Bazele EXTRATERESTRE de pe Pământ. Adevăr sau mistificare? Iată ce spun câțiva ofițeri americani...

Serviciile de informaţii, alături de diverse grupuri care ar conduce lumea din umbra, sunt singurele entităţi organizatorice care cunosc adevărul despre fenomenul OZN, cu toate implicatiile acestuia în trecutul, prezentul şi, mai ales, viitorul omenirii. Aceasta este o ipoteză des invocată de către adepţii teoriei conspiraţiei.

Teoria presupuselor colaborări secrete între guvernul SUA şi extratereştri a fost susţinută, mai ales în anii 80, şi de către Milton William (Bill) Cooper, subofiţer în Air Force. El afirmă că în perioada 1970-1973, pe când lucra pentru comandamentul flotei militare din Pacific, a avut acces la două materiale: Raportul nr.13 al proiectului Grudge/Blue Book şi un rezumat privind operaţiunea „Majority” - care ar fi fost legată de un grup oficial ultrasecret MJ-12, pentru gestionarea relaţiilor cu extratereştrii). În „Raportul 13” s-ar fi găsit date privind prăbuşiri de OZN-uri, cadavre recuperate, extratereştri vii, fotografii, răpiri, analize ale OZN-urilor, etc.

Tehnologie în schimbul oamenilor
Conform declaraţiilor lui Cooper, ar exista trei rase de extratereştri cu care americanii ar fi în contact. Declaraţiile lui se alătură surselor cotate a fi “cu credibilitate îndoielnică”, care au susţinut, de-a lungul timpului, că structuri din CIA şi departamente speciale ale U.S. Army au o îndelungata relatie cu trei specii de fiinţe extraterestre care, dintre toate naţiunile lumii, ar fi ales să intre în contact doar cu americanii: Reptilienii (botezati astfel datorită pielii lor), "Conformatorii" (fiinţe vii “bazate” pe siliciu), şi "Micii Cenuşii" (cunoscuţi şi sub numele de Ebeni, care ar fi originari din sistemul solar Zeta Reticuli, umanoizi mici de înălţime, cu pielea cenusie, capul voluminos şi ochi mari, asemănători cu aceia ai unei insecte).

Bill English, ofiţer de contrainformaţii în cadrul „Beretelor Verzi”, afirmă şi el că a văzut Raportul 13, un material de 624 pagini, realizat aparent în 1953 şi “adus la zi” în 1969. Cooper şi English susţin că în 1964, la baza Holloman, s-a încheiat o înţelegere prin care extratereştrii promiseseră un aport de tehnologie, în schimbul permisiunii de “a răpi” oameni în vederea unor experienţe. În virtutea aceleiaşi înţelegeri, guvernul american urma să construiască un numar de baze subterane în care să fie găzduiţi extratereştrii, împreună cu navele lor, şi unde să aiba loc schimburile de informaţii tehnologice.

Marelui public nu trebuia să i se divulge nimic despre toate acestea. Cooper afirmă că în 1972, extratereştrii se aflau deja în cinci baze subterane ale armatei din SUA: New Mexico, Nevada, Utah, Colorado, Dulce (New Mexico). Guvernul ar mai fi realizat, în acelaşi scop, zeci de orăşele subterane, amplasate la mare adâncime sub pământ.

Mutanţi sau hibrizi
Aviatorul John Lear declara, în anii 80, că deţine informaţii că guvernul SUA “a vândut rasa umană unor extratereştri care ne vor răul”. Lear, fiu al unui faimos inventator şi constructor de avioane, a zburat cu peste 160 de tipuri de avioane, a participat la mai multe misiuni CIA, a doborât de repetate ori recorduri de viteză şi era singurul pilot din lume care deţinea toate tipurile de certificate de zbor eliberate de Federal Aviation Administration.


El susţinea că în laboratoarele subpământene multietajate de la Dulce, din nordul statului New Mexico, dar şi în alte baze, se află mii de extratereştri, care efectuează experimente sinistre pe oameni şi pe animale, între care “crearea unor mutanţi sau hibrizi între fiinţe umane şi extraterestre”. Tot acolo ar trăim conform lui Lear, un mare numar de specialişti pământeni, “închişi probabil pentru totdeauna” (conform spuselor aviatorului, în 1979, la baza Dulce ar fi izbucnit chiar o revoltă, înăbuşită în sânge).

Mai numeroase
Conform declaraţiilor aviatorului, între 1979 şi 1983, grupul MJ-12 a început să regrete colaborarea cu extratereştriim dar era prea târziu. Răpirile erau mult mai numeroase decât se convenise, în schimb tehnologiile primite erau simple surogate, foarte departe de performanţele vehiculelor şi ale armelor de care dispuneau rasele din Univers. În consecinţă, guvernanţii ar fi luat decizia realizării unor arme defensive, prin care pământenii să poată distruge navele venite din Cosmos. Acesta ar fi fost adevăratul mobil al programului Iniţiativa de Apărare Strategică „Razboiul Stelelor” (“interfaţa” programului fiind apărarea contra rachetelor nucleare sovietice).

Conform blogurilor şi forumurilor adepţilor teoriei conspiraţiei, în ultimii 50 de ani ar fi existat peste 300 de întâlniri cu caracter confidenţial între extratereştri şi reprezentanţi ai guvernului american.

Sursa: evz.ro si Aici

Fenomene stranii pe cerul României

Obiectul misterios apărut pe cerul Bucureştiului în timpul iernii de acum câţiva ani a avut foarte mulţi martori la vremea respectivă. Condiţiile atmosferice au permis observarea acestui fenomen fără niciun fel de dificultate, cerul fiind senin şi, după afirmaţiile organelor de poliţie, zecile de telefoane primite indicau o traversare lentă dinspre vest spre est a unui obiect zburător neidentificat. Iată cum îşi începe relaterea unul dintre martori, pe care, respectându-i dorinţa, îl vom numi simplu C. P.

,,Era o perioadă de acalmie, iarna fiind destul de grea, cu zăpadă multă, ger, viscol, aşa cum erau pe vremuri iernile la noi. Între aceste căderi masive de zăpadă şi frig, mai erau însă şi câteva zile în care Soarele strălucea pe cer, era mai cald şi oamenii profitau din plin de aceste pauze oferite de natură. Îmi pare rău că nu mai ţin minte cu exactitate data, dar era o seară senină, cu lună plină şi mergeam pe jos dinspre Iancului spre Pantelimon. Eram prin dreptul Bisericii Capra, în jurul orelor opt-nouă seara, când atenţia mi-a fost atrasă de o lumină ciudată, care se deplasa încet pe cerul nopţii… M-am oprit să pot observa mai bine fenomenul la care asistam, iar după mine s-au mai oprit şi alte persoane care se aflau pe stradă în acel moment. Toţi încercau să-şi dea seama ce anume era acea lumină albă, de tip neon, care se deplasa încet şi fără niciun fel de zgomot, dinspre Vest spre Est, şi care avea o formă perfectă de disc, aşa cum se contura pe cerul nopţii. Intensitatea luminii era mai mică decât cea a Lunii şi diferită la culoare de cea a astrului nopţii, deosebindu-se doar prin albeaţa de tip neon. Acest disc luminos era un pic mai mic decât Luna şi se deplasa cu o viteză constantă. Atât dimensiunea, cât şi intensitatea luminii nu au suferit modificări pe toată durata deplasării, de aici trăgând concluzia că era vorba despre un obiect zburător necunoscut şi nemaivăzut de toţi cei care asistau uimiţi, emoţionaţi, la evoluţia acestuia pe cerul de deasupra Capitalei. La un moment dat, cineva a telefonat la Poliţie, pentru a descrie fenomenul, dar i s-a răspuns că erau asaltaţi de zecile de telefoane pe care le primeau de la cetăţeni în legătură cu misteriosul obiect zburător pe care l-au observat pe cer şi că îi vor suna pe cei abilitaţi să ofere explicaţii pentru cele ce se întâmplă, ca să poată, la rândul lor, să răspundă şi să liniştească opinia publică. Acum, vedeţi dvs., în acel moment, oamenii din stradă care urmăreau fenomenul începuseră să emită unele păreri, dar eu am reţinut doar explicaţia dată atunci de Poliţie mulţimii, şi nu puteai să nu realizezi, dacă erai atent, că ei confirmaseră, de fapt, că era vorba despre un obiect zburător necunoscut. Concluzia a fost extrasă tot din explicaţiile oficiale, prin afirmaţia că organele de poliţie îi vor lua la întrebări pe cei abilitaţi în legătură cu ceea ce evolua pe cer şi era văzut de zeci de bucureşteni… Acum nu era aşa de greu să te gândeşti că organele abilitate nu erau altele decât Armata sau Aviaţia, deci nici ei nu ştiau ce anume se afla în acel moment în aer, deasupra noastră.

De atunci mă tot gândesc la acea apariţie la care am fost martor fără să vreau. Faptul că sunt profesor de fizică m-a ajutat să îmi dau seama că ceea ce am văzut atunci era, fără doar şi poate, un obiect zburător necunoscut, manevrat de fiinţe inteligente, un obiect «comandat» de o inteligenţă vie sau chiar artificială, care urmărea un traseu bine determinat, aşa cum sunt rutele avioanelor, nefiind vorba nici de o iluzie optică, nici de orice altă stea sau planetă, nici de baloane ori sateliţi… Deşi era noapte, vizibilitatea era foarte bună în acel moment şi nu am fost doar eu, ci zeci de martori. Mult mai important este şi faptul că un organ oficial al vremii a făcut anumite gafe, confirmând astfel că obiectul pe care îl aveam în faţa ochilor în acea iarnă era cu mult ieşit din sferele necunoscutului, mult prea mult…”.

Aşa cum a spus mai sus şi dl profesor C. P., aceste fenomene vor rămâne încă fără un răspuns pe măsura naturii noastre umane, în conformitate cu teoriile şi ipotezele ştiinţifice actuale atât de evoluate. Acestea se petrec în continuare, iar noi - martori fără voie sau, pur şi simplu, dornici de a nu ne mulţumi cu muşamalizări şi explicaţii de doi bani - trebuie să rupem tăcerea, să avem curajul să spunem ceea ce am trăit legat de aceste evenimente bizare. Împreună trebuie să încercăm să găsim acele răspunsuri care, fără îndoială, vor fi greu de găsit, dar pe care, dacă nu le vom căuta, le vom pierde pentru totdeauna şi, poate, odată cu ele, şi şansa noastră de supravieţuire în acest Univers, ştiut deocamdată ca adevărata noastră casă. În numărul viitor al revistei, vă vom prezenta un caz şi mai straniu, care s-a petrecut tot în Bucureşti!

Sursa

Întâlniri stranii pe întinderile oceanelor

Deşi s-a vorbit foarte mult şi s-a scris enorm despre OZN-uri, despre cei care le conduc, dar şi despre obiectele submarine neidentificate, o mare parte dintre documentele şi fotografiile legate de aceste întâmplări au fost şi continuă să fie clasificate strict secret şi ascunse de ochii lumii.

În anul 1947, la vreo 20 km sud de insula Malta, în Marea Mediterană, în apropierea unei bărci în care se aflau pescari, a apărut un obiect lung, negru, ce semăna cu un submarin. Speriaţi, oamenii şi-au strâns plasele şi au vrut să părăsească rapid locul. Atunci, din misteriosul submersibil a ţâşnit o lumină puternică, iar pe puntea lui au apărut nişte oameni care nu aveau mai mult de 1,10 m înălţime. Erau însă preocupaţi de altceva, purtau un fel de centuri pe talie, pe care erau prinse anumite obiecte şi nu au dat nicio atenţie bărcii pescarilor. După câteva minute, au intrat în submarin şi acesta a început să lumineze din ce în ce mai puternic până a devenit orbitor, apoi s-a scufundat brusc în apele mării. Anchetele ulterioare nu au găsit nicio explicaţie legată de obiectul respectiv şi de modul în care s-au comportat cei de la bord, iar pescarilor respectivi li s-a recomandat la modul foarte serios să uite întreaga poveste.

