Facebook Like

Tu nu ești singur

EMAG

sâmbătă, 30 noiembrie 2013

Povestea copacului



“Se spune ca a existat odata un arbore batran si maiestuos, cu ramurile intinse spre cer. Cand inflorea, fluturi de toate formele si culorile veneau de pretutindeni si dansau in jurul lui. Cand facea fructe, pasari din tari indepartate veneau sa guste din ele. Ramurile sale aratau ca niste brate vanjoase. Era minunat.
Un baietel obisnuia sa vina si sa se joace sub el in fiecare zi, iar copacul s-a obisnuit cu el si a inceput sa-l iubeasca. Ceea ce este mare si batran se poate indragosti de ceea ce este mic si tanar, cu conditia sa nu fie atasat de ideea ca el este mare, iar celalalt mic. Copacul nu avea aceasta idee, asa ca s-a indragostit de baiat.
Asadar, copacul s-a indragostit de baietelul care venea in fiecare zi sa se joace sub el. Ramurile sale erau foarte inalte, dar el si le apleca, pentru ca baiatul sa le poata atinge pentru a-i mangaia florile si pentru a-i culege fructele.
Asadar, ori de cate ori venea copilul, arborele isi pleca ramurile. Cand micutul ii mangaia florile, batranul copac se simtea cuprins de un val incredibil de fericire. Baiatul a crescut. Uneori, dormea in poala copacului, alteori ii manca fructele, sau purta o coroana impletita din florile sale. Se simtea atunci de parca ar fi fost regele junglei. Vazand cum baiatul poarta o cununa din florile sale, dansand cu ea, copacul se simtea fericit. Il aproba cu ramurile sale; canta in bataia vantului. Baiatul a crescut si mai mult. A inceput sa se catere in copac, leganandu-se pe ramurile sale. Ori de cate ori se odihnea pe ele, copacul se simtea fericit.
Timpul a trecut, iar baiatul a inceput sa fie apasat de alte indatoriri. Avea ambitiile lui. Trebuia sa isi treaca examenele, sa isi faca prieteni. De aceea, a inceput sa vina din ce in ce mai rar pe la copac. Acesta il astepta insa cu o nerabdare din ce in ce mai mare, strigandu-i din adancurile sufletului sau: “Vino, vino. Te astept!”.
Cand baiatul nu venea, copacul se simtea trist. Singura tristete pe care o simte iubirea este aceea de a nu se putea impartasi cu altcineva, de a nu se putea darui. Atunci cand se poate darui in totalitate, iubirea este fericita. Baiatul a crescut si mai mult, iar zilele in care trecea pe la copac au devenit din ce in ce mai rare. Toti cei care cresc in lumea ambitiilor isi gasesc din ce in ce mai putin timp pentru iubire. Baiatul a devenit ambitios si prins in afacerile sale lumesti.
” Ce copac? De ce ar trebui sa-l vizitez?”
Intr-o zi, pe cand trecea prin apropiere, copacul i-a strigat:
” Asculta! Te astept in fiecare zi, dar tu nu mai vii pe la mine.”
Baiatul i-a raspuns:
“Ce poti sa-mi oferi, ca sa trec sa te vad? Eu imi doresc bani. “
“Ce poti sa-mi oferi pentru ca sa vin la tine? As putea veni, dar numai daca ai ceva de oferit. Altminteri, nu vad de ce as face-o.”
 Uimit, copacul i-a spus baiatului:
“Nu vei mai veni decat daca iti voi oferi ceva? Iti ofer tot ceea ce am!”
“Din pacate, nu am bani. Aceasta este o inventie a oamenilor. Noi, copacii, nu avem bani. In schimb, suntem fericiti. Crengile noastre se umplu de flori, apoi de fructe. Umbra noastra ii racoreste pe cei incalziti. Cand bate vantul, dansam si cantam. Desi nu avem bani, pasarelele se cuibaresc pe ramurile noastre si ciripesc vesele. Daca ne-am implica si noi in afaceri financiare, am deveni la fel de inraiti si de nefericiti ca voi, oamenii, care sunteti nevoiti sa stati prin temple si sa ascultati predici despre iubire si despre pace. Noi nu avem nevoie de predici, caci traim tot timpul aceste stari. Nu, noi nu avem nevoie de bani!”
Baiatul i-a spus:
” Atunci, de ce sa vin la tine? Nu am de gand sa merg decat acolo unde pot obtine bani. Am nevoie de bani!”
Copacul s-a gandit mult, dupa care a spus:
“Atunci, culege-mi fructele si vinde-le. In felul acesta, vei obtine bani.”
Baiatul s-a luminat imediat la fata. S-a urcat in copac si a cules toate fructele copacului, chiar si pe cele necoapte. In graba sa, i-a rupt crengile si i-a scuturat frunzele, dar copacul s-a simtit din nou fericit.
Baiatul nu si-a dat nici macar osteneala sa-i multumeasca arborelui, dar acestuia nu-i pasa. Adevarata sa multumire s-a produs atunci cand acesta a acceptat oferta sa de a-i culege fructele, pentru a obtine bani in schimbul lor.
Baiatul nu s-a mai intors multa vreme. Acum avea bani si era foarte ocupat sa obtina cu ajutorul lor inca si mai multi bani. A uitat cu totul de copac, si astfel au trecut anii…
Copacul era trist. Tanjea dupa intoarcerea baiatului, la fel ca o mama cu sanii plini de lapte, dar care si-a pierdut copilul. Intreaga sa fiinta tanjeste dupa copilul pierdut, pentru a-l strange la piept si a se usura. Cam la fel tanjea si copacul nostru. Intreaga sa fiinta era in agonie.
Dupa multi ani, baiatul, devenit intre timp adult, s-a intors la copac.
Acesta i-a spus: “Vino la mine. Vino si imbratiseaza-ma!”
Barbatul i-a raspuns: “Termina cu prostiile. Faceam asemenea lucruri pe vremea cand eram un copil fara minte.”
Copacul a insistat: “Vino, mangaie-mi crengile. Danseaza cu mine!”
Barbatul i-a raspuns: “Termina cu flecareala asta stupida! Acum doresc sa-mi construiesc o casa. Imi poti oferi o casa?”
Copacul a exclamat: “O casa? Bine, dar eu traiesc fara sa stau intr-o casa. Singurii care traiesc in case sunt oamenii. Toate celelalte creaturi traiesc liber, in natura. Cat despre oameni, cu cat casa in care traiesc este mai mare, cu atat mai mici par in interiorul ei. Noi nu traim in case, dar uite ce iti propun: imi poti taia crengile, pentru a-ti construi o casa cu ajutorul lor.”
Fara sa mai piarda timpul, barbatul a luat un topor si i-a taiat crengile copacului. Din acesta a ramas acum doar trunchiul, dar el era foarte fericit. Iubirea este fericita chiar si atunci cand ii sunt taiate membrele de catre cel iubit.
Barbatul a plecat, fara sa-si mai dea osteneala sa arunce in urma macar o privire. Si-a construit casa visata, iar anii au trecut din nou.
Copacul, devenit acum un simplu trunchi fara crengi, a continuat sa-l astepte. Ar fi vrut sa il strige, dar nu mai avea ramuri si frunze care sa poata canta in bataia vantului. Vanturile continuau sa bata, dar el nu mai putea scoate nici un sunet. Cu un efort suprem, sufletul sau a reusit sa rosteasca o ultima chemare: “Vino, vino, iubitul meu!”
Timpul a trecut, iar barbatul a imbatranit. Odata, se afla prin apropiere, asa ca a venit si s-a asezat sub copac.
Acesta l-a intrebat: “Ce mai pot face pentru tine? Ai venit dupa foarte, foarte mult timp.”
Batranul i-a raspuns: “Ce poti face pentru mine? As vrea sa ajung intr-o tara indepartata, sa castig si mai multi bani. Pentru asta, am nevoie de o barca!”
Fericit, copacul i-a spus: “Taie-mi trunchiul si fa-ti o barca din el. As fi extrem de fericit sa devin barca ta si sa te ajut sa mergi astfel in tara aceea indepartata, pentru a castiga mai multi bani. Dar, te rog, ai grija de tine si intoarce-te cat mai repede. Voi astepta de-a pururi intoarcerea ta.”
Omul a adus un ferastrau, a taiat trunchiul copacului, si-a facut o barca din el si a plecat.
Acum, din copac nu a mai ramas decat radacina, dar el a continuat sa astepte cu rabdare intoarcerea celui iubit. A asteptat mereu si mereu, constient insa ca nu mai avea nimic de oferit. Poate ca barbatul nu se va mai intoarce niciodata.
Odata, m-am asezat langa ciot. Acesta mi-a soptit:
‘Am un prieten care a plecat departe si nu s-a mai intors. Ma tem sa nu se fi inecat, sau sa nu se fi ratacit. Poate ca s-a pierdut in tara aceea indepartata. Poate ca nici macar nu mai este in viata. O, cat mi-as dori sa aflu vesti de la el! Ma apropii de sfarsitul vietii, asa ca tot ce mi-as mai dori ar fi sa aflu vesti despre el. Atunci as muri linistit. Dar stiu ca nu ar mai veni nici daca mi-ar auzi strigatul, caci nu mai am nimic sa-i ofer, iar el nu intelege decat acest limbaj.”
Povestea trista a copacului este o reamintire deloc intamplatoare a “radacinii”, a celui/ celei ce ti-a dat “forma”, viata, invatatura, hrana in intregul proces al devenirii. Sunt oameni care au insemnat in cartea vietii tale, incepe cu un gand si continua cu o imbratisare… caci nimic din ceea ce s-a intamplat nu e nevoie sa retraiesti, dar cu fiecare clipa poti construi eternitatea.
Un weekend minunat tuturor!

