Mainile si degetele

Mana este, asemenea talpii pentru gamba, piesa “maestra’ a bratului. Este extremitatea bratului asupra careia se rasfrange toata actiunea a carei realizare finala nu ar fi posibila fara ea.
Mana reprezinta stadiul final prin care actele noastre, finalizarea si finetea lor se realizeaza. Cuvantul “mana” are aceeasi origine cu cuvantul “manifestare”, “manifestat”. Mana reprezinta la un anumit moment dat, trecerea de la conceptual la real, de la idee la realitate, ea serveste si pentru a “vorbi”, la comunicare. Si nu e adevarat doar pentru muti, dar si pentru numeroase culture din lume. Gestica mainilor este adesea mai puternica si marcanta decat vorbele. Numeroase studii au demonstrat  importanta gesturilor in comunicare. Ceea ce a fost numit, in acest domeniu, “comunicare non-verbala”,  parea a avea mai multa importanta decat cuvintele (vedeti lucrarile profesorului Meharabian). Acest tip de comunicare este primul pe care-l cunoastem si experimentam in viata.  De fapt, relatia intre mama si copil, schimburile si semnele de afectiune si recunoastere se fac prin atingere si prin intermediul mainii. Ea este deci un vector de transmisie si de comunicare. Ea serveste actiunea de a da si a primi. Ea poate si sa atinga si sa simta si chiar sa inlocuiasca ochiul. Este deci si un vector de perceptie. Prin intermediul mainii percepem sau transmitem energiile. Natura mainilor este religioasa, terapeutica, pacifista. Palma si fiecare deget sunt captorii si emitatorii energiilor noastre. In fiecare din degete incepe sau sfarseste un meridian de acupunctura (vezi Spune-mi unde te doare). Acesta determina, prin tipul de energie vehiculat, rolul degetului caruia ii este atasat. O sa vedem in continuare fiecare deget in parte.

 Dar ca suport final al actiunii, mana este si vectorul puterii, un simbol al puterii. In numeroase culturi, ea reprezinta puterea regala si chiar divina (a fi in mainile Domnului). Mana ne permite sa strangem, sa tinem, sa incatusam sau sa strivim.

Modul in care este stransa mana cuiva este foarte semnificativ pentru modul in care persoana intrevede relatia cu cel pe care-l saluta. Persoanele care abandoneaza vointa de putere asupra celuilalt, dau mana. Regasim, deci, pentru mana, majoritatea rolurilor, simbolice sau nu, care corespund bratului. Diferenta rezida in faptul ca, mana actioneaza in stadiul final, in timp ce bratul, transmite. Putem compara simbolic bratul intreg cu o sageata. Mana este varful acestei sageti, iar bratul este bara acesteia. Miscarea sagetii este transmisa de bara (brat) dar varful (mana) este cel care asigura patrunderea acesteia in tinta.

Durerile mainilor ne vorbesc de raportul cu actiunea manifestata asupra lumii exterioare. Tensiunea, durerea, suferinta mainilor semnifica faptul ca raportul nostru cu aceasta lume este unul de stapanire, de putere, de posesie sau aviditate. Vrem sa tinem prea multe, sa strangem, sa stapanim lumea sau indivizii, prin dorinta de dominara sau prin frica. Mana care se inchide este cea care retine, careia ii e teama ca lucrurile ii scapa, care se apara sau ataca si vrea sa loveasca (pumnul strans).
 Din acest motiv le explic uneori pacientilor mei ca viata si tot ce se petrece poate fi simbolizat printr-un pumn de nisip. Daca vrem sa-l avem si sa-l conservam, trebuie sa tinem mana deschisa, pentru ca daca o inchidem, pentru a pastra nisipul, acesta ne scapa prin toate interstitiile mainii. Mana pacifista sau primitoare este mereu deschisa, in timp ce mana care lupta, care striga razbunare sau cea care ameninta este mereu inchisa. Mainile si pumnii sunt foarte legati si suferintele lor adesea simultane sunt semnul unei dificultati majore in a se lasa prins de lume, a slabi dominatia, posesia sau puterea asupra lumii.
Cazul lui Dominique, pe care-l dau exemplu in capitolul despre poliomelita, zugraveste perfect dinamica si suferinta pe care le implica.