În anul 1952, au avut loc mari manevre navale ale NATO, desfăşurate sub numele de „Operaţiunea Mainbrace”, la care au participat nave de suprafaţă, submarine şi avioane de luptă. În ziua de 13 septembrie, de la bordul distrugătorului danez „Willemoes”, aflat în misiune la nord de insula Bornholn, s-a observat un OZN triunghiular, ce se deplasa cu viteză foarte mare. Şase zile mai târziu, pe 19 septembrie, la revenirea pe aerodromul Topcliffe, Yorkshire – Anglia, echipajul unui avion britanic de tip Meteor, participant la manevre, a raportat că pe drum a întâlnit un obiect zburător neidentificat. Puţin mai târziu, acesta a fost văzut de tot personalul aerodromului. Avea o formă de disc, culoare argintie şi se rotea în jurul axei sale. La vremea aceea, un astfel de aparat de zbor nu fusese inventat.

După o scurtă staţionare deasupra aerodromului, obiectul a dispărut în mare viteză. A doua zi, pe 20 septembrie, marinarii aflaţi pe puntea portavionului „USS Franklin Roosevelt” au văzut şi ei un obiect argintiu asemănător, dar de formă sferică, pe care l-au fotografiat atât ei, cât şi aparatura de la bordul navei. Ulterior, toate imaginile au fost confiscate, rapoartele au fost clasificate top secret şi nu au fost date niciodată publicităţii. După mai mulţi ani, a apărut însă un scurt comentariu legat de acest obiect. Căpitanul Edward J. Rupplet, ofiţer al Serviciului American de Informaţii, un personaj binecunoscut în armata SUA şi cel care avea să devină şef al proiectului „Cartea Albastră”, a afirmat că „acele imagini (de la bordul portavionului - n.n.) sunt excelente. Judecând după mărimea obiectului, analizată în mai multe fotografii succesive, se poate spune că acesta avea o viteză foarte mare, ce nu putea fi atinsă de avioanele noastre”.

În 1966, la Seattle, Washington, a avut loc Rose Festival. Submarinul „USS Tiru SS 416” a fost chemat de la Pearl Harbour, pentru a putea fi vizitat pe timpul evenimentului, dar, în drumul său către Seattle, marinarii au dat alarma. Un obiect de mărimea unui teren de fotbal apăruse pe suprafaţa oceanului, la circa 2 km de submarin. După un timp, bizarul aparat s-a desprins de apă şi a dispărut în nori. Declaraţiile martorilor şi toate fotografiile au fost confiscate şi clasificate top-secret, apoi nu s-a mai vorbit deloc despre ele. În anul 1968, nava „Grichuna”, care transporta cărbune, a plecat din Carolina de Sud spre Japonia. Ofiţerul II, aflat în serviciu de cart între orele 00.00 şi 4.00, a văzut la un moment dat mai multe lumini în apă, la circa 10-15 m adâncime, la numai 30-40 m depărtare de navă, care înaintau cu o viteză constantă de 15 noduri pe oră. Pentru puţin timp, obiectul s-a văzut foarte clar. El avea forma unui avion, dar fără aripi, ampenaj vertical şi mai multe ferestre, toate luminate. Apoi, ciudatul obiect a dispărut cu o viteză pe care submarinele noastre nu o puteau atinge.

La 12 august 2000, submarinul rusesc „K-141 Kursk”, aflat în componenţa Flotei de Nord a Rusiei, a suferit un teribil accident şi s-a scufundat în Marea Barents, la 108 m adâncime. Toţi cei 118 membri ai echipajului au fost declaraţi morţi şi au fost scoşi la suprafaţă după un an, dar trei dintre cadavre nu au fost găsite niciodată. Versiunile cauzelor producerii acestei tragedii sunt mai multe, iar între ele figurează şi cea a unui factor extern, respectiv ciocnirea cu un alt submarin sau cu un obiect necunoscut, aflat în adâncurile mării.

Sursa

SENZATIONAL! | EXISTENTA EXTRATERESTRILOR! cu Oreste

SaLuSa, November 23, 2012

Pentru a inaugura pacea mondială toate războaiele trebuie să înceteze şi dacă va fi nevoie, având mijloacele necesare, ne vom asigura că se va întâmpla. Nu există loc pentru aceste vibraţii joase în Noua Epocă. De fapt, este într-un fel mai uşor acum ca sucesul să fie obţinut, deoarece creşterea substanţială a nivelului de conştiinţă contribuie la refuzul multor persoane de a se angrena în război. Chiar şi veteranii cei mai înverşunaţi sunt pregătiţi să schimbe macazul şi realizează cât de importantă este pacea. Ei încep să realizeze că apelul de a-şi apăra patria a fost folosit în mod insidios pentru motive ascunse. Când aceste persoane încep să se trezească la realitate, acesta este un semn că Iluminaţii işi pierd rapid controlul şi puterea pe care le aveau asupra forţelor armate. Sunt într-adevăr depăşiţi de situaţie şi nu li se va permite să revină la putere. 

În vitorul apropiat nu veţi mai avea nevoie the forţele armate, dar veţi avea sisteme de protecţie care vor ţine la distanţă de planeta voastră orice intrus.De asemenea, Federaţia Galactică a Luminii activează ca forţe poliţieneşti în univers. Tehnologiile noastre pot detecta cu uşurinţă orice navetă care încearcă să intre în spaţiul atmospheric al altei planete. Dacă este nevoie, ne putem mişca foarte rapid, mai rapid decât viteza luminii, întrucât avem responsabilităţi în diferite sectoare ale universului. Comandamentul Ashtar lucrează la fel ca şi noi şi de asemeni au propriile responsabilităţi. Într-un cuvânt, fiecare planet este bine apărată, iar populaţiile trăiesc în libertate şi pace.Vechiul vostru Pământ deasemenea a fost protejat de orice interferenţă astfel încât să fie permisă evoluţia ca rezultat al liberului arbitru. Totuşi datorită vibraţiilor foarte joase a trebuit să permitem contactul din partea unor civilizaţii similare.

  După ce treceţi de punctul Ascensiunii vi se va deschide calea către accesul oaspeţilor cu vibraţii de iubire şi lumină. Ca atare veţi descoperi cum trăiesc alte civilizaţii, veţi avea încredere în ei. Vă veţi delecta cu vizitarea altor planete, care sunt de dimensiuni diferite, unele de mărime mai mare decât soarele vostru. Civilizaţiile avansate consideră convenabil să trăiască în interiorul planetelor şi multe planete sunt, în fapt,goale pe dinăuntru. Fiinţele din Interiorul Pământului vostru au propriul soare astfel încât nu aţi putea spune că locuiesc în subteran. Sunt mult mai evoluaţi decât voi şi în curând se vor face cunoscuţi vouă. Sunt strămoşii voştri şi s-au refugiat in Interiorul Pământului odată cu cesiunea Lemuriei. Unii dintre voi i-aţi vizitat recent, iar legendele lor pot fi accesate.

Atât de multă informaţie v-a fost ascunsă încât veţi avea foarte mult de recuperat după Ascensiune. Nu veţi mai fi ţinuţi în întuneric şi minciună de acum încolo, şi precum ziceţi voi “adevărul vă va elibera”. Denaturarea timpului în care aţi trăit se dezintegrează şi vă vom ajuta să descoperiţi adevărul. Dacă unii vor fi sceptici beneficiem de mijloacele necesare dovedirii adevărului. Nu vă vom impune însă, iar unii vor rămâne credincioşi falselor convingeri. Asta nu va conta pentru că în viitor numai adevărul va exista. Aveţi propria Sală de Înregistrări care cuprinde toate vieţile voastre anterioare în aşa fel încât nu poate exista nici o controversă. Înregistrările sunt utilizate atunci când aveţi, după fiecare încarnare, analiza vieţii ceea ce este liniştitor pentru unii.

Credeţi-ne Dragii Noştri când spunem că nu luăm viaţa aşa de în serios încât să nu ne distrăm şi să glumim. Trăim în fericire, iar legăturile dintre noi devin mai strânse atunci când există o cotă parte de umor. Bineînţeles că nu avem grijile ori neliniştile voastre, dar puteţi să vă relaxaţi glumind împreună. Râsul este universal şi toate fiinţele au o înţelegere lăuntrică a ceea ce înseamnă o situaţie amuzantă ori un comentariu hazliu. Râsul este înălţător crescând vibraţiile. Totuşi, distracţie nu înseamnă a ridiculiza pe alţii. În suflet sunteţi în continuare copii, însă aţi dobândit o anumită reţinere odată cu maturizarea şi consideraţi că este caraghios să vă distraţi precum copiii. Eliberaţi-vă şi deveniţi din nou acel copil care vede partea amuzantă a vieţii.

Sunteţi aşa de aproape de a vedea primele semne ale marilor schimbări care vor veni, iar aliaţii noştri lucrează din greu pentru a vă crea oportunitatea de fi reuniţi cu ei. Îşi cunosc responsabilităţile şi doresc să vă ajute în ultimii paşi către Ascensiune. Aceasta va avea loc oricum, chiar dacă unele evenimente vor fi amânate pentru o perioadă. Oricum unele schimbări sunt mai importante iar noi căutăm primele indicii care vor anunţa Dezvăluirea. Într-un fel, deoarece este deja în general ştiut că existăm şi că suntem cu voi acum, poate părea că nu este aşa de urgent. Totuşi avem nevoie de recunoaştere din partea autorităţilor voastre pentru a veni în sfârşit în mod oficial.

Deşi avem opţiunea de a forţa lucrurile aceasta va fi ultima soluţie. Din toate privinţele preferăm ca voi să fiţi cei care prezintă Dezvăluirea. Pentru a fi corecţi, voi sunteţi cei care aţi pledat şi petiţionat ca liderii voştri să dezvăluie, dar deocamdată nici unul nu a avut îndrăzneala să o facă. Deşi apreciem abordarea precaută spunem că a venit timpul să aruncaţi prudenţa în aer şi să anunţaţi ceea ce o mare parte din public deja ştie. Indiferent de ceea ce se va întâmpla noi ne facem văzuţi din ce în ce mai mult şi ne bucurăm să vedem că suntem acceptaţi fără frica de altădată. Simţim că sunteţi gata să ne primiţi şi aceasta ne face să ne grăbim.

Sunt SaLuSa de pe Sirius şi sunt purtătorul dorinţelor Federaţiei Galactice a Luminii de a propaga iubirea voastră în întreaga lume. Niciodată nu este prea mult şi voi veţi ajuta la creşterea ei exponenţială într-un moment când sunteţi aproape de Ascensiune. Planeta Pământ prezintă o minunată etalare a Luminii emanată de voi toţi şi dovedeşte cât de bine aţi răspuns apelului de a vă prepara pentru Ascensiune. Aţi avut ajutor, nu v-a fost menit niciodată de a face faţă provocărilor de unii singuri, şi aşa va fi şi după Ascensiune când veţi avansa în dimensiunile înalte. Mesaje De Suflet
Mulţumesc, SaLuSa. Mike Quinsey

Website: Tree of the Golden Light
Traducere: Zorf

Mai multe OZN-uri, surprinse pe cerul din Denver (video)

Obiecte zburătoare neindentificate au fost surprinse deasupra oraşului Denver şi nimeni nu-şi poate explica fenomenul. Un localnic a filmat apariţiile, iar specialiştii au analizat şi şi-au format o opinie.

