De la dualitate la trialitate: vointa divina manifestata PRIMA PARTE

Asadar, in sfarsit, in Sfarsit, IN SFARSIT, am reusit sa iesim din miscarea in marsarier si putem incepe sa mergem, din nou, inainte… desi, in acest nou teritoriu, inainte pare a fi oarecum subiectiv, intrucat, practic vorbind, nu avem busola si punctele de reper liniare, care sa ne indice directia. Dar toata aceasta noua realitate este destul de alunecoasa, deoarece, fara liniaritate, fara inaintarea secventiala, chiar nu avem alta alegere decat sa gandim cu inima. E destul de inselator. Ne elimina, fara nicio exagerare, logica.

Acestea fiind spuse, nu pare a fi deloc momentul unui start, in care suntem gata sa alergam. Mai degraba, este un start in care ne taraim… sau oricare ar fi cuvantul potrivit, pentru un pic mai rapid decat sa stai. Oricum ar fi, eu sunt prezenta. Decat sa ma intorc si sa mai scotocesc inauntrul meu, accept orice. Iar. Si iar. Si iar. Si…

(Incepe peroratia) Fara nicio indoiala ca aceasta a fost cea MAI lunga si chinuitoare perioada de Mercur retrograd, din istoria miscarilor retrograde… si, da, este potrivit sa spun asta, despre fiecare miscare retrograda, dar… la modul s.e.r.i.o.s. Nu mi-au mai ramas adjective care sa descrie desartaciunea din toate astea. (sfarsit de peroratie)

Chiar daca am fost tinuti cu capul sub apa, ceea ce a parut a fi 3-4 vesnicii, in tabloul de ansamblu, am trecut printr-o profunda initiere in taina preotiei… pe care cei din lumea nevazuta o numesc ritul de trecere la revendicare puterii si autoritatii lui Dumnezeu. Nu stiu deloc ce inseamna toate astea, dar stiu cu adevarat ca, datorita ei, suntem niste oameni transformati.

Lasand de-o parte remarcile sardonice, chiar am senzatia puternica ca, in aceasta prima saptamana, iesirea din gaura (neagra) va insemna un pic de echilibrare, pe masura ce cautam sa ne gasim directia, sa ne evaluam viata si sa ne stabilim in unime. Sper ca Luna Noua va initia punerea in miscare de care avem atat de mult nevoie, dar adevarata magie pare sa vina din noul punct de echilibru, deasupra caruia ne leganam. Daca sunteti suficient de nemiscati… de parca asta ar fi o optiune… e posibil sa percepeti acest punct de pe axa centrala, care pulseaza in interior. E un spatiu gol, linistit, cuminte, care este totodata extrem de inteligent si sigur de el. El aduce echilibru inimii si mintii, dandu-i inimii si o voce mai puternica… facand ca adevarul sa fie mai usor de perceput si de descoperit, datorita starii intense de pace, care ne tempereaza gandurile, candva polarizate.

Credeti-ma, acest punct de echilibru ESTE noul nostru inceput. Nimic in plus, ci doar pace. El este spatiul fertil al non-atasamentului, al potentialitatii pure, din care toate iau nastere. Unirea spiritului cu materia, a femininului cu masculinul, a emisferei cerebrale drepte cu cea stanga, a corpului cu sufletul etc… acesta este fuziunea cerului cu pamantul – iar ea incepe cu noi.

Cei din lumea nevazuta spun ca acest spatiu este locul din care venim si in care ne intoarcem, fiind esenta a ceea ce ne va transforma radical viata si corpul. Aceasta este energia pe care am asteptat-o si este energia din care vom crea. Orice va doriti, se afla in aceasta energie… orice aveti curajul sa va imaginati, exista in aceasta energie. Daca nu sunteti inca in contact cu ea, veti fi. Deveniti constienti de centrul creierului vostru si observati linistea existenta acolo. Este subtila – dar exista. Daca tot nu o simtiti, asteptati pana cand scade intensitatea energiei Lunii… de regula, pentru mine, asta inseamna trei zile.

Aceasta energie e vie si, in acelasi timp, nemiscatoare. Nu e un gand si nu e un sentiment, este dincolo de ele… mai adanca si mai profunda. Nu este extatica, dar ar putea fi. De fapt, poate fi orice. In lipsa unui cuvant mai potrivit, este asemenea spatiului in care posibilitatea se intalneste cu capacitatea. Lutul divin, presupun eu.

