Ce spune CARMEN HARRA despre "ZIUA APOCALIPSEI"

Carmen Harra - românca recunoscută în America pentru calităţile de clarvăzătoare - a spus la ce trebuie să ne aşteptăm la 21 decembrie 2012. Şi nu sună rău deloc.

• 
  Sursa: Hepta

"La 21 decembrie 2012 se încheie o eră de întuneric şi se intră într-o eră de lumină. E sfârşitul unei ere de războaie, de conflicte, de tensiuni. Nu APOCALIPSA a fost semnificaţia pe care civilizaţia mayaşă a vrut să o lase pentru omenire. Au vrut să lase un mesaj pozitiv: dacă noi suntem împreună, putem schimba viaţa pe Pământ", a spus Carmen Harra într-o intervenţie prin videotelefon la "Drept la ţintă" de la Kanal D.

La 21 decembrie 2012 se termină calendarul mayaş. Mulţi oameni din lume se declară extrem de speriaţi de zvonurile privind sfârşitul lumii. În ţările în care mass-media este foarte puternică, cum se întâmplă în SUA, procentul celor panicaţi este foarte ridicat. Ziua Apocalipsei va aduce profituri uriaşe şarlatanilor, care încearcă să profite de acest moment vânzând diverse obiecte "aducătoare de noroc". Libertatea.ro

Personal nu stiu ce va urma, dar orice se va intampla  cu siguranta va fi spre binele nostru !!! Mesaje De Suflet

Calea inainte

Salutare, familie TWYH (ThinkWithYourHeart - GandesteCuInimaTa)!

 

Atunci cand sunt atenta la ceea ce eu numesc energia mintii constiente colective si ma gandesc la ce anume sa scriu, este ATAT de clar ca inca suntem adanc cufundati în ceea ce pare a fi o gaura neagra, initiata de recenta eclipsa de Soare. Nu imi este deloc limpede unde suntem, unde mergem si în ce scop… totusi, stand aici, nu pot face altceva decat sa simt, dintr-odata, (pentru toate lucrurile) recunostinta. Adevarul este ca, pentru mine, perioada dinaintea oricarei sarbatori importante este o experienta neobisnuita… în orice caz, în ultimii 13 ani în care, de obicei în acest moment, sunt adanc cufundata în rugaciuni disperate, implorandu-mi sinele superior sa supravietuiasca experientei. Dar nu si anul acesta, nuuuuuuu! Pai, sa reformulez rapid ce am zis… cel putin, nu în momentul de fata!

Desi cea mai mare parte a familiei mele/prietenilor mei asteapta cu nerabdare sa fim impreuna de sarbatori (în cea mai mare parte), eu, pe de alta parte, ma confrunt de obicei cu un grad exagerat de neliniste, incercand sa „ma pregatesc” (spiritual, mental, emotional SI fizic) pentru tot ceea ce inseamna intotdeauna aceasta experienta: rau de masina (de la lungile calatorii de concediu)… panica legata de efortul de a face atat de multe lucruri, în atat de putin timp (a se citi: 2 lucruri, pe lista cu ce am de facut), ce completeaza comprimarea timpului… senzatii de neimpamantare si instabilitate energetica (exact viata mea de zi cu zi)… posibilitatea de a avea simptome stanjenitoare si incontrolabile asociate inaltarii, intr-un mediu nefavorabil (fiind inconjurata, pe deasupra, de oameni „normali”)… gandindu-ma în mintea mea ce le voi spune celor pe care nu i-am vazut de ceva vreme despre „ce am mai facut” în ultimii cativa ani sau adunandu-mi fortele pentru temuta intrebare: „si cu ce iti castigi existenta?”, din partea noi venitilor (am o lista cu jumatati de adevaruri, exact pentru aceste ocazii)… planificand 2 variante separate de concediu (una dubla ca durata, în cazul în care are loc vreo eruptie solara, iar eu explodez ca un balon de defilare)… discutiile aprinse despre religie si/sau polaritatea politica (adesea noaptea tarziu, la o sticla de whisky)… sau varianta mea favorita, cu membrii importanti din familia mea, care, în mod inevitabil si negresit, imi cer sa fiu un canal pentru rudele lor decedate (da, pe lista mea cu jumatati de adevaruri, în mod clar si din intamplare, am spus odata ca sunt un fel de medium cu perceptii extrasenzoriale. MARE greseala!)

