucati cu asta. Mergeti la scoala si invatati cum sa cititi, sa scieti, sa adunati, sa scadeti si tot restul. Acestea lucreaza pentru najoritatea dintre voi ; cam 86% dintre umanii de pe Pamant pot invata acum prin intermediul scolii. Altii invata pur si simplu prin metode diferite si se adapteaza. Voi incepeti sa-i intelegeti pe studentii spatiali, despre care ganditi ca reprezinta o alta rasa de oameni. Dar ei sant de fapt batrani, nu noi. Am tot felul de glume despre timp, pentru ca eu sant Detinatorul Timpului. Eu sant cel care face asta si voi glumi despre timp asa cum va place, dar credeti-ma cand spun ca le-am auzit pe toate. Deci, ce este timpul? Ce vi se intampla ca umani este ca va concentrati si apoi deveniti seriosi in privinta vietii. Mergeti la scoala, canstigati cunostinte, grade si diplome si va construiti increderea. Apoi iesiti afara in lume si incepeti sa va creati viata, cu scopul de a gasi fericirea. Ca parte a unui proces normal, gasiti de asemenea si nefericirea , confuzia si tot restul. Tot timpul uitati care a fost concentrarea voastra ca si copil si acesta este motivul pentru care copilul trebuie sa se intoarca. La inceputul vietii voastre de uman, copilul a fost cel care a mentinut concentrarea drumului pe care mergeati, inainte sa incepeti sa accesati aceste usi de serviciu pe care le-ati creat in mod magic pentru voi insiva. Foarte bine ati facut, dragii nostri, foarte bine.

MAREA INTREBARE
Deci, unde santeti acum? Ei bine, majoritatea santeti la 12 cladiri in urma. Ati lucrat pe calea voastra plina de succese foarte bine, dar santeti fericiti? Aceasta este marea intrebare, nu-i asa? Daca nu santeti fericiti, de ce se intampla acest lucru? Pentru ca aceasta este marea intrebare. Toata calatoria voastra trebuia sa va aduca fericirea inimii. Noi va spunem ca in vibratia joasa a planetei Pamant a fost foarte comun ca voi sa deveniti secundari. Asta nu este o problema deoarece chiar si o mica analiza a pasiunii voastre putea dura foarte, foarte mult timp. Ati fost capabili sa o faceti foarte bine pretinzand ca santeti umani. Buna treaba. Acum totul s-a schimbat pentru ca v-ati inaltat deja si asteptati acest val de energie care vine pe 12-12-12. Santeti chiar in mijlocul sau acum ; acesta soseste cu o viteza incredibila si deja simtiti schimbarea. Ati aterizat pe Noul Pamant. Este timpul sa incepeti sa va construiti creatiile, dorintele inimii, planul locului unde ati dori sa fiti cu adevarat, asa cum un creator constient armonizeaza capul si inima. Aceasta este partea dificila.

DOUA CONCEPTE IMPORTANTE PENTRU NOUA LUME : TIMPUL CIRCULAR SI AMPRENTA TIMPULUI
 Acum, de cand sant Detinatorul Timpului, as dori sa vorbesc cu voi, pentru un moment, despre iluziile voastre legate de timp ; ce sant acestea si cum puteti lucra cu ele intr-un mod complet diferit. Ce inseamna acest lucru mai exact, cum poate timpul sa existe in cerc? Ei bine, puteti pur si simplu sa il extindeti pentru pentru a-l vedea dintr-o perspectiva mai larga. Poate vi s-a intamplat ceva si l-ati ascuns de voi insiva - vom numi acest lucru cicatrice. Poate fi o experienta emotionala sau altceva, dar de fapt vopi aveti aceasta cicatrice pe care nu o acceptati si o ascundeti fata de voi insiva. Voi spuneti :" Aceasta va disparea si va inceta sa ma mai supere vreodata. Nu este o problema reala, deci voi pretinde ca nu exista acolo si imi voi continua viata". Acest lucru se intampla tuturor umanilor si ceea ce are loc este ca voi ati construit un spatiu intre voi si inima voastra pentru a va acomoda mai bine in societate. Deci, va voi da o idee, o conectie foarte simpla. Timpul cu care lucrati in interior, ceea ce numiti viitorul vostru, poate fi controlat complet rezolvandu-va trecutul. Cand spun sa il controlati nu inseamna sa il predeterminati. Inseamna ca puteti crea un drum clar inainte pentru alegerile voastre . Acesta este un cerc, deci pana cand nu curatati si reconciliati lucrurile care s-au intamplat in trecutul vostru, acestea se intorc pentru a deveni constructia viitorului vostru. Creand aceleasi greseli iar si iar - v-ati surprins facand asta? Este natura umana care creaza aceleasi greseli iar si iar ,deoarece voi calcati pe aceeasi fundatie pe care nu ati curatat-o cand ati avut o problema.