"Obiectele au apărut, la aceeaşi oră, de mai multe ori într-o săptămână", a declarat bărbatul care a filmat obiectele.

 

Specialiştii au analizat materialul video şi susţin că aceste obiecte nu pot fi identificate atunci când filmul rulează la viteza normală. Dar, privit cu încetinitorul, acesta dezvăluie mai multe OZN-uri.

Înainte de a privi înregistrarea, Steve Cowell, expert în aviaţie şi fost pilot pe avioane comerciale, declara că poate da o explicaţie logică fenomenului.

După ce a vizionat filmul, Cowell şi-a schimbat opinia: "Nu sunt avioane, nu sunt elicoptere şi nici păsări. Nu pot să-mi dau seama despre ce este vorba. Sunt obiecte zburătoare neidentificate".

Sursa:jurnalul.ro si Aici

Cei pe care îi aşteptăm au sosit

In anul 1920, mătuşa unei surori medicale din Anglia a fost diagnosticată cu cancer la stomac. Verdictul, cel mult şase luni de viaţă. Asistenta a aflat însă că un trib de indieni Chippewa, din sudul Marilor Lacuri, foloseşte o plantă cu care tratează astfel de afecţiuni. A adus-o cu mari eforturi şi, cu ajutorul ei, a prelungit cu 21 de ani viaţa mătuşii sale.

Cele cinci lacuri ce compun complexul Marilor Lacuri numără peste 35.000 de insule, Manitoulin, aflată în partea canadiană a Lacului Huron, fiind cea mai mare insulă de pe glob ce se găseşte într-un lac, iar lacurile respective constituie cea mai mare suprafaţă de apă dulce de pe pămînt. Deşi comitatul Chippewa a fost fondat în anul 1827, indienii se aflau acolo cu mii de ani înainte. Membrii acestor comunităţi cred că, după moarte, viaţa se desfăşoară la fel ca înaintea marii treceri în cealaltă lume. Credinţa aceasta le-a fost insuflată de anumiţi zei, mici de statură, cu părul blond, care i-au învăţat şi alte lucruri pe care nu le ştiau, cum ar fi, de pildă, folosirea buruienilor în tratarea unor boli.

Legendele indienilor Chippewa mai spun însă ceva extrem de curios: zeii veneau de pe întinderile lacurilor în nişte canoe de piatră sau de metal, cu ajutorul cărora, dacă doreau, puteau merge şi pe sub apă. Cu siguranţă, strămoşii acestor triburi nu văzuseră niciodată şi nu îşi puteau imagina cum arată un submarin, pentru simplul fapt că acesta nu se inventase încă. Un şef de trib Chippewa spunea: „Atunci cînd strămoşii noştri se apropiau de acele canoe, erau adesea traşi sub apă. Noi am crezut că ei s-au înecat, dar într-o zi vom vedea aceeaşi canoe sosind în alt loc, mai tîrziu”. O altă legendă a locului spune: odată, cu foarte mulţi ani în urmă, un mare vrăjitor şi mai mulţi războinici au plecat într-o expediţie, la vînătoare. Intr-o noapte au văzut cum un foc puternic venea din cer şi a căzut vertiginos, izbindu-se de un deal aflat în apropiere. A doua zi dimineaţă, cu mare teamă şi grijă, s-au apropiat de locul cu pricina, unde strălucea un obiect mare. Vînătorii au rămas uluiţi cînd au găsit acolo o „oală” enormă, pe care erau imprimate nişte desene ciudate. La vremea aceea, încă nu apăruse niciuna dintre expresiile pe care le folosim azi, cum ar fi: obiecte zburătoare neidentificate sau farfurii zburătoare. Legendele altor triburi de indieni, Navajos şi Hopi, spun că, în urmă cu foarte mulţi ani, un obiect rotund, foarte mare, traversa cerul, schimbîndu-şi întruna forma şi culoarea.

Ciudata „canoe” a coborît pînă aproape de sol, pe Muntele Navajos. Cu mic, cu mare, localnicii au dat năvală să o salute, dar bizara ambarcaţiune s-a înălţat şi a plecat aşa cum a venit. Un indian Hopi, care a văzut toată scena, a afirmat ulterior: „… Da, noi ştim cine sînt. Sînt cei pe care îi aşteptăm!”. Legendele lor vorbesc şi despre alţi zei, tot albi şi cu părul blond, care au venit din cer sau din apă, pe un „nor” sau cu o canoe înconjurată de foc, fum şi tunete, adică aşa cum vedem noi azi decolînd un avion sau o rachetă. Zeii i-au învăţat cum să se comporte între ei, cum să măsoare timpul după lună, soare şi stele, cum să-şi vindece rănile şi bolile, şi le-au promis că vor reveni cu „canoele“ lor de piatră sau de fier, cu care puteau să meargă şi pe sub apă. Cu siguranţă, mulţi dintre dvs. vor spune că toate acestea sînt poveşti. In altă parte a globului, în emisfera nordică, o „canoe” bizară a fost fotografiată pe fundul Mării Baltice. In decembrie 2011, scafandrii companiei suedeze Ocean

Explorer, specializaţi în reperarea şi recuperarea navelor scufundate, au văzut pe fundul mării un corp cu un diametru de 60 m şi, după partea centrală, cu o prelungire de circa 400 m. Şi nu era singură acolo. Peter Lindberg, unul dintre scafandrii care a luat parte la operaţiune, afirmă că, discutînd cu şefii lor despre ceea ce au descoperit, au primit o explicaţie de-a dreptul năucitoare: „Ni s-a spus că ar putea fi vorba de o navă spaţială ca în Milennium Falcon din Star Wars sau de o poartă spre lumea de dincolo, poate chiar spre iad”. A avut oare dreptate indianul hopi cînd a spus că aceia pe care îi aşteptăm au venit deja?

Sursa

Nori cu forme stranii

Norii, ceaţa şi vaporii sunt elementele de bază ale misterului. Chemarea norilor şi alungarea lor au fost mereu printre puterile deţinute de către şamanii şi magicienii diferitelor culturi. Tradiţia lor a fost continuată de „magnetizatorii” secolului al XIX-lea şi de adepţii teoriei orgonice a lui Wilhelm Reich, care au inclus controlul vremii în arsenalul lor de tehnici oculte.

Dintotdeauna s-a spus că fiinţele supranaturale şi marii înţelepţi folosesc norii ca vehicul sau ca mesageri. Metamorfozele misterioase (de exemplu, transformarea vrăjitoarelor în animale sau păsări) sunt deseori indicate sau însoţite de nori sau ceaţă. Cele mai multe fantome sunt descrise ca având această calitate vaporoasă. Adepţii ocultismului spun că, în momentul morţii, sufletul se desprinde de corp precum un abur.

Manifestări divine

Multe apariţii religioase încep sau se termină cu un nor neobişnuit. Uneori, apariţiile sunt selective, ele fiind văzute doar de unele persoane din cele prezente. Alteori au fost zeci de persoane care au asistat la o astfel de apariţie, fără a se afla în acelaşi loc şi deci a comunica între ele. Cronicile medievale abundă în acest gen de viziuni celeste ce au apărut în timpul unor manifestări meteorologice neobişnuite, dar oamenii au văzut mereu în nori diferite figuri care aveau pentru ei o anumită semnificaţie. Fenomenul nu e specific doar popoarelor creştine; în 1990, de exemplu, în timp ce un lider religios islamic se adresa unei mulţimi extaziate, ei au văzut cu toţii în direcţia Meccăi un nor care avea forma cuvântului Allah scris cu caractere arabe.

Norii salvatori

Există uneori şi nori care apar ca o necesitate. Harold T. Wilkins, în „Strange Mysteries of Time and Space”, citează un ofiţer britanic care a participat la invazia navală a aliaţilor în Africa de Nord. El povesteşte că marea era extrem de calmă şi întreaga flotă era complet expusă tirului bombardierelor germane. Dar în curând, deasupra navelor s-a format un imens nor negru care a rămas acolo timp de zece zile. Ofiţerul mărturisea: „Nu am fost singurul care s-a gândit că Providenţa a aşezat norul acolo.” O poveste asemănătoare relatează despre norii care au vegheat în mod miraculos retragerea armatei britanice de la Mons, în august 1914.

OZN-urile şi norii

Multe din apariţiile OZN sunt descrise ca având o înfăţişare asemănătoare unor nori. Fotografiile OZN-urilor arată de obicei obiecte pe jumătate solide şi pe jumătate ceţoase, precum nişte fantome care dispar, sau, altfel spus, care se materializează şi se dematerializează. În noiembrie 1958, dr. Moore şi soţia lui erau în maşina lor, în apropierea graniţei dintre Dakota de Nord şi de Sud. Cerul era complet senin, cu excepţia unui obiect argintiu în formă de trabuc, care a dispărut din câmpul lor vizual cu viteză accelerată, lăsând în urmă o dâră stranie de nori purpurii.

Şi la Pădurea Baciu de lângă Cluj s-au făcut fotografii în care apar nori lenticulari sau în formă de dom, despre care martorii spun că ar fi adăpostit în interiorul lor Obiecte Zburătoare Neidentificate.

Relatările despre întâlniri cu OZN-uri şi cu ocupanţii lor implică de multe ori aburi înfricoşători care paralizează, orbesc sau sufocă. Există multe date despre nori cu comportament răuvoitor, unii izbucnind în flăcări, unii luminoşi sau magnetici, alţii care se deplasează brusc şi alţii care emit zgomote asurzitoare, ca sunetul unei explozii.

Norii, o provocare

Oricare ar fi explicaţiile (de multe ori hilare) pe care le dau unii reprezentanţi ai autorităţilor în asemenea cazuri, este evident faptul că mare parte din apariţiile de acest gen ies din normal, nepuntând fi explicate de ştiinţa contemporană.
Cunoştinţele noastre convenţionale despre nori nu au cum să explice „mingea de ceaţă” şuierătoare care a învăluit un autoturism din Minessota, la 25 mai 1961. Ziarul local spune că după trecerea norului, maşina era foarte fierbinte şi ciuruită de mici găuri.
Este evident faptul că în lumea noastră există lucruri de neînţeles pentru o minte obişnuită, fie ele nave extraterestre sau mesaje divine. Putem să le negăm, în speranţa că ele nu vor interacţiona niciodată cu viaţa noastră liniară, banală, sau putem să le luăm în considerare cu o minte deschisă şi curioasă, urmărind să le integrăm într-o viziune nouă asupra universului în care trăim.

Articol preluat din Revista Misterelor Nr. 41

In vizită la extratereştri

In articolul Contactat de extratereştri, publicat în Lumea misterelor nr. 5/2010, v-am prezentat cazul dlui Anton Costache din Iaşi, str. Minerva nr. 1, care ne-a relatat că a inventat un aparat de zbor ce foloseşte antigravitaţia. Ideile proiectului respectiv i-au fost date de nişte extratereştri, care l-au contactat şi l-au dus la bordul uneia dintre navele lor.