vineri, 29 noiembrie 2013

I-a spus soției că vrea să divorțeze. Ce a urmat depășește orice imaginație



Site-ul viralnova.com a publicat un text despre care se spune că ar fi fost postat pe blogul unui bărbat din SUA. Chiar dacă unii se îndoiesc de veridicitea sa, textul a devenit viral pe internet și a emoționat milioane de oameni. Cu siguranță nu vei regreta că l-ai citit:
“Când mâncam la cină alături de soția mea în seara aceea, am luat-o de mână și i-am spus că trebuie să o anunț ceva. M-a ascultat în tăcere, continuând să mânânce.
Am descoperit cu stupoare că nu puteam nici măcar să deschid gura, însă am făcut un imens efort, pentru că trebuia să-i spun cea aveam în minte. Îmi doream un divorț, așa că i-am spus asta în mod direct, pe un ton calm. N-a părut să fie deranjată de cuvintele mele, însă m-a întrebat care era motivul.
Am evitat să dau un răspuns, iar asta a mâniat-o. A aruncat tacâmurile cu care mânca și mi-a strigat că nu sunt bărbat. În noaptea aceeea, n-am vorbit unul cu celălalt. A plâns. Știu că voia să afle ce se întâmplase cu căsnicia noastră, însă nu i-am putut da un răspuns satisfăcător. Mă îndrăgostisem de o altă femeie, Jane, iar pe soția mea nu o mai iubeam. Mi-era doar milă de ea.
Cu un adânc sentiment de vinovăție, am redactat o înțelegere de divorț prin care i-am lăsat casa, mașina noastră și 30% din compania mea. S-a uitat pentru o secundă la document, după care l-a rupt în bucăți. Femeia alături de care îmi petrecusem zece ani din viață devenise o străină. Mi-a părut rău pentru timpul pe care îl pierduse și pentru energia pe care o investise, însă nu puteam să dau înapoi, pentru că o iubeam pe Jane. În cele din urmă, a plâns în hohote în fața mea, fapt la care mă așteptasem încă de la început. Pentru mine, criza ei de plâns a fost ca o eliberare. Decizia de a divorța, care mă obsedase timp de câteva săptămâni, a căpătat dintr-o dată un contur mult mai pronunțat.
Ziua următoare, m-am întors acasă foarte târziu și am găsit-o scriind ceva la birou. N-am mâncat cina și m-am dus direct la culcare, pentru că eram obosit după o zi întreagă petrecută cu Jane. Când m-am trezit, ea era tot la birou, scriind.
Mi-a prezentat condițiile ei pentru acordarea divorțului: nu voia nimic de la mine, însă mi-a cerut o lună de zile înainte să divorțăm. Pe parcursul acestei luni, trebuia să ducem o viață cât mai normală cu putință. Explicația ei era simplă. Fiul nostru avea un examen destul de important într-o lună și nu voia să-i ocupe mintea cu problemele legate de căsnicia noastră eșuată.
Condițiile mi-au convenit, însă mai voia un lucru. Mi-a cerut să-mi amintesc cum am trecut-o pragul în dormitorul nostru în ziua în care ne-am căsătorit. Mi-a cerut ca pe parcursul întregii luni să o duc în brațe din dormitor până la ușa de la intrarea locuinței. Am crezut că înnebunise, însă am acceptat cerința ei ciudată deoarece am vrut ca ultimele noastre zile împreună să se scurgă într-un mod cât mai liniștit.
I-am spus și lui Jane despre condițiile impuse de soția mea. A râs în hohote și le-a catalogat drept absurde. “Orice trucuri ar aplica, va trebui să accepte acest divorț”, a spus cu dispreț.
Nu avusesem niciun contact fizic cu soția mea de când am anunțat-o de hotărârea mea de a divorța, așa că atunci când am purtat-o în brațe în prima zi ne-am comportat amândoi într-un mod stângaci. Băiatul nostru ne-a văzut și s-a amuzat și bucurat de gestul făcut de mine. Reacția lui mi-a cauzat un sentiment dureros. În timp ce o purtam în brațe, a închis ochii și mi-a spus să nu-i spun fiului de divorțul nostru iminent. Am lăsat-o din brațe în fața ușii. S-a dus să aștepte autobuzul, iar eu m-am dus singur cu mașina la muncă.
În cea de-a doua zi, ne-am comportat mult mai natural. S-a sprijinit pe pieptul meu, așa că am putut să-i miros parfumul. Mi-am dat seama că n-o mai privisem cu adevărat de foarte mult timp. Am realizat că nu mai era tânără. Pe fața ei se putea vedea riduri fine, iar părul ei încărunțea. Căsnicia noastră își pusese amprenta asupra ei. Pentru câteva clipe, m-am gândit la ceea ce îi făcusem.
În cea de-a patra zi, când am ridicat-o în brațe, am simțit un sentiment de apropiere între noi. Era femeia care îmi oferise zece ani din viața ei. În zilele a cincea și a șasea, sentimentul de intimitate a devenit tot mai pronunțat, însă nu i-am spus lui Jane. Pe măsură ce luna a trecut, mi-a fost tot mai ușor să o port în brațe. Poate că “antrenamentul” zilnic mă făcuse mai puternic.
Într-o dimineață, alegea din dulap ce rochie să poarte. A oftat, spunând că toate îi erau acum mari. Am realizat dintr-o dată că slăbise foarte mult. Acesta era motivul pentru care mi-era tot mai ușor să o duc în brațe. Dintr-o dată, am realizat câtă durere și amărăciune se adunase în inima ei și m-am cutremurat. În mod inconștient, am întins mâna și am atins-o pe cap.
În clipa aceea, fiul meu a intrat în dormitor și mi-a spus că era momentul să o port în brațe pe mama. Pentru el, acest gest devenise o parte importantă a vieții sale. Soția i-a făcut semn să se apropie de ea și l-a luat în brațe. Nu m-am uitat, pentru că mi-a fost teamă că aș putea să renunț la decizia luată pe ultima sută de metri. Apoi am luat-o din nou în brațe. Mi-a pus mâna pe după gât într-un mod tandru și natural. I-am ținut trupul strâns în brațe, ca în ziua nunții.
Era însă mult mai ușoară, iar asta m-a făcut să fiu trist. În ultima zi, am luat-o în brațe și n-am fost în stare să fac un singur pas. Fiul nostru plecase deja la școală. Am ținut-o strâns în brațe și i-am mărturisit că n-am realizat cum ajunsesem să ne îndepărtăm unul de celălalt. Am condus repede spre birou, temându-mă că orice secundă pierdută m-ar fi făcut să mă răzgândesc. Am urcat scările și, după ce Jane a deschis ușa, i-am spus că nu mai voiam să divorțez.
S-a uitat la mine uimită, după care m-a atins pe frunte. M-a întrebat dacă aveam febră. I-am spus că îmi dădusem seama că mariajul meu devenise plictisitor pentru că nu prețuiam detaliile din viața noastră, nu pentru că nu ne mai iubeam. Realizasem că dacă am purtat-o în brațe în ziua nunții trebuia să o păstrez alături de mine până ce moartea ne va despărți. Jane mi-a tras o palmă și mi-a trântit ușa în nas. M-am suit în mașină și, în drum spre casă, am cumpărat un buchet de flori pentru soția mea.
Am intrat în casă, am alergat pe scări la ea, însă am găsit-o fără suflare pe pat. Soția mea se luptase cu cancerul în ultimele luni, iar eu fusesem atât de prins cu Jane încât nici măcar nu observasem asta. Știa că urma să moară în curând și nu a vrut să mă pună într-o lumină negativă în fața fiului nostru. Cel puțin, în ochii lui, am fost un soț iubitor până în ultima clipă.
Micile detalii sunt cele care contează într-o relație. Nu vila, nu mașina sau conturile din bancă. Ele creează un mediu propice pentru fericire, însă n-o pot genera. Fiți prietenii partenerilor voștri și faceți gesturi mărunte, dar frumoase, care să vă mențină apropiați unul de celălalt. Să aveți căsnicii fericite!”
[Sursa: viralnova.com; sursa foto: stilldatingmyspouse.com] si http://fabuloase.ro/i-a-spus-sotiei-ca-vrea-sa-divorteze-ce-a-urmat-depaseste-orice-imaginatie/

joi, 28 noiembrie 2013

Triumful vieții, triumful dragostei, în 24 de imagini răscolitoare (Foto)

Dincolo de încercările cumplite pe care mulți sunt nevoiți să le înfrunte de-alungul  existenței,  dincolo  de  boli  incurabile  sau chiar  dincolo  de  moarte,dragostea triumfă și viața pulsează mai departe în sevele omenirii.
Cu o tenacitate care sfidează uneori  cele mai sumbre previziuni,  omul reușește să răzbată spre lumină, spre un nou început, cu sufletul sau trupul mutilate de atrocități nebănuite, asemenea unor entități sublime, care refuză să se stingă, împotrivindu-se din răsputeri înfrângerii totale.


Şi când acest lucru le izbutește, în ciuda tuturor obstacolelor ce le ies în cale, atunci ochii se împăienjenesc de lacrima compasiunii, a admirației fără margini, a rădăcinilor care ne leagă cu magice împletituri de semenii noștri – ÎNVINGĂTORII.
Aceea este lacrima vărsată pentru triumful vieții, pentru triumful dragostei…
…când o tânără primește, de pildă, o cerere neașteptată în căsătorie;
Triumful vieții, triumful dragostei, în 24 de imagini răscolitoare (Foto)
… când un copil  cu probleme locomotorii,  precum Lucas Hembree, își  îmbrățișează câinele acompaniator;
Triumful vieții, triumful dragostei, în 24 de imagini răscolitoare (Foto)
… când supraviețuitorul unui cutremur recuperează din ruine, albumul de fotografii al familiei;
Triumful vieții, triumful dragostei, în 24 de imagini răscolitoare (Foto)
… când un băiețel de 12 ani, afectat de distrofie musculară, precum Luka, izbutește să simuleze cea mai frumoasă aruncare la coș, grație fotografului Matej Peljhan;
Triumful vieții, triumful dragostei, în 24 de imagini răscolitoare (Foto)
…  când Meghan Vogel a susținut-o pe Arden McMath, ajutând-o să treacă linia de sosire a competiției;
Triumful vieții, triumful dragostei, în 24 de imagini răscolitoare (Foto)
…  când  câinele  Hawkeye  a  vegheat  până  la  epuizare,  sicriul  instructorului  său, membru al corpului Navy SEAL, răpus la datorie;
Triumful vieții, triumful dragostei, în 24 de imagini răscolitoare (Foto)
…  când un soldat american, întors din misiune,  își  îmbrățișează pentru prima dată fetița;
Triumful vieții, triumful dragostei, în 24 de imagini răscolitoare (Foto)
… când un înnotător fără gambe, precum Arnulfo Castorena (Mexic), câştigă medalia de aur la Olimpiada Paralimpică;
Triumful vieții, triumful dragostei, în 24 de imagini răscolitoare (Foto)
…  când un stăpân iubitor înnoată purtându-și câinele în brațe, pentru ca apa să-i  aline durerile provocate de artrită;
Triumful vieții, triumful dragostei, în 24 de imagini răscolitoare (Foto)
… când un bărbat trecut cu mult de prima tinerețe, încearcă să-i predea din nou soției, lecțiile alfabetului, după ce și-a pierdut memoria;
Triumful vieții, triumful dragostei, în 24 de imagini răscolitoare (Foto)
… când un băiețel de numai 8 ani, precum Christian Golczynski, primește stindardul de onoare, în memoria tatălui său, căzut la datorie în Iraq;
Triumful vieții, triumful dragostei, în 24 de imagini răscolitoare (Foto)
… când dascalii indieni improvizează table pe ziduri, pentru a preda lecții copiilor fără adăpost, sub un pod;
Triumful vieții, triumful dragostei, în 24 de imagini răscolitoare (Foto)
…  când un om în vârstă e capabil să cerșească un rinichi pentru soția sa bolnavă, străbătând kilometri întregi pe jos, în speranța că va găsi un donator;
Triumful vieții, triumful dragostei, în 24 de imagini răscolitoare (Foto)
… când un băiețel înțelege că a întâlnit cel mai bun prieten din viața lui
Triumful vieții, triumful dragostei, în 24 de imagini răscolitoare (Foto)
…pentru ca mai apoi să fie silit să-și ia adio de la el;
Triumful vieții, triumful dragostei, în 24 de imagini răscolitoare (Foto)
…  când un campion de rugby,  precum irlandezul  Brian O’Driscoll,  împarte bucuria victoriei cu unul din cei mai împătimiți fani ai săi;
Triumful vieții, triumful dragostei, în 24 de imagini răscolitoare (Foto)
… când o tânără sărută mașina mortuară care transportă trupul vărului său în vârstă de 20 de ani, într-un convoi militar funerar;
Triumful vieții, triumful dragostei, în 24 de imagini răscolitoare (Foto)
… când trăgătorul de elită Dean Oldt, din divizia “101’st Airborne” (Screaming Eagles) a reușit să se întoarcă acasă și este îmbrățișat de tatăl său;
Triumful vieții, triumful dragostei, în 24 de imagini răscolitoare (Foto)
…  când o fetița bolnavă de cancer desenează în oglinda ceea ce-și dorește cel mai mult pe lume;
Triumful vieții, triumful dragostei, în 24 de imagini răscolitoare (Foto)
… când un infanterist, precum sergentul Frank Praytor, hrănește în tranșee un pisoi orfan, de numai două săptămâni;
Triumful vieții, triumful dragostei, în 24 de imagini răscolitoare (Foto)
… când o persoană lipsită de membre, precum Nick Vujicic, ne dă o lecție despre cum se poate croi o viață fără cusur, chiar și în aceste condiții;
Triumful vieții, triumful dragostei, în 24 de imagini răscolitoare (Foto)
…  când  o  bătrâna  ia  zilnic  prânzul,  în  compania  fotografiei  soțului  său  decedat, sprijinite pe masa din restaurantul lor preferat;
Triumful vieții, triumful dragostei, în 24 de imagini răscolitoare (Foto)
… când o mamă aflată pe patul de moarte, privește în direct, pe Skype, valsul mirilor, de la nunta fiicei sale;
Triumful vieții, triumful dragostei, în 24 de imagini răscolitoare (Foto)
… sau când doi tineri, precum Taylor  și Danielle Morris, ne istorisesc cum dragostea poate învinge totul.
Dacă imaginile de mai sus v-au adus o lacrimă în ochi, lasați-o să alunece ușor, în semn de omagiu pentru toți  acești  învingători  – e o lacrimă pentru triumful  vieții, pentru triumful dragostei…
(via Viralnova.com)