DEGETELE
Degetele reprezinta terminatiile “fine” ale mainii. Sunt “detaliile” acestora, si, in consecinta, terminatiile actelor noastre, detaliile actiunilor sau modul nostru de a actiona. Fiecare reprezinta, la randul lui, un detaliu diferit, un mod sau o faza specifica pe care o decodificam datorita meridianului energetic care se termina sau debuteaza in degetul in cauza. Ca element periferic si de finalizare a actiunii, el permite usor individului de a se servi de el ca mijloc de “feed - back”, de revenire asupra actiunii. Multumita fiecarui deget si punctelor energetice care se afla la extremitatile lor, putem stimula sau evacua inconstient, dar eficace, eventualele tensiuni regasite la acest nivel. Din acest motiv, sunt in acelasi timp, locul si mijloacele privilegiate pentru multiple neinsemnate “acte ratate” zilnice care ne par intamplatoare si nesemnificative. Dar nu e niciodata intamplator faptul ca ne taiem, intepam, julim sau scrantim un anumit deget al mainii. E vorba, de fiecare data, de un proces “usor” dar precis, al unei cautari de exprimare sau/si evacuare al tensiunii. Acest proces poate functiona deoarece, punctul energetic situat la extremitatea fiecarui deget, este si un “punct sursa” sau “punct al primaverii”. Este punctul renasterii potentiale a energiei, datorita careia poate aparea o noua dinamica sau prin care, vechea dinamica se poate “reincarca” si sa-si schimbe polaritatea.
Propun aici doar, asa cum am facut si pentru degetele de la picioare, semnificatia globala a fiecarui deget si suferintele care vor aparea. Pentru a intelege mai in detaliu toata dinamica situata in spatele acesteia, e suficient sa revedeti Spune-mi, in partea dedicata meridianului energetic exact care soseste in degetul respectiv, caruia ii imprima dinamica sa generala.

DEGETUL MARE (dm)
Dm este degetul in care se termina meridianul Plamanului. Este degetul de protectie, de aparare si al reactivitatii in raport cu lumea exterioara. Copiii stiu foarte bine acest lucru atunci cand spun, in toate tarile lumii ”pouce, eu ma opresc / piua ” sau “piua, eu nu mai joc”, sau atunci cand isi sug degetul in momentul cand au nevoie sa fie “asigurati”. Faptul ca, in zilele noastre, din ce in ce mai des, copiii nu isi mai sug degetul mare si aratatorul sau inelarul semnifica foarte clar lipsa reperelor si a nevoii lor profunde de securitate. Dm reprezinta securitatea exterioara, protectia prin aparare in timp ce aratatorul si inelarul reprezinta cautarea securitatii, nu prin aparare ci prin unitate. Aceasta nevoie de unitate, interioara si exterioara (pentru sine-insusi si familie) e asociata cautarii de putere, de actiune asupra lumii exterioare.
 Dm poate fi si degetul care reprezinta tristetea sau apararea. In toate cazurile, traumatismele (rani, taieturi, entorse, arderi) sau patologiile dm (reumatisme, artroze) sunt in legatura cu aceste nevoi de protectie, de aparare fata de agresiunea lumii, imaginara sau reala, sau legat de un eveniment  trist.

ARATATORUL
   Este degetul de la care incepe meridianul Intestinului Gros. Este degetul care reprezinta protectia dar in sensul evacuarii resentimentelor, expulzarea lor in exterior. Acest fapt il face sa fie degetul cererii, autoritatii, acuzarii, amenintarii. Este degetul care ordona, dirijeaza si indica directia, care ameninta. Tensiunile si suferintele acestui deget sunt legate de nevoie de evacuare, in sensul de a nu mai pastra in sine. Trairea este resimtita ca “neacceptabila”, ca si cand ar trebui eliminate, mergand eventual pana la sensul cel mai larg al cuvantului “a elimina’ (amenintare). E vorba in general de evacuarea simpla a evenimentului trait care nu ne-a convenit. Durerile acestui deget pot sa exprime si o tendinta excesiva de a da directive sau de autoritate, care e nevoita sa se evacueze dat fiindca e in exces.