Pentru a înlătura suspiciunile, dl. Anton Costache ne-a spus atunci: „M-am născut în anul 1954, în satul Hodîmbu, comuna Mironeasa, actualmente comuna Mogoşeşti din judeţul Iaşi, într-o familie de ţărani. Mai am zece fraţi şi surori, toţi în viaţă. (….) Mă consider prea sărac pentru a minţi, trăiesc de pe o zi pe alta, la limita de supravieţuire”. In luna februarie 2011, cititorul nostru ne-a trimis o nouă scrisoare, în care ne-a adus la cunoştinţă faptul că fenomenul s-a repetat, entităţi necunoscute vizitîndu-l din nou. Am aşteptat publicarea acestei scrisoari, deoarece i-am cerut dlui Costache cîteva amănunte în plus. Nu ştim ce s-a întîmplat, dar pînă acum nu am primit niciun fel de răspuns. Selecţionăm însă din scrisoarea Domniei Sale cîteva fragmente.
„(…) Farfuriile zburătoare sînt creaţii inteligente.

In interiorul uneia dintre ele am ajuns de două ori. Ultima dată în noaptea de 7 spre 8 ianuarie (2011 - n. n). (…) In acea noapte m-am trezit cu nişte imagini pe care, după cîteva minute, le-am revăzut în interiorul OZN-ului. Cineva mă palpa şi plimba pe mine un obiect necunoscut. In interior, aerul era foarte plăcut. Unul dintre ocupanţi a spus, la un moment dat, şi, în continuare, a întrebat dacă mă iau cu ei imediat. Răspunsul, venit nu ştiu de unde, a fost: . Toată discuţia s-a derulat însă într-o curată limbă română”.

Cititorul nostru dă, în continuare, cîteva detalii despre obiectul zburător în care a fost dus şi spune că, la plecare, a privit undeva în jos, gest în urma căruia a fost atenţionat de unul dintre cei prezenţi: „Hai, că-ţi ajunge”. Dl Constache mai spune şi că aceia care l-au luat au fost deosebit de amabili cu el, i-au vorbit calm, frumos şi nu l-au bruscat în niciun fel. Pentru susţinerea afirmaţiilor sale, scrie următoarele: „Pentru credibilitate, accept orice test, inclusiv cel cu poligraful, oriunde în lume. Sînt gata să dau orice detalii, atît cît am putut să văd şi să reţin”.

Ca şi în cazul din 2010, Domnia Sa îşi pune întrebarea: ”De ce eu? Ce am făcut de sînt în atenţia lor? Pentru ce?“. Poate că unora dintre dumneavoastră această poveste li se va părea inventată. Reamintim însă faptul că, deşi s-a încercat, la fel ca în toate cazurile legate de prezenţa extratereştrilor, muşamalizarea şi transformarea lor în derizoriu, în această lume au fost semnalate mii de răpiri de oameni şi animale.

 Unele victime au reapărut după un anumit timp, cu psihicul puternic afectat, iar o parte dintre animale au fost găsite fără anumite organe interne, urmele operaţiilor la care au fost supuse fiind surprinzătoare prin acurateţea execuţiei şi greu de realizat cu tehnica terestră actuală.

In susţinerea afirmaţiei că fenomenul este real şi se află în atenţia cercetătorilor vine şi faptul că, între 13 şi 17 iunie 1992, la Massachusetts Institute of Technology din oraşul Cambridge, lîngă Boston, una dintre cele mai faimoase universităţi politehnice din lume, a fost organizată, timp de cinci zile, o conferinţă în care s-a dezbătut fenomenul răpirilor efectuate de OZN-uri. Acolo au fost prezenţi cercetători de renume, din cele mai diferite domenii, între care David Jacobs, Budd Hopkins, Thomas Bullard, Richard Boylan, John Carpenter, Jennz Randles şi Linda Moulton Howe, au fost analizate 2.000 de dosare cu cazuri de persoane răpite, acestea fiind de naţionalităţi, vîrste, profesii, religii, nivel de pregătire şi stare socială diferite.


Sursa

OZN – alte portaluri

Autor: Iuri Floroiu

Am promis, aşa că... serialul OZN-uri în România continuă. Voi „vorbi“ astfel despre alte portaluri. In articolele precedente am descris şi am exemplificat cu fotografii acele „ferestre“ de formă pătrată sau triunghiulară, prin care misterioase obiecte zburătoare neidentificate intră sau ies din spaţio-timpul nostru.

In aceste cazuri, tocmai existenţa unui strat de nori avantajează observarea închiderii şi deschiderii portalurilor sau a culoarelor de zbor. Din cînd în cînd, mai sînt vizibile şi alte tipuri de portaluri, care nu seamănă cu cele descrise anterior.

Anul trecut, în luna septembrie, am reuşit să evadez din „ghearele” Bucureştilor şi am petrecut cîteva zile minunate la Buşteni. A fost cald, aerul curat, cerul senin şi am făcut fotografii superbe (zic eu). Bineînţeles, nu m-am limitat să imortalizez doar munţii, florile şi gîzele. Cum urmăresc cu insistenţă firmamentul, am obţinut şi „capturile” aşteptate. Am să încep cu cea care îmi pare a fi mai interesantă, deoarece nu se încadrează în tiparele deja cunoscute.
In ziua de 11 septembrie 2011, după ora 17, mă relaxam la poalele muntelui Caraiman. Intins pe iarbă, priveam cerul şi ascultam trilurile păsărilor. La un moment dat, am sesizat că îmi lipsea ceva: ciripitul păsărilor... era o linişte deplină! Cum „amicul japonez” se odihnea şi el în iarbă, lîngă mine, l-am „trezit” şi l-am pus să muncească. Eram oarecum derutat. Cerul era senin şi îmi lipseau „ferestrele” sau reperele pentru sesizarea activităţii OZN. Timpul în care reuşeşti să observi şi să fotografiezi „ceva” pe cer este, de regulă, foarte scurt. Trebuie să te mişti foarte repede şi să alegi parametrii optimi pentru focalizare, deoarece... „vizitatorii” nu aşteaptă să faci fotografii de probă.

Privind în jurul meu, mi s-a părut că văd ceva pe direcţia est şi am avut timp să fac două fotografii. Nu m-am înşelat! Era ora 17.37 şi reuşisem să imortalizez un alt tip de portal. După cum se poate vedea, în imagine sînt vizibile trei obiecte de formă aparent cilindrică, a căror poziţie delimitează un triunghi echilateral perfect. In dreapta acestora, la „ora 5”, este un altul, de mai mici dimensiuni, care intră sau iese din portal. Totul a durat cu mult mai puţin timp decît mi-a luat să vă povestesc. La ora 17.40, totul reintrase în normal, iar păsările concertau cu foc.

Studiind mai bine imaginea, mi-am adus aminte că, în urmă cu trei ani, în sudul ţării, lîngă Ostrov, am fotografiat ceva asemănător, doar că obiectele (tot trei la număr) încă nu se „aranjaseră” în triunghi echilateral. Una dintre „laturi” era ceva mai scurtă sau, poate, unghiul din care am fotografiat nu era perpendicular pe portal. Probabil, cei care ne vizitează sau studiază nu aparţin aceleiaşi civilizaţii şi folosesc tehnologii diferite pentru saltul în timp şi spaţiu. Pînă cînd vom fi însă contactaţi de „ei” în mod oficial, aşteptăm şi relatările dvs.

Sursa

Intalnirile OZN de gradul al cincilea

Fenomenul OZN este real. Chiar daca marea majoritate a observatiilor OZN pot fi explicate, sunt sute de mii de cazuri care, si dupa decenii de la producerea lor, raman de neinteles. O dovada este, pretutindeni in lume, si desecretizarea miilor de documente, adunate cu sarg de militarii care au tot sperat sa traga un folos din studierea lor, asa cum am ilustrat in numerele anterioare ale revistei. Ele dovedesc interesul permanent al autoritatilor fata de aceste aparitii si faptul ca au fost tinute, decenii de-a randul, secrete, datorita proprietatilor inexplicabile nu doar prin prisma tehnologiilor cunoscute ci si a intregii stiinte de care dispunem.

S-a presupus adesea, in aceste documente, ca in spatele fenomenului OZN s-ar putea afla o inteligenta nepamanteana. Dar recunoasterea cea mai dramatica, spusa cu jumatate de gura, dar peste tot, este ca, dupa circa saptezeci de ani de strangere si analiza a datelor, nimeni nu intelege ce se intampla, iar autoritatile nu stiu ce sa raspunda la intrebarile contribuabililor. Chiar si recentele desecretizari au avut adesea ca motivatie faptul ca armata dorea sa scape de povara acestei probleme, pe care nu mai dorea s-o gestioneze.

Ipoteze nu pe deplin acceptate

De fapt, nimeni nu cunoaste cauzele reale ale fenomenului. In schimb nu ducem lipsa de ipoteze; din pacate niciuna dintre acestea nu este pe deplin acceptabila. Prin urmare, majoritatea ufologilor continua doar sa examineze si sa arhiveze observatiile OZN si sa treaca in revista, cu mai mult sau mai putina retinere, evantaiul posibilitatilor pe care le poate imagina mintea noastra in acest moment. Exista desigur si ufologi care ne asigura ca ei au descoperit deja unicul si adevaratul raspuns. Intre ei se gasesc si persoane carismatice, cu priza la public, care s-au facut cunoscuti prin carti, bloguri pe internet, aparitii televizate, conferinte etc. Daca examinam atent afirmatiile lor, vom intelege de ce nu putem accepta ca ar fi detinatorii explicatiei ultime. Totusi, unele ipoteze pe care le avanseaza sunt adesea interesante, coerente, si nu este exclus ca sa fie chiar parte din raspunsul final. Deci, in spiritul

pluralismului, cititorii nostri merita sa cunoasca mai indeaproape astfel de ufologi, drept pentru care vom mai prezenta, din cand in cand, in aceasta pagina, pe cativa dintre ei, laolalta cu explicatiile pe care le avanseaza.

Cel propus acum aici este americanul Dr. Steven M. Greer. Nascut in 1955, el a fost medic de urgenta, sef de sectie intr-un spital, parasindu-si postul in 1998 pentru a se consacra, in conditii materiale mult mai precare, ufologiei. Doua dintre cartile sale au fost traduse relativ recent si in limba romana, anume: Extraterrestrial Contact: The Evidence and Implications (2 vol.), din 1999, (trad. rom. Contact extraterestru) si Hidden Truth: Forbidden Knowledge, din 2006, (trad. rom. Adevarul ascuns, Informatii interzise).

Intalniri sau calatorii astrale?

Greer afirma ca s-a intalnit in numeroase dati cu OZN-uri. Prima data, la inceputul anilor saizeci, cand avea opt sau noua ani si era intr-un grup de prieteni, a vazut un obiect discoidal, cenusiu, fara hublouri sau semne distinctive, care plutea tacut, dupa care a disparut brusc. Povestind intamplarea parintilor sai, acestia au replicat doar atat: "O!, foarte dragut...". Lui insa aceasta intalnire i-a schimbat viata.

In anii de liceu a citit multa literatura privind meditatia transcendentala, exersand tehnicile acesteia. Ulterior s-a adancit in studiul Vedelor si chiar a limbii sanscrite. El afirma ca a ajuns treptat sa efectueze "calatorii astrale", intrand astfel in contact cu entitati spirituale, aflate in starile de agregare "eterice" si "astrale" ale materiei. Greer explica aceasta posibilitate prin ceea ce fizica de azi numeste "nonlocalizare", in particular prin faptul ca "intreaga creatie exista "comprimata" in fiecare individ".

In primul an de studentie, retras pe un deal si exersand tehnici de meditatie, a avut surpriza de a fi transportat intr-o nava transparenta, fiind inconjurat de extraterestri inalti de un metru si cu priviri prietenoase. Cu aceasta ocazie, au agreat impreuna "un cod pentru comunicarea oamenilor cu ei", format din sunete, lumini si ganduri transmise telepatic. Exersand ulterior acest cod, el reusea - dupa spusele sale - sa provoace, la dorinta, contactarea unor OZN-uri si a extraterestrilor. Greer va denumi acest tip de contact, produs la initiativa umana, "intalnire de gradul cinci", sau, prescurtat, CE-5 (de la "close encounter of the 5th kind").