Teama de a fi totali

CINEVA A ÎNTREBAT: ÎNCERCĂM SĂ FACEM UN EFORT, DAR EFORTUL PARE SĂ FIE CU JUMĂTATE DE INIMĂ, DECI CUM SĂ-L FACEM CU TOATĂ INIMA?
Este așa pentru că tu continui să te reţii. Dacă sari, dansezi, ţipi, nu intri total în asta din cauza unei temeri – acea teamă crează o divizare.
Te temi că dacă intri total în acel lucru, poate că nu vei mai putea să te întorci.
Acea teamă… Dacă îţi exprimi nebunia cu toată inima, teama este acolo: poate că nu vei mai putea să te întorci înapoi din acea nebunie. Poate că nebunia va pune stăpânire, poate te va poseda. Această teamă crează o divizare. Partea mai mare rămâne în control şi doar partea mai mică e lăsată să se mişte; acea mişcare devine falsă pentru că atunci e doar impusă. Partea mai mare este în control.
Pierzi controlul, și nu te teme. Teama este bariera, și divizarea apare prin teamă. Atunci continui să te protejezi, şi, în acelaşi timp, permiţând. Acestea sunt lucruri contradictorii, și din cauza acestei contradicţii efortul tău este irosit. Energia este împrăştiată pentru că te lupţi cu tine însuţi: o parte se exprimă, o parte controlează. Eşti contradictoriu. Te lupţi. În această luptă interioară, energia ta este irosită. Ori intri total, ori nu intri  Hotărăşte-te: „Dacă o voi face, atunci mă voi implica total. Altfel, n-o voi face.” Dar rămâi întreg.
Odată ce cunoști, atunci când te abandonezi total, beatitudinea acestui fapt, extazul său – chiar şi pentru un singur moment – acel abandon total îți va permite să ai o licărire a ceea ce este real.
Sursa: http://www.sxc.hu/
Acea licărire va deveni fundamentul și nu îți va mai fi teamă niciodată. Și odată ce ai intrat în iadul însuşi, chiar în adâncul nebuniei, şi te-ai întors înapoi, pentru prima oară ești în control. Niciodată înainte.. Odată ce ai mers chiar la rădăcinile fiinţei tale şi ai revenit înapoi, acum eşti în control; acum nu te mai temi.
Nu vei pierde altceva decât nebunia ta.
Omul nu are nimic de pierdut decât lanţurile sale, decât sclavia sa, decât contrângerile sale, decât nefericirea şi iadul său. Nu ai nimic de pierdut- nu-ţi fie teamă! Ce ai de pierdut? Un om gol care se teme să-şi piardă hainele? Ce ai de pierdut?
Mișcă-te cu toată inima.
Odată ce te mişti, atunci nu va fi nici o problemă. Odată ce ai experimentat, odată ce ai gustat libertatea, extazul care vine când eşti într-un abandon total, teama va dispare pentru totdeauna. Numai prin libertate poate dispare teama  și libertatea poate să vină numai la omul care este întreg… nedivizat, nedivizat în fragmente.
Sursa: Osho, The New Alchemy : To Turn You On, (Noua alchimie: să te pună pe jar)
Tu nu ai intrat în nimic în mod total.
Nu ai iubit total, nu ai observat total; nu ai făcut nimic în mod total…mereu parțial. De aceea viața ta e pur și simplu clipă de clipă epuizată. Simți ca și cum ai muri în fiecare moment; nici o frumusețe, nici o înflorire din ea, doar moarte. Din viață, doar moarte? Asta arată ce faci cu tine însuți.
Altfel, viața există în fiecare zi; în fiecare moment, o nouă înflorire; în fiecare zi o nouă achiziție; în fiecare zi o nouă culme și o nouă profunzime; în fiecare zi mai multă viață.
Dacă poți continua, moment de moment, să intri în mod total în viață, moartea însăși devine cea mai profundă experiență a vieții. Atunci nu există moarte.
Dar este dificil să intri total în ceva.
Cel puțin încearcă această meditație.
Dacă poți să intri în meditație în mod total, atunci poți intra și în altă dimensiune în mod total. Acela ești tu.
Sursa: Osho, That Art Thou,  (Tu ești acela)
Sursa web: http://www.activemeditation.com/ActiveMeditations/DynamicStage3/Totality.html)
Copyright© Fundaţia Internaţională Osho
Copyright, pentru versiunea în limba română: Osho Joy Meditation Center
Traducere și adaptare din limba engleză: Marius Lazăr
Atenţie: dacă doriţi să republicaţi (parțial sau integral) acest articol, vă rugăm să adăugaţi la finalul articolului:
”Articol preluat de aici: http://oshojoy.ro/osho-despre-teama-de-a-fi-totali/”

miercuri, 27 noiembrie 2013

Oricât de plină ar părea viața ta

Un profesor de filosofie stătea în fața clasei, având pe catedră câteva lucruri. Când ora a început, fără să spună un cuvânt, a luat un borcan mare, gol, pe care l-a umplut cu mingi de golf, i-a întrebat pe studenți dacã borcanul este plin și aceștia au convenit că era.
Profesorul a luat atunci o cutie cu pietricele, pe care le-a turnat în borcan, scuturându-l ușor. Pietricelele au umplut golurile dintre mingile de golf. I-a întrebat din nou pe studenți dacă borcanul era plin, iar acestia au fost de acord că era. Profesorul a luat după aceea o cutie cu nisip, pe care l-a turnat în borcan. Firesc, nisipul a umplut de tot, borcanul. I-a întrebat din nou pe studenti cum stătea treaba, iar aceștia au răspuns în cor: “Pliiin”!

Profesorul a scos de sub catedrã douã cești cu cafea, pe care le-a turnat în borcan, umplându-l de această dată definitiv. Studentii au râs.
- Acum, a spus profesorul după ce hohotele s-au domolit, aș dori să înțelegeți că acest borcan reprezintă viața voastră. Mingile de golf reprezintă lucrurile importante pentru voi: familia, copiii, sănătatea, prietenii și pasiunile voastre și că dacă totul ar fi pierdut în afarã de acestea, viața voastră ar fi tot plină.

Pietricelele sunt celelalte lucruri care contează pentru voi: serviciul, casa, mașina, iar nisipul e restul lucrurilor mărunte. Dacă veți începe cu nisipul, a continuat el, nu veți mai avea unde să puneți mingile de golf și pietricelele. La fel și în viață, dacă îți irosești tot timpul și energia pentru lucrurile mici, nu vei avea niciodată timp pentru lucrurile importante pentru tine.
Acordã atenție lucurilor importante pentru fericirea ta. Joacă-te cu copiii, fă-ți controale medicale periodic, ieși cu familia în oraș la cină, joacă golf; vei avea suficient timp altă dată să faci curat sau să repari cine știe ce dispozitiv. Ai în primul rând grijă de mingile de golf, ele contează cu adevãrat. Stabilește-ți prioritățile, restul e doar nisip!

 Unul dintre studenti a ridicat mâna, interesându-se ce reprezentau cele două cãni cu cafea.
Profesorul a zâmbit:
- Mă bucur că întrebi asta, ele vor doar să arate că, oricât de plină ar părea viața ta, e loc întotdeauna pentru două căni cu cafea, împreună cu un prieten.

luni, 25 noiembrie 2013

Poluarea spirituală

 
Poluarea din planul spiritual este cea mai nocivă. Omul trebuie să vibreze în armonie cu întreaga natură, pentru a nu fi distrus şi pentru a-şi putea găsi adevărata libertate.
Conferinţa din 20.07.1978
 
     Lectura meditaţiei zilei
Toată lumea se plânge de poluare. Ştiinţa s-a alertat şi a descoperit că totul este poluat: pământul, apa, iar plantele, peştii, păsările, oamenii sunt pe cale de dispariţie. Nu se cunoaşte încă un remediu şi, de altfel, chiar dacă s-ar găsi vreunul, acesta nu ar fi decât unul exterior, insuficient, căci în lumea spirituală se propagă, de asemenea, gaze, fum şi produse toxice ce sunt pe cale să distrugă întreaga omenire. Dacă există acum atâţia bolnavi, acest lucru nu se datorează numai aerului, apei sau hranei căci, dacă atmosfera spirituală nu ar fi fost atât de poluată, fiinţa umană ar fi reuşit să neutralizeze toate otrăvurile exterioare: răul se găseşte, mai întâi, în interior. Când fiinţa umană trăieşte în armonie, forţele pe care le posedă în interior reacţionează şi aruncă impurităţile chiar şi în planul fizic: astfel omul ajunge să se apere. Da, omul este vulnerabil, mai întâi, în interiorul fiinţei sale, iar acest fapt se manifestă apoi şi în exterior.

Dragii mei, am mai vorbit despre această problemă. Mă întreb dacă mai există încă subiecte pe care să nu le fi discutat sau explicat. Ne-am oprit asupra a tot ceea ce se petrece pe pământ, în cazul oamenilor, dar oamenii nu vor să vadă aceste lucruri, ei rămânând în continuare întunecaţi, neştiutori, needucaţi, crezând că poluarea se află numai în exteriorul lor, uneori chiar smulgându-şi părul pentru aceasta !… Dacă ei ar fi fost puţin clarvăzători, sensibili sau mediumici, ce ar fi constatat ? Aşa cum o maşină otrăveşte atmosfera înconjurătoare cu gazele de eşapament, tot aşa oamenii otrăvesc atmosfera spirituală cu gaze toxice, cu gânduri rele, cu ură, cu răzbunare şi răutate, cu gelozie, furie şi senzualitate; da, toate acestea sunt gaze şi produse toxice. Nimeni nu le-a spus oamenilor că toţi bolnavii, care putrezesc în interiorul lor, produc emanaţii fluidice atât de otrăvitoare şi asfixiante pe care fiinţele obişnuite nu le realizează; există milioane de creaturi de acest fel. Acum se dă vina pe maşini, dar numărul acestora este mai mic decât al oamenilor: oare ar putea exista patru miliarde de maşini pe pământ ?… Nu, dar există tot atâţia oameni pe pământ care asfixiază totul, care murdăreşte totul, datorită neştiinţei lor (n.t.: cifrele sunt date la nivelul anului 1978).

Cum să purificăm acum ? Ce spuneam într-o conferinţă ? Avem de ce să fim contrariaţi. Ce este un oraş ? Este o mlaştină. Un loc cu tot felul de gângănii, broaşte râioase, mormoloci care îşi aruncă înăuntru toate excrementele, iar ceilalţi sunt obligaţi să le înghită, să le absoarbă. Da, un oraş este ca o mlaştină, unde toţi oamenii se aseamănă cu mormolocii care îşi proiectează ura, animozitatea, răutatea, murdăria, nervozitatea, nemulţumirea, toate acestea constituind gaze ale lumii eterice. Totul este poluat… Chiar atunci când coborâţi de la munte, după ce aţi respirat aerul curat al înălţimilor şi priviţi de departe oraşul, veţi vedea că acesta este învăluit într-o atmosferă murdară şi întunecoasă pe care locuitorii săi nu o zăresc. Toţi înghit “bolile vecinului”… La fel se întâmplă pe plajele mărilor, unde oamenii care au mâncat şi au băut emană tot felul de lucruri pe care ceilalţi, aflaţi în apropierea lor, le primesc. Cum să înţelegem toate aceste lucruri când înotăm într-o neştiinţă totală ?… Ei gândesc că numai latura exterioară poate fi dăunătoare, dar înăuntrul nostru există lucruri reale, care încet-încet vor fi detectate, studiate, şi chiar anumite insecte vor fi distruse cu ceea ce iese din interiorul corpului omenesc…

În laboratoarele din Rusia au început experienţe asupra aurei, făcându-se filme şi fotografii chiar şi asupra plantelor, a culorii ei. Savanţii ruşi vor ajunge şi la alte rezultate, francezii vor începe şi ei, iar americanii se vor grăbi să îi depăşească pe ruşi !… Dar ruşii au fost primii… Francezii au cam rămas în urmă cu acest domeniu.