Deci, acesta se numeste timpul circular. Este foarte usor sa va reamintiti; a ne reaminti ca noi toti ne putem uita la trecutul nostru si cunoaste intr-o secunda ce este clar si ce nu. Numai voi puteti face asta pentru voi insiva , nimeni altcineva.Inseamna ca trebuie sa mergeti inapoi si sa reconciliati complet cu fiecare persoana implicata? Nu, inseamna doar ca trebuie sa va reconciliati cu voi insiva , pentru ca acea cale trebuie sa fie clara. Daca exista o durere in inima voastra datorita unui eveniment din trecutul vostru , atunci santeti destinati sa il repetati. Acesta este viitorul vostru, este ceea ce exista in fata voastra la acest moment, deci curatati-l. Amprenta de timp este una din ariile de studiu prin care am inceput sa conduc oamenii . As spune pur si simplu ca amprenta timpului se desfasoara acum. Daca va considerati a fi o sfera - sa zicem o sfera de cristal - si santeti aici pentru a avea o calatorie fantastica pentru o perioada de timp in timp ce pretindeti ca santeti finiti - voi veti pretinde ca santeti umani intr-o sfera fizica a biologiei. Veniti aici si faceti o amprenta cu esenta voastra in constructia a ceea ce numiti timp. Aceasta amprenta poate fi hranita si perfectionata , apoi aceasta va va da obiceiurile noii energii de a reconcilia toate evenimentele din momentul in care s-au intamplat. Imaginati-va pe voi insiva afara in zapada. Zapada este foarte adanca , purtati cizme si ati mers un drum lung. Acum va intoarceti , priviti inapoi si puteti vedea ca, cateva din urmele cizmelor voastre sant perfecte. In timp ce ii vedeti pe altii aratandu-va ca incepeti sa va pierdeti echilibrul, asa exista si putina imperfectiune in jurul catorva din urmele voastre din zapada. Acestea sant similare cu amprenta timpului, exceptand faptul ca amprenta timpului este doar in acum.

Umanii au impartit timpul in 3 parti care nu exista : trecut, prezent si viitor. Doar una dintre acestea este reala - prezentul. Viitorul este doar un potential si trecutul doar o amintire. Voi aveti doar ce exista acum si aceasta este amprenta timpului. Cum este amprenta timpului vostru astazi? Va veni un timp cand va veti atinge unul pe altul, strangandu-va mainile. :" Ce mai faci?" Si voi spuneti :" Sant bine." Si va veni un timp cand va veti intalni unul cu altul :" Cum este amprenta timpului tau astazi? Te pot ajuta intr-un fel? Veti gasi cai de a lucra cu amprenta timpului vostru. De ce este atat de important? Deoarece este tot ceea ce aveti. este ceea ce stapaniti chiar acum, este dreptul vostru chiar in acest moment. Deci, adesea faceti lucruri pentru a prelungi momentul ...beti, fumati si faceti tot felul de lucruri pentru a va expanda constiinta. Acestea doar au tendinta de a va aseza mai mult in acum, nu-i asa? Doriti sa va spunem unul din cele mai mari lucruri pe care-l fac toti umanii, care ii aseaza in acum si are tendinta de a dura ceva timp? Se numeste orgasm si amjoritatea dintre voi l-ati avut. Noi speram ca voi toti l-ati avut macar de cateva ori si daca nu, jucati-va cu el. Este amuzant. Dar intreaga idee este ca in acel moment nu va ganditi la viitor, nu-i asa? Nu va ganditi la trecut, nu va ingrijorati de nimic. Santeti in acum si amprenta timpului vostru este perfecta.