Totusi, anul acesta, Ziua Recunostintei mi se pare foarte diferita. Nu în sensul ca „o astept cu nerabdare”, dar macar nu imi este groaza de ea la modul obisnuit, asociat cu simptomele inaltarii…. ceea ce pare un semn bun. Foarte mult timp, pentru mine a fost o grea incercare sa ma aflu în preajma oamenilor, incat este lesne sa presupun ca anul acesta va fi la fel sau poate si mai rau… dar cei din lumea nevazuta insista pe langa mine (noi) sa privesc mai atent (mai sus) si sa observ ca – cel putin din punct de vedere spiritual – nu mai este necesar sa pastram tiparul pentru suferinta.

Ei continua, spunand… si fac eforturi sa cred ca… acum, calea inainte poate fi lina si scaldata în IUBIRE… DACA permitem acest lucru.

Impreuna, intreaga noastra familie de suflet ajunge (treptat) în dimensiunile fericirii pline de IUBIRE, insa multi dintre noi au cicatrici din urma luptei si, indraznesc sa spun, sunt raniti. Ne luptam sa ramanem pozitivi/optimisti/centrati/neutri/detasati/plini de compasiune/etc., insa, în general, asteptam, în taina, sa se intample ceva rau.

Ideea este ca, din perspectiva pleiadienilor, realitatea noastra poate fi diferita acum. De fapt, aflu ca majoritatea celor din acest colectiv de suflet deja incep sa fie martori la, sa guste, sa faca primele respiratii de IUBIRE… dar pentru aceia dintre noi care nu sunt, vor trebui sa faca o alegere constienta, de a da drumul la suferinta, ca sa lase IUBIREA sa intre în ei, din plin.

Si, în esenta, acesta este lucrul pentru care ma simt recunoscatoare… pentru capacitatea neasteptata de a lasa sa intre ceva IUBIRE, intr-o perioada în care eu/voi/noi avem foarte multa nevoie.

Sa ne imaginam - chiar daca doar deocamdata - ca în aceasta perioada de sarbatori, nu numai ca vom fi capabili sa depasim acele lucruri de care, de obicei, ne-am ingrozit, dar ca ne vom aduce de fapt aminte, cum sa ne delectam în compania altora. (Chiar DACA maine este ultima activare finala a portalului 11:11 SI exista 70% sanse de eruptii solare de intensitate M si 15% sanse pentru eruptii de intensitate X, în urmatoarele 24 de ore) Fie ca Mama/Tatal Dumnezeu sa aiba mila de cei sensibili.

Ii urez fiecaruia dintre voi si alor vostri o Zi a Recunostintei plina de IUBIRE…

Lauren
Ana Nicolai Practician de Vindecare Reconectiva si Reconectarehttp://reconectarea.com/index.html
Reconnection and Reconnective Healing Practitioner
www.TheReconnection.com Tel: + 40 (0) 727 02 10 77; + 40 (0) 744 488 527; +40 (0) 368 / 00 24 38

Lumea s-a aranjat singură!

