Efectele terapeutice ale umorului

S-a descoperit că râsul scade tensiunea arterială a celor care au valori crescute, reduce eliberarea hormonilor de stres, detensioneză mușchii, crește elasticitatea musculară, crește numărul limfocitelor T activate al limfocitelor B și a a interferonului – factori implicați în imunitate, crește eliberarea de endorfine, îmbunătățește respirația și oxigenarea sângelui. Desigur studiile au fost făcute pe acei capabili să râdă sănătos, să râdă din inimă. Râsul sardonic isteric, umorul negru, sau cel plin de cinism, râsul batjocoritor, sadic sau masochist nu intră în categoria umorului, iar efectele acestor manifestări, deși pentru mulți în mod inconstient, sunt devastatoare.

Doctorii Lee Berk si Stanley Tan de la Loma Linda University s-au “aliat” cu un grup de oameni bine dispuși și le-au dat sarcina să râdă sănătos și plin de viață. În acest timp ei au analizat cu minuțiozitate probe de sânge recoltate înainte și după reprizele de râs. Rezultatele: râsul scade nivelul seric de cortizol, crește cantitatea de limfocite T activate, crește numărul și activitatea limfocitelor natural-killer, crește numărul limfocitelor T helper și T supresor. Concluzia: râsul stimulează sistemul imunitar și îndepartează efectul imunosupresiv al stresului.

Ecoul bunei dispoziții a ajuns până la Jurnalul Asociatiei medicilor americani care a publicat un articol în care s-au analizat pe larg efectele terapeutice ale râsului. Articolul afirma: “un program de terapie prin ras poate crește calitatea vieții pacienților cu probleme cronice și, deoarece râsul are un răspuns imediat pentru acesti pacienți, efectul lui se potențează când râsul este indus cu regularitate o anumita perioadă de timp”.

În ce constă… terapia prin umor?

O.K., pot spune unii, e foarte interesant, dar mie nu-mi iese chestia asta cu râsul. Cand vreau să fac o gluma singurul zambet care apare este al meu – puțin cam încurcat. O să-l lăsăm pe Mark Twain să răspundă: “Educația e totul. Piersicul a fost câdva un migdal amar; conopida e o simplă varză cu studii superioare”. Acest lucru este valabil pentru toate domeniile vieții. Chiar dacă nu o să devenim la fel de celebri ca Mr. Bean, Beny Hill sau ca Tănase al nostru, în mod sigur vom fi căutați de toți aceia care vor să aducă culoare vieții. Nu uitați, chiar și umorul poate fi învățat! Ce-ați zice de un program de genul: “N-AM UMOR (sau ar mai fi loc de îmbunătățiri), DAR MĂ TRATEZ (cu umor, bineînțeles)”?

Mai întai hai să ne inspirăm din reușita altora… în umor

Vom lua o carte cu bancuri, o carte scrisă cu mult umor (pe care nu vom uita să o citim, daca vrem ca programul nostru să aiba succes), ceva filme de comedie, desene animate, iar celor care preferă o relație mai apropiată de cei ce generează buna dispoziție le sugeram să aleagă spectacole de comedie ori compania unor persoane pline de viață, ce au un umor sănătos. Ne infuzăm de veselia debordantă pe care o generează oricare din aceste surse, căutăm să aflăm care sunt micile lor secrete prin care reușesc să ne facă să râ dem.

Ce anume declanșează râsul?

Este oare ceea ce comunică, modul cum asează cuvintele, accentul, întorsătura frazei, gesturile care o însoțesc sau e acel ceva ce emana din întreaga lor ființă și care declanșează râsul fără să fie nevoie de prea multe cuvinte? Chiar dacă nu am aflat pe deplin răspunsul, putem trece la pasul urmator care va trebui să fie mai dinamic. Vom urmări să fim chiar noi înșine elementul generator de râs.

Cum să începem?

Cu cel puțin un banc pe zi (spus de noi, evident). Dacă sunteți mai timizi începeți prin a-l spune în fața oglinzii. Pentru înviorarea atmosferei lipiți pe oglindă 10 figuri ale prietenilor dumneavoastră râzând. Când ați prins suficient curaj, lansați-vă în marea aventură: ridicarea nivelului de endorfine al apropiaților.

Și încă ceva ce trebuie să avem în vedere: prin râs noi căutam mai ales ceea ce urmează după ce râdem și anume liniștea și deschiderea sufletească.

Sursa : http://holisterapi.wordpress.com/2013/04/01/efectele-terapeutice-ale-umorului/