In 1990 interesul sau fata de subiect a fost reaprins de stirile ca fortele aeriene NATO si belgiene au observat, repetate ori, imense OZN-uri triunghiulare pe cerul Belgiei. S-a dus la fata locului si a vazut inregistrarile de pe radarele avioanelor F-16, in care OZN-ul plutea nemiscat si accelera apoi instantaneu la mii de mile pe ora, manevra mult dincolo de orice performanta a unui obiect facut de mana omului. A inteles ca unele relatari fusesera "rectificate" pentru o mai mare credibilitate. De pilda, niste politisti care au fost martori la una dintre aparitii i-au spus ca o "nava" triunghiulara, cat trei terenuri de fotbal, plutind peste scuarul central al unei localitati s-a transformat dintr-o data intr-o sfera de lumina rosie, de marimea unei mingi de baschet, care s-a deplasat putin, dupa care a disparut intr-o clipita. Cat a fost in Belgia, Greer si echipa de investigatori cu care era, au avut chiar sansa sa vada unul dintre aceste triunghiuri masive coborand deasupra masinii in care se aflau. Vibra totul de un bazait profund, "ca un transformator enorm".

Mesaje si mesageri

Devenit intre timp familist si aderent la cultul Baha'i, dar si medic de urgenta la un spital de provincie, Greer a primit, pe calea contactelor pe care le stabilise, indrumari sa impartaseasca si altora adevarurile pe care le aflase. Drept urmare, el a infiintat in 1990 organizatia CSETI (Center for the Study of Extraterrestrial Intelligence), pentru a promova "Initiativa CE-5", care avea drept obiective: contactarea civilizatiilor extraterestre care ne viziteaza, educarea marelui public in acest sens, dar mai ales contracararea pe cat posibil a derapajelor in viitoarele contacte, derapaje foarte posibile atat timp cat initiativele in acest sens raman pe mana militarilor. Intr-un material publicat in 1991, cuprinzand principii ale initiativei "CE-5", Greer este de parere ca nu se poate accepta impartirea extraterestrilor in "buni" si "rai", ori faptul ca extraterestrii de tip "nordic" ar fi mai buni decat cei "cenusii". El spune ca a refuzat si cateva oferte "toxice" care propuneau sprijin material cu conditia infiltrarii in conducerea grupului a unor persoane care puteau deturna obiectivele sale.

In timp, grupul a adunat tot mai multi adepti. O prima "aplicatie pe teren" cu acestia s-a produs in martie 1992 la Pensacola (Florida), unde au fost vazute frecvent OZN-uri. Greer era impreuna cu circa 50 de persoane interesate de experimentele sale; le-a instruit in privinta protocoalelor CE-5, dupa care au incercat un contact. Dupa cum afirma Greer, s-au trimis semnale catre OZN-uri, cu proiectoare de mare putere si lasere, iar OZN-urile au raspuns. Facand un triunghi pe cer, trei OZN-uri s-au asezat in triunghi echilateral perfect. La doua semnalari luminoase OZN-urile au raspuns de doua ori, apoi la un singur semnal au raspuns o data. Detaliile au fost inregistrate video, cu ajutorul a patru camere independente. Experimentul nu a fost mentionat insa decat in presa locala, fiind ignorat sau rastalmacit (zice-se voit) chiar si de organizatiile ufologice.

Cei care au devenit atenti au fost insa reprezentantii unor servicii de informatii, ai unor proiecte de arme psihotronice si, aparent, reprezentantii acelui grup inchis care, de zeci de ani, are acces exclusiv la cele mai stricte secrete legate de relatiile cu extraterestrii (aluzie la fantomatica organizatie MJ-12). Acestia l-au convocat la o discutie particulara, cu ocazia unei conferinte OZN din Atlanta, tinuta la putin timp dupa experimentul de la Pensacola. Conform lui Greer, dupa o ploaie de intrebari, cineva dintre ei ar fi spus ceva de genul: "cine naiba te crezi, pentru a face acestea, evitand practic conducerea militara nationala?".

Propuneri indecente

Nu peste mult timp, el a primit propuneri, de la aceleasi persoane, sa se alature unei "organizatii private" care se ocupa de subiectul OZN, fiind ispitit cu bani, pozitii inalte si acces la tehnologii avansate. Greer a refuzat. Dupa 30 de zile, website-urile OZN erau pline de mesaje menite sa-l desfiinteze, fiind numit, dupa caz, "conducator de cult religios", "colaborator demonic cu forte extraterestre", ori "escroc". Aceasta hartuire a continuat in toti anii care au urmat.

In vara aceluiasi an 1992, Greer si colaboratorii sai s-au deplasat in Anglia, pentru a studia fenomenul agroglifelor (formatiunile care apar in lanurile de cereale). Timp de zece zile au initiat mai multe experimente, colaborand partial si cu Colin Andrews, cel mai important specialist britanic in acest domeniu. Au "vizualizat" laolalta, prin "CE-5", ceea ce ei numeau "triunghiul CSETI": un triunghi echilateral cu trei cercuri asezate in fiecare varf. Exact aceasta forma a fost descoperita a doua zi pe un camp din apropiere. Intr-o alta noapte, ca urmare a exercitiilor de contactare, au vazut aparand in fata lor, plutind la 3 metri deasupra solului, un OZN cu diametrul de 30 de metri, luminat "ca un brad de Craciun". Se rotea in sens opus acelor de ceasornic si la fel se invartea si acul unei busole pe care o aveau la indemana. La semnalul facut cu reflectoarele, nava s-a apropiat brusc si a raspuns printr-o emisie de lumina. Greer mai afirma ca la inceputul anilor '90 o echipa a BBC a inregistrat zumzete provenind de la un OZN. Aceste sunete au fost apoi retrimise catre un alt OZN, ca o incercare de comunicare. La inceputul anului 1993, Greer si colaboratorii sai au efectuat experimente asemanatoare de contactare a extraterestrilor si in Mexic, in apropierea vulcanului Popocatepetl, folosind tot protocolul CE-5.

Ce a mai urmat, vom istorisi in saptamanile viitoare.

Sursa

Desecretizari si agentii oficiale OZN (6)

Vaticanul. Monseniorul Corrado Balducci (1923-2008), reputat teolog, exorcist oficial pentru Roma, diplomat in nuntiatura papala de la Washington, membru al Curiei (guvernului) de la Vatican si prieten personal al papei Ioan Paul II, a facut in repetate randuri declaratii cum ar fi: "Existenta extraterestrilor nu mai poate fi negata, sunt de acum prea multe marturii in privinta lor si a farfuriilor zburatoare, asa cum dovedeste cercetarea OZN". Corrado Balducci a subliniat, nu o data, ca intalnirile cu "vizitatorii din stele" indeplinesc patru caracteristici: "1) NU au caracter demonic, 2) NU sunt datorate unor deficiente de natura psihica, 3) NU reprezinta cazuri de posedare (din partea unor entitati malefice n.n), dar 4) aceste intalniri merita sa fie studiate cu toata grija".

Papa Ioan Paul II, in 1999, la intrebarea unui copil daca exista extraterestri, a raspuns: "Tine minte intotdeauna: Ei sunt copiii lui Dumnezeu, la fel ca si noi". Marele stigmatizat Padre Pio, canonizat in 2002, declarase si el: "Neindoielnic, Dumnezeu nu isi limiteaza gloria la acest micut Pamant".

In luna mai 2008, in publicatia semi-oficiala a Sfantului Scaun L'Osservatore Romano, a aparut un interviu cu opiniile Reverendului Jose Gabriel Funes, directorul Observatorului Astronomic al Vaticanului, privind civilizatiile extraterestre. El spunea: "Astronomii cred ca Universul este compus din 100 de miliarde de galaxii, din care fiecare contine 100 de miliarde de stele... Iar formele de viata pot exista, teoretic, chiar si fara oxigen sau hidrogen". Credinta in existenta unei vieti inteligente undeva, nu ar trebui sa puna probleme pentru credinciosii catolici. "Deocamdata nu avem nicio dovada. Dar in mod cert, intr-un Univers atat de mare nu putem exclude aceasta ipoteza. La fel cum exista o diversitate de creaturi aici, pe Pamant, ar putea exista alte fiinte, inteligente, create de Dumnezeu. Aceasta nu contravine credintei noastre, intrucat noi nu putem pune limite libertatii de creatie a lui Dumnezeu". "La fel cum consideram creaturile pamantene drept "frate" si "sora", de ce n-am vorbi si despre un "frate extraterestru""?

Biblia "nu este o carte de stiinta" spune Funes, adaugand ca el crede ca teoria Big Bang este cea mai "rezonabila" explicatie pentru creatia Universului, dar, cu toate acestea, el continua sa creada ca "Dumnezeu este creatorul Universului si noi nu suntem rezultatul hazardului". Astronomul indeamna biserica si comunitatea stiintifica sa lase in urma diviziunile cauzate de persecutarea lui Galileo acum 400 de ani, spunand ca acest incident "a cauzat rani" care trebuie lasate sa se vindece.

Declaratii asemanatoare privind civilizatiile extraterestre au mai facut si George Coyne, astronom la observatorul din Vatican, sau parintele jezuit Guy Consolmagno, doctor in stiinte cu studii la universitatile Harvard si Massachusetts Institute of Technology, astronom la Observatorul Vaticanului de pe Mount Graham din Arizona.

Natiunile Unite

Problematica OZN si a civilizatiilor extraterestre a fost de mai multe ori evocata la Organizatia Natiunilor Unite. Profesorul James McDonald a prezentat aspecte stiintifice ale problemei OZN in 7 iunie 1967 in fata Grupului pentru Probleme Spatiale de la Natiunile Unite. In scrisoarea catre Secretarul General ONU, U Thant, multumind pentru aceasta posibilitate, McDonald scria, intre altele: "Problema OZN este o problema stiintifica avand un caracter fundamental international. Natiunile Unite au, cred, responsabilitatea si obligatia de a accelera studierea serioasa si stiintifica a problemei OZN-urilor in lumea intreaga.

La 27 iunie 1967, in ziarul New York Post, Drew Pearson, un redactor extrem de serios, comenta in articolul cu titlul U Thant si OZN-urile: "Dr. McDonald crede ca OZN-urile sunt astronave extraterestre in misiune de recunoastere, avand drept scop explorarea Terrei. (...) Un fapt interesant este ca U Thant a marturisit ca el considera OZN-urile ca fiind problema cea mai importanta dupa razboiul din Vietnam".

 Din pacate Prof. James McDonald va fi gasit impuscat mortal in desertul Arizona, la 13 iunie 1971,

alaturi de un revolver de calibrul 38. Concluzia politiei a fost - sinucidere.

Primul care a propus, mai serios, in 1978, implicarea ONU in problematica OZN a fost Sir Eric Gairy, prim-ministru al micului stat insular Grenada. Acesta avea sprijinul unor ufologi de prima mana, intre care: J. Allen Hynek, Jacques Vallée, Stanton Friedman, Claude Poher etc. Toti acestia, pe 14 iulie 1978, au avut o intalnire cu secretarul general al ONU Kurt Waldheim. Ca urmare, pe 27 noiembrie 1978, problema a fost prezentata membrilor Comitetului Politic Special al ONU. Spre usurarea unor mari puteri (asa cum s-a aflat din documente desecretizate mai tarziu), initiativa a fost abandonata, intrucat, la inceputul anului 1979, Eric Gairy a fost rasturnat de la putere in Grenada.