Un copil şi tatăl său călătoreau cu trenul. Călătoria trebuia să dureze circa o oră. Tatăl se aşeză comod şi se puse să citească o revistă. La un moment dat copilul îl întrerupse, întrebându-l:
- Tată, ce este clădirea aceea?
Tatăl se uită să vadă ceea ce i-a arătat copilul şi răspunse :
- Este o fabrică.
Începu din nou să citească când copilul îl întrebă din nou:
- Tată, când sosim?
Tatăl i-a spus că mai au încă de mers. A început din nou să citească, dar o altă întrebare a copilului îl întrerupse, urmate apoi de alte şi alte întrebări. Tatăl, disperat, căuta un mod pentru a-l face pe copil să se distreze. Văzu în revista pe care o citea multe chipuri de oameni, o rupse în mai multe bucăţi şi o dădu copilului, invitându-l să reconstruiască acele chipuri întocmai ca la un joc de puzzle, după care se aşeză mulţumit pe scaunul său convins că băiatul va fi ocupat pentru tot restul călătoriei. Nu apucase să treacă multă vreme şi copilul exclamă:
- Am terminat!
- Imposibil! răspunse tatăl. Nu pot să cred! Cum ai putut reconstrui imaginea aşa de repede?
Imaginea era reconstruită perfect. Copilul răspunse:
- Nu m-am fixat asupra lumii (a oamenilor celor mulţi)… căci pe cealaltă parte a foii era figura unui (singur) om; am reconstituit omul şi lumea s-a aranjat singură!

“Mai devreme sau mai târziu lucrurile se vor aranja de la sine. Nu e nevoie să le aranjezi tu; nu trebuie decât să te pui pe tine în ordine… De îndată ce tu eşti în ordine, întreaga lume e în ordine. De îndată ce tu eşti în armonie, întreaga lume e în armonie!” – Osho

Cine pierde

Cine pierde, cand noi dormim? Cine pierde, cand celor din jurul nostru le stralucesc ochii, atunci cand au un vis, iar noi le taiem aripile spunandu-le: e imposibil sa faci asa ceva, nu vei reusi…? Cine pierde, cand cei din jurul nostru fac lucrurile in felul si in ritmul lor, iar noi le dam peste mana si le spunem: nu, nu se face asa. Te invat eu cum se face…? Cine pierde, cand nu-i lasam pe ceilalti sa se exprime cum vor si le inchidem gura cu: ce prostie mai e si asta! Revino-ti in fire. Maturizeaza-te odata… ? Cine pierde…?

Într-o zi un băieţel s-a dus la şcoală. Băieţelul era mic, iar şcoala era mare. Dar, când băieţelul a văzut că intrarea în clasa lui se făcea printr-o uşă direct din curte, a fost foarte fericit, iar şcoala nu i s-a mai părut atât de mare ca la început. Într-o dimineaţă, când băieţelul se afla în clasă, profesoara le-a spus copiilor: „Astăzi o să facem un desen.“ „Grozav“, s-a gândit băieţelul, căci îi plăcea mult să deseneze. Ştia să deseneze o mulţime de lucruril:lei şi tigri, pui şi vaci, trenuri şi vapoare … Şi şi-a scos cutia cu creioane colorate si a început să deseneze. Dar profesoara a spus: „Aşteptaţi! Nu începeţi încă!“ Si a aşteptat până i s-a părut că toţi copiii sunt pregătiţi. „Acum o să desenăm flori“, a zis profesoara. „Grozav“, s-a gândit băieţelul, căci îi plăcea să deseneze flori. Şi a început să deseneze flori frumoase, si le-a colorat în roşu, portocaliu şi albastru. Dar profesoara le-a spus copiilor: „Aşteptaţi! Vă voi arăta eu cum săcoloraţi.” Şi a desenat o floare roşie cu tulpina verde. „Acum puteţi începe”,a zis profesoara. Băieţelul s-a uitat la floarea profesoarei, apoi s-a uitat la floarea lui. A lui era mai frumoasă decât a profesoarei, dar n-a mai spus nimic. A întors doar foaia si a desenat o floare ca a profesoarei. Era roşie cu tulpina verde. Într-o altă zi, când băieţelul intrase în clasă prin uşa din curte, profesoara le-a spus copiilor: „Azi o să facem ceva din argilă.“„Grozav“, a spus băieţelul, căci îi plăcea să lucreze cu argilă: serpi şi oameni de zăpadă, elefanţi şi camioane… Şi a început să frământe bucata de argilă. Dar profesoara a zis: „Staţi! Nu sunteţi gata să începeţi …“ Şi a aşteptat până când toţi copiii au fost gata. „Acum o să facem o farfurie”, a zis profesoara. „Grozav“, s-a gândit băieţelul, căci îi plăcea să facăfarfurii. Şi a început să facă farfurii de toate formele şi mărimile. Dar profesoara le-a spus copiilor: „Aşteptaţi, vă arăt eu cum să faceţi!“ şi le-a arătat cum să facă o farfurie adâncă. „Aşa, acum puteţi începe”, a zis profesoara. Băieţelul s-a uitat la farfuria profesoarei, si apoi la ale sale. Îi plăceau mai mult farfuriile lui, decât farfuria adâncă făcută de profesoară,dar n-a spus un cuvânt. Şi-a transformat farfuriile lui într-o bilă mare de argilă din care a făcut o farfurie adâncă şi mare ca şi cea făcută de profesoară. Şi foarte curând, băieţelul a învăţat să aştepte şi să privească. Şi să facă lucruri ca şi cele făcute de profesoară. Şi foarte curând n-a mai făcut nimic de unul singur. Şi s-a întâmplat într-o zi că băieţelul şi familia lui s-au mutat într-o altă casă, într-un alt oraş.