Aceasta este substanta din care sunt alcatuite noile noastre lumi. In acelasi timp, ea este noul nostru camin si noul nostru teren de joc… iar acesta e doar punctul de basculare, faza embrionara, inceputul spiralei ascendente a unei lumi cu totul noi, pe care sa o exploram launtric.

ADEVARATA FIInta umana

Pentru primul grup de suflete, care si-a incheiat cu succes lunga si consacrata calatorie prin lumea cauzalitatii (constiinta dualitatii), trenul catre unime (constiinta trialitatii) a sosit in statie. Usile sunt deschise, iar noi dam buzna prin ele… cautand cu frenezie peronul la care va sosi noul tren de mare viteza (eclipsele ce se apropie), pentru a ne duce spre noua noastra lume.

Atunci cand vom schimba trenurile, in mod oficial, vom fi schimbat tiparele – de la miscarea inceata, a omului tridimensional care FACE (efort) si care e limitata de forta de gravitatie (creatie karmica), la creatia extrem de rapida (lipsita de efort) a FIIntei umane de dimensiunea a 5-a, care este nelimitata si pura. Aceasta trecere este totul – daca nu tot ce ne-a mai ramas din invatatura/JOACA/experienta ca noi oameni… atat timp cat alegem sa ramanem intr-un trup, aici, pe aceasta planeta.

Pleiadienii au numit precedentele 8 saptamani din viata noastra, „cel mai transformator portal, din intreaga noastra existenta pamanteasca”… si ne asigura ca portalul care vine este nimic, in comparatie cu ceea ce este, acum, in urma noastra. Daca am supravietuit acestei treceri – si, cinstit vorbind, unii oameni nu au supravietuit– ceea ce este in fata noastra va fi ca plutitul pe aripile vantului.

 

Depasiti punctul critic, de la a trai ca un om care FACE, la a trai ca o adevarata FIInta umana, asa cum ati fost planificati si meniti sa FITI, la origini. Aceasta schimbare de dinamica constituie fundamentul pentru sistemul noii voastre realitati, care reclama, in primul rand, principiul feminin al acceptarii de a FI… ca, mai intai, sa FITI, in mod constient.

Stim ca aceasta cerinta obligatorie, aceasta invatatura, a reprezentat cea mai mare parte din calatoria de a ajunge aici… in sensul ca este mai putin complicat sa fii o FIInta umana, atunci cand esti lipsit de energia, de dorinta, de vointa de a FACE… dar e un lucru diferit sa aplici, in mod constient, aceste principii, in momentul in care energia, dorinta si vointa revin. Acum lucrurile se vor schimba, in sensul ca va trebui sa puneti in practica, acest concept.

Acest moment din timp ESTE punctul de cotitura… ceee ce noi am numi redirectionarea energiei lui a FACE.

CSP– Consiliul Suprem Pleiadian

 

Mai multa magie in actiune

Unul dintre lucrurile pe care le-am aflat in timpul acelei perioade retrograde este ca, indiferent cum s-a manifestat limitarea in viata fiecaruia dintre voi, in ultimele cateva saptamani, acea rezistenta/presiune a constituit o componenta de baza in pregatirea noastra, pentru ceea ce CSP numeste calatoria re-incarnarii noastre… in care exprimarea fizica a divinitatii noastre incepe sa ne anime noua viata.

Ei mi-au explicat ca, datorita faptului ca divinitatea se ancoreaza in corpul nostru (odoamnecatdedureroseste!), in prezent, suntem sub incidenta legilor superioare (divine)… pe care ei le numesc legi universale, ce transcend materia fizica. Cu alte cuvinte, acum, ca ne-am eliberat de cauzalitate (creatia cauza si efect), nu vom mai lucra in cadrul matricei de creatie 3D. Capacitatea noastra s-a schimbat, asa ca vom invata cum sa existam/cream in lumea fizica, dintr-un punct de acces/avantajos al dimensiunilor superioare.