Poluarea… da, ea nu este încă percepută aşa cum trebuie. Dacă v-aţi putea imagina numai ce înseamnă o fiinţă spirituală !… Când ea se deplasează, ea emană pentru pietre, plante, insecte şi animale, pentru oameni, ceva de nedescris ca bunătate şi iubire; toţi beneficiază, căci o fiinţă spirituală nu poate dori decât binele întregii lumi. Da, o fiinţă spirituală nu se poate ocupa cu nimicuri, ea nu mai are mari nevoi, o bucată de pâine şi o cană cu apă fiindu-i suficiente; iar restul, gândul ei este cum să facă bine întregii creaţii !... Dar voi nu vă puteţi imagina toate acestea ! Oamenii sunt prea prinşi în treburile lor mărunte de care nu se pot debarasa… Numai mulţumită marilor spiritualişti atmosfera mai este încă purificată… Dacă nu ar fi existat yoghini, Înţelepţi, Maeştri şi Iniţiaţi, omenirea ar fi pierit de mult ! Ei purifică mereu atmosfera, aşa cum o fac şi în Himalaya; am întâlnit un Tibetan care mi-a dat o formulă formidabilă, al cărei sens nu vi-l voi dezvălui: “Om hang şa, malavaraya evam” (se pronunţă de 2 ori). Ce înseamnă aceasta ? Este în sanscrită tibetană, o formulă formidabilă !… Dar voi nu sunteţi încă pregătiţi să primiţi aceste lucruri… Nu toţi dintre voi, dar majoritatea da, nu trebuie să vă supăraţi că v-o spun… Unii vor pleca în pădure să fumeze, căci nu o pot face aici şi nu se pot debarasa încă de lucruri nocive, prosteşti… Ce poţi găsi în fum, chiar şi ca simbol ? Ceva rău, fumul reprezintă Infernul, ceva diabolic. De ce înghit oamenii fumul ? Ca să se lege de Infern, da… să-şi otrăvească plămânii. Cât de proşti pot fi oamenii !… Le voi spune aceste lucruri în public într-o bună zi, iar dacă nu se vor lăsa de fumat, vor deveni bolnavi, foarte bolnavi… Da, le voi spune şi va fi vai şi amar de pielea lor !
Dacă nu ar fi existat oameni care să trăiască în puritate, în lumină, care încearcă să ajute omenirea (deşi aceştia nu sunt mulţi), pământul ar fi dispărut demult. Da, vă spuneam că l-am căutat în Himalaya pe Melchisedec cel Nemuritor, acela care trăieşte de-o veşnicie… Da, acest lucru stă scris în Evanghelii !… El nu s-a născut nici din femeie, nici din bărbat, el nu are început, nici sfârşit, el trăieşte dintotdeauna… Da, Iisus era din ordinul lui Melchisedec. I-am întrebat pe cei care locuiau acolo, Mari Înţelepţi, Mari Sadhu: “Cum o numiţi voi pe această fiinţă ? Locuieşte ea aici ? Da, ea se numeşte Markande…”. Ceea ce este comun celor două nume este litera M, prima literă din cuvânt.
Oare acum discipolii se preocupă să nu mai polueze apa, aerul, lumea invizibilă ? Nu, ei nu o fac deloc, din păcate !… Cu ce se ocupă ei ? Cu plăceri şi distrugeri, cu mâncatul şi băutura, cu tot felul de murdării… Uneori le spuneam: Ce suntem noi în contextul naturii ? Natura este un organism, universul la fel, iar noi suntem o particică a acestui organism care ne suportă şi ne hrăneşte… Da, el ne însufleţeşte, noi ne găsim înăuntrul lui. Dacă am fi o tumoare în cadrul acestui organism, atunci natura şi-ar lua măsuri… Adesea aşa se petrec lucrurile… Natura nu poate suporta pe cineva care o deranjează fără încetare. Da, şi acest lucru este necunoscut marilor filozofi şi savanţi. Trebuie să vibrăm în armonie cu acest mare corp în care locuim şi suntem hrăniţi… Ce departe se găsesc oamenii de această înţelegere a lucrurilor ! Ei cred că li se cuvine totul, că nu trebuie nici să cureţe, nici să purifice sau să spele, să armonizeze şi să sincronizeze, să pună în acord toate fiinţele, astfel ca acestea să poată vibra în armonie cu acest Mare Spirit Cosmic. Astfel s-a instaurat această filozofie aiurită a separatismului şi izolării de acest mare corp cosmic, în ideea unei aşa numite libertăţi după mintea fiecăruia !…

Iar când cineva ne va spune că va trebui să ne acordăm, să ne armonizăm, pentru a putea beneficia de toate binecuvântările Cerului, vom sări imediat împotriva lui, căci trebuie să fim mereu anarhişti, chipurile liberi şi independenţi!… Atât de răspândită este această filozofie încât ani de zile, chiar venind aici, o vom păstra cu noi !… Nimeni nu vrea să se armonizeze cu această entitate; da, căci crezându-vă liberi, veţi fi asaltaţi de tot felul de nenorociri, şi practic nu veţi fi niciodată liberi !… Suntem liberi cu adevărat numai atunci când vibrăm în armonie cu Spiritul Cosmic. De ce ? Pentru că El este singurul cu adevărat liber şi ne transmite şi nouă libertatea Lui, iar noi începem să ne simţim liberi… Altfel, separându-vă şi îndepărtându-vă, nu veţi mai fi liberi. Vă credeţi liberi, dar există alte forţe şi voinţe, alte entităţi sau influenţe care vă vor dirija, dându-vă impresia unei false libertăţi… Iată neştiinţa şi prostia omenească ! Dacă veţi rupe legătura cu acest Spirit Universal, bazându-vă numai pe propria voinţă, nu veţi mai fi liberi şi mai devreme sau mai târziu, nenorocirile vă vor asalta. Ceea ce vă poate proteja este această formidabilă legătură cu lumina, cu Divinitatea, iar spiritele care se găsesc deoparte nu vor îndrăzni să intre în voi, să vă domine, fiindcă vor fi alungate. Dar când ele vor vedea că aţi rupt legătura, trăind prosteşte, într-o animalitate şi senzualitate deşănţate, ele se vor bucura şi vor veni… Iată adevărul absolut, nu vă faceţi iluzii crezându-vă puternici şi spunând: “Părerea mea este că…”.

Trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu să nu mai fim liberi “prosteşte”, ci legaţi cu El şi în slujba Lui, iată adevărata libertate ! Libertatea Domnului se infiltrea-ză în inima discipolului şi acesta face apoi lucruri minunate celeste, sublime şi nobile fără să ştie cine l-a împins să le facă. Iată singurul adevăr de care Iniţiaţii s-au legat mereu, în vreme ce ceilalţi plutesc fără sens, aiuerea, şi apoi dispar. Da, ei s-au separat, nu mai au rezerve şi vor trăi până la epuizarea acestora !… Dar dacă vom fi legaţi, nu ştim cât vom trăi, căci pe lângă rezervele normale apar altele, iată încă un lucru pe care oamenii nu îl cunosc încă… Faceţi cum credeţi, dar eu sunt obligat să vă spun adevărul, căci cei de sus mă ascultă, au aparate de măsură precise, ştiu imediat dacă ceva este drept şi la obiect. Dacă greşesc, pot primi şi eu bătaie la fund…

Da, sus în lumea înaltului stă scris câte locuri aţi poluat, chiar atunci când atingeţi un obiect îl impregnaţi cu trăsăturile fiinţei voastre, cu posibilităţi şi neputinţe, cu calităţi şi defecte… Dovada: eu am atins o bucată de zahăr şi am dat-o unei fete din Franţa care se ducea să o viziteze pe Vanga, în Bulgaria. Nu se putea observa nimic înăuntrul bucăţii de zahăr. Da, dar întreaga mea fiinţă, caracterul meu, trecutul şi viitorul erau inscrise pe bucata de zahăr. Vanga a atins-o şi a început să spună o mulţime de lucruri…

Oamenii răi şi bolnavi trec şi murdăresc totul în calea lor, iar dacă vă îmbrăţişează, vă transmit toate aceste rele !… Chiar şi prin privire, ei vă pot otrăvi !… Privirea singură poate produce efecte formidabile… O privire vă poate murdări sau purifica. Trebuie să înţelegeţi bine lucrurile.
Când veţi cunoaşte bine aceste lucruri, nu veţi mai fi liberi să faceţi orice, vă veţi supraveghea, căci faptul de a face greşeli fără să ştiţi despre ce este vorba, poate fi iertat, dar când ştiţi şi nu v-aţi luat măsuri, pedeapsa va fi mult mai mare. Da, venind aici, ştiind anumite lucruri, veţi fi nefericiţi, căci veţi fi mai bine pedepsiţi; deci, concluzia este să nu mai veniţi deloc, ca să nu mai fiţi pedepsiţi cu severitate !… Merită să fii pedepsit cu severitate, dar să cunoşti lucrurile… Eu aşa cred, este mai bine să le cunoşti, chiar dacă vei suferi !… Căci altminteri, vom fi obligaţi să suferim o veşnicie.
Vă voi spune din nou o minciună “albă” care face bine, în opoziţie cu minciuna “neagră” care aduce numai răul. Vă plângeţi în faţa cuiva că sunteţi bătrână şi urâtă, iar persoana respectivă vă spune că sunteţi tânără şi frumoasă!… Iată o minciună “albă” !… Sau unuia care se află pe patul de moarte i se spune: “Nu dragă, tu ne vei îngropa pe toţi”… Sau o discuţie între prieteni: “Cum o duci ?”. “Bine”, răspunse celălalt, care avea de fapt nişte colici foarte puternici… Oare este adevărat ? În viaţă întâlnim minciuni şi mici adevăruri… şi apoi vine moartea. Da, adevărul ucide…
Ce spuneam despre minciună ? Cu cât veţi spune mai multe, cu atât mai mult veţi fi crezuţi, dar dacă veţi spune adevărul, veţi fi terminaţi !
Un minut de meditaţie.
Rugăciune:
Doamne, dă-mi tăria să te iubesc pe tine şi întreaga Ta operă. Amin.
(de 3 ori)

Sursa : http://eusuntvictor.wordpress.com/2013/11/23/poluarea-spirituala/

joi, 21 noiembrie 2013

Traieste-ti viata cu pasiune!