Şi băieţelul a trebuit să meargă la altă şcoală. Şcoala nouă era şi mai mare, si nu avea nicio uşă prin care să intre direct din curte în clasa lui. Trebuia să urce nişte trepte înalte si să meargă de-a lungul unui coridor lung până ajungea la clasa lui. În prima zi de şcoală, profesoara le-a spus copiilor: „Astăzi o să facem un desen“. „Grozav“, şi-a zis băieţelul, şi a aşteptat să-i spună profesoara ce săfacă. Dar ea n-a spus nimic, s-a plimbat doar prin clasă. Când a ajuns lângăbăieţel, i-a spus: „Tu nu ştii să desenezi?“ „Ba da“, a zis băieţelul, „Ce desen să facem?“ „Nu ştiu până nu-l faci“, a zis profesoara. „Cum să-l fac?“,zise băieţelul. „Cum vrei tu“, a fost răspunsul ei. „Dacă toţi aţi face acelaşi desen, şi l-aţi colora la fel, cum să ştiu cine l-a făcut?“ „Nu ştiu“, zise băieţelul si a început să deseneze o floare roşie cu tulpina verde…

Preluat din Canfield Jack, „Supă de pui pentru suflet“, Ed. Teora, 2002

Baietelul unei prietene desena intr-o zi, la gradinita, pasari. Pasari albastre pentru ca albastru este culoarea lui preferata. Educatoarea i-a schimbat coala si i-a spus ca pasarile nu sunt albastre, sunt negre si asa trebuie sa le faca. …iar asta, dragii mei, nu este o poveste, din nefericire…

Eu pierd, cand nu-ti dau voie sa iti descoperi propria valoare. Eu pierd, cand iti impun regulile mele. Eu pierd, cand te conving ca propria mea realitate este cea mai buna si singura realitate. Eu pierd, cand imi asum responsabilitatea vietii tale, nedandu-ti voie sa te exprimi. Eu pierd, cand iti arat ca lucrurile se fac doar intr-un anumit fel, in felul meu. Eu pierd…

Lasati-va surprinsi de ceea ce ati putea castiga, in loc sa alegeti sa pierdeti!

Cordial,

Maria Cotoi

NLP-ul si bunica

Fiecare curs de formare in NLP pe care il organizez si sustin se finalizeaza cu un examen scris si cu unul practic. Cel scris incepe cu urmatorul punct: "Albert Einstein spunea ca nu intelegi pe deplin un lucru, decat atunci cand poti sa i-l explici bunicii. Daca bunica ta te-ar intreba ce este programarea neuro-lingvistica, ce i-ai raspunde, astfel incat ea sa inteleaga?"

Iar raspunsurile la acest prim punct difera de la cursant la cursant si de la bunica la bunica...

"Bunica draga, acest curs a reprezentat pentru mine un binoclu prin care sa imi vad stelele si o lupa prin care sa vad roua de pe picioarele mele."

"Mamaie, NLP-ul este o scoala care te invata sa fii intelept inainte sa imbatranesti."