MAJORUL
Majorul e degetul in care se termina meridianul Stapanului Inimii. E degetul structurii interioare, al guvernarii interioare a lucrurilor si chiar a sexualitatii (“puterea”asupra altora care aduce placere, ofera placere sinelui). E degetul care reprezinta satisfactia evenimentului trait si al actiunii pe care o exercitam asupra lumii si al carei rezultat ne aduce satisfactie. Tensiunile manifestate aici ne vorbesc de insatisfactiile fata de cursul evenimentelor, fata de dificultatile de a simti placerea sau pe care nu reusim sa le geram in cursul vietii.

INELARUL
Inelarul e degetul de la care incepe meridianul Caminului Triplu. Acest deget al uniunii, al coeziunii lor in noi si al asimilarii lor.
Inelul de logodna sau de casatorie, oricare ar fi forma lui, se pune pe acest deget. Traumatismele sau patologiile acestui deget ne vorbesc de dificultatea noastra de a “uni”, de a unifica in noi sau in jurul nostru. Ne vorbeste de dificultatea noastra de a crea o coerenta intre toate partile noastre si ale vietii noastre pt a-i da un sens acesteia.

DEGETUL MIC
Degetul mic este singurul in care se intersecteaze doua meridiane. Aceste doua sunt cel al Inimii si cel al Intestinului Gros (care incepe aici). Este degetul finetii, al elaboratului dar si cel al emotionalului si al superficialului, al aparentei si chiar al pretentiilor.  Acest deget este, de exemplu, redicat atunci cand dorim sa bem ceai intr-o maniera mondena, dand eleganta degetului. Tensiunile resimtite manifesta nevoia de exteriorizare, fie a unei tensiuni de ordin emotional, fie a unei tendinte spre superficialitate sau de subiectivitate. Ele inseamna ca suntem prea implicati in rolul pe care-l jucam sau parem a-l juca, si insuficient in cel natural, de a fi. Este, in cele din urma, degetul emotionalului.
Sursa : Spune-mi unde te doare - de Michael Odoul

Piciorul / Laba piciorului

 

 E vorba de punctul nostru de sprijin pe pamant, partea pe care sta si se sprijina intreg corpul pentru deplasari si miscari. El ne permite sa impingem inainte si prin urmare sa avensam, dar de asemenea sa blocam sprijinul si prin urmare sa ramanem in aceeasi pozitie. Deci piciorul reprezinta lumea pozitiilor, extremitatea manifestata a relatiei noastre cu lumea exterioara. Piciorul simbolizeaza atitudinile noastre, pozitiile afirmate si recunoscute, rolul oficial pe care-l jucam. Oare nu punem piciorul in usa pentru a o bloca? Piciorul reprezinta criteriile noastre de viata, mai exact idealurile noastre.

E vorba de cheia simbolica a sprijinului nostru relational, ceea ce explica importanta ritualului spalarii picioarelor in toate traditiile. Aceasta spalare a piciorelor purifica relatia noastra cu lumea, cu divinul. Este simbolul libertatii deoarece permite miscarea. Nu intamplator sunt legate picioarele fetitelor in China. Avand o semnificatie erotica si estetica, se permite inchiderea femeii intr-o lume relationala a dependentei fata de barbat, limitandu-i potentialul de mobilitate. De altfel acelasi fenomen exista si in societatile occidentale unde femeile erau nevoite sa poarte tocuri cui pentru a corespunde unui anumit tipar. Intamplator, s-a putut constata ca, odata cu eliberarea femeii, inaltimea tocurilor pantofilor a scazut. Astazi, din ce in ce mai multe femei nu poarta decat pantofi cu tocuri plate. (talpa plata).