 Asta va rugam sa faceti, incepeti sa deveniti constienti de noile voastre energii. In loc sa va ingrijorati despre cum aratati in fiecare zi sau daca santeti perfecti pentru societate, intrebati-va cum este amprenta timpului vostru? Cum va bucurati de viata? Ce puteti face pentru a avea urma perfecta in zapada? Aceasta este ideea. Noi va spunem dragii nostri, ca santeti mult mai iubiti decat ati putea sti vreodata. Voi santeti cativa din cei mai mareti ingeri care au trait vreodata oriunde. Ati fost chemati din tot universul si ati calatorit departe. Aceasta chemare a sosit acum 800 de ani pentru ca acum sa fiti aici. A trebuit sa traiti vieti, sa aveti experiente pe Pamant si esecurile voastre, asa cum le numiti voi. Dar voi santeti aici acum si exista o noua amprenta a timpului care are loc. Aceasta nu este doar responsabilitatea fiecaruia individual, deoarece voi cuprindeti de asemenea si amprentele timpului colectivului . Noi va spunem ca fiecare inima din aceasta camera bate in armonie chiar acum. Mentineti acest sentiment in voi si purtati-l pe fata voastra sub forma unui zambet pentru tot restul zilei, pentru ca voi stiti cine santeti. V-ati reamintit de unde veniti si noi speram ca v-am reamintit de proprile voastre inimi ca si copii. Jucati-va frumos, dragii nostri si mai presus de toate, bucurati-va de calatorie. Aceasta este dincolo de intelegerea voastra , dar noi santem incredibil de recunoscatori ca santeti in acest loc pentru a face aceasta tranzitie. Cu cea mai mare onoare va reamintim sa va tratati unii pe altii cu respect. Hraniti-va unii pe altii cu fiecare oportunitate si jucati-va frumos impreuna.
Eu Sant ...Detinatorul Timpului. Espavo.
Sursa :www.lightworker.com/beacons  si Aici

crezul unui om fericit

“Am aflat fericirea, ajutându-i pe ceilalţi s-o găsească. Sunt sănătos pentru că duc o viaţă cumpătată sub toate aspectele şi mănânc doar produsele pe care natura le solicită pentru întreţinerea corpului.

Nu am niciun fel de temeri. Nu urăsc pe nimeni, nu invidiez pe nimeni, ci iubesc toată omenirea.

Sunt implicat într-o muncă pe care o iubesc şi în care amestec cu generozitate jocul. Astfel, nu obosesc niciodată.

Îmi exprim zilnic mulţumirea, nu pentru obţinerea a mai multe bogăţii, ci pentru înţelepciunea cu care acum recunosc, îmbrăţişez şi folosesc din belşug bogăţiile aflate sub stăpânirea mea.

Nu rostesc niciun nume dacât doar pentru a-l cinsti.
Nu cer nicio favoare de la nimeni, cu excepţia privilegiului de a-mi împărtăşi bogăţiile cu aceia care le vor primi.

Sunt în relaţii bune cu conştiinţa mea. Astfel, ea mă îndrumă corect în tot ceea ce întreprind.
Nu am niciun duşman, deoarece nu rănesc pe nimeni, indiferent de motiv, dar beneficiez de pe urma tuturor acelora cu care intru în legătură, învăţându-i calea de a obţine bogăţii durabile.

Deţin mai multe bogăţii materiale decât îmi sunt necesare, deoarece nu sunt lacom şi râvnesc doar la lucrurile materiale pe care le pot folosi pe parcursul vieţii.

Deţin o proprietate imensă, scutită de taxe, deoarece există în principal în mintea mea, constând în bogăţiile nemateriale ce nu pot fi evaluate sau însuşite decât de cei care adoptă stilul meu de viaţă.

Am creat această vastă proprietate, respectând legile naturii şi adaptându-mi obiceiurile la acestea.”

Napoleon Hill – via Lorelai si Valentina

Deschiderea inspre Divin

“ Legendele spun ca deschiderea spre stari inalte de energie este o abilitate care se dobandeste. Incepe cu recunoasterea ca acest lucru este posibil. Continua cu intelegerea tuturor factorilor implicati in cultivarea si mentinerea nivelului inalt de energie.
Mai intai trebuie sa te linistesti si sa privesti in jur. Cei mai multi oameni rareori privesc cu atentie lucrurile din jurul lor. Le vad ca niste prostii care distrag mintea de la ce trebuie sa faca.
Tot ce este in Univers este insufletit cu energie spirituala si este o parte a lui Dumnezeu. Trebuie sa cerem insistent sa fim conectati cu Divinul din noi. Masura in care suntem in legatura cu Divinul este sensibilitatea la frumos.

