OSHO – Ce este ADEVARUL?

Compilatie realizata de Paraschiva din cartea „Osho – Inocenta, cunoastere si uimire”, Editura Litera, 2014

Cand a devenit iluminat, Buddha a ramas tacut timp de sapte zile, gandindu-se: ”La ce bun sa spui oamenilor lucrurile ce nu pot fi spuse? Si, chiar daca le spui, sunt gresit intelese. Mai mult,  chiar daca este cineva capabil sa-ti inteleaga cuvintele, tot va fi obligat sa gaseasca singur Adevarul”. 

Atunci cand treci printr-o experienta, nu poti pune in cuvinte ceea ce simti. Cum sa pui iubirea in cuvinte? Cum sa pui frumusetea in cuvinte? Cum poti pune un apus pe panza? Va fi o natura moarta, iar apusul, adevaratul apus, este dinamic, este in miscare, se schimba clipa de clipa. Asa ca, atunci cand incerci sa-ti exprimi experienta, nouazeci la suta din ea se pierde. Iar cand cineva o asculta, si cele zece la suta procente ramase sunt distorsionate. Chiar daca numai un procent ajunge la cealalta persoana, este mai mult decat poti cere. Mintea incearca permanent sa ingaduie doar ceea ce i se potriveste. Nu ingaduie ce-i este potrivnic. Nu aude deloc, iar ceea ce aude nu este decat reflexia propriului sau trecut. Mintea voastra coloreaza totul in orice clipa.

Adevarul nu poate fi spus.Odata spus nu mai este adevar. Ce poti sa spui despre adevar? Da,poate fi trait, poate fi experimentat, dar nu poate fi definit.

Poti iubi, poti trai, poti fi, dar definitiile nu-s posibile. Daca-ti doresti definitii, trebuie sa mergi la universitate. Profesorii definesc ce-i adevarul si fiecare profesor de filosofie il defineste in felul sau, si exista milioane de definitii si toate sunt false. Nicio definitie nu poate fi adevarata vreodata.

Ce-i adevarul? Nu exista nicio cale de a-l defini. Nu-ti predau filosofie, dar iti impartasesc adevarul meu. Nu cere definitii! Daca ai curaj, plonjeaza in experienta pe care o ai la dispozitie acum: plonjeaza in meditatie si vei afla. Si, chiar si atunci cand vei sti, nu ii vei putea da o definitie. Dumnezeu este un alt nume al Adevarului – numele celui care iubeste. Dumnezeu este numele dat Totalitatii de un indragostit, de un devotat. „Adevar” este numele dat Intregului (lui Dumnezeu) de cel care mediteaza. Ambele sageti indica acelasi fenomen, dar cel care iubeste nu poate gandi in termeni abstracti. „Adevar” este foarte abstract: nu poti sa strangi la piept adevarul, nu? Nu poti saruta adevarul. Nu poti da mana cu adevarul. Nu poti saluta adevarul. „Adevar” este impersonal, este cuvantul dat de meditator care nu doreste sa ii atribuie nicio personalitate. Dumnezeu este numele dat din dragoste, dintr-o relatie personala cu Existenta. Este aceeasi totalitate, dar indragostitul o face mai personala. Atunci Adevarul devine Dumnezeu. Sa ai o relatie cu Adevarul sau cu Dumnezeu inseamna sa fii spiritual. Tine minte: sa fii intr-o relatie, nu sa vorbesti despre spiritualitate, nu sa urmezi un anumit crez, o dogma, o biserica, ci sa fii intr-o relatie directa, imediata cu Existenta este spiritualitate! Sa fii acordat cu Intregul, sa simti armonia si bucuria, si pura sarbatoare de a fi aici, asta-i spiritualitatea! Nu are nimic de-a face cu mersul la biserica sau la templu, nu are nimic de-a face cu recitarea Coranului sau a Bibliei, nu are de-a face cu niciun fel de ritual divinatoriu, are de-a face cu comuniunea: comuniunea cu arborii, comuniunea cu stelele, comuniunea cu raurile, comuniunea cu Tot Ceea Ce Este. Este comuniunea cu aceasta exprimare multidimensionala a lui Dumnezeu, este dialogul cu Intregul. Spiritualitatea nu este o calatorie a mintii, este un dialog de la inima la inima, de la fiinta la fiinta.