    Durerile de picioare exprima tensiunile pe care le resimtim in legatura cu pozitiile noastre fata de lume. Inseamna ca atitudinile noastre obisnuite, pozitiile pe care le adoptam sau pe care le avem, sunt lipsite de fiabilitate, de stabilitate sau de securitate. Nu se spune, de altfel, despre cineva care e nelinistit, caruia ii e teama sau care nu indrazneste sa-si exprime opiniile sau pozitia, ca este in pantofi stramti, sau trivial chiar, despre cineva care se retine sau care se simte incomod intr-o anumita situatie de moment, ca se simte inghesuit. Si nu spunem oare despre cineva care nu stie ce atitudine sa ia fata de o situatie (relationala) ca el nu stie pe ce picior sa danseze ?

    Atunci cand tensiunea se manifesta la piciorul drept, ea e in legatura cu Yin (mama) si cand e la piciorul stang, e in legatura cu Yang (tatal). Trimit aici la exemplul lui Judith pe care-l citez in capitolul despre gospodarie,care ilustreaza foarte clar aceasta semnificatie legata de picior si de lateralitatea stanga.

 

Degetele de la picioare (dp)

 

Dp reprezinta terminatiile fine ale acestui punct de sprijin. Sunt detaliile, terminatiile acestora si prin urmare terminatia pozitiilor noastre, detaliile convingerilor noastre sau punctuatia atitudinilor relationale. Fiecare dp reprezinta la randul lui un detaliu deosebit, o lume sau o faza specifica pe care o decodam datorita meridianului energetic care se termina sau care incepe in degetul respectiv.

    Ca si element periferic si de terminare a relatiei, el permite usor individului sa se foloseasca de el ca mijloc de feed-back, de revenire asupra actiunii. Datorita fiecarui dp si punctelor energetice care se gasesc la extremitatile lor, individul poate stimula sau elimina inconstient dar eficace eventualele tensiuni care se gasesc aici. Dp sunt din acest motiv, ca si degetele de la mana, in acelasi timp locurile si modalitatile privilegiate de a multiplica micile acte ratate zilnic care ni se par intamplatoare si lipsite de semnificatie. Dar nu e niciodata intamplator atunci cand ne ardem, julim sau sucim un deget sau altul. E vorba de fiecare data de un proces usor dar sigur de cautare de exprimare sau/si evacuare a unei tensiuni relationale. Aceste procese pot exista pentru ca punctul energetic care exista la extremitatea fiecarui dp se cheama punctul sursa sau punctul primaverii. Datorita punctului de renastere potentiala a energiei poate aparea o noua dinamica sau prin aceasta vechiul poate resursa / renaste si isi poate schimba polaritatea.

    Propun aici semnificatia globala a fiecarui dp si a semnificatiilor ce se exprima prin acestea. Pentru a intelege in amanunt toata dinamica care se afla in spate, e bine sa mergem la Spune-mi unde… in partea legata de meridianul energetic exact care soseste in dp respective si caruia ii imprima dinamica sa generala. Daca tensiunea se manifesta la un deget de la piciorul drept, e in relatie cu simbolica Yin (materna) si daca e la dp stang are legatura cu Yang (paterna).

 

Degetul mare

E singurul deget al piciorului din care pleaca 2 meridiane energetice, cel al Splinei Pancreas si al Ficatului. E dp de baza al sprijinului relational, a ceea ce suntem. Din acest motiv, la menopauza (pierderea fecunditatii, deci a valorii feminine) se dezvolta frecvent o deformare a acestui deget, care se numeste hallux valgus. Traumatismele sau tensiunile acestui deget inseamna ca resimtim o tensiune echivalenta in relatia cu lumea, fie in plan material (partea interna a piciorului) sau pe plan afectiv (partea exteriorului).

Indexul piciorului (al 2-lea deget)

E dp in care vine meridianul stomacului, adica al celui care gereaza legatura noastra cu materia, digestia acestei materii. Basicile, bataturile, durerile sau traumatismele acestui deget ne vorbesc de dificultatea noastra de a gera sau digera anumite situatii materiale sau profesionale.

Al 3-lea deget – majorul

Nu exista un meridian organic in acest deget dar e in legatura indirecta cu Caminul Triplu. E deci degetul central, al echilibrului si al coerentei atitudinilor noastre relationale.