"Programarea neuro-lingvistica este ca atunci cand inchizi ochii si iti aduci aminte de toate momentele frumoase din viata ta, iar cand ii deschizi ramai cu acea bbuna dispozitie pentru o perioada lunga de timp."

"Bunico, NLP este ca si cum ti-ai scoate sutienul fara sa te deprimi."

"E ca si atunci cand fiul tau s-a casatorit si tu, pe langa bucurie, ai simtit si tristete, ai simtit ca ai pierdut un rost in viata, asa cum spuneai. Apoi, cu ajutorul muncii, al vecinilor, al vorbelor duioase ale duhovnicului si a intelegerii lui tataia, ti-ai revenit si ai reusit sa treci peste tristete."

"Rezultatele oamenilor sunt ca si roadele culese toamna. Daca semintele plantate sunt de calitate si roadele culese vor fi asemenea. NLP ne ajuta a alegem semintele bune care, plantate in mintea noastra, sa duca la obtinerea unor rezultate bune."

"Pentru ca tu, bunico, esti foarte pretentioasa cu ordinea si curatenia, iti voi spune ca NLP-ul este ceva care ma ajuta sa imi fac ordine si curatenie in interiorul meu, in ganduri si sentimente."

"Bunico, ti-ar placea sa ai din nou varsta de 25 de ani? Crezi in magie? NLP-ul te ajuta sa redevii tanar!"

"Bunico, iti mai amintesti cand te duceai la piata si vindeai fructe si legume? Si cum le vorbeai oamenilor si ii convingeai sa le cumpere, chiar daca nu erau tot timpul proaspete? Ei bine, asta pot sa fac cu NLP-ul."

"Eu: Mai tii minte cand m-am speriat ca m-ai lasat singura in camera si era intuneric...? Bunica: Da... Eu: Si mi-ai spus povestea cu Pestisorul de aur si m-am linistit...? Bunica: Da. Eu: NLP-ul inseamna sa spui povestea potrivita disperarii pe care o resimti. Si tu esti cel mai bun NLP. Mai stii vreo poveste?..."

"Bunico, NLP este ca si cum ai face pipi pe tine: toti vad acest lucru, insa numai tu simti caldura."

"Bunica mea draga, NLP este drumul spre fericire, impacare, intelegere si implinire. Este sansa mea de a gandi, a simti pacea si impacarea ca la 8o de ani, dar cu speranta si fericirea de la 20."

"Buni, NLP-ul este ca si modul in care faci paine. Daca o data nu iti iese painea buna, incerci sa vezi din ce cauza (faina, drojdia, laptele) si schimbi ingredientul care nu te ajuta cu unul mai bun. Iar daca o data ti-a iesit painea minunata, te gandesti ce ai folosit de data asta, tii minte reteta si faci la fel si data viitoare ca sa-ti iese painea buna."

"NLP-ul, bunica mea, este un bob de grau semanat, udat, iubit, iar cand rasare verdele lui, iti incanta ochii si iti schimba viata."

"Pentru ca ai trait pe timpul razboiului, iti pot spune ca NLP-ul este metoda prin care sa convingi un popor intreg sa se lupte cu un alt popr, nevinovat."

"Bunico, NLP-ul te ajuta sa inveti nepotii cum sa nu le mai fie frica de caini si cum sa nu mai fie suparati ca au luat bataie de la vecini."

"Bunica draga, poti sa iti bei tuica dimineata, fara sa o ascunzi in dulap de bunicul, daca asa iti este bine."

"Bunico, mai stii cand ma gaseai intinsa in iarba, privind cerul si ma intrebai ce tot vad acolo? Si eu iti spuneam ca norii au diverse forme si vorbesc intre ei, se joaca, uneori se cearta, se impaca, se imbratiseaza. Ei, bunico, uite asta este NLP-ul, capacitatea de a vedea, auzi si intelege povesstea norisorilor de pe cer."

"Daca bunica mea, m-ar intreba ce este programarea neuro-lingvistica, i-as spune ca e ca atunci cand faci pluta pe spate, in timp ce stai pe o saltea gonflabila, e ca atunci cand te arunci din avion cu o parasuta."