In 1989, un subcomitet al comitetului SETI (Cautarea Civilizatiilor Extraterestre) al Academiei Internationale de Astronautica, a elaborat un document, numit Declaratia de principii privind activitatile urmand detectarii inteligentei extraterestre, numit si Protocolul SETI post-detectie, cuprinzand masurile care ar trebui intreprinse in cazul in care s-ar obtine dovezi ale existentei unei civilizatii extraterestre. In anii nouazeci acesta a fost inaintat si Comitetului pentru Utilizarea Pasnica a Spatiului Cosmic din cadrul ONU, in vederea unor actiuni specifice.

In protocol si in anexele sale se arata ca, in cazul in care s-ar receptiona un mesaj cert din partea unei civilizatii nepamantene, descoperitorul va cere confirmari independente si monitorizare. Abia dupa o confirmare generala, se va face un anunt public si catre autoritati. Raspunsul catre inteligenta descoperita va trebui discutat si aprobat de Adunarea Generala ONU, in urma unor consultari globale si in numele intregii omeniri.

Expertii Agentiei pentru Securitatea Nationala (NSA - National Security Agency) din SUA au criticat acest protocol. Intre altele, NSA considera absolut de neacceptat ca Natiunile Unite, sau un grup international de astronomi, sa reprezinte Pamantul in comunicatiile cu alte lumi, acest rol revenind doar Presedintelui Statelor Unite.

Astrofiziciana malaeziana Dr. Mazlan Othman (n. 1951) a fost numita in 1999 si apoi in 2007 director al Biroului Natiunilor Unite pentru Afaceri ale Spatiului Extraterestru (UNOOSA) cu sediul la Viena. In septembrie 2010 diverse surse de stiri au anuntat ca Mazlan Othman va fi in curand numita de Natiunile Unite drept "ambasador al pamantenilor pentru contacte extraterestre".

Se pare ca stirea a fost declansata si de faptul ca Dr. Othman declarase nu cu mult timp inainte ca "Multitudinea de planete descoperite in ultimul timp, orbitand stele departate, sugereaza faptul ca viata inteligenta poate fi ceva mult mai comun in Univers decat au presupus savantii la un moment dat". Daca se vor receptiona semnale de la extraterestri, "va trebui sa dispunem de un raspuns coordonat care sa ia in considerare toate sensibilitatile tinand de acest subiect. ONU este un mecanism functional pentru o asemenea coordonare" a adaugat ea.

Stirea ca Dr. Othman ar putea fi declarata "ambasador pentru relatii extraterestre" a starnit vii reactii, desigur si unele rautacioase. Intre altele s-a pus intrebarea daca e bine ca in cazul unei intalniri cu nepamantenii prima persoana autorizata sa discute cu acestia sa fie un astrofizician si daca cele mai importante idei care ar trebui impartasite cu un asemenea prilej ar fi cele de astrofizica.

Spiritele s-au mai linistit dupa ce stirea privind numirea unui "ambasador extraterestru" a fost calificata de un purtator de cuvant al ONU drept un "nonsens". Si Dr. Othman a precizat, intr-un email trimis ziarului The Guardian, ca "Desi suna foarte interesant, trebuie sa dezmint stirea". Ea a explicat ulterior ca problemele extraterestre pot deveni un domeniu de discutii in ONU dar numai in domenii deja cunoscute, cum ar fi pericolul reprezentat de obiectele si deseurile spatiale care se afla in preajma Pamantului.

Si faimosul fizician Michio Kaku comentase, in acest context, pe 27 septembrie 2010, stirea ca UNOOSA ar putea lua in considerare schitarea unui protocol privind ce anume am avea de facut in cazul unui eventual contact cu o civilizatie extraterestra. El credea ca e prematur sa ne facem astfel de probleme, pamantenii nefiind inca pregatiti sa poata da un raspuns unitar, coerent la un asemenea eveniment. "Eu personal cred ca e prudent sa schitam astfel de protocoale. Nu exista, totusi, nicio garantie ca vom avea vreodata nevoie sa le folosim".

Singura cale a unui eventual dialog ar fi, comenta el ironic, daca nepamantenii ne-ar vizita, aterizand de pilda pe peluza Casei Albe. "Numai ca problema in acest caz este ca daca ei pot calatori pe asemenea distante, pentru a veni la noi de pe stele indepartate, atunci probabil au facut deja acest lucru si ne observa de ani buni".

Sursa

Desecretizari si agentii oficiale (5)

Spania. Declasificarea documentelor militare OZN din Spania este indisolubil legata de numele ufologului Vicente-Juan Ballester Olmos, autor, inca din anii optzeci, al unor volume privind fenomenul OZN, care i-au atras recunoastere internationala. Ballester Olmos, intr-un articol din 1999, vorbea de un "model spaniol" de declasificare a documentelor OZN, in care ufologii civili si el insusi au avut un rol determinant. In rezumat, in 1990-'91, prin numeroase vizite la birourile de relatii publice si de siguranta a zborurilor de la aviatia militara, a reusit sa inoculeze decidentilor ideea utilitatii declasificarii informatiilor OZN, considerate pana atunci "confidentiale".

In 1991 s-a sugerat ca documentele raspandite in diferite locuri sa fie dirijate catre un centru unic al informatiilor si sa se unifice formularele de colectare a datelor.

In mai 1991 sectiunea pentru siguranta aeriana, care era responsabila pentru tot ce era in legatura cu OZN-urile si gestiona fisierele OZN, a intocmit un memoriu, cerand declasificarea. Pe 22 mai 1992 Statele Majore Reunite ale armatei au decis scaderea nivelului de clasificare a documentelor OZN, lasand la latitudinea Statului Major al Aerului autoritatea declasificarii totale.

Sarcina realizarii declasificarii a revenit in ianuarie 1992 Sectiei de informatii de pe langa Comanda Operativa a Aerului. Lucrarile au fost conduse in primul an, intr-un mod deschis si cu o viziune de perspectiva, de locotenent-colonelul Angel Bastida, apoi de locotenent-colonelul Enrique Rocamora, cu aceeasi determinare. Ballester Olmos a avut in acest timp o colaborare apropiata cu fortele aeriene spaniole, participand activ la desecretizarea documentelor OZN intr-o pozitie in care - dupa propria sa declaratie - era in masura: "(a) sa confirme ca intregul continut al arhivelor a fost complet publicat, (b) sa accelereze in anumite perioade viteza prelucrarii, (c) sa gestioneze eliberarea mai multor lucrari si protocoale confidentiale privind modul in care militarii au tratat in trecut informatiile OZN si (d) sa determine fortele armate sa caute datele pentru a completa unele informatii lacunare OZN in cel putin trei cazuri".

Drept urmare, in perioada 1992-1999, au fost declasificate si puse in circulatie 84 de fisiere, cuprinzand 2000 de pagini, privitor la 122 de evenimente OZN din perioada 1962-1995. Ufologii civili au sprijinit prin expertiza externa analiza documentelor, ca si completarea celor insuficient documentate, prin contactarea unor baze militare, radare si complexe militare.

Procesul de desecretizare nu a mai ridicat restrictii in continuare, astfel incat, peste ani, incidente raportate curent, de fortele aeriene, de civili sau militari, au fost declasificate imediat dupa investigarea lor, un exemplu pe care Ballester Olmos il crede demn de urmat si de alte tari.

In articolul sau, Vicente-Juan Ballester Olmos a aratat intre altele cat este de usor ca o persoana surprinsa de aparitia unui fenomen neasteptat pe cer sa traga concluzii eronate. El a oferit si cateva exemple dintre cazurile aflate in documentele desecretizate.

Pe data de 8 decembrie 1980, Capitania Generala din Cadiz a primit doua telefoane. La ora 20:45 echipajul pescadorului Besugo a observat spre nord, un incendiu la nivelul marii. Impresia era cea a unui avion caruia ii luase foc motorul stang. La ora 20:50, si nava de transport Conquistador a raportat un obiect care se dezintegra deasupra navei, fenomen vazut de capitan si de operatorul radio. Ambele nave se aflau in dreptul coastelor marocane.

Cele doua incidente n-ar fi fost explicate niciodata. Dar ufologii spanioli au reusit sa faca o corelare a acestor cazuri cu un val de observatii OZN in sud-vestul Spaniei care a avut loc in acelasi timp. Mii de persoane au vazut obiecte incandescente, zburand in grup, trecand lent deasupra capetelor, in general dinspre sud-vest spre nord-est. Un astfel de fenomen este compatibil fie cu o ploaie de meteoriti, fie cu reintrarea in atmosfera a resturilor unui satelit artificial. S-a verificat ca aceasta a doua alternativa nu se confirma, deci este valabila, cel mai probabil, prima explicatie.

Pe 25 decembrie 1980, la ora 22:05, un capitan de aviatie militara isi conducea masina pe soseaua Tudela-Arguedas, cand a vazut un obiect zburator straniu. Avea un corp central mare, cu "un sistem puternic de propulsie cu reactie". In plus, el a vazut cateva obiecte luminoase mici, manevrand in formatie cu obiectul mare. Altitudinea lor a estimat-o la 1000 de metri, spre nord-nord-est. Viteza era cea a unui avion comercial. A urmarit aparitia pana ce a disparut in spatele muntilor, lasand in urma o coada luminoasa, mult mai lata decat cea a unui avion.

Si aceasta observatie, in sine, ar fi ramas neidentificata, daca nu s-ar fi facut coroborarile necesare, prin care s-a aflat ca, la ora aceea, asa cum a raportat NORAD, a avut loc reintrarea in atmosfera a rachetei utilizate la lansarea satelitului sovietic Cosmos 749. Aceasta a trecut peste Portugalia, Spania, Franta si Anglia de sud, fiind aproape sigur si ceea ce a vazut ofiterul.

Un martor civil a raportat o experienta neobisnuita, care a avut loc pe 19 august 1982, la ora 22:30. Era pe terasa impreuna cu alti sapte martori, intr-un bloc de apartamente din statiunea Blanes (Gerona), aflat cu fata spre mare, cand a auzit zgomotul unui avion si, chiar deasupra capului sau, a vazut un cerc luminos, pulsand regulat. Cu ajutorul unui binoclu el a distins un "disc cilindric" care se rotea in sensul acelor de ceasornic avand dimensiunile duble fata de un avion DC-4. Viteza si altitudinea erau constante. Apoi obiectul a facut o intoarcere, astfel incat martorii au putut s-o vada si de jos si pe partea superioara. Avea sapte sau opt "ferestre" luminate. Aparitia a putut fi urmarita cam trei minute. Martorul a facut desene ale obiectului, pe care le-a expediat intr-o scrisoare, la sediul fortelor aeriene, insotite de descrierea detaliata a evenimentului. Raportul oficial nu prezinta nicio concluzie si nu a fost realizata nicio investigatie a cazului. Totusi, o cautare in publicatiile din perioada august-septembrie 1982 a scos la iveala faptul ca au avut loc si alte observatii similare, in multe localitati din Spania de est si nord. Dar lucrurile nu se o-presc aici. Presa, confirmata de Controlul Aerian din Barcelona, a raportat ca in acea perioada au fost active in zona avioane remorcand panouri publicitare luminoase, ceea ce a dus la observatii surprinzatoare si la confuzii. Din nou, este aproape sigur ca asta au vazut si martorii din Blanes.