Pune-ti mereu intrebarea: cat de frumoase sunt toate? Gradul de impresie a frumusetii evalueaza cata energie divina primim. Cand incepem sa stabilim aceasta conexiune si sa primim in noi energia divina, toate lucrurile au o prezenta mai intensa in perceptia noastra. Lucrurile ies in evidenta cu forme si culori unice. Cind acest lucru se intampla, primim foarte multa energie. In realitate, energia nu vine in mod direct de la lucrurile din jur decat in mica masura, desi o putem absorbi de la plante, din locurile sacre. …Energia sacra vine din legatura pe care o avem cu Divinul din noi.
Tot ce e in jur, natural sau facut de Om - flori,munti,opere de arta- este deja frumos si prezent mai mult decat pot percepe multi oameni. Tot ce facem, atunci cand ne deschidem in fata Divinului, este sa ne ridicam vibratia si astfel, abilitatea perceptiva, si sa vedem lucrurile asa cum sunt ele. Oamenii traiesc deja intr-o frumusete imensa, infinita, in forma si culoare. Paradisul insusi este Aici. Doar ca nu ne-am deschis suficient pentru energia noastra interioara, pentru a vedea.

Te concentrezi asupra frumusetii si respiri adanc, inspira energie, adu-o in tine. Vizualizezi energia ca un flux luminos care intra in tine si iese apoi spre Lume in toate directiile. Te simti ca si cum ai fi umplut de ceva care se revarsa apoi in afara. Vibratia ta creste, perceptia devine mai fina, te simti mai usor.Totul va straluci ca si cum ar radia Lumina din interior. Trebuie sa inveti sa sustii aceasta energie, sa pastrezi fluxul in tine. Aici trebuie sa utilizezi forta asteptarilor tale. Trebuie sa incepi sa inveti ca trebuie sa te astepti la acea energie in viata ta, sa o faci hotarat si constient.
Abilitatea de a percepe Frumusetea este primul semn ca energia Divina urca in tine. Dar mai exista si alte semne. Te vei simti mai usor. Energia va urca in tine, te va ridica ca si cum te-ar trage in sus prin crestetul capului. Te vei simti mai intelept, vei sti mai bine cine esti si ce faci. Vei avea intuitii si vise despre ceea ce urmeaza pe calea vietii tale. Stii ca energia circula pentru ca perceptia ta ramane constanta si inalta.

Masura acestei energii este sentimentul de Iubire. Este o Iubire care devine emotia ta de fond, care ramane cu tine atata timp cat energia campului tau de rugaciune radiaza spre Lume. Trebuie sa pastrezi aceasta stare de Iubire. Si nu uita ca trebuie sa te astepti ca energia Divina sa vina la tine, sa te umple. Cand simti ca nu ai conexiunea cu ea, aminteste-ti aceasta stare de Iubire. Incearca sa reinvii constient aceasta stare. Mananca alimente vii, iti va fi mai usor sa aduci energia divina la tine. Organizeaza-ti timpul, in fiecare zi, pentru respiratie energizanta. Vizualizeaza energia care intra in tine si se raspandeste apoi in Lume. Elibereaza-te de incapatanare, frica si manie. Astfel nu vei mai experimenta energia Divina numai din cand in cand, ci o vei putea cultiva si mentine la un nivel cat mai inalt, tot timpul.”