Durerile acestui deget inseamna ca avem dificultati sa echilibram relatiile noastre si in special cele proiectate in viitor. Teama de a merge mai departe si cu hotarare poate sa se exprime prin acest deget.

 

 

Inelarul (al 4-lea deget)

E degetul in care soseste meridianul Vezicii Biliare. Reprezinta detaliile relatiilor noastre cu lumea, in sensul dreptatii si nedrepatatii, cautarii perfectiunii. Cand avem tensiuni, crampe sau suferinte la acest deget, inseamna ca traversam o situatie relationala dificila de dreptate sau nedreptate. E vorba de o relatie care nu ne satisface la nivelul conditiilor si a calitatii acestor conditii.

Degetul mic (degetul mic al piciorului)

E degetul in care se termina meridianul vezicii. E meridianul evacuarii lichidelor organice si amintirilor vechi.

Atunci cand ne lovim la acel deget, care e extrem de dureros, incercam sa eliminam amintirile vechi sau vechi scheme relationale.

Fara indoiala, incercam sa schimbam vechi obiceiuri, modul de relatii cu lumea si cu altii care nu ne mai satisfac. Prin traumatism sau suferinte (rani, entorse) stimulam energiile noastre pentru a facilita acea evacuare a vechilor modalitati pentru a le putea inlocui cu altele.

 

Sursa : Spune-mi unde te doare  - de Michael Odoul

Caderea Parului

Parul face parte alaturi de firisoarele de par si unghii din ceea ce numim derivat protector al epidermei. Aceste trei excrescente cutanate au in comun faptul ca sunt constituite dintr-o proteina dura dar supla care se numeste keratina. Ca si perisorul si unghiile, parul are un rol principal de protectie.

    Parul protejeaza cutia craniana de socuri, fie fizice sau termice. Dar in toate culturile lumii a fost folosit ca podoaba si ca mijloc de seductie, mai ales de catre femei.
 In calitate de eliminator secundar si accesoriu, parul are nevoie,pentru a functiona bine, de eliminatorul principal care este rinichiul. La randul sau, acesta are nevoie de plamani pentru a-si juca bine rolul. De fapt o buna oxigenare este esentiala pentru a face sa explodeze toxinele din sange, permitand astfel diminuarea lor. Doar din acel moment ele pot fi eliminate de rinichi, pentru care sunt in mod natural prea groase. Dar igiena morala sau mai degraba psihologica este esentiala sanatatii parului. Sanatatea parului depinde mult de sistemul hormonal. Iar acesta este in stransa legatura cu emotiile si comportamentul nostru in general. De exemplu, prezenta excesiva a hormonilor masculini sta la baza calvitiei. E foarte interesant sa reflectam putin la ceea ce se intampla in zilele noastre. Caderea parului era pana in zilele noastre o problema ce apartinea in principal, daca nu chiar exclusiv barbatii. Dupa eliberarea femeii, acestea muncesc, traiesc si se comporta ca si barbatii si sunt acum la fel de afectate de problema caderii parului. Acesta cucerire este insotita de stresul si tensiunile barbatilor si, prin urmare, de un anumit numar din patologiile si dezechilibrelor lor.

 Cand ne cade parul, moartea sa trebuie cautata in urma cu minimum 3 luni in urma si nu in prezent. Parul are un raport simbolic puternic cu cel care-l poarta. Reprezinta in acelasi timp radacinile, pentru ca poarta amintirile noastre si ceea ce ne leaga de Cer. In ambele cazuri, este firul sufletului nostru.
   Este o proiectie a nostra, a ideilor nostre, a gandurilor si personalitatii noastre.

 Exista o legatura stransa intre temerile noastre si par. Aceasta relatie se intelege daca stim ca emotia gerata de Apa este frica. Energiile acestui Principiu au incarcatura stresului, a emotiilor puternice si a glandelor suprarenale care secreta in corpul nostru hormonii instinctului de supravietuire care sunt adrenalina si noradrenalina cat si corticoizii naturali. Orice situatie de teama sau de stres intern va provoca o reactie imediata, daca nu chiar anticipata, a acestor glande, reactie care nu va fi fara urmari la nivelul parului. Acesta poate fi afectat, chiar sufocat. Caderea brutala bine cunoscuta, pelada soseste dupa o intensa frica (acident de masina sau atentat). Reactia poate sa atinga structura insasi a parului.