Osho, care e mesajul tau?
Mesajul meu e foarte simplu: traieste viata cat mai periculos cu putinta! Traieste viata total, intens, cu pasiune, pentru ca in afara de viata nu mai exista alt Dumnezeu! [….] Dumnezeu nu e decat un cuvant, pe cand viata e o realitate. O simti in bataia inimii, iti pulseaza in sange, e pretutindeni – in flori, in rauri, in stele. Eu va spun: viata e singurul adevar care exista! Nu exista alt Dumnezeu in afara de viata, asa ca da-ti voie sa fii posedat de viata in toate formele ei, in toate culorile si dimensiunile ei – cu tot curcubeul, cu toate notele ei muzicale!
Daca reusesti lucrul acesta simplu….E simplu pentru ca e numai o chestiune de destindere. Nu impinge tu apele riului, lasa riul sa te duca la ocean! El deja se indreapta intr-acolo. Tu relaxeaza-te, nu fi tensionat si nu incerca sa fii spiritual!
Nu da nastere niciunei divizari intre materie si spirit! Existenta e una. Materia si spiritul nu sunt decat doua fete ale aceleiasi monede. Relaxeaza-te, odihneste-te si lasa-te purtat de riu! Fii un jucator, nu fi om de afaceri, si vei cunoaste mai mult din Dumnezeu, pentru ca jucatorul poate sa riste. Jucatorul nu e calculat, el poate pune la bataie tot ce are. Infrigurarea jucatorului, atunci cand pune totul la bataie si asteapta,… oare ce are sa se intample?…, in momentul acela se poate deschide o fereastra. Momentul acela poate deveni o transformare a structurii interioare.
Fii un bautor, imbata-te cu viata, cu vinul existentei! Nu ramane treaz. Omul care e treaz ramane mort. Bea vinul vietii! Are atata poezie si atata iubire, atata seva….Poti aduce primavara in orice moment. Da-i un telefon primaverii si lasa soarele si vantul, si ploaia sa intre in tine!
Din cauza acestui mesaj sunt credinciosii impotriva mea. Ei cred ca il neg pe Dumnezeu. Nu-l neg pe Dumnezeu! Pentru prima data il aduc pe Dumnezeu in perspectiva reala, il fac viu, il aduc mai aproape de voi, mai aproape decat insasi inima voastra, caci el este insasi fiinta voastra, nu e ceva separat, nu e ceva indepartat, nu se afla in cer, ci in aiciacum.
Incerc sa distrug insasi ideea de acolo si atunci. Viziunea mea e in intregime despre aici si acum, pentru ca nu exista alt spatiu decat cel de aici, si nu exista alt timp decat cel de acum! [….]
Trebuie sa fiti fluizi, trebuie sa fiti curgatori! Trebuie sa stiti cum sa fiti singuri si cum sa fiti impreuna cu altcineva! Trebuie sa fiti meditativi si iubitori, amandoua in acelasi timp! Abia atunci veti fi intregi. Iar pentru mine a fi intreg inseamna a fi sfant! […]
Spiritualitatea nu e ceva ce poate fi atins facand. E o stare de fiintare, nu de facere. Ea reprezinta nucleul tau cel mai launtric, e ceea ce simti atunci cand orice facere inceteaza. Odata ce ai simtit-o, ea ramane mereu ca un curent subteran, chiar si atunci cand faci o mie de alte lucruri. Atunci, oriunde ai fi, orice ai face, e acolo: o prezenta care te inconjoara, o lumina care rasare din nucleul tau cel mai launtric, radiind de jur-imprejurul tau pace, iubire, bucurie, o mireasma.
 
Sursa: cartea OSHO – Indreptar spiritual, publicata de Editura MIX – 2013

duminică, 17 noiembrie 2013

RESPIRATIA

 
„Liniştea este esenţa inimii. Nu poţi fi în plinul inimii tale, decât dacă te ierţi pe tine însuţi şi îi ierţi pe ceilalţi. Nu poţi fi în pli­nul inimii tale, dacă eşti îngrijorat sau furios. Nu poţi fi în plinul inimii tale, dacă respiri superficial sau cu greutate.
Când respiraţia este superficială, la fel este şi gândirea. Dacă vrei să trăieşti o viaţă spirituală, conştientizează modul în care respiri. Străduieşte-te să devii conştient de momentele în care respiri superficial şi extinde conştienta şi asupra gândurilor tale. Vei vedea că mintea ta pălă­vrăgeşte. Nici unul dintre aceste gânduri nu are profunzime sau semnifi­caţie. Dacă te relaxezi şi respiri adânc, aceste gânduri vor zbura ca nişte păsări speriate. Atunci îţi vei găsi sălaş în inima ta.
Atunci când respiraţia îţi este chinuită, gândul îţi e condus de frică şi anxietate. Străduieşte-te să devii conştient de momentele în care res­piri greu. Observă ce gândeşti şi ce simţi.
 Stările minţii tale îşi au rădăci­na în trecut sau în viitor.

Te concentrezi pe ce fac alţi oameni şi pe modul în care te poţi adapta la acţiunile lor şi cum te poţi proteja, îţi constru­ieşti în jurul inimii o fortăreaţă formată din gânduri!
Respiră adânc şi relaxează-te! Mai respiră o dată! Respiră şi întoarce-te la inima ta! Respiră şi întoarce-te la Sinele tău esenţial!
Dacă nu te întorci spre inima ta, nu poţi vedea prin prisma compa­siunii. Şi dacă nu priveşti cu compasiune, nu vezi cum trebuie. Tot ceea ce este perceput este ceva fals, este o hiperbolă. Este ceea ce, pur şi sim­plu, îţi hrăneşte plictiseala şi anxietatea.

Respiraţia este cheia spre a trăi o viaţă spirituală în întruparea fi­zică. Atunci când trupul moare, respiraţia îl părăseşte. Unde se duce ea?
Cei mai mulţi dintre voi cred că trupul este cel care creează respi­raţia, în realitate, este exact invers. Respiraţia este cea care dă viaţă tru­pului. Atunci când respiraţia dispare, trupul încetează de a mai funcţio­na. El se dezintegrează, devenind nimic – deoarece, fară respiraţia spi­ritului, trupul nu este nimic.
Dacă vrei să duci o viaţă spirituală, respiră profund şi rar. Inhalea­ză aerul adânc, până în abdomen şi apoi elimină-l pe deplin. Cu cât îţi aduci mai mult aer în trup, cu atât te simţi mai uşor şi cu atât îţi este mai uşor să-ţi duci la îndeplinire responsabilităţile. Cel care respiră nu se teme şi nu este copleşit de ceea îi aduce viaţa, deoarece are energia nece­sară pentru a face faţă tuturor situaţiilor. Numai cel a cărui respiraţie este superficială sau chinuită sau neregulată este dezenergizat şi se intimi­dează uşor în faţa încercărilor vieţii.

Dacă nu respiri profund şi calm, nu poţi fi în plinul inimii tale. în cazul în care nu ştii despre ce vorbesc, pune cartea jos şi începe să respiri, introducând aer în abdomen, numărând până la cinci atunci când in­spiri – şi iarăşi până la cinci, atunci când expiri. Respiră în felul acesta timp de cinci minute, extinzând treptat numărătoarea până la şapte, sau opt, sau nouă. Nu te forţa! Extinde număratul în mod gradat, pe măsură ce plămânii îţi permit să o faci fără efort.
Acum eşti în plinul inimii tale. Observă că eşti profund relaxat, dar surprinzător de vioi. Conştienta ta se extinde către toate celulele tru­pului. Eşti mulţumit acolo unde eşti. In acest moment, îţi locuieşti pe de­plin trupul. Te simţi plin de căldură şi energie. Te simţi în siguranţă. Gân­durile tale au încetinit şi au devenit mai cuprinzătoare. Nu te mai con­centrezi pe „ar trebui” şi „ce-ar fi dacă” din viaţa ta. Tensiunea şi anxie­tatea dispar. Trecutul şi viitorul s-au retras din starea ta de conştientă. Gândirea ta este centrată şi plină de demnitate. Poţi să te concentrezi asu­pra gândurilor tale, deoarece sunt mai puţine şi mai rare. Adu-ţi acum conştienta către inima ta, pe măsură ce continui să respiri calm dar pro­fund, până în abdomen.
Poţi să simţi în centrul inimii tale prezenţa înţelegerii şi compasi­unii? Poţi să vezi că te accepţi cu blândeţe pe tine şi pe ceilalţi?

Poţi să simţi iubirea care sălăşluieşte în inima ta şi se extinde liber asupra celorlalţi?
Acum te afli în plinul inimii tale. Acum eşti în liniştea din care vin toate sunetele. Ca o barcă pe ocean, simţi valurile care unduiesc dede­subtul tău. Iar tu te mişti împreună cu valurile, dar ştii că nu eşti valurile. Gândurile vin şi pleacă, dar ştii că nu eşti gândurile tale. Unele gânduri te împing mai departe decât altele, totuşi te poţi întoarce către centru. Asemenea unui val mai mare, un anumit gând poate fi încărcat de emo­ţie, dar dacă rămâi acolo unde eşti, emoţia va scădea. Acum ştii că poţi rămâne în cadrul fluxului şi refluxului, ieşind şi intrând, simţind con­tracţia şi expansiunea gândului.
Dedesubtul minţii care gândeşte, se află conştientă pură care nu judecă. De îndată ce descoperi această conştientă, inima se deschide – iar a da şi a primi nu necesită nici un efort.
A observa liniştea şi a respira profund şi calm este cel mai uşor mod de a-ţi deschide inima. Poţi să o deschizi şi prin dans sacru şi prin mişcări care includ respiraţie şi încurajează recunoştinţa şi prezenţa de­plină în acel moment. Metoda pe care o foloseşti pentru a intra în inima ta este doar un instrument. Nu face din el ceva important. Ceea ce este important este ca tu să găseşti un mod de a accesa aspectul mai profund al fiinţei tale, care este împăcat.
Nu există fiinţă umană care să nu fie capabilă de a atinge această stare de conştientă şi compasiune deschisă. Totuşi, sunt foarte puţini oa­menii care ştiu că există în ei această capacitate de a-şi găsi pacea. Majo­ritatea fiinţelor umane trăiesc viaţa într-un ritm rapid, chinuindu-se să-şi ducă zilele de azi pe mâine. Minţile lor sunt ocupate cu gânduri, planuri şi griji. Trupurile lor sunt în mod constant în luptă sau agitaţie, iar aceas­ta le slăbeşte sistemul imunitar şi creează condiţii în care boala şi starea de rău să se poată instala.
S
unt puţine fiinţele umane care se ocupă în mod direct de starea lor de bine, fizică şi emoţională. Nu e de mirare că nu au perspectivă spi­rituală. Atunci când oamenilor nu le pasă de ei înşişi, îi acuză pe alţii pentru problemele lor. Se simt victime. Se simt prinşi în capcană când e vorba de serviciul lor, de relaţii, de locul unde se află fizic, de rolurile şi responsabilităţile lor. Par a trăi într-o oală cu presiune. Fie rămân în sta­rea lor exterioară şi se simt victime, fiind sunt plini de resentimente – fie pleacă altfel decât ar trebui, înainte ca situaţia să fie rezolvată, lăsând în urmă inimi zdrobite.
Dacă ceva din toate acestea ţi se pare familiar, atunci ştii foarte bi­ne cât este de uşor să fii prins în lupta pentru existenţă. Viaţa ta a pornit în galop – eşti mai ocupat decât oricând altădată – dar cui îi foloseşte? Banii şi averile nu-ţi pot cumpăra pacea. Numele, faima şi poziţia socială nu-ţi pot aduce fericirea. Fii cinstit cu tine însuţi. Te simţi bine când e vorba de tine şi de oamenii apropiaţi ţie? Eşti optimist în privinţa vieţii? Aştepţi cu nerăbdare fiecare zi? Dacă nu, trăieşti o viaţă goală, lipsită de hrană spirituală – o viaţă care şi-a pierdut rădăcinile pe care le avea în respiraţie, în trup şi pe pământ.
A-ţi accelera viaţa nu înseamnă a o face mai bună. Călătoriile pe toată planeta în automobile şi avioane nu duc la relaţii mai apropiate. Mulţi dintre voi simt că vieţile voastre prind viteză, dar nu vă daţi seama că voi sunteţi cei care turnaţi benzină în rezervor. Presupun că vă este mai uşor să credeţi în distrugerea planetei prin cutremure şi inundaţii, de­cât să vă asumaţi responsabilitatea pentru pângărirea ei prin propria voas­tră nelinişte, plictiseală şi neglijenţă.

