Investim tot ceea ce avem in fatada si uitam ca temelia e cea mai importanta la o constructie

Cati dintre noi se simt bine in pielea lor, in viata lor, in familiile lor? Cati dintre noi sunt pregatiti pentru o schimbare radicala? Cati dintre noi au curajul sa faca o astfel de schimbare? Cati dintre noi pot sa recunoasca ca au gresit? Cati dintre noi stiu ce e aia fericire?

Cati dintre noi stiu unde sa o caute? Cati dintre noi stiu sa iubeasca? Cati dintre noi stiu sa ceara? Cati dintre noi stiu