 

Permiteti-ne sa explicam. Aceia dintre voi care isi incheie procesul de intrupare a divinitatii vor iesi din tipare, cum se spune, pentru toti ceilalti… avansand la un nou nivel de creatie, care nu este conditionata sau limitata de legile 3D de creatie (timp si spatiu). Va nasteti in spatiul materializarii divine, care lucreaza altfel decat creatia cauzala. Asta e ceea ce veti invata pentru voi insiva, in acest interval sfant, dintre echinoctiu si solstitiu… pe care noi l-am numit perioada fertila, in care sa va exersati capacitatile magice. – CSP

 

Se pare deci ca, de acum (sau din momentul in care putem sta din nou in picioare) si pana la solstitiul din iunie, vom incepe sa ne amintim cum sa ne folosim aptitudinile de creatie 5D, in lumea formei. Aceasta diferenta… dintre creatia 3D si 5D… exista la nivel de actiune si, in momentul de fata, ne este indesata in constiinta, astfel incat sa putem deprinde arta de a pune in miscare energia, cu intreaga noastra FIInta.

Datorita faptului ca mintea superioara este cea care guverneaza procesul de creatie in 5D, aici actiunea are loc la nivelul divinitatii… insemnand ca, in loc sa actionam pe baza logicii (mentale) sau liniaritatii, actionam pe baza inspiratiei divine. De aceea este atat de important sa ne echilibram in starea de neutralitate si sa gandim cu inima – intrucat mintea superioara (5D) evita orice impotrivire a egoului, de la nivelul mintii inferioare (4D), produsa de constiinta separarii si comunica direct cu corpul nostru fizic (3D), prin dorinta sincera, din INIMA.

 

Altfel spus, o inima si o minte curata ne dau capacitatea de a ne LASA antrenati (de divinitatea noastra) in actiune (inspirata) – spre deosebire de a ne angrena (forta) in actiune (ego). Acelasi concept, dar aplicare diferita.

Iata un exemplu practic, care mi-a fost oferit de catre CSP:

Sa folosim exemplul cu dorinta de a materializa o masina noua. In 3D, probabil ca acest proces va urma o mentalitate liniara, pe baza careia va veti stabili intentia, va veti pregati financiar, dupa care veti incepe sa va documentati, sa faceti un test de proba si, in final, sa cumparati masina – daca si atunci cand aveti mijloacele de a face acest lucru.

In 5D, actionati doar pe baza unei dorinte sincere, din inima si nu pe baza mijloacelor logice prin care puteti dobandi un lucru… acestea din urma fiind pasul care incetineste, in mod considerabil, materializarea. La acest nivel de creatie, nu puteti pune in miscare energia, intr-un mod eficient, cu mintea inferioara, pentru ca, in mod cert, magia nu este un lucru deloc logic.

In 5D, evitati pasul pregatitor, ca mijloc de a avea”si, mai exact, intrati in energia de A AVEA… aceasta energie este elixirul de aur al creatiei, care atrage spre voi, materializarea rapida. 

 

In 5D, dorinta divina este suficienta ca sa va puna in miscare universul, sa determine legile fizice sa vi se supuna. Asta nu inseamna ca actiunea nu mai este necesara – caci unde-ar mai fi distractia? Nu… spunem doar ca actiunea trebuie sa vina LA voi, inainte ca ea sa fie realizata.

Acum, va reamintim ca… pentru a atrage SPRE voi actiunea inspirata, mai intai trebuie sa va simtiti foarte relaxati in lumea simularii. – CSP

Traducere omeneasca: In dualitate, noi cream, in primul rand de la nivelul egoului/mintii inferioare (4D), in care suntem motivati de o gramada de „ar trebui” pe care i-am mostenit si care au la baza intelegerea ca suntem separati de adevarata Sursa a sinelui nostru – si, prin urmare, ne cream pe noi insine si viata noastra, pornind de la exterior, spre interior.

In trialitate (UNIme), in care cream de la interior, spre exterior, creatia ia nastere exact din Sinele nostru Divin, din dorinta autentica a sufletului, de a se exprima in forma. Cu un echilibru adecvat intre inima si minte – la care acum avem cu totii acces – egoul actioneaza doar ca mijlocitor care duce la indeplinire, comanda inimii. Aici cream CA Dumnezei – nu cu sau pentru Dumnezeu. Aici, noi nu Il determinam pe Dumnezeu, ci SUNTEM vointa lui Dumnezeu. Aceasta schimbare de perspectiva elimina separarea care ne tine legati in cauzalitate, in limitare.