fragment din cartea “Secretul Shambhalei” de James Redfield

Noul val de Iubire

De Lauren C. Gorgo Exista o tacere la un nivel profund al sufletului, care in prezent permeaza, in mod palpabil, planeta. Inima umana se deschide si se adapteaza la frecventele amplificate ale iubirii, iar multi sunt lasati sa-si revina din tot ce s-a intamplat de la inceputul lui martie. Nu e vorba ca nu am cunoscut magnitudinea schimbarii la care am asistat, ci impactul intregii schimbari ... integrarea si alinierea … pulseaza acum prin fiecare nivel al fiintei noastre, fiind simtita in fiecare fibra din corpul nostru. S-au petrecut atat de multe, in noi si in jurul nostru, incat abia acum incepem sa ne dam seama unde ne-au adus aceste transformari. Ne simtim de parca am suferit un naufragiu in toiul noptii, am fost azvarliti in mare, pe o pluta de salvare si lasati in soarta curentilor. La rasaritul soarelui, bagam de seama ca ne ciocnim de stancile unui tarm neexplorat, necunoscut si nou. Acesta e locul in care ne aflam chiar acum, in ce priveste noul nostru nivel de constiinta. Un nou model de Iubire Intr-un sens foarte literal, evenimentele devastatoare si care produc recalibrare - ce au avut loc in Japonia si au socat saptamana trecuta planeta - au fost rezultatul acelorasi energii care au grabit deschiderea majora a inimii si plexului solar, ale intregii omeniri. Energiile din spatele acestui eveniment au produs o expansiune masiva in inima (superioara), precum si in plexul solar, iar acest proces de expansiune creaza un nou model de iubire, care este in prezent ancorat pe planeta. Aceasta noua iubire este o combinatie de iubire datatoare de putere (inima superioara) si intelepciune spirituala (plexul solar) … pe care cei din lumea invizibila o numesc activarea „corpului creierului". La nivel fizic, aceasta deschidere poate fi simtita in centrul pieptului, prin spatele inimii si in cavitatea stomacului. Simptomele pot varia in functie de ansamblul de energii/influente genetice - insa, in general, plexul nostru solar (chakra a treia) e asociat cu stomacul, abdomenul, tractul intestinului subtire, ficatul, fierea, pancreasul, rinichii, splina si glandele noastre suprarenale … iar centrul inimii (chakra a patra) e asociat cu inima, plamanii, vasele de sange, umerii, coastele, sanii, diafragma si partea superioara a esofagului, astfel incat, in aceasta perioada, toate aceste parti din corp sunt supuse detoxificarii celulare. Unele dintre simptomele cele mai de seama s-ar putea manifesta sub forma de incordare in zona pieptului, dificultate de a respira, neliniste, arsura la stomac/indigestie continua, reflux gastric, greata, batai rapide de inima, palpitatii, aritmie, durere/sensibilitate in organele de detoxifiere si de-a lungul coloanei vertebrale. (**OBS.: pentru cei norocosi, care au simtit acele arsuri de stomac care te fac sa te tavalesti pe jos, bicarbonatul de sodiu diluat in putina apa e singurul remediu pe care l-am descoperit pentru atenuarea lor … temporara). De asemenea, pe masura ce acesti centri energetici se deschid si mai mult, acest lucru poate provoca si mai mult disconfort in zona de la mijlocul spatelui, loc in care multi isi dezvolta „aripile eterice" (deschizand centrul energetic din spatele inimii)….Aflu ca cei care fac parte din primul val al liniei temporale a inaltarii sunt cei mai afectati/marcati de aceste energii, chiar in prezent. Inca ne aflam in durerile integrarii acestui nou val de iubire, care nu numai ca modifica sau recodifica straturile corpului auric, dar si …in termeni biologici ... stimuleaza glanda timus (localizata in spatele osului pieptului, intre inima si gat) sa se extinda literalmente - fapt ce forteaza si pieptul sa se extinda, pentru a gazdui glanda marita, care primeste acum influxuri si mai mari de lumina. Cu alte cuvinte, iubirea doare : )) Iubire datatoare de putere Centrul energetic al inimii superioare, aflat in crestere, guverneaza compasiunea si pacea interioara, precum si legatura noastra cu lumea sufletului. Aceasta deschidere recenta a inimii constituie motivul din care noi (omenirea) nu mai suntem scutiti de conditia umana ca intreg … si, la fel cum noi suntem afectati tot mai intens (si la nivel visceral), de ceea ce se intampla pe scena mondiala, la fel si noi afectam acum intreaga omenire, intr-un mod mai direct si mai profund. Am stiut mereu ca suntem cu totii conectati - insa, pe masura ce inima se dezvolta din nou, ca centru primar al gandirii, ajungem sa cunoastem acest lucru, in moduri mai inefabile. Rezultatul general al acestei expansiuni/deschideri/activari este acceptarea capacitatii noastre uman-divine elevate, de a iubi (mental si e-motional) mai