 Caderile parului sunt in general legate de pierderea sau teama de a pierde ceva important din viata noastra. Poate fi vorba de o fiinta draga, de un loc de munca, de un angajament, de o valoare, de o pierdere (sau abandon) putand fi reala sau simbolica, traita sau imaginara. Atunci cand acest gen de situatie traumatizeaza individul, acesta e afectat in structura sa profunda. Principiul Apei este fragilizat si daca socul este important, caderea parului poate fi foarte rapida si sa nu astepte de la una la 3 luni obisnuite cat ii trebuie unui fir de par sa moara.

 Primul caz pe care as vrea sa-l citez pentru a ilustra acest lucru este cel marturisit de Remi cu care am publicat Par, vorbeste-mi despre mine. Este cazul doamnei C. Aceasta a venit sa-l vada pe Remi pentru ca avea parul moale si pentru ca avusese o cadere masiva a parului in urma cu 10 ani. De la acea data, parul nu a mai crescut niciodata.

 Remi a propus doamnei C sa reflecte asupra ceea ce se petrece in viata sa in urma cu 10 ani.
   Dupa reflectie, client i-a marturisit ca era perioada in care prietenul sau a fost mutat in provincie. Pentru ca imi era teama sa-l pierd, a spus ea, am intrerupt studiile pentru a putea merge cu el. Din nefericire, nu mi-a placut in provincie si certurile noastre au devenit din ce in ce mai frecvente. Imi era teama sa-l pierd si in cele din urma el a plecat. Am revenit la Paris pentru a-mi relua studiile si in acel moment am constatat ca parul a inceput sa-mi cada.

Remi i-a explicat cum pierderea cuiva poate genera o astfel de reactie la nivelul parului si i-a propus o tunsoare adaptata problemei sale. In paralel cu acest diagnostic, a sfatuit-o sa lucreze ca sa accepte aceasta situatie, mai mult chiar sa ierte. In momentul in care s-a tuns, utilizand vibratiile tonifiante ale aparatului de tuns, clienta a reactionat puternic. A resimtit ca un val care s-a desirat in ea. Acest lucru s-a produs atunci cand a facut sa vibreze parul pe meridianul energetic al Vezicii, care este cel care gereaza vechile amintiri. Ea eliberase cateva din aceste amintiri. A lucrat si asupra aspectelor pe care a sfatuit-o Rami si rezultatul nu a intarziat sa apara. Parul sau a inceput sa creasca rapid. A redevenit viguras si frumos si capul a fost in intregime reacoperit.
 Al doilea caz la care ma gandesc aici este cel al unei alte cliente care i s-a adresat lui Remi pentru caderea parului. Acest lucru dura de 15 ani si persoana nu-si mai regasea parul de altadata. A intrebat-o ce se intamplase in viata sa in acea vreme. Nimic special, i-a raspuns. A , ba da, m-am maritat, si-a amintit subit... Remi a intrebat-o atunci ce a reprezentat casatoria pentru ea. Raspunsul sau a fost direct si edificator : Pentru mine ? Pierderea libertatii. A determinat-o sa constientizeze legatura care exista intre aceasta traire si pierderea parului.

    Sa ne amintim ca parul este purtator 5l amintirilor si al convingerilor noastre. Pentru aceasta clienta, libertatea era un element fundamental in viata sa. Pierderea acesteia (reala sau imaginara) a avut un impact atat de puternic asupra constientului sau incat parul i-a devenit trist, fara stralucire (ca si ea, din acea perioada) si care cadea, adica il pierdea asa cum pierduse si libertatea la care tinuse atat.
 Si cum trebuia sa vada un terapeut, Remi a inceput sa lucreze cu ea. Era esential pentru ea sa schimbe aceste amintiri care au marcat-o atat de mult. Aceasta schimbare ar fi fost declansatorul absolut necesar pentru a-i recreste parul.

Sursa : Mesaje de Suflet   Spune-mi unde te doare , de Michael Odoul