Daca intr-o buna zi meditezi si ochii tai se deschid brusc, se deschid realitatii, un copac nu mai este doar un copac, verdele lui este verde divin, iar seva ce curge prin el nu mai este un fenomen fizic, ci un ceva spiritual. Daca intr-o buna zi vei vedea fiinta copacului, zeul copacului, faptul ca pomul este doar o manifestare a Divinului, atunci ai vazut Adevarul.Adevarul are nevoie de o privire meditativa. Daca nu ai ochi meditativi, atunci intreaga viata este doar o colectie de fapte moarte, nelegate unul de celalalt, accidentale, lipsite de sens, o harababura, un fenomen intamplator. Daca vezi Adevarul, totul se asaza in linie, totul incepe sa aiba sens. Adu-ti aminte mereu, sensul este umbra Adevarului!

Aceasta e intelegerea mea: daca nu te poti bucura de ceea ce este lipsit de sens, nu vei deveni niciodata religios. Dumnezeu, pentru mine, este frumusetea lipsita de sens care te inconjoara, cantecul lipsit de sens care se aude pretutindeni, murmurul lipsit de sens al paraului, soapta lipsita de sens a vantului, tacerea lipsita de sens a stelelor. Teribil de frumoase, dar lipsite de sens! De ce spun lipsite de sens, pentru ca sunt incognoscibile!

Ramaneti mereu in pozitie de veghe, martori ai trupului, ai mintii, martori ai interiorului si ai exteriorului pentru a putea transcende atat interiorul, cat si exteriorul si a afla ca nu sunteti nici una, nici alta! Sunteti dincolo de amandoua! Acest dincolo este Dumnezeu. Dumnezeu nu este nici obiect, nici subiect. Dumnezeu nu este nici exteriorul, nici interiorul. Dumnezeu este ambele si nici unul.

Existenta isi destainuie secretele, iar atunci cand mintea este complet relaxata, in starea de non-minte, atunci ferestrele se deschid. Mintea este obstacolul! Si, odata ce mintea nu mai este, incepi sa vezi ceea ce a fost mereu in fata ta, dar ochii tai erau acoperiti cu un strat dens de ganduri, nu erai in stare sa vezi. In aceasta inocenta, miraculosul este al tau. Esti parte din el, intotdeauna ai fost parte din el.

Incognoscibilul nu este ceva separat de tine, este bataia inimii tale. Bataia inimii tale este sincrona cu intregul univers. Fara meditatie nu poti cunoaste natura ta transcedentala. Meditatia, doar meditatia poate aduce revolutia launtrica. Meditatie inseamna sa iesi din minte, sa privesti mintea din afara. Cand te identifici cu mintea, nu poti fi foarte inteligent, pentru ca devii identificat cu un instrument, te limitezi la instrument si la posibilitatile sale. Iar tu esti fara limite, tu esti constiinta! Meditatia inseamna libertate, libertate si fata de Dumnezeu, pentru ca nici macar de Dumnezeu nu mai ai nevoie. Nu poti sa te rogi fara Dumnezeu pentru ca atunci cui te-ai mai ruga, catre cine ai inalta capul, cu cine ai mai vorbi, cu cine ai mai dialoga.

Rugaciunea are nevoie de un Dumnezeu, este o dependenta.  Fara Dumnezeu, omul care se roaga se va opri imediat din rugaciune. Pentru cel care mediteaza, poate ca Dumnezeu este acolo, poate ca nu este acolo, asta este irelevant.