Au existat desigur si cazuri in care nu s-au putut gasi explicatii. De pilda, pe 23 decembrie 1985, nava de transport Manuel Soto, proprietatea companiei Transmediterránea, naviga de la Las Palmas (insula Gran Canaria) la Arrecife (insula Lanzarote). La ora 03:10, ofiterul de cart a observat la orizont ceva ce semana cu rasaritul unui corp ceresc. L-a identificat initial cu steaua Antares, dar peste zece minute si-a dat seama ca nu putea fi nici aceasta nici alta stea sau planeta. Lumina a ramas nemiscata pana la 03:25 cand a inceput sa se miste rapid. Intre timp si alti membri din echipaj au venit sa urmareasca ce anume se intampla.

Peste doua minute, obiectul a trecut chiar deasupra vasului. Toti martorii au vazut profilul sau care nu semana cu nimic cunoscut. Avea o lumina alba intensa in partea sa centrala, o lumina rosie, estompata, alaturi, ca si o alta lumina alba, mai slaba, care parea separata. Aceasta separare i-a facut pe martori sa aprecieze ca obiectul zbura foarte jos. Totusi nu se auzea niciun zgomot.

Incidentul a fost consemnat in jurnalul de bord, care a ajuns la ma-rina militara spaniola, iar de aici la aviatie. Comandamentul Aerului pentru Insulele Canare nu a gasit insa nicio mentiune a vreunui OZN la data respectiva. Nu s-au mai facut alte investigatii. Din pacate, in lipsa altor detalii, nu se pot emite alte ipoteze, iar observatia ramane neidentificata.

Examinarea tuturor rapoartelor si evaluarea lor statistica atrage atentia si asupra altor aspecte. Astfel, valul de observatii din 1968-'69 a fost cauzat - sustine Ballester Olmos - in buna masura de un comunicat de presa prin care Ministerul Aerului cerea publicului sa raporteze observatii OZN, dar si de luminozitatea spectaculoasa din acea perioada a planetei Venus si de baloane meteorologice gigant aduse de vant din Franta. Au fost puse in evidenta cauze asemanatoare si pentru alte rapoarte.

Statistica facuta asupra rapoartelor arata ca au fost 20 detectii radar neidentificate, 15 interventii ale unor avioane de vanatoare, 10 intalniri apropiate, 13 cazuri in care exista material fotografic si 28 marturii ale unor piloti civili. In afara aviatiei militare, 7 rapoarte veneau de la marina, 7 de la garda civila, 7 de la armata si 5 de la politie. Au fost explicate 85% din cazuri, majoritatea prin cauze astronomice (Venus, alte planete, stele si chiar Luna). Doua cazuri din zece au fost farse; un caz din zece confuzia cu baloane meteorologice, trei cazuri din zece au fost: rachete, avioane, inversiuni de temperatura, recaderea in atmosfera a unor deseuri spatiale, false ecouri radar, focuri de artificii, proiectoare. Proportiile sunt apropiate de cele constatate in alte tari. Oricum 15% din rapoarte n-au putut fi explicate, dintre care cinci cazuri din cauza insuficientei datelor.

Ucraina. In 2004, a inceput crearea unei baze de date centralizate, numita UFOBUA, cu rapoarte primare privind OZN-urile observate in Ucraina. Baza poseda un mecanism pentru stocarea, catalogarea si analiza matematica a datelor, cu functii de filtrare, cautare rapida, structurarea informatiei, calcule statistice, grafice, harti etc. Prin aceste instrumente, de mare interes dintr-o perspectiva de cercetare, se doreste realizarea unor analize, statistici comparative, identificarea caracteristicilor comune ale obiectelor observate si chiar predictia lor. Obiectivul principal al proiectului a fost reunirea unor baze de date disparate, cum ar fi cele de la asociatia expeditionara pan-rusa, Asociatia "Cosmopoisk", Asociatia ufologica de tineret "Kontakt", asociatia ufologica ucraineana "UKUFAS", proiectul internet "OZN in Ucraina", arhivele de presa "UFODOS" etc. Din 2007, principala sursa de raportare OZN este un formular de arhiva completat de martor si anchetat prin site-ul oficial UFODOS, ca si prin activitatea membrilor din diverse regiuni ai clubului ufologic.

Uruguay

Si conducerea Fortelelor Aeriene din Uruguay (FAU) a declasificat fisierele sale OZN, permitand ziarului El Pais accesul la ele. Fenomenul OZN este studiat, de trei decenii, de o Comisie a Fortelor Aeriene, presedintele careia este acum colonelul Ariel Sanchez, un ofiter al Fortelor Aeriene, cu 33 de ani de serviciu activ. Agentia opereaza intr-un birou mic din centrul orasului Montevideo si dispune de o baza de date computerizata, ca si de arhive pe hartie. Documentele pe hartie sunt, in special pentru acele cazuri care sunt inca deschise. FAU au declasificat la ora actuala toate informatiile, doar identitatea martorilor ramane confidentiala.

Sutele de fisiere, in dosare militare verzi, contin marturii, fotografii, schite, desene, documente si evaluari efectuate de catre oficiali. Sarcina comisiei militare este de a tine evidenta acestor cazuri si de a elabora indicatii sau concluzii privind veridicitatea si originea lor. S-au obtinut rezultate concrete: "Comisia a reusit sa determine modificari in compozitia chimica a solului in care au fost raportate debarcarile. Fenomenul exista si ipotezele pot merge de la procese din atmosfera joasa, pana la aterizarea unei aeronave straine sau chiar de origine extraterestra, care ar putea fi o sonda de monitorizare din spatiu, asa cum trimitem si noi sondele pentru a explora lumi indepartate", a recunoscut oficialul. "Fenomenul OZN exista si trebuie sa subliniez ca, pe baza analizei noastre stiintifice, Fortele Aeriene nu exclud ipoteza extraterestra", a spus Sanchez.

Colonelul a aratat in continuare ca numarul rapoartelor prezentate creste cu o rata de 100 de cazuri pe an. Comisia a primit pe parcursul activitatii sale aproximativ 2100 rapoarte specifice care au fost investigate si unele respinse din diferite motive. Dupa treizeci de ani, 40 de cazuri raman fara nici o explicatie, variind de la observatii si pretinse aterizari de nave, la asa-zise rapiri, in care martorii spun ca au fost luati si examinati de entitati nepamantene. Dosarele acestor cazuri sunt tinute deschise.

Intr-un caz, petrecut cu ceva timp in urma intr-un camp din departamentul Durazno, martorul a raportat aparitia de lumini colorate, noaptea, urmata de aterizarea unui OZN. A fost analizata compozitia chimica a solului si s-a constatat o crestere a valorilor pentru crom, fosfor, mangan si carbon, ceea ce a convins cercetatorii asupra credibilitatii raportului. Intr-un alt caz, doua sfere rosii au zburat in tacere, cu o mare viteza, in directii opuse, la cativa metri deasupra capetelor a doi camionagii care transportau vite, ca sa dispara apoi spre vest.

OZN-urile sunt semnalate in Uruguay mai frecvent in februarie, martie, iulie si octombrie. In luna februarie 2009, comisia a primit numeroase rapoarte, insotite de fotografii digitale. Acestea nu reprezinta un factor hotarator ci mai degraba o contributie suplimentara, a spus Sanchez, avand in vedere ca exista multe posibilitati tehnice de a face trucaje.

Cazurile nerezolvate au un grad ridicat de stranietate. De exemplu, intr-o noapte 1986, doua aeronave militare Pucara s-au angajat in urmarirea unei sfere luminoase care evolua deasupra barajului Palmar. Pilotii erau pe punctul sa-l intercepteze, cand sfera a zburat cu o viteza ametitoare spre Argentina. Cand pilotii au revenit la baza, mingea a aparut din nou deasupra barajului. A fost urmarita din nou si a disparut si de data aceasta, schimbandu-si culoarea din rosu in galben.

Un caz similar s-a petrecut cu un grup de piloti militari in 1996, aflati in exercitii deasupra bazei Santa Bernardina, din Durazno. Ei au vazut doua sfere luminoase, la altitudinea de 3000 de metri, prezenta carora a fost cofirmata si de turnul de control al aeroportului. Cand s-au departat, sferele si-au pastrat forma si luminozitatea, ceea ce a permis confirmarea formei lor.

In 1979 avionul unei linii comerciale, intorcandu-se din Paraguay, a fost urmarit de un obiect extrem de luminos, care a fost chiar fotografiat de pasagerii din avion. Si acest caz a ramas neexplicat.

FAU poseda si rapoarte vizuale privind cadavrele unei duzini de animale, mutilate cu o precizie chirurgicala. Faptele dateaza din 2002. Nu a existat niciodata o explicatie plauzibila, dar in Argentina, in aceeasi perioada, au existat aproape 700 de animale mutilate in acelasi mod. FAU nu a exclus ipoteza unei interventii extraterestre.

Statisticile militare arata ca profilul tipic al celui ce raporteaza o intalnire OZN este un barbat pana la 45 de ani. Cazurile apar cu predilectie in primele ore din noapte. 49% din rapoarte vorbesc despre sfere luminoase si doar 2% includ observarea unor fiinte.

Raman neexplicate si cateva cazuri de rapiri OZN. Unul a avut loc in 1980 in Playa Pascual si a avut ca protagonist un turist care dormea in cort. A fost surprins de niste omuleti care l-au imobilizat si l-au transportat pe o nava unde a fost supus unei examinari de tip medical. Apoi s-a trezit in cortul sau, avand inca probleme de mobilitate. A fost si un alt caz in care o familie a suferit o "lacuna temporala". In timp ce se deplasau pe sosea, au vazut o aeronava zburand deasupra masinii si aterizand in fata lor. Nu-si aduceau aminte ce s-a intamplat in continuare, timp de mai multe minute.

Exista in Uruguay si alt tip de rapoarte, de pilda de la "contactati" - persoane care intra in contact cu extraterestrii prin perceptie extrasenzoriala. Aceste cazuri nu intereseaza Air Force, care cere dovezi empirice si cercetarea pe un teren solid, a declarat Colonelul Sanchez. Sunt legende despre locuri care permit intrarea intr-un fel de univers paralel sau asigura o "reincarcare energetica". "Am investigat si n-am gasit niciodata nimic neobisnuit.

Un caz din Spania

Pe 24 noiembrie 1974, in jurul orei 19:30, locotenent-colonelul de aviatie E.L. si fiica lui, aflati pe soseaua de nord din Gran Canaria, au zarit o lumina stralucitoare, cu o scurta coada, traversand cerul in zbor orizontal, la o altitudine estimata la 1000 de metri.

15 minute mai tarziu, la 19:45, un avion Iberia Fokker 27 a decolat din aeroportul Tenerife, in zbor catre Las Palmas din Gran Canaria. Pe o noapte clara, zburand la altitudinea de 2000 de metri, deasupra unui strat de nori, in timp ce se intorceau spre nord-vest, pilotii au zarit o lumina puternica chiar in fata lor, pe coridorul de zbor folosit in mod obisnuit pentru traficul dintre Las Palmas si Tenerife. Pilotul Saura al avionului Iberia a chemat Controlul Aerian din Canare. Spre surprinderea sa, i s-a raspuns ca nu exista niciun avion in pozitia raportata. Operatorul radar militar din Gran Canaria a raspuns si el ca sesizeaza doar ecoul avionului Foker. Pilotul a observat atunci ca, in mod straniu, sursa de lumina a ramas stationara, mai bine de un minut, deci nu putea fi avion. Plin de curiozitate, el a schimbat directia de mers spre misterioasa aparitie. Lumina s-a departat atunci rapid de avion, emitand fulgerari intermitente portocalii si galbene, inainte sa dispara. Intre timp, personalul radarului, aflat in alerta, examinand scrupulos cerul, a descoperit un ecou ciudat, venind spre statia de radar. Nu a putut fi determinata altitudinea la care se afla tinta, care a si disparut in "conul orb" pe verticala radarului, fara sa mai reapara. Trei martori au zarit si cu ochiul liber deasupra capului un punct luminos, ca o stea de marimea 1, dar n-au cazut de acord asupra naturii sale. La ora 20:30, radarul a mai detectat o "traiectorie necorelata" la o distanta de 74 km spre nord-vest. In apropierea unui zbor Iberia 281, de la Madrid spre Tenerife, tinta neidentificata s-a oprit, de parca ar fi asteptat trecerea avionului, dupa care a disparut brusc.