Nu vedeţi că Pământul vă reflectă calitatea propriei voastre con­ştiente? Poluarea nu este nimic altceva decât poluarea propriei voastre inimi-minte. Cu cât vă depărtaţi mai mult de voi înşivă, cu atât aduceţi mai multă violenţă asupra Pământului şi asupra celorlalţi. Cu cât uitaţi mai mult să respiraţi, cu atât aerul devine mai nesănătos şi cu atât apar mai multe conflicte interpersonale.
Dacă veţi continua să uitaţi să respiraţi, planeta este condamnată. „Ei bine”, spui tu, „ne descurcăm noi şi cu asta”. Dar s-ar putea să nu fie atât de uşor pe cât crezi. Incearcă un timp… Respiră adânc o singură zi şi vezi ce se întâmplă. Dacă te dedici acestui exerciţiu, începe să dispară din viaţa ta tot ceea ce este artificial. Şi s-ar putea să fii uimit cât de mul­te lucruri din viaţa ta încep să se disperseze.
Ia gândeşte-te! Ai un serviciu sigur? Nu, dacă mergi la lucru din spirit de sacrificiu. Şi cu căsătoria cum stai? Eşti împreună cu partenerul din obligaţie, sau din dragoste? Dar convingerile tale religioase sau mo­rale … sunt ele profunde? Sau au fost modelate pe bază de frică şi vino­văţie? Dacă e aşa, ele nu vor rezista fluxului şi refluxului, pe măsură ce respiraţia coboară în abdomen şi apoi iese prin gură, nas şi piele.
Vrei cu adevărat să te eliberezi de toxine? Doreşti cu adevărat să o iei mai încet? Eşti gata să renunţi la excesul de stimulente?
„Dar”, vei întreba tu „nu mai pot să-mi citesc ziarul şi să mă uit la ştirile de la televizor?”
„Ba da”, îţi voi răspunde eu „dar numai dacă poţi să respiri în con­tinuare, profund şi calm”.
Cei mai mulţi dintre voi vor descoperi că acest lucru este imposi­bil. A căuta pacea înseamnă a renunţa, pentru moment, la stimulentele false din viaţa voastră, lot ceea ce este trivial sau în exces vă îndepărtea­ză de esenţa lui cine sunteţi.
Nu-mi cereţi să vă explic totul. Nu am de gând să vă ofer un nou set de porunci. Folosiţi-vă bunul simţ. Observaţi ce anume vă aduce pa­cea şi ce anume vă tulbură pacea. Asumaţi-vă responsabilitatea pentru ceea ce consumaţi, pentru persoanele pe care le aduceţi în preajma voas­tră, pentru ceea ce faceţi. Aveţi posibilitatea de a alege. Anumite alegeri vă aduc doar luptă şi durere. Altele, vă aduc linişte şi vindecare.
Puteţi trăi tară supra-stimulente? Puteţi să o luaţi mai încet, să res­piraţi şi să trăiţi în cadrul momentului? S-ar putea să nu fie atât de greu pe cât credeţi. Dat fiindcă puteţi începe acum – şi nu în trecut sau în viitor – totul devine o simplă provocare. încercaţi acum. Fiţi în prezent şi respiraţi câteva minute. Cu cât o faceţi mai mult, cu atât devine mai uşor. Această practică va deveni din ce în ce mai intensă – ca un torent care vine din munte şi antrenează pietrele mari care-i stau în cale.
Atunci când vă hotărâţi să practicaţi liniştea, relaţia voastră cu în­tregul univers se schimbă. Comunicarea se adânceşte şi se extinde. Cei care vă cunosc, vă înţeleg fără cuvant. Ceea ce vreţi să spuneţi este purtat de respiraţie şi de vânt. Nu mai există nici o diferenţă între ce este înă­untrul şi ce este în afară. Pământul şi cerul se întâlnesc, acolo unde inima şi mintea ta se unesc într-o binecuvântare tăcută.

Doar frica ta te face să opui rezistenţă vieţii. Prin respiraţie depă­şeşti frica – şi rezistenţa dispare. Acum te alături curentului vieţii. E ne­voie să ai un serviciu, să te căsătoreşti, să faci copii, să scrii cărţi, să ţii conferinţe, să-i hrăneşti pe cei flămânzi, să-i ajuţi pe cei lipsiţi de drep­turi şi deprimaţi? Nu, decât dacă toţi ţi se alătură şi merg în aceeaşi direc­ţie – o dată cu râul vieţii. Iar dacă o fac, să fii sigur că nu tu eşti cel care munceşte, se căsătoreşte, procreează, scrie, vorbeşte, hrăneşte sau ajută. Râul o face – prin tine. Şi, în felul acesta, rămâi vesel şi relaxat, indife­rent de ce faci. Nimic nu te împiedică de la a respira, deoarece respiraţia este singura ta responsabilitate.
Aşa că, îţi voi da un jalon simplu: „Dacă nu poţi respira, nu o face. Iar dacă tot te chinui să o faci, aminteşte-ţi să respiri cum trebuie!”

De prea mulţi ani te mişti foarte rapid, astfel încât râul nu te poate prinde din urmă. Nu e de mirare că nu simţi că ai fi sprijinit de către uni­vers!.
Dar, sus inima! Gândeşte-te că fiecare persoană care a trăit pe pla­netă a cunoscut şi a practicat ceea ce vă învăţ eu acum. Iar undeva, adânc în inima ta, o ştii şi ţi-o aminteşti şi tu. Asta, deoarece demult – înainte ca ego-ul vostru să încerce să ia comanda călătoriei – tu erai căpitanul răbdător al propriei tale corăbii, care se îndrepta fără vâsle şi fără pânze către o destinaţie intuită, dar necunoscută.
Şi, acelaşi lucru se întâmplă şi acum, chiar dacă tu crezi că trebuie să te zbaţi ca să preiei comanda.
Respiră şi, cu timpul, râul vieţii te va găsi şi te va adopta. Atunci, vei fi purtătorul lui de cuvânt şi confidentul lui. Cel care ascultă şi cel ca­re spune adevărul. Cel care face servicii, fără să păstreze nimic pentru el.

Cel care iubeşte, fără să ceară nimic în schimb.
Acesta este întru totul destinul vostru. A fi creatorul şi cel creat -totul în unul. A fi masculin în feminin şi feminin în masculin. A fi activ şi receptiv. A merge dincolo de dualitate, pe aripile paradoxului.
Toate acestea le vei face, deoarece Mesia a venit şi Mesia eşti tu. Tu eşti cel care învaţă să respire şi să se ridice din durerea
conflictelor autocreate.           
Tu eşti acela, dragul meu frate şi draga mea soră!
Numai tu!”

Paul Ferrinicartea „Linistea inimii”

joi, 14 noiembrie 2013

De ce este viaţa aşa dificilă?!

Salutări, dragilor, eu sunt Kryon din Serviciul Magnetic!

Nu găsiţi că este interesant că cele mai multe dintre religii de pe planetă vă privesc ca fiind născuţi murdari? Este o stare ciudată, nu-i aşa, pentru o creatură a creaţiei divine! Vi se pare rezonabil să fiţi născuţi într-un sistem spiritual în care nu aţi avut nicio şansă când aţi sosit, pentru că ceva s-a întâmplat cu eoni înainte de a ajunge voi aici? Acest lucru poate să fie ceva ”făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu”?? Valoarea de sine pe care o posedaţi v-a fost dată potrivit energiei echilibrului dintre lumină şi întuneric de pe planetă, când aţi fost născuti. Acum energia de pe planetă vibrează mai repede, echilibrul planetar lumină-întuneric s-a schimbat.

Permiteţi-mi să vă ofer o informaţie care va avea sens. Există energie nou-creată pe planetă, una pe care aţi început să o creaţi în 1987 şi care s-a sfârşit în 2012. Aceasta înseamnă o fereastră de 25 de ani în care voi aţi lucrat. V-aţi născut în energia veche! De aceea valoarea de sine a voastra este scazuta. Dar pentru oamenii care se nasc acum nu există aceeaşi modalitate. Despre cine este vorba? Noii copii! Noi i-am numit Indigo. Unii i-au numit Cristal. Unii i-au numit Copiii Noului Pământ, Copiii Noului Mileniu, Noii Copii – numiţi-i cum doriţi! Ei sunt diferiţi! Ei sosesc înzestraţi în domeniul valorii de sine.

Ce se întâmplă când iei un copil cu valoare de sine echilibrată, înaltă, şi îl pui alături de adulţii a caror valoare de sine este scazuta? Copiii par puţin încăpăţânaţi, nu-i aşa? Poate fi din cauză că ei ştiu cine sunt! Să ai un copil care te priveşte mereu curios şi tu poţi vedea în ochii lui că spune: ”De ce eşti aşa?”. Este o conştiinţă care o priveşte pe alta! Este o conştiinţă înzestrată, care vine în echilibru, privind la cel care e nascut în energia veche a incertitudinii şi îndoielii.

Ei sunt copiii voştri în acest moment, copiii care fac rele. Aceşti copii nu intenţionează să fie dificili! Dar pentru voi, cei care nu aţi avut niciodată atributul valorii de sine echilibrat, ei par adesea dificili. Vreţi să ştiţi adevărul despre echilibrul din dualitate? Mergeţi înapoi şi citiţi parabola pe care v-am oferit-o numită “Călătoria spre Acasă” (carte scrisa de Lee Carroll si tradusa si publicata de Editura For You). În parabolă este vorba de un om numit Thomas Michael. Michael s-a văzut pe sine ca fiind faţa lui Dumnezeu şi el a fost uluit.

Vedeţi, dragi oameni, acesta este adevărul, voi aţi venit fără abilitatea de a vedea aceasta. Născuţi murdari? Oh, nu! Născuţi cu poticneli, poate, dar nu murdari! Voi v-aţi născut divini, dar cu un puzzle înaintea voastră pe care să-l descoperiţi, incluzând navigarea printre capcanele credinţelor, cele care voiau să reducă divinitatea voastră la nimic.

A crea valoarea de sine echilibrata

Cum doriţi să luaţi acest dezechilibru şi să-l corectaţi? Este posibil, invitaţia este făcută, pentru ca voi să începeţi, şi sunt şapte atribute care vă pot ajuta. Unele dintre ele sunt uşoare, altele sunt grele, unele sunt simple în explicarea lor, altele nu sunt. Unele dintre ele vor părea foarte simpliste. “Ei bine, eu ştiu asta!”, puteţi voi spune. Aşa că eu vă voi răspunde: ”Atunci de ce nu faci acel lucru?!”

Aici sunt şapte atribute pe care noi le garantăm, dacă le veţi practica pe toate în mod regulat, veţi începe să intensificaţi conştiinţa voastră angelică şi veţi proba echilibrul valorii de sine.

1. Fiţi creative

Primul este acesta: faceţi ceva creativ? Voi puteţi spune: ”Eu nu am nimic intensiv care să fie creativ”. Da, tu ai. Voi toţi aveţi! Câţi dintre voi au încercat să facă channeling? Şi voi puteţi spune: ”Ei bine, acum eu nu cred că vreau să fac acest lucru.” De ce nu încercaţi să faceţi channeling când sunteţi singuri? De ce nu încercaţi să-l faceţi pe hârtie? De ce nu vedeţi ce vor celulele şi Sinele vostru Divin să vă spună, îndată ce voi permiteţi acestui lucru să curgă?! Voi puteţi fi şocaţi şi surprinşi. Nu trebuie să arătaţi ce faceţi nimănui. Făcând lucruri creative luaţi partea-Dumnezeu din voi şi o împărţiţi cu partea voastră din dualitate, şi este interesant să priviţi lumina care se extinde. Faceţi ceva creativ! Poate că nu vă consideraţi un cântăreţ, în schimb puteti scrie o melodie. Lăsaţi pe altcineva să o cânte. Cumva, nu sunteţi pictori? Pictaţi oricum! Permiteţi copilului (din voi) să picteze ce aţi pictat când eraţi copil. Faceţi ceva creativ! Acesta este numărul unu. El pare foarte simplist, nu-i aşa? Veţi vedea cum aceste lucruri se amestecă unul cu altul si atunci numărul unu va deveni numărul şapte. Cercul atributelor pe care vi le dau acum vor fi mult mai profunde decât par acum. Creativitatea realizează ceva pentru voi. Ea bate în uşa Sinelui Divin şi începe să exerseze părţile din voi care trebuie trezite.