A cunoaste ca suntem Dumnezei creatori inseamna a cunoaste ca nu exista nimic pentru care sa muncim. Faca-se Voia Ta… in masura in care ÎI DAM VOIE… pe Pamant, precum este in ceruri.

 

Sa aplicam aceasta maretie, la exemplul de mai sus: In 5D, nu producem banii de cumparat masina pe care ne-o dorim, ci ii dam voie dorintei noastre de a avea o masina sa produca banii. Aici, aceasta schimbare este esentiala. Banii reprezinta doar un mijloc prin care putem obtine un lucru; ei nu ne alimenteaza dorinta, ci doar creeaza puntea de legatura dintre planul eteric si cel material.

Odata ce ne lansam dorinta divina, ATUNCI, se deschid usile oportunitatii, prin care putem obtine un lucru… si nu invers.

Toti am fost invatati (prin intermediul fricii/lipsei/separarii) ca, pentru a avea ceea ce dorim, trebuie sa economisim… insa acest lucru intarzie procesul de creatie (5D). La acest aspect se refera CSP, atunci cand spune ca trebuie sa ne simtim relaxati in lumea simularii… cand actionam potrivit dorintei noastre divine, de a sti cu certitudine ca „voia noastra e facuta”, mijloacele de a o realiza vin, ca un rezultat… INTRUCAT intram in starea de A AVEA acel lucru. Daca incetam sa ne miscam spre starea de a avea, oprim si miscarea de realizare a dorintei.

Daca aceasta schimbare de paradigma va face sa va stea mintea in loc, nu va faceti griji. Simt ca avem la dispozitie tot anul 2013, ca sa o intelegem cu adevarat. (In plus, lucrez la cateva instrumente placute, primite de la pleiadieni, care sa ne ajute sa cream exact ceea ce dorim.)

Relatia justa

Aici, afacerea de „magie in actiune” da rezultate, MUUULT mai repede, dar evident ca ea impune, totodata, multa incredere si intelegerea deplina ca suntem centrul universului nostru… ca orice dorim sa fim, sa facem si sa avem vine spre noi, din noi si din CAUZA noastra.

La aceasta intelegere ma refeream in raportul anterior – faptul de „a veni si a sta in fata creatiilor noastre”… in care noi trebuie sa mergem mai intai… ceea ce pleiadienii numesc relatia justa.

Desprinderea de cauzalitate si intrarea in lumea unitatii da nastere relatiei juste. Din perspectiva lumii voastre, relatia justa este relatia cu un Dumnezeu – sau cu o lume – aflat in afara voastra, dar noi spunem ca relatia justa incepe la nivelul sinelui si este reflectata de relatia voastra cu lumea exterioara. – CSP

Relatia justa (cu sinele) intra pe pozitie, pentru noi toti si este, realmente, esenta, fundatia noului proces de creare. A fi intr-o relatie justa cu sinele inseamna a sustine si perpetua IUBIREA de sine… inaintea a orice altceva. IUBIREA de sine este relatia justa cu Dumnezeu – deoarece SUNTEM Dumnezeu.

 

A fi nucleul lumii noastre nu inseamna ca suntem separati de IUBIRE, ci ca existam ca expresie a ei. Iar ceea ce ne ofera constiinta unimii este capacitatea de a ne percepe ca un TOT al tuturor lucrurilor, ceea ce inseamna ca nu ne putem separa de absolut nimic.

Ca si creator (constient) al lumii noastre, nu putem cadea victima nici macar universului in sine, deoarece… si ati mai auzit-o pana acum, de mii de ori… universul este INauntrul nostru. Nu suntem o parte din univers, SUNTEM universul.

Iar asta mai inseamna ca nu exista nimic „acolo”, care sa ne asigure nevoile. Noi asiguram totul… fapt ce poate face ca aceasta tranzitie si noutate sa fie un pic complicata.

Daca sunteti obisnuiti sa asteptati semne si sincronicitati din partea „universului”, ca sa treceti la actiune, va veti trezi, in schimb, ca ramaneti in nemiscarea nemanifestatului. Fara folosirea vointei divine, nu EXISTA miscare, asa ca este tentant sa gandim ca, fara comanda noastra, nimic nu lucreaza pentru noi… cand, in realitate, totul lucreaza exact asa cum intentionam.

