O tema favorita a science fiction-ului este “portalul” – o deschidere extraordinara in spatiu sau timp ce conduce calatorii catre locuri indepartate. Un portal bun este o scurtatura, un ghid, o usa catre necunoscut. Doar daca ar exista cu adevarat…
Se pare ca ele chiar exista intr-un fel iar o cercetare condusa de NASA la University of Iowa a inteles cum sa le descopere. “Le denumim puncte X sau regiuni de difuzie a electronilor” explica fizicianul specialist in plasma Jack Scudder de la University of Iowa. Acestea sunt locuri unde campul al Pamantului se conecteaza la campul magnetic al Soarelui creand o cale neintrerupta de la planeta noastra catre atmosfera Soarelui aflat la circa 150 milioane de km distanta. Observatiile facute de catre naveta NASA THEMIS si de catre sondele spatiale europene sugereaza ca aceste portaluri magnetice se deschid si se inchid de zeci de ori in fiecare zi.
Ele sunt in mod normal localizate la cateva zeci de mii de kilometri distanta de Pamant, acolo unde campul geomagnetic al Pamantului intalneste vantul solar care il loveste cu putere. Multe dintre aceste portaluri sunt mici si au o durata de viata foarte mica; altele se casca in niste deschideri vaste si dureaza. Tone de particule de energie pot zbura prin aceste deschideri, incalzind atmosfera superioara a Pamantului, pornind furtuni geomagnetice si aprinzand stralucitoarele aurore boreale. NASA planifica o misiune numita “MMS”, care este o prescurtare de la “Magnetospheric Multiscale Mission” (Misiunea magnetosferei pe scari multiple), ce se va lansa in 2014 pentru a studia fenomenul. Intesata cu detectori de particule energetice si senzori magnetici cele 4 navete ale MMS se vor imprastia in magnetosfera Pamantului si vor inconjura portalurile pentru a observa cum functioneaza.
Exista o singura problema: sa le gasim. Portalurile magnetice sunt invizibile, instabile si evazive. Ele se deschid si se inchid instantaneu si nu exista semnale care sa ne ghideze catre ele, noteaza Scudder. Defapt exista semnale si Scudder le-a descoperit.
Un concept artistic al conexiunii campului magnetic al Pamantului cu Soarele – si o naveta spatiala care masoara particulele si campurile. Imagine: NASA
Portalurile se formeaza printr-un proces de reconectare magnetica. Liniile magnetice amestecate de la Soare si Pamant se impletesc si se unesc pentru a crea deschiderile. Punctele X se afla aoclo unde are loc impletirea. Unirea instantanee a campurilor magnetice poate trimite jeturi de particule incarcate de la punctul X creand o “regiune de difuzie a electronilor”. Pentru a afla cum sa detectezi aceste evenimente, Scudder a analizat datele de la o sonda spatiala ce a orbitat Pamantul pentru mai bine de 10 ani. “La sfarsitul anilor ’90, nava spatiala Polar a NASA a petrecut ani de zile in magnetosfera Pamantului”, explica Scudder, “si a intalnit multe puncte x in timpul misiunii sale”.
Pentru ca Polar avea senzori similari cu navetele MMS, Scudder a decis sa afle cum arata un punct X pentru naveta Polar. “Folosind datele de la Polar, am descoperit 5 combinatii simple de camp magnetic si particule de energie ce pot fi masurate pentru a ne spune cand am intalnit un punct X sau o regiune de difuzie a electronilor. O singura naveta spatiala cu instrumentele potrivite, poate face aceste masuratori”.
Aceasta inseamna ca un singur membru al echipei MMS, folosind acest algoritm, poate descoperi portalul si poate informa ceilalti membri ai echipei. Echipa ce planifica misiunea se gandea ca MMS va trebui sa petreaca mai bine de un an studiind pentru a invata cum sa gaseasca portalurile inainte de a le putea studia. Munca lui Scudder scurteaza incredibil de mult procesul permitand misiunii MMS sa porneasca deja la munca.
Munca lui Scudder si a colegilor sai este descrisa in detaliu in numarul din iulie a Physical Review Letters.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Multumesc ca esti alaturi de mine.