2. Ajutaţi-i pe alţii

Numărul doi: ajutaţi-i pe alţii! Acesta pare simplu până când începi să-l elaborezi. Şi îl vei elabora bine. Vă provoc să mergeţi voluntari într-un loc în care oamenii mor. Mergeţi şi găsiţi locul cel mai întunecat pe care puteţi să-l găsiţi, lucrătorilor de lumină! Mergeţi şi găsiţi locul în care copiii mor şi plantaţi-vă acolo. Găsiţi-i pe cei care mor de cancer sau de boli virale şi instalaţi-vă acolo. Citiţi-le, luaţi mâinile lor şi spuneţi-le poveşti. În mod voluntar! Voi aveţi timp pentru copii… şi îi cunoaşteţi. V-aţi gândit vreodată la acest lucru? ”Kryon, tocmai ne-ai dat un lucru oribil de realizat. Nu putem. Nu am putea nicicând să mergem acolo”, puteţi spune voi. “Aş plânge în hohote în faţa uşii şi nu aş fi de folos nimănui”. Dragilor, aceasta este o percepţie greşită, comună, cum ca cei umani nu ar putea să ajute, pentru că ei sunt prea sensibili! Am să vă ofer un postulat şi apoi am să vă cer să mergeţi să-l probaţi. Când staţi în faţa uşii din acel loc, în care copiii mor, când deschideţi uşa, lumina voastră se împrăştie în acea zona şi iubirea lor se amestecă cu a voastră. Vă veţi simţi înălţaţi şi binecuvântaţi. Voi puteţi să staţi şi să ţineţi mâna unui copil care moare, puteţi plânge pentru viaţa lui, dar vă veţi simţi sporit, înălţat, pentru că divinul din voi atinge divinul din el. Nu există nimic asemănător, dragi fiinţe umane, nimic asemănător! Voi deveniţi parte a unui proces divin! Puteţi celebra fiind acolo şi ajutând? Puteţi face acest lucru! Mergeţi unde sunt bătrâni aproape de tranziţie. Citiţi-le poveşti! Cereţi-le să vă povestească din vieţile lor! Celebraţi tinereţea lor şi fiţi acolo când fac trecerea (cand mor). Divinitatea voastră va celebra divinitatea lor şi ambele părţi vor fi sporite. Ajutaţi-i pe cei care fac trecerea, nu are importanţă vârsta lor, creaţi şi stimulaţi o parte din voi care vă va surprinde! Veţi cere să o faceţi necontenit, înţelegând că ceea ce faceţi este cu adevărat o muncă sacră.

Dragi fiinţe umane, acestea sunt doar două dintre puncte şi deja veţi începe să va simţiţi diferit. “Poate că eu sunt cineva!”, puteţi spune. “Poate că există ceva, cu adevărat, în acestea!” Părţile întunecoase din voi se vor diminua când vor vedea lumina care începe să se desfăşoare în zonele care erau obscure înainte. Acesta este numărul doi. Mergeţi şi ajutaţi pe cineva!

3. Faceţi exerciţii şi meditaţii

Acesta este cel mai dificil şi unul care nu o să vă placă. Exerciţii! În civilizaţia voastră voi nu vânaţi animale pentru mâncare! Trebuie să echilibraţi această lipsă de activitate cu exerciţii! Din punct de vedere biologic, când faceţi exerciţii apare un echilibru chimic care este transformat, schimbat. În plus, voi aduceţi mai mult oxigen decât este necesar, un combustibil real necesar organismului. Oxigenarea a fost trecută cu vederea în trecut. Ea este foarte necesară! Lăsaţi-mă să vă spun un alt secret! Faceţi exerciţii şi apoi faceţi o meditaţie! Priviţi ce se întâmplă! Aceasta este ordinea lucrurilor. Faceţi-o corect! Faceţi exerciţii, apoi meditaţi! Nu vă păcăliţi! Unii dintre voi pot spune: ”Să văd…….” Aceasta înseamnă să meditaţi, să meditaţi corect. Acesta este numărul trei şi este la fel de important ca şi celelalte.

4. Observaţi-vă ce afirmaţi

Numărul patru poate fi dificil de explicat pentru voi şi va fi simplificat. Observaţi ce spuneţi! Cuvintele rostite sunt constructoare de energie, energie care este divină! Ele trec prin aer şi sunt duse, cât mai bine cu putinţă, prin energiile din corpul vostru şi prin cele din jurul vostru (energii pe care nu le vedeţi), încercând să facă tot posibilul să realizeze ce vreţi voi să co-creaţi. Posibil ca într-o situaţie negativă voi să spuneţi: ”Oh, minunat! Ştiam eu că se va întâmpla!” Structura voastră celulară spune: ”L-aţi auzit pe şefu’?” I-a plăcut acest lucru!” Entităţile din jurul vostru aud aceasta, deasemeni! “L-aţi auzit pe şefu’?” Crede că este minunat! Să îl facem din nou! V-aţi gândit vreodată la acestea? Celulele aud şi vor face tot posibilul să se asigure că se întâmplă din nou!

Observaţi ce spuneţi! În schimbul poziţiei negative, oferiţi-vă afirmaţii. Binecuvântate sunt fiinţele umane care înţeleg puterea cuvintelor vorbite! Cine sunteţi voi? Spuneţi-vă rar numele! Eu sunt “X”. Şi puneţi accentul pe “sunt” şi observaţi ce se întâmplă. Lăsaţi-mă să vă spun ce înseamnă această frază. Dacă numele tău este Paul şi tu spui “Eu sunt Paul”, primele două sunt exprimarea a cine eşti: “EU SUNT”. Paul este apoi persoana adăugată care identifică cum eşti numit. Sunt două exprimări în trei cuvinte.

Voi manifestaţi energia pe care o plasaţi în aer prin vorbire. Elementele reale “aud aceasta” la un nivel universal. Voi sunteţi foarte obişnuiţi să faceţi mare zgomot când gândiţi că sunteţi provocaţi. Încercaţi să echilibraţi acest lucru! Este momentul să exprimaţi bucuria voastră!

5. Provocaţi partea voastră întunecată

Acesta pare ca un lucru înfiorător, dar el nu este. Ascultaţi! Provocaţi locul vostru întunecat la o luptă! Aruncaţi-i mănuşa! Spuneţi-i unde vă veţi întâlni şi la ce oră şi apoi aşteptaţi-l! Provocaţi această parte să se întâlnească cu voi frontal. Aveţi părţi din voi care nu vă plac? Sigur că aveţi, atât timp cât sunteţi în dualitate! V-am oferit deja informaţia. Aveţi părţi întunecoase pe care aţi vrea să le faceţi curate, să le îndepărtaţi ori să le anulaţi? Atunci provocaţi aceste părţi mai întunecoase ale voastre la luptă. Fixaţi o întâlnire! Vreţi cu adevărat să fiţi curajoşi? Provocaţi-le la o luptă în întuneric, pe propriul lor gazon!

Motivul pentru care vă spun acest lucru este ca aceste părţi întunecate şi oribile nu se vor arăta. Ele se tem de partea voastră luminoasă şi în special de părţile care au devenit mai puternice! Veţi câştiga această luptă doar stând acolo în întuneric şi provocându-le să apară. Imediat veţi fi în întuneric şi veţi cânta. Neînfricat şi râzând de întreaga situaţie. Dacă nu vă amintiţi nimic astăzi, înseamnă că această energie despre care aţi gândit că este feroce se teme de intenţia divină! Intenţia de a echilibra va anula această parte întunecoasă, de fiecare dată! Împuterniciţi-vă voi înşivă şi veti observa ca părţile voastre întunecoase încep să părăsească barca. Ele nu îndrăznesc să se arate şi nu vor învinge!

6. Solicitaţi îngerul interior

După ce realizaţi că partea voastră întunecoasă este laşă, este momentul să solicitaţi îngerul care a fost întotdeauna acolo. Acest lucru este legat de înţelegerea a cine sunteţi cu adevărat. Chiar dacă nu veţi putea fi capabili niciodată să vedeţi această parte angelică a voastră, este vorba despre adevăratul sine, care este pregătit să fie solicitat. Încă o dată, folosiţi-vă puterea cuvantului dacă vreţi să intensificaţi acest proces! Faceţi o ceremonie, dacă voi credeti ca aceasta ajută ca procesul să devină real.

Înţelegeţi cum aceste atribute de mai sus se pun de acord împreună? Voi sunteţi creativi! Ajutaţi alte fiinţe umane! Faceţi exerciţii si meditati! Observaţi-va ce spuneţi! Realizaţi că locul întunecos nu are putere asupra voastră! Incepeţi să simţiţi propriul vostru potenţial de viaţă şi apoi este momentul să-l chemaţi pe îngerul vostru din ascunzătoare! (ascuns doar pentru că voi l-aţi tăinuit!).

Cititorilor, cum vreţi ca drama să dispară din viaţa voastră? Cum puteţi fi capabili să faceţi faţă oricărei situaţii şi să ştiţi că sunteţi 100% în siguranţă în adevărul vostru? Nimeni nu vă poate modela în nicio direcţie, în niciun fel, când îngerul vostru interior este în schimbare. Atunci când îngerul iese la iveală, al treilea nivel al ADN-ului începe să fie activat. (Am vorbit despre aceasta ultima oară.) Valoarea de sine nu mai este o chestiune controversată. Voi ştiţi cine sunteţi! Acest lucru vă împuterniceşte să vă cunoaşteţi divinitatea, care creează în viaţa voastră situaţii pline de bucurie!

7. Fuziunea polarităţilor

Ultimul, numărul şapte, vorbeşte despre fuziunea polarităţilor. Chiar acum, pe această planetă, unul dintre lucrurile care se petrec cu pământul, cu rocile, cu solul, cu portalurile este o acţiune unificatoare pe care voi puteţi să o împărtăşiţi. Este începutul fuziunii masculinului cu femininul. Aceste atribute ale genului vostru, pe care le-aţi luat pentru a le acorda – un gen este în felul acesta, alt gen este în felul acela – ele nu au ajuns niciodată la înţelegere – si acum încep să se schimbe. Fiecare dintre voi sunteţi aici având un gen, aşa că noi vă cerem să acceptaţi atributele celuilalt. Voi aţi crezut că v-am cerut să priviţi la altă persoană, nu-i aşa? Nu v-am cerut acest lucru. Vreau să vedeţi atributele celuilalt gen în voi!

Daţi-mi voie să vă spun ce înseamnă acest echilibru. Acesta aduce umanitatea mai aproape, împreună! Este numită fuziunea conştiinţei şi este începutul schimbării altei conştiinţe umane pe planetă. Am vorbit despre portaluri şi vortexuri care devin vortaluri. Am vorbit despre yin şi yang care ajung împreună şi creează ceva ce nu aţi mai văzut înainte, un fel nou de echilibru uman. Poate că nu veţi înţelege în totalitate ce vă spun în acest moment, dar unii dintre voi au început să simtă – femei care au devenit mai puternice – bărbaţi care au devenit mai sensibili –, împreună se privesc unul pe celalalt în mod diferit şi împărtăşesc planeta mai bine, datorită acestui lucru. Opriţi-vă de a vă privi ca opuşi sau ca adversari, ci mai bine ca o familie spirituală!

Opriţi-vă de a vedea celălalt gen din interiorul vostru ca pe o slăbiciune! Începeţi să înţelegeţi cum fiecare dintre voi are nevoie de conştiinţa celuilalt. Rezultatul? Fiinţa umană este acum capabilă să vadă o imagine de ansamblu a echilibrului, pentru că vede cu ochi diferiţi; cea care a umblat în alţi pantofi, cea care are valoarea de sine sublimă. Nu v-am fi spus aceste lucruri dacă nu ar fi astfel!

Am ajuns la sfârşitul acestei lecţii. Unii dintre voi au venit aici spunând: ”Dacă aş putea rămâne în această energie destul de mult, poate că aş trăi în mod diferit; poate că m-aş vindeca. Posibil că aş învăţa ceva care mă va elibera de aceasta sau de aceea. Am obosit să le port cu mine.” Într-adevăr, această putere este în stăpânirea voastră chiar acum.