 

Am invatat, intr-o maniera destul de dureroasa, ca aceasta creatie de a pune carul inaintea boilor, cum imi place mie sa ii spun, se aplica si corpului nostru fizic. Fireste ca se aplica, caci si pe el il cream. Dar zilnic uit asta… uneori, la fiecare ora… asa ca nu am reusit/am uitat sa aplic acest lucru, la o ruptura de ligament la genunchi, pe care mi-am creat-o anul trecut in august, in timpul concediului petrecut in Montauk. Opt luni de zile am schiopatat de ici-colo… mai mult ca de obicei… avand dureri constante/disconfortul inflamarii si fiind foarte frustrata, din cauza imobilizarii (suplimentare), incat nu mi-am dat seama ca eu cazusem in spatele creatiei mele (fiindu-i victima).

In orice caz, acum doua zile, am simtit un imbold clar de a face o plimbare pe micutul meu munte. Mi s-a parut deconcertant, intrucat de fiecare data cand imi foloseam genunchiul, in special cand urcam, simteam ca starea lui se inrautatea, umflandu-se si mai mult. De data asta insa, pentru un motiv spre care chiar m-am simtit chemata si, prin urmare… la inceput, am fost tematoare… am trecut peste disconfort, am dat curs imboldului si am facut o plimbare f.o.a.r.t.e. impresionanta… ei, pentru standardele mele!

Ce-i drept, la inceput m-a durat si am fost convinsa la un moment dat, cand am iesit din starea de echilibru, ca mi-am facut din nou rau… dar, in mod surprinzator, nu era asa. Dupa ce durerea s-a ameliorat intr-un fel (emotional si fizic), pe drumul de intoarcere, la coborare, am observat ca piciorul meu era mai drept decat fusese in ultimele luni. In aceeasi noapte, am putut dormi fara durere, chiar si cand m-am intors pe-o parte sau m-am dat jos din pat si era evident ca schiopatam mai putin. In plus, am remarcat ca mobilitatea si fluxul sanguin crescusera si, odata cu ele, si gradul de vindecare.

Dupa ce am dat curs acelui imbold venit de la minunatul meu Sine Divin, am inteles foarte bine patru lucruri:

1. Mai intai de toate, mi-am dat seama ca imi pusesem (in mod inconstient) genunchiul pe primul loc… am jucat rolul de victima in procesul lui, in loc sa ies in fata si sa ghidez/dirijez vindecarea, in mod constient. (Banuiesc ca numim acest lucru puterea mintii asupra materiei, dintr-un motiv. MDA)

2. M-am gandit ca genunchiul trebuia sa se vindece complet, pana sa il pot folosi mai mult, asa ca l-am tinut intr-un tipar limitativ, recreand realitatea de „a astepta sa se vindece”, timp de 8 luni. Pentru altcineva, se poate ca miscarea sa fi fost o actiune evidenta, care sa contribuie la procesul de vindecare, dar eu nici macar nu am luat-o in considerare… asta fiind, in mod clar, problema.

3. Mi-am dat seama ca, odata ce am lasat ca inspiratia divina sa vina prin mine si am trecut peste rezistenta mentala provocata de frica, schimbarea s-a produs intr-o clipa. Ei bine, aproape… inca mai lucrez la ea, dar schimbarea din acea zi a fost imediata.

4. Din clipa in care mi-am afirmat rolul de creatoare a acelei leziuni – si, in consecinta, a vindecarii ei – am inteles ca trebuia sa incetez sa mai adopt (re)actiunile obisnuite in caz de leziune (ca schiopatatul, de pilda) si sa incep sa intreprind actiunile (inspirate), care provin din starea viitoare, cea de vindecare… adica, simuleaza pana reusesti, comporta-te ca si cand etc.

Nu pot sublinia indeajuns de mult necesitatea de a ne angrena vointa (divina) aici – altfel, ramanem in punctul zero. Trebuie sa avem curajul de a pasi, cu credinta, in fata energiei, pentru a ne comanda experienta puterii de sine… ca nu cumva sa cadem victima energiei. Trebuie sa avem incredere in (actiunea inspirata) pasul necesar folosirii capacitatii noastre magice si sa ne avantam cu curaj in acele ape, cu o stare de abandonare, plina de cutezanta.