Puse cap la cap, toate aceste observatii par sa indice fie ca un OZN a hoinarit, mai mult de o ora, deasupra a doua din insulele Canare, fie ca putem imparti cazul in mai multe, independente: (1) un meteor sau bolid, vizibil pentru cateva secunde, (2) o lumina printre nori, invizibila pentru radar, care a disparut indata ce pilotul si-a schimbat unghiul de observare, (3) radaristii surescitati detecteaza mai intai un ecou care dispare fara urma, apoi inca unul in preajma unui avion comercial (care nu a vazut nimic cu ochiul liber) si (4) o lumina fixa pe cer, care putea fi o stea. In rezumat, observatii vizuale neconfirmate prin radar si observatii radar neconfirmate vizual.

Echipa de investigatori nu a putut formula nicio concluzie asupra acestui caz.

Sursa

Desecretizari si agentii oficiale (4)

Japonia. Asa cum anunta pe 18 decembrie 2007 agentia Associated Press, Ryuji Yamane, parlamentar al opozitiei, a facut o interpelare privind "raportarile frecvente de observatii OZN", la care a raspuns secretarul general al cabinetului: Nobutaka Machimura. Oficialul guvernamental a declarat ca "nu exista observatii confirmate ale unor obiecte zburatoare neidentificate presupuse ca venite din spatiul cosmic", dar, in ceea ce-l priveste personal, "eu cred in mod sigur ca acestea exista". In raspunsul scris care a insotit declaratia, se spunea ca fortele aeriene au observat adesea "pasari si alte obiecte in afara de aeronave" dar nu OZN-uri, iar autoritatile supravegheaza vigilent spatiul aerian japonez, fiind gata sa ridice de la sol avioane de vanatoare pentru a intercepta obiecte aeriene suspecte. Uniunea Sovietica In Uniunea Sovietica, in ciuda faptului ca, inca din anii 1950, fenomenul OZN a fost taxat drept o fantezie caracteristica tarilor capitaliste, armata a pastrat un interes ascuns pentru elucidarea cauzelor sale. In noiembrie 1967 s-a anuntat ca s-a creat o "comisie organica" menita sa se ocupe de acest subiect, comisie formata din astronomi si ofiteri de aviatie. La scurt timp dupa aceea s-a negat insa oficial existenta unei astfel de organizatii, desi azi se crede ca aici s-au adunat multe rapoarte privind observatiile OZN. In zorii zilei de 20 septembrie 1977, la Petrozavodsk, a aparut pe cer o uriasa "meduza luminoasa" imprastiind o multime de raze subtiri deasupra orasului. Azi se stie ca fenomenul a coincis cu lansarea satelitului Cosmos-955, de la baza Plesetk. Gratie neglijentei cenzurii, cazul a ajuns pe paginile celor mai importante publicatii sovietice. Oficialitatile au hotarat atunci ca fenomenul trebuie studiat mai atent. In 1978 au fost demarate programele "Setka MO" al Ministerului Apararii, condus de colonelul Boris Sokolov, si "Setka AN", al Academiei de stiinte, condus de Dr. Iulii Platov. Cele doua programe au facut si schimb de informatii. In ianuarie 1980, si seful Statului Major General al Fortelor Armate ale URSS a emis un regulament cerand sa i se raporteze neintarziat "orice fenomen inexplicabil, exotic, extraordinar", inclusiv observatii OZN. Pana in 1990, s-au adunat circa 3000 de rapoarte, asupra a circa 400 de evenimente individuale. 90% din acestea puteau fi explicate prin cauze conventionale, precum: lansari de rachete, baloane de mare altitudine etc. Dar circa 300 de observatii au ramas neexplicate, chiar si dupa cea mai scrupuloasa examinare. Un post de urmarire a OZN Colonelul in retragere Boris Sokolov spunea ca "timp de zece ani Uniunea Sovietica a devenit un gigantic post de urmarire a OZN-urilor". In spatiul ex-sovietic "au existat 40 de cazuri in care pilotii au intalnit OZN-uri. La inceput li s-a ordonat sa le intercepteze si sa le doboare. Cand pilotii s-au angajat in urmarire, OZN-urile au accelerat, pilotii au pierdut controlul si avioanele s-au prabusit. Aceasta s-a intamplat de trei ori, iar in doua dintre astfel de incidente pilotul si-a pierdut viata. Dupa aceasta pilotii au primit ordin sa observe obiectul, dar sa schimbe directia si sa se indeparteze (...) In mod hotarat, pilotii au perceput OZN-urile ca un pericol". Sokolov a mai adaugat ca "militarii erau interesati de OZN-uri inclusiv din cauza credintei ca daca vor descifra secretele OZN-urilor, vor putea castiga competitia cu potentialii inamici, prin incorporarea acestor tehnologii". Pana in 1989, desi au existat exceptii, subiectul OZN era practic interzis in mass media oficiala sovietica. Un dezghet s-a produs in acel an, la initiativa lui Gorbaciov, astfel incat cazuri faimoase, cum ar fi cele de la Kiev sau Voronej din vara si toamna 1989 au capatat o mediatizare extraordinara. La inceputul anului 1990, de pilda, Gorbaciov, inca presedintele URSS, raspundea unor intrebari puse de muncitori din Urali, spunand "fenomenul OZN exista si trebuie tratat cu seriozitate". In 1990, in cadrul Academiei de Aviatie Militara, s-a format Asociatia Ufologica Unionala, sub conducerea generalului maior de aviatie Pavel R. Popovici, pilot cosmonaut. Tot in 1990, generalul de aviatie Igor Maltev, seful Statului Major General al Fortelor Armate, a pus la dispozitia publicului numeroase documente si fotografii de OZN-uri. In 1991, si generalul Nikolai Alexeevici Sciam, vicepresedintele Comitetului de Presedintie al KGB, a pus, oficial, la dispozitia Asociatiei Ufologice Unionale din URSS (presedinte Pavel Popovici), documente, insumand 124 de pagini, avand titlul "Cazuri de observare a unor fenomene insolite pe teritoriul URSS, 1982-1990". In scrisoarea insotitoare se afirma ca KGB nu a fost preocupat in mod expres de studiul OZN-urilor, dar a primit numeroase astfel de rapoarte de la persoane particulare sau diverse agentii. In mod firesc, existenta unor cazuri spectaculoase OZN in spatiul ex-sovietic a starnit curiozitatea amatorilor de senzational din occident, intre care si pe cea a adeptilor conspirationismului, care au avut impresia ca pot avea acum dovada ca toate marile puteri au avut legaturi cu extraterestri, legaturi tinute in cel mai strict secret. Aceasta curiozitate a fost rapid satisfacuta de cetateni rusi intreprinzatori care au inceput sa fabrice istorii, documente, filme etc. despre OZN-uri prabusite, baze subterane in care se colaboreaza cu extraterestri etc. (in general copiate dupa istoriile care circulau deja in SUA) si sa vanda toate acestea pe bani frumosi amatorilor occidentali naivi. Desi nu exista dovezi clare in acest sens, este foarte posibil ca, la fel ca in SUA, o parte din aceasta dezinformare sa fi fost produsa si de agentii specializate ale armatei, in primul rand in scopul discreditarii cercetarii fenomenului OZN si a ridicarii unei perdele de ceata peste anumite proiecte militare secrete. Intre altele, fenomenul a generat discutii aprinse si nu totdeauna foarte politicoase intre ufologii rusi, dintre care unii au cazut in plasa falsificatorilor sau le-au facut jocul. Desecretizarea fisierelor OZN Pe 21 iulie 2009, reteaua de stiri Russia Today (RT), parte a agentiei rusesti de presa RIA Novosti, proprietate de stat, anunta si desecretizarea fisierelor OZN detinute de marina militara rusa. Evident, majoritatea documentelor se refera la observatii facute in mari sau lacuri. Multe inregistrari dateaza din epoca sovietica si au fost compilate de un grup special al marinei care colecta rapoarte ale unor incidente inexplicabile din partea submarinelor si navelor militare. Grupul a fost condus de amiralul Nikolai Smirnov. S-a comentat pe marginea acestor rapoarte ca obiectele neidentificate depaseau tehnologic tot ce a construit vreodata umanitatea. Vladimir Ajaja, fost ofiter naval si faimos ufolog rus, afirma ca materialele publicate sunt de o extraordinara valoare. El estima ca "cincizeci la suta din intalnirile OZN au legatura cu oceanele; cinsprezece sau mai mult cu lacurile. Astfel OZN-urile tind sa fie in conexiune cu apa". La un moment dat, un submarin nuclear, care era in misiune de lupta in Oceanul Pacific, a detectat prin sonar sase obiecte neidentificate subacvatice. Dupa ce toate manevrele posibile pentru a scapa de ele s-au dovedit ineficiente, capitanul a ordonat ridicarea la suprafata. Obiectele au urcat si ele, dupa care au fost vazute luandu-si zborul prin atmosfera. Fostul comandant de submarin, contraamiralul in retragere Iurii Beketov, isi amintea ca multe evenimente misterioase s-au petrecut in regiunea Triunghiului Bermudelor. Instrumentele refuzau sa functioneze, fara un motiv anume, sau detectau un bruiaj puternic. Fostul ofiter credea ca acestea puteau fi cauzate in mod deliberat de OZN-uri. El a comentat ca "in cateva ocazii instrumentele au indicat obiecte materiale miscandu-se cu o viteza incredibila. Calculele au aratat viteze de circa 400 km/ora, greu de realizat chiar si la suprafata. Era ca si cum obiectele sfidau legile fizicii. Este o singura explicatie: creaturile care le-au construit ne depasesc de departe ca nivel de dezvoltare". Igor Barklay, capitan de rangul I si fost ofiter de informatii al marinei, declara ca OZN-urile "apareau adesea in locurile unde se concentrau flotele noastre sau ale NATO: in apropiere de Bahamas, Bermude, Puerto Rico. Ele au fost vazute cel mai des in zonele cele mai adanci ale Oceanului Atlantic, in partea de sud a Triunghiului Bermudelor si de asemenea in Marea Caraibelor". Un alt loc in care oamenii raportau frecvent intalniri OZN este Lacul Baikal, din Siberia, cel mai adanc lac de apa dulce de pe Pamant. Pescarii povesteau despre lumini puternice care vin din adancuri si despre obiecte care isi iau zborul din apa. Se mai povestea ca in 1982 un grup de sapte scafandri militari, antrenandu-se in Baikal, ar fi zarit, la o adancime de 50 de metri, "un grup de creaturi umanoide imbracate in costume argintii". Scafandrii ar fi incercat sa le captureze, dar rezultatul a fost ca trei scafandri au murit iar ceilalti patru au fost grav raniti. Oficial, marina militara neaga realitatea acestor intalniri OZN. O sursa din conducerea marinei aprecia ca istoriile puteau sa-si aiba originea in rapoartele comandantilor de nave, care au luat drept OZN-uri obiecte de origine neclara dar pamanteana. "Iluzia unui OZN putea fi produsa de bancuri mari de pesti, gunoaie plutitoare sau fenomene naturale". Sursa