Daca nu exista Dumnezeu – sau soseste stirea ca este mort sau asasinat, sau doar a murit de batranete – omul care se roaga se va opri imediat, va arunca cat colo rozariul si va spune: „S-a terminat, nu mai are niciun rost, cui sa ma rog!?” Rugaciunea este o dependenta. Chiar daca Dumnezeu moare, nu il va deranja pe cel care mediteaza. Nu conteaza daca Dumnezeu este viu sau nu. Omul care mediteaza, mediteaza singur, celalalt nu este acolo, nu este un dialog. Daca ma intrebi pe mine: „dumneavoastra meditati?”, o sa-ti raspund: „Nu, nici macar nu meditez, doar sunt!” Eu doar sunt si asta este cea mai grozava rugaciune, aceasta este cea mai grozava meditatie. Rugaciunea are nevoie de celalalt, meditatia are nevoie de actiune –, dar sa fii nu necesita nimic. Si cand esti pe aceeasi lungime de unda cu ceea ce nu are nevoie de nimic, atunci, pentru prima data, esti pe aceeasi lungime de unda cu Existenta, atunci pentru prima data esti impamantat.

Emerson spunea undeva, in jurnalul lui, ca: „In fata casei mele infloreste o tufa de trandafiri. Trandafirului nu ii pasa cine este el. Florile de trandafir nu se compara cu altele din trecut si nu se gandesc la florile din viitor. Tocmai in acest moment sunt impreuna cu Dumnezeu. In aceasta zi sunt impreuna cu Dumnezeu!”

In fiinta ta, tu esti Dumnezeu. Tu existi! Nici macar nu spun cu Dumnezeu. In fiinta ta, in chiar aceasta clipa, tu esti Dumnezeu, esti divin! De asta Marcus Aurelius este mai bun decat Socrate atunci cand spune: „Fii tu insuti!”

Nu trebuie sa te preocupi de cunoastere, de cine esti. Doar fii constient! Ai nevoie doar de constienta. Esti deja in Dumnezeu, cum ai putea fi altfel? Oricine ai fi, doar devino vigilent si constient!Fii in prezent si vei fi surprins ca nu exista nicio urma de plictiseala. Incepe prin a te uita in jur cu inocenta unui copil. Fii din nou copil! Fii inocent din nou! Nu trai ca si cum ai sti!Mintea ta (egoul) poata sa-i spuna prostie, pentru ca isi pierde temelia. Egoul moare, iar egoul este obligat sa faca toate eforturile pentru a se salva, pentru a supravietui, si primul pas este de a condamna starea de ne-cunoastere ce creste in tine. Toti cei care mediteaza trec pe acolo si fiecare persoana care mediteaza descopera asta. Egoul nu vrea sa moara, vrea sa isi pastraze posesia asupra ta. Cunostintele imprumutate dau nastere doar la legaturi, nu la libertate, te impovareaza, nu iti dau aripi, nu te transforma in lumina, te fac mai greu, te fac mai dur, te fac tot mai masinal, pentru ca prin zidul gros de cunostinte nu poti zari misteriosul care te inconjoara. Si, din momentul in care nu zaresti misteriosul esti aproape mort.

Viata este in armonie cu misteriosul. Omul stiutor stie despre Dumnezeu, dar sa stii despreDumnezeu nu inseamna sa il cunosti pe Dumnezeu! Sa stii despre lumina nu inseamna sa cunosti lumina! Un orb poate sti totul despre lumina, dar tot orb va ramane. Nu va trai bucuria pe care o aduce lumina, pe care o aduce dimineata, nici bucuria pe care o aduce rasaritul soarelui. Nu va vedea culorile curcubeului, ale florilor, ale fluturilor. Va ramane cu totul in afara lumii luminii si a culorilor. Este orb! Stie totul despre, dar sa stii totul desprelumina nu te ajuta daca esti orb, iar daca ai ochi, nu-i nicio diferenta intre a sti sau nu ceva despre lumina.