presus de orice atasament. Acest nivel mai elevat de iubire transcende e-motia si ne este indispensabil pentru a ne orienta cu usurinta si succes, in acesti ani de inaltare globala prin care trecem. Aceia care sunt capabili sa atinga, sa valorifice si sa impamanteze pe deplin aceasta iubire-divina, sunt cei care s-au stabilizat suficient pentru a conduce urmatorul grup de oameni, spre noua era. Este important sa intelegem ca aceasta iubire nu e acelasi lucru cu compasiunea. Chiar daca ea include compasiunea, ea se afla la un nivel cu mult mai elevat ... cum ar fi empatia versus simpatie, in care putem intelege sentimentele celorlalti, fara sa devenim incurcati, coplesiti si pierduti in acele trairi. Iar aceasta iubire este si mai ampla si mai cuprinzatoare decat atat … ea este genul de iubire care mentine intreaga omenire intr-un spatiu sigur, cunoscand si radiind din interior, sentimentul ca „totul este in ordine perfecta si Divina", indiferent de circumstantele exterioare ce vor continua sa ne provoace si sa ne deruteze. Aceasta iubire este acelasi gen de iubire neconditionata pe care am primit-o in ultimii 12 ani, de la echipele de suflet si ghizii nostri spirituali, in timpul procesului nostru de inaltare - timp in care am indurat destramarea, restructurarea si recladirea vietilor noastre. Cu toate ca ghizilor nostri spirituali le pasa foarte mult de starea noastra de bine, ei nu staruie asupra sau nu se identifica niciodata cu suferinta sau ignoranta noastra, stiind ca asta ar contribui doar la sporirea suferintei. In loc de asta, ei ne inalta, cu blandete si in permanenta, privirile spre o perspectiva si mai ampla ... spre acte si mai marete de iubire, care deseori ne condenseaza suferinta ... spre acele fapte care ne obliga sa acceptam si sa cultivam mai mult din potentialul nostru. Aceasta este iubirea pe care lucratorii intru Lumina, semintele stelare, persoanele indigo, etc. sunt invitate sa o adopte si sa o intrupeze acum … fara sovaire. Suntem indemnati sa aplicam principiile feminin-divine de iubire, intr-un mod divin-masculin … sa mentinem prezente coloanele de lumina, ramanand puternici si disciplinati in centrul nostru (energia arhetipului Tatalui Divin), in timp ce sustinem omenirea cu sentimentul ca „totul e bine" (energia arhetipului Mamei Divine). In aceasta etapa a calatoriei, responsabilitatea noastra permanenta este sa ramanem neutri, stiind ca gandurile noastre sovaitoare pot crea valuri puternice de distorsiune electrica, ce pot amplifica considerabil gandurile de neputinta si dizarmonie din mintea colectiva. Genul de iubire vibrationala mai elevata, pe care suntem invitati sa o exprimam, este datatoare de forta si responsabila - si, prin urmare, nu se identifica cu mintea colectiva si nu o alimenteaza cu ganduri de neputinta de aceeasi vibratie … ganduri cum ar fi simpatia si mila. Dimpotriva, iubirea-Divina radiaza neutralitate … elixirul auriu al creatiei … care ii mangaie pe cei aflati in nevoie si care umple mintea colectiva de ganduri de iubire datatoare de forta, pace, posibilitate si potential. Pentru o minte polarizata, acest gen de iubire … iubire detasata … ar putea parea dura si insensibila, insa ea este cu adevarat opusul acesteia. Ea este o vibratie de iubire atat de inalta incat cuprinde intreaga gama de e-motie umana, de la o extrema a polaritatii, la cealalta. Ca sa ajungi aici, trebuie ca la nivel personal sa treci prin umbra colectiva a omenirii si sa o transmuti, traind si integrand (prin SIMTire) toate aspectele ignorantei omenesti, in care putem, in cele din urma, accepta suferinta drept cale catre desavarsire, prin contrast … si fara sa devenim imobilizati/ traumatizati de ea. Conectati la Sursa Pentru aceia care incep sa traiasca aceasta noua calitate umana, a iubirii datatoare de forta, s-ar putea sa observati ca evenimentele din exterior nu va mai socheaza in totalitate - iar daca va socheaza, ritmul in care reveniti la normal se accelereaza … ca aveti o capacitate mai mare de a ramane centrati, in timp ce asistati la (percepeti) tragedia umana si ca va puteti (in final) distanta de durerea celorlalti. Aceasta aptitudine este un rezultat direct al reconectarii cu Sursa noastra launtrica de putere … din ce in ce mai mult, suntem mai putin dependenti de sursele exterioare ca sa ne sustina, ceea ce inseamna ca suntem totodata mai putin afectati de ele. Starea noastra interioara de fiintare are acum prioritate in fata a orice, astfel incat, lucruri care odata obisnuiau sa ne dea peste cap socotelile, acum nu mai au acea putere asupra noastra. Aceasta este starea esentiala de „sa fii in lume, dar sa nu apartii ei (Noul Testament)." Dat fiind ca