Cititorilor, dacă vreţi să luaţi un interviu vindecătorilor care au vorbit în această zi, ei vă vor spune că este în puterea voastră, chiar acum. Poate că este vorba de vindecarea unei atitudini, a unei mânii, a unei frici. Această schimbare este a voastră pentru a o integra. Nu a existat un timp mai măreţ decât acesta, pentru ca voi să extindeţi şi să stăpâniţi valoarea de sine şi vindecarea ce vine cu acest atribut.

Noi am revenit în acest loc, după toţi aceşti ani, ca să celebrăm seminţele şi esenţa muncii. Multe dintre cele ce am spus că pot fi s-au întâmplat. Multe dintre cele de care am vorbit că vor fi realizate s-au realizat. Notaţi că noi nu am creat nimic. Voi aţi creat! Noi doar am privit şi v-am ajutat în marele vostru plan.

Binecuvântată este fiinţa umană care înţelege că schimbările de pe planetă sunt necesare!

Binecuvântată este fiinţa umană care înţelege că pentru a crea un nou templu cel vechi trebuie transformat şi fundaţia sa curăţată! Noul templu este numit Noul Ierusalim, o metaforă care înseamnă pacea pe Pământ.

Şi aşa este!

KRYON

Prescurtare din materialul cu titlul: Totul despre valoarea de sine Traducere de Graţia © http://www.lucratorul-in-lumina.com .

miercuri, 13 noiembrie 2013

Energia legata de a da si a primi

 
Observ anumite tendinte in cererile de ajutor pe care le primesc din partea clientilor mei, pe facebook si in timpul emisiunilor mele radiofonice, precum si de la alti oameni din viata mea. In ultima vreme, o mare problema pare sa fie cea a dezechilibrelor fluxului energetic in cadrul relatiilor, intre ceea ce cunoastem ca fiind a da si a primi. Asta face toata lumea intr-o relatie, da ceva cuiva si primeste inapoi de la el. Dar, acest lucru nu se intampla intotdeauna. Deseori, cineva da mai mult decat primeste, altcineva primeste fara sa dea nimic in schimb. Cum facem diferenta intre a primi si a lua, atunci cand stim ca e timpul sa ne oprim din dat si cum sa primim de la ceilalti, fac toate parte, acum, din noua dinamica a relatiilor
In orice relatie, fluxul energiei trebuie sa fie echilibrat. Asta nu inseamna ca toata lumea da in aceeasi masura, tot timpul, inseamna ca exista un echilibru in curgerea energieim astfel incat toata lumea sa simta ca intrarile si iesirile sunt echivalente (observati ca nu am folosit termenul egale). Nimeni sa nu simta ca se profita de pe urma lui sau ca da mai mult decat ar trebui sau ar dori, toata lumea participa si simte ca are loc un schimb de energie. Folosesc termenul echivalent si nu egal, pentru ca, in orice relatie, vom da mai mult in acele domenii in care suntem mai talentati sau ne simtim mai puternici. De exemplu, o persoana care gateste bine, probabil va gati mai mult, daca partenerul nu se pricepe la asta. Sau, cel caruia ii place munca in gradina se va ocupa mai mult de gradinarit. Cel care este mai obsedat de ordine va face mai multa curatenie in casa, daca celalalt este mai imprastiat. Problemele apar atunci cand dam cuiva care ia si nu primeste.
Cel care primeste este cineva capabil sa intoarca cantitati echivalente de energie celui care a dat, astfel incat fluxul de energie sa fie echilibrat. Pe de alta parte, cel care ia este cineva care, din diverse motive, nu inapoiaza nici un fel de energie celui care da – fie pentru ca nu poate, nu vrea, nu crede ca poate sau nu stie cum (de obicei, este o combinatie a tuturor acestor motive). Cand ne confruntam cu o persoana care ia, prima noastra reactie este sa dam din ce in ce mai mult, pana cand ne vor da si ei, intr-un final, energie inapoi. Insa acest lucru nu se va intampla si ei vor continua sa ia energie, pana cand noi, frustrati, ne oprim din dat. Atunci, vor gasi pe altcineva care sa le dea. Nu poti sa transformi un om care ia, intr-unul care primeste, asta este o alegere pe care ei singuri trebuie sa o faca si ea implica o transformare profunda, ce nu poate fi facuta decat de o putere superioara voua.  
Problema nu este numai cu cei care iau, care sunt limitati de credinta ca nu e destul, ca ei nu sunt destul, ca nu au nicio putere si cu problemele lor legate de pretuirea de sine, de lipsa lor de valoare si de merit. Cel care da alege deseori un om care ia, intrucat, cel care da are probleme cu primitul, nu crede in intreaga valoare a ceea ce da si are el insusi probleme de pretuire de sine. Desi s-ar putea sa il descrie pe cel care ia ca fiind un aspirator care absoarbe totul, ganditi-va si la ce scoate aspiratorul – praf si mizerie. Cei care iau nu dau inapoi, deoarece nu cred ca ar avea ceva de dat, sunt tristi, nesatisfacuti si se simt inferiori, chiar daca probabil ca iubesc toata energia pe care le-o dati si o iau cu bucurie de la voi
Exista doi pasi pentru a avea relatii echilibrate din punct de vedere energetic, cu intrari si iesiri echivalente (nu neaparat egale). Primul pas este acela de a va cultiva capacitatea de a primi. Fie ca sunteti cel care da, fie cel care ia, capacitatea de a primi (nu cea de a da sau de a lua) este cea care creeaza dezechilibrele energetice din relatiile voastre. Cel de-al doilea pas este acela de a va cultiva pretuirea de sine si sentimentul de indreptatire. Problemele voastre legate de sentimentul propriei valori sunt cele care va impiedica sa fiti o persoana care primeste si doar a da, in mod constant, altora, conduce la dezechilibre. Exista si probleme legate de putere aici, pentru ca persoana care insista sa fie cea care da este cea care controleaza cantitatea, momentul, curgerea si directia energiei din relatii. Acum aveti ceva de luat in considerare, atunci cand va ganditi sa va permiteti sa primiti si sa dati, sa va alegeti parteneri care au ce sa va dea si sa invatati in toate relatiile, sa va bucurati de echilibrul impartasirii, de parteneriat si de energie echilibrata.
In fine, daruiti cu inima deschisa si fara asteptari, dar echilibrati-va darul cu dorinta de a primi si va veti asigura ca sunteti impliniti si intregi.
Copyright (c) 2013 by Jennifer Hoffman. http://enlighteninglife.com/
   

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

LIKE

Etichete

1 (1) 1998 (1) 2 (1) 2012 (65) 2013 (16) 2014 (5) 2015 (5) 2016 (2) 2017 (1) 3 (1) 4 (1) 5 (1) 6 (1) A te iubi (12) Acceptare (2) Access Bars (2) Access Consciousness (1) ACTIVAREA KUNDALINI (1) Adamus (6) Adevar? (42) Afaceri (1) Afirmatii (1) ajutor (7) Alexandru Pargaru (3) Aloe Vera (1) Amintiri din moarte clinica (1) Among Us (1) Andrei Laslau (1) Änglavakt (1) Apa (13) apocalipsa (3) Argangheli (3) ARHANGHELUL MIHAIL (1) Asa NU (1) Astazi Dumnezeu vrea ca tu sa stii (10) Astrologie (14) Astronaut (1) Augusto Cury (1) Barbara Hand Clow (6) Barbatul si Femeia (8) Bebe Mihaescu (1) bucegi (1) Bunker Roy (1) caini (1) carte (39) Cartoful (2) Castigatorul la (1) ceapa (1) chakre (4) Chakrele Corpului Uman (2) Charlie Chaplin (1) Codul Lui Oreste (6) COMPASIUNE (1) Conspiratia Tacerii (1) Constelatia Pleiadelor (2) copii (36) copiii (13) copiii de cristal (3) crime time (2) cristofor (1) Curs De Dezvoltare Personala (7) Dan Farcas (1) Dan Luca (2) Dan Puric (1) daruieste viata (1) david (1) dedublare (1) Deepak Chopra (2) Dezvoltare personala (267) Dezvoltare Spirituala (73) Dimitrova (1) Dincolo de limite (1) doctor (1) documentar (2) Doneaza (1) doreen virtue (3) Dorinte (1) Downey (6) DR. WAYNE W. DYER (2) drama (1) Drunvalo Melchizedek (3) Echilibrul vorbirii și tăcerii (1) echinoctiu (1) ECKHART TOLLE (7) Eclipsa (4) Editura For You Newsletter (57) ego (3) Elena Cocis (1) eliberare (1) energii (16) Episodul (6) euro (1) evrei (1) evreii au talent (1) extraterestri (11) Fericire (3) film (37) FLP (2) Fotografie (5) frica (5) Furie (1) Gabriela Benchea (2) Gerrit Gielen (1) Greg Braden (1) HIPERSENSIBILITATE (1) Ho’oponopono (3) https://www.facebook.com/profile.php?id=100083002270658 (1) iertare (10) ingeri (13) ingrijorarea (1) inima (7) Intelepciune (2) intinereste (1) Intoleranta Alimentara (1) Inuaki (2) INUAKI Reptilianul Din Mine (1) Ioan Alexandru (1) ioan vladuca (1) Isus (8) iubire (48) Iustin Narcis Ianau (1) Iustin Parvu (2) James Tyberonn (1) japonia (2) Jennifer Hoffman (27) Johan Brisinger (1) Jordan Duchnycz (1) judecata (1) Kahlil Gibran (1) Karen Bishop (1) Karma (2) Kryon (7) Lauren C. Gorgo (15) Lauren Gorgo (3) lectii (1) luther (1) Magul din Carpati (1) manuscris (1) Manuscrisele de la Marea Moarte (1) Marea Moarta (1) Maria Magdalena (1) Mark Boyle (1) marte (4) Masaru Emoto (1) Matei (32) Maturitate (1) mayas (5) McDonald's (1) medicina (2) mesaj (3) Metatron (1) Michael Nvquist (1) Michael Odoul (3) mierea de albini (2) Minti luminate (1) minune (5) miracol (20) mister (7) Monica visan (2) Mullins (1) Mullins Food Products (1) Muzica (11) Muzica de relaxare (1) Muzica Motivationala (3) Narcis (1) natural (1) naturist (1) Neale Donald Walsch (1) Niculina Gheorghiţă (14) noua generatie (1) Noul val de Iubire (1) Nu e sfarsitul lumii (1) NU vaccinarii (24) nuci (2) Ora Pamantului (1) Oscar Wilde (1) OSHO (28) otrava (1) OZN (30) Pace (1) Pamantul (6) PAMANTUL IN DIMENSIUNEA A 5-A (2) parinti (2) Parinti straluciti (1) Paul Ferrini (9) Plansul (1) Plenitudine (2) Poezie (10) portal (1) Portalul Datei Triple (1) povesti cu talc (58) printre noi (1) profesori fascinanti (1) Profetii (7) Psihologie (8) Rai (1) reptilianul din mine (1) Respect (3) ridiche neagra (1) Roma Downey (6) România (28) Ronna Herman (1) Rudolf Steiner (1) rugaciune (2) SaLuSa (35) sanatate (125) Schimbarea (4) Scrisoare (1) Scrisori din Cer (1) secret (1) secrete (2) SENSIBILITATE (1) sfecla rosie (1) Shift (1) siberia (1) Simplificare (1) Sleep Talk (1) Smerenie (1) sms (1) solstitiu (1) Spiritualitate (32) Stephen Covey (3) Sti (1) Stiati ca.... (47) Stima de sine (1) succes (1) suflet (5) Sundar Singh (1) sunet (1) Sunt eu insumi (2) Şi tu poţi fi Supernanny (2) talent (2) Tehnica Bowen (1) Tehnici (2) Tehnici de meditatie (4) Terapia iertarii (3) terapie (3) test (1) Tom Kenyon (9) Traditii (1) Traieste (1) transmisie (39) Triada Eclipselor (3) tunami (1) tusea (1) ufolog (1) Uleiul de cocos (1) Vanga (1) Viata (7) video (62) vindecare (2) vitamina C (1) vitamine (1) Zambeste (1)