Chiar si fara sa stii ceva despre lumina, o poti trai – si aceasta este adevarata cunoastere! Cunostintele nu sunt adevarata cunoastere, nu sunt intelepciune. Cunostintele vin prin informatii, intelepciunea vine din experienta! Nu condamna starea de inocenta care creste in tine, nu ai nevoie deloc de minte (egou) cand te indrepti catre Adevar. Omul intelept este inocent, dar nu este copilaros. Inocenta lui vine din maturitate, vine din experiente colosale. Un copil este lipsit de experienta, dar inteleptul a trait mii de experiente, bune si rele, si a trecut peste ele. A devenit din nou copil, dar copilaria lui, a doua copilarie, se bazeaza pe o fundatie solida ce nu ii poate fi luata. Inocenta unui copil este superba, dar, tine minte, nu este locul in care sa te opresti, este locul din care incepi.

Este frumos sa ai o inocenta ca a unui copil, dar este departe de inocenta autentica a maturitatii. Tine minte ca sunt doua feluri de inocenta: una este a copilului si una este a celui care mediteaza! Si cel care mediteaza devine un copil, dar pe un alt palier. La un asa nivel ca si cum copilul s-ar afla intr-o vale, iar omul iluminat, care  a redevenit copil, ar fi pe varful muntelui luminat de soare. Distanta este uriasa. Tine minte mereu ca este o lege fundamentala: cel de jos nu il poate intelege pe cel de sus, dar cel de sus il poate intelege oricand pe cel de jos.Multimile nu devin niciodata iluminate, doar oamenii care au curajul de a trai in solitudine si sunt capabili sa functioneze din non-minte, salasluind in inocenta lor launtrica, devin iluminati.

Cu cat mergi mai adanc in tine, cu atat mai pura va fi sursa constiintei peste care vei da. Cand ajungi in miezul fiintei tale, ai ajuns in centrul Universului. Atunci va inflori intelepciunea, vei deveni intelept. Este o re-nastere, o re-inviere!

Fiind inocent, centrat in tine, stiind ca viata este un mister si nu este nimic de cunoscut, ca insasi cunoasterea este imposibila prin natura ei, vei fi inconjurat de miraculos. Si este minunat sa fim inconjurati de miraculos, de incognoscibil!

Meditatia nu este nimic altceva decat o cale, o metoda de a te conecta la etern, de a te duce dincolo de timp, dincolo de ceea ce se naste si moare, de a te duce dincolo de toate limitele, in inimaginabil si necunoscut. Fii Aici si Acum si dintr-odata vei fi proaspat, cufundat in eternitate, inundat de ceva atemporal: spune-i Dumnezeu, spune-i Nirvana sau cum vrei! Incognoscibilul acesta poate fi experimentat, dar nu cunoscut! Nu poate fi redus la cunostinte! Poti dansa cu el, poti trai cu el, poti fi plin si sa debordezi de el, dar nu poti fi in stare sa il cunosti.

Nu sunt aici ca sa va ofer mai multa informatie, asta o puteti capata de oriunde. Exista mii de universitati, mii de biblioteci, va puteti informa de oriunde. Eu incerc aici sa va dezvat de orice ati invatat pana acum, sa va fac inocenti, ca sa incepeti sa functionati dintr-o stare de ne-cunoastere. Ca sa nu mai aveti raspunsuri, ca sa actionati spontan, nu pe baza trecutului si nici pe baza concluziilor la care ati ajuns deja. Ca sa nu mai aveti raspunsuri de-a gata pentru orice, ca sa fiti precum pruncii, oglindind realitatea. Si cand taceti, cunostintele nu mai fac galagie in voi, perceptia voastra este clara – nicio urma de praf pe oglinda – reflectati Ceea Ce Este. Si este o virtute orice actiune se iveste din aceasta reflexie!

Compilatie realizata de Paraschiva din cartea „Osho – Inocenta, cunoastere si uimire”, Editura Litera, 2014

.