Lucratorii intru Lumina, semintele stelare, persoanele indigo, etc. sunt extraordinar de empatice, a ajunge in acest loc a fost mai degraba o fapta mareata, insa la nivel profund, genetic, am inteles ca transcenderea corpului emotional a fost o necesitate si ca am putea reusi ca adevarati purtatori de Lumina, doar atunci cand am atins aceasta stare de echilibru, din interior. Ei bine ... aceasta stare exista acum, iar noi incepem sa o simtim. Aceasta iubire datatoare de forta, ce izvoraste din conectarea cu Sursa noastra interioara de putere, este singurul gen de iubire ce ne va purta prin noua era … este substanta pe care trebuie sa o folosim, ca sa faurim punti peste care sa paseasca un numar mai mare de mase de oameni … o iubire care slujeste ca Lumina sustinuta si care lumineaza ca o raza, prin intunericul ce iese la suprafata si care va ameninta constant omenirea, in timpul acestei perioade intense de tranzitie. Acest gen de iubire este ancorat acum, iar lucrul pentru care am muncit atat de mult timp - si care a fost greu de realizat - este sistemul de sustinere necesar pentru recladirea Pamantului nostru. Inca mai invatam, iar in cursul procesului ne perfectionam arta moderatiei … ramanand asemenea centrului uraganului, punctul impamantat si linistit al vijeliilor, ce aduce echilibru in toate si care ii ajuta pe ceilalti sa se simta in siguranta. Aceasta este iubirea divina in actiune … singura cale a deschizatorului de drum. Valul Unimii Pe 20/21 martie, ziua Echinoctiului de Primavara in emisfera nordica (a celui de Toamna in emisfera sudica) ce a fost urmata de o „super-Luna", a existat un alt val de suflete ce se trezesc din matricea dimensiunii a treia, a captivitatii mentale. Aflu ca aceasta perioada de activare a valului a inceput, de fapt, cu o puternica explozie solara de intensitate X , care a accelerat perturbatiile geomagnetice, ducand la impresionantul cutremur de pamant, care s-a produs saptamana trecuta. Nu cred ca e o coincidenta faptul ca, pe 9 martie, am intrat in perioada celui de-al Noualea Val ... cel din urma val evolutiv de energie, care sa conduca omenirea la Constiinta Unimii (in conformitate cu Carl Johan Calleman) … ca in aceiasi zi am avut o masiva explozie solara de intensitate X, indreptata spre Pamant … iar ca pe 11 martie - zi de portal stelar 11:11 - Uranus (adica Marele Desteptator) a intrat in Berbec, in aceeasi zi un cutremur de pamant de 8.9 si un tsunami au devastat Japonia. Din cele aflate, aceasta tranzitie masiva spre Constiinta Unimii a fost determinata de o unificare de evenimente celeste, astrale, solare si galactice, ordonate in mod divin, care au servit la 3 scopuri: 1- A zdruncinat total planeta si oamenii ei, fapt ce a dirijat constiinta de masa spre un nivel constient de interconectivitate. 2- A creat un val masiv de deschidere a inimii pentru intreaga omenire. 3- Pe cei pregatiti i-a indemnat sa patrunda mult mai profund in acord cu planurile lor divine originale in linia temporala a unimii, ca inaintasi ai noii paradigme, astfel incat ei sunt/vor fi in continuare indepartati de murdaria din 3D. Toate acestea sunt un eveniment simultan, accelerat de aceleasi forte marinimoase de creatie si depinzand de locul in care ne aflam pe calea noastra spre potentialul uman total. Inaltarea nu este un act singular, ci unul de o mare diversitate … fiecare dintre noi aflandu-ne la nivelurile noastre proprii si variate, de participare constienta la evolutia noastra personala si globala. Cu alte cuvinte, energiile de co-creare ne sunt acum accesibile - totusi, nu suntem cu totii in aceeasi linie temporala, si astfel fiecare dintre noi va percepe aceste energii, in functie de cat de departe a inaintat pe calea personala de inaltare. „Pe masura ce aceia care sunt pregatiti sa participe total, la valul de Constiinta a Unimii, incep sa se stabileasca pe noua lor axa, un alt grup de suflete incepe urmatoarea etapa de trezire. Aceasta tranzitie simultana este cea care ii va propulsa pe noii instructori si pionieri sa iasa in fata ... va fi foarte necesar ca ei sa fie invitati sa iasa in fata. Numarul de oameni sporeste acum in favoarea voastra, un timp de eliberare asteapta la o perioada de doua saptamani. Rugam sa vorbiti." - Ierarhia Spirituala Abordarea comprimarii timpului Atat de multe de facut, atat de putin timp! Pleiadienii mi-au impartasit ca multora le vine greu sa se centreze in spatiul necesar, pentru a fi eliberati de continuumul timp/spatiu, sau din linia temporala liniara, iar ei ar vrea sa clarifice ca nu exista nicio cale de a „rationa" cu aceste energii extensibile. Pe masura ce ne facem tranzitia completa, in linia temporala a unimii, inca ne aflam