Toti am invatat (in stilul dur) ca singurul lucru pe care il asteptam vreodata este noi insine… sa facem act de prezenta si sa fim stapani pe puterea comenzii noastre. Odata ce ne revendicam ultimele piese (fragmente) ale suveranitatii noastre Dumnezeiesti, incepem sa aplicam acea cunoastere greu dobandita, in fiecare aspect din viata noastra. Acel moment este acum.

Si, chiar daca ati putea fi tentati sa cadeti prada frustrarii ca acesta a fost adevarul, adevarul nostru, tot timpul… fiti impacati, stiind ca singura cale a fost sa trecem prin asta. Am avut nevoie sa mergem pe acest drum sustinut… de revendicare constienta a divinitatii noastre, ca sa ne reamintim ca suntem divini. Iar acum, suntem aici.

In plus, chiar daca toti am stiut asta mereu… ca noi suntem cei pe care i-am asteptat… nu am STIUT-o cu adevarat. Dar acum, stim…

 

Artistul de trapez

Pentru a ilustra si mai bine ideea de puterea mintii 5D, asupra materiei 3D, CSP ar dori ca eu sa va impartasesc aceasta poveste scurta:

Povestea este despre un om care a trait pe Pamant, acum foarte mult timp si care era un artist ambulant de trapez. In calatoriile sale, a ajuns la o manastire dintr-un sat de munte, care i-a deschis imediat ochii spre inaltimi mai mari decat cele pe care doar el le putea atinge, cu numerele sale de trapez. Intrucat a fost fermecat de acest sat, s-a implicat in ajutorarea catorva artizani ai satului, pentru a organiza si pregati un program de divertisment pentru comunitate, in schimbul acestor invataturi sacre.

Cat timp a trait in acel sat, a ajuns sa inteleaga ca dorinta sa de baza, cea mai puternica apiratie a sa, nu era sa faca salturi de pe corzile impletite, sa zboare nebuneste prin aer… ci sa simta libertatea reala, durabila, in intimitate cu Dumnezeu. Caci stia ca, avand instrumentele potrivite, echipamentul si dispozitivele adecvate, pentru o clipa, putea intr-adevar plana la mari inaltimi… dar ceea ce inca nu stia era ca putea in mod sigur zbura, pe baza propriului acord. Aceasta era invatatura pe care isi dorea cu disperare sa o acumuleze – nu adevarul ca putea zbura, ci ca putea zbura, fara sa fie asistat.

In urmatoarele cateva saptamani, a studiat cu zel marile invataturi ale legii universale, care urmau sa ii permita sa zboare, fara a fi asigurat in corzi, dandu-i posibilitatea sa se elibereze de legile fizice, care il tineau limitat. Intrucat si-a dat seama ca, in timpul zborurilor sale prin aer de la trapez, acele legi fizice nu puteau fi sustinute, s-a intrebat daca ar trebui ele cumva sustinute?

A inceput sa se intrebe daca actiunea de a zbura prin aer a fost cea care a sfidat aceste legi naturale… sau credinta lui in aceste legi a fost cea care i-a permis sa le invinga? SFARSIT

 

In mod fascinant, acesta este stadiul in care Consiliul spune ca ne aflam in momentul de fata. Suntem artistii de trapez si, din punctul in care stam… dupa ce ne-am eliberat de creatia cauzala… fiecare dintre noi reconsidera acum legile fizice ale universului, intrebandu-se ce este cu adevarat posibil, acum.

Adaugam ca, doar reflectand la aceasta intrebare, creati, intr-adevar, raspunsul… caci, in mod sigur, oricare ar fi lucrul spre care va conduce imaginatia, in cele din urma, el poate fi realizat. Imaginatia voastra este recipientul in care se afla creatia, uleiul sacru al lampii dorintelor voastre, care nu tin cont de gandirea logica.

Va spunem acestea stiind ca fiecare dintre voi va avea dorinte diferite, comenzi foarte diferite date universului vostru, insa vrem sa va incurajam sa va creati viata ca atare, caci unicitatea voastra este cea care va face ca imaginatia de co-creatie sa fie extraordinara. – CSP

Ana Nicolai

Practician de Vindecare Reconectiva si Reconectare
http://reconectarea.com/index.html
Reconnection and Reconnective Healing Practitioner
www.TheReconnection.com Tel: + 40 (0) 727 02 10 77; + 40 (0) 744 488 527; +40 (0) 368 / 00 24 38