"Buni, mai tii minte cand m-am despartit de Sorin si cat am plans in perioada aia, m-am simtit rau, ai vazut si tu prin faptul ca nu reuseam sa mananc, nu imi mai placea viata fara Sorin. Astazi, buni, dupa ce am facut cursul de care iti vorbeam, NLP, am invatat ca puterea schimbarii, dorinta de viata, dragostea si nu doar pentru Sorin, ci pentru fiecare zi data de la Dumnezeu, toate astea, buni, stau in mine. Asta m-a invatat NLP-ul, sa le caut in mine si mi-a aratat si cum sa le gasesc."

"Bunico, NLP este asa ca un tractor nou si frumos colorat, care daca il aduci pe camp (in locul plugului tau vechi) o sa-ti are tot pamantul mai usor, mai repede si mai bine, iar tu o sa poti sa stai si sa privesti, n-o sa mai impinge la plug si n-o sa te mai doara oasele. E ceva maai modern si care te va ajuta si-ti va usura matale mult munca asta grea de la camp."

"Draga bunica, am facut un curs timp de 6 luni. Numele lui este NLP. E ca o materie de la scoala, cum ar fi geografia. La geografie inveti despre tari, munti, ape, capitalele lumii, compozitia pamantului, ce relief se afla sub ape sau pe pamant. Cam asa este si NLP-ul. Fiecare litera inseamna ceva. De exemplu, N vine de la neuro si inseamna cum functioneaza mintea noastra. Neuronii sunt ca niste pitici care sapa sub pamant, scot aur din mina la suprafata si noi, oamenii, folossim acest aur. L vine de la lingvistica si se refera la modul in care vorbim cu noi insine, dar si cu ceilalti. Cam asa cum faci tu cu mine: cand esti suparata folosesti anumite cuvinte, iar cand esti calma si linistita, folosesti alte cuvinte. P vine de la programare. Adica cum inveti sa faci tu ca, atunci cand esti suparata sa nu mai folosesti cuvintele pe care le folosesti in situatia asta sis a folosesti alte cuvinte, mai eficiente. Motivele pentru care ai vrea sa iti schimbi cuvintele si starea de suparare ar fi: sa obtii alte rezultate (stii bine ca atunci cand esti suparata pe mine nu fac nici in ruptul capului ce imi spui tu!), sa nu te mai simti vinovata dupa aceea ca mi-ai vorbit urat, sa nu mai trantesti atat de des usa, sa iei viata mai in usor, mai cu bucurie. Deci, la NLP am invatat cum sa-mi fac viata mai frumoasa mie si celor din jurul meu. Ai inteles, bunica? Te iubesc, bunica!"

Iar pe mine, bunica mea draga, daca m-ai intreba ce este cursul acesta pe care eu il predau, ti-as raspunde asa: iti mai amintesti, cand eram noi doua pe prispa casei tale, eu dezghiocam porumb si tu invarteai fuiorul pe fus? Imi spuneai sa fiu cuminte, sa invat, sa muncesc si sa imi fac zestre ca sa am pe cand ma voi marita. Iar eu ti-am spus ca zestrea mea nu va fi ca cea pe care o stii tu, din perini, paturi si covoare, ci va fi una sufleteasca. Va fi binele pe care voi invata sa il fac in jurul meu si posibilitatea de a trai o viata fericita, in ciuda grozaviilor care se intampla in jurul nostru. Ma priveai bland, dadeai incet din cap si imi spuneai: sa iti ajute Dumnezeu, sa iti ajute Dumnezeu! Ei bine, bunica mea scumpa si draga, mi-am facut zestrea despre care iti spuneam atunci si ii invat pe oameni cum sa isi faca si ei o astfel de zestre, aducand in viata lor cat mai multa iubire si fericire. Despre asta este programarea neuro-lingvistica.

Daca i-ai povesti bunicii despre viata ta, tu ce i-ai spune?

Surprindeti-va bunicile! Sunt radacinile din care noi ne tragem seva.

Maria Cotoi