intre lumi, putand fi prinsi cu foarte mare usurinta, in energiile turbionare ale prabusirii timpului liniar - si chiar putem fi tulburati, daca suntem atasati de proces. Sentimentele si gandurile intense, asociate cu comprimarea timpului, sau cu aparenta accelerare a timpului, se datoreaza expirarii vechii structuri, in vreme ce nu suntem inca cu totul cufundati in nou. Acest spatiu in/intre poate constitui o perioada derutanta, deoarece energia necesara ca sa tii ritmul cu timpul liniar nu e compatibila cu viteza la care totul se petrece … ceea ce, in final, pur si simplu ne lasa cu creierul ametit si cu inimile care bat prea rapid. De aceea devine atat de dificil sa „programati" ceva - pentru ca totul pare sa se intample imediat. Chiar si schimbarile de anotimp par intr-un fel diferite … de exemplu, aici in emisfera nordica a venit in sfarsit primavara, florile incep sa rasara din pamant, iar Soarele da mai multa caldura, insa ai senzatia, intr-un fel, ca primavara era pur si simplu aici … ca si cand nici macar nu a existat iarna, desi stiu ca ea a fost lunga si aspra. Atunci cand ma gandesc la iarna din care tocmai am iesit, nu-mi pot aminti sentimentele asociate cu ea si cat de lunga a parut - insa, atunci cand ma gandesc la primavara, sunt atat de total cufundata in prezenta ei, incat iarna se estompeaza complet. Realmente, ai senzatia ca totul se intampla instantaneu - insa nu e asa. E atat de suprarealist. In legatura cu toate acestea, pleiadienii spun: „renuntati la toate atasamentele voastre privind timpul …. Incetati sa va impotriviti trecerii lui si va veti simti mai usor aliniati cu vesnicia momentului prezent". Evident, asta cere mult, deoarece cea mai mare parte din modelele realitatii noastre din 3D sunt create in conformitate cu timpul liniar - si nu cu cel ciclic. Renuntarea la conceptul timpului liniar ameninta sa ne faca si mai izolati (daca e posibil acest lucru) - oricum, ca sa ne mentinem echilibrul in acest an de evolutie incredibil de rapida, va fi necesar sa procedam astfel. Nu mai putem considera viata ca pe ceva ce trebuie sa fie indeplinit, ci ca pe ceva care ne implora sa fie trait. Aceasta este diferenta dintre paradigma veche si cea noua. In ceea ce este nou, tot ce exista, exista pentru ca noi il co-cream cu forte de inteligenta mai puternice si in sincronizare divina. Creatia nu impune aici un format liniar, astfel ca invatam sa facem salturi in jur si sa ne acordam cu energiile care ne atrag atentia prin inimile noastre - si nu prin mintile noastre. In loc sa stabilim termene, suntem mai mult sprijiniti sa stabilim linii temporale ... un concept in care timpul se misca de la eveniment la eveniment si nu neaparat in linie dreapta. Diferenta se afla in curgere, in eliberararea parametrilor fabricati de minte, care ne deschide catre curgerea Divina de perfectiune. Cei din taramurile nevazute ne reamintesc ca, o cale durabila de a ne elibera de comprimarea timpului liniar, este sa ne mentinem ancorati in prezent, prin activitati constiente. Activitatile care ne mentin concentrati in corpul nostru ne vor fi de mare folos in acest an si se vor dovedi a fi mai eficiente decat in trecut. Asta, deoarece corpul nostru fizic gazduieste noile frecvente, mai mult decat vreodata pana acum si, prin urmare, noua linie temporala exista in interiorul nostru, nu in jurul nostru. Pentru a accesa aceasta stare de vesnicie, putem sa facem, in mod constient ,trecerea de la exterior la interior, prin intermediul sarcinilor sau activitatilor concentrate pe corpul fizic. Spre o iubire mai mareata! Lauren Creatoare a lui ThinkWithYourHeart.net (GandesteCuInimaTa.net) si a Inter-dimensional Telepathy Training Institute™ / Institutul de Instruire in Telepatie Inter-dimensionala P.S. O mica atentionare ca exista o alta pata solara mare, ce se dezvolta in timp ce scriu aceste randuri. S-ar putea sa o simtiti deja sub forma de oboseala pronuntata, valuri bruste de ameteala si/sau dezorientare mentala, durere de spate/gat, incordare si oboseala musculara. Daca explodati la intamplare, ca un balon plin cu apa, sau daca simtiti ca trupul vostru incepe sa obiecteze, aparandu-se de ceva, ar putea fi din acest motiv. „Life isn't about finding yourself, its about creating yourself" - George Bernard Shaw „Viata nu inseamna sa te descoperi, ci inseamna sa te creezi pe tine” Copyright © 2009-12. Aveti permisiunea sa copiati si sa redistribuiti acest mesaj cu conditia sa lasati neschimbat continutul, sa mentionati autorul (autorii) si sa fie distribuit gratuit. Ana Nicolai Practician de Vindecare Reconectiva si Reconectare Reconnection and Reconnective Healing Practitioner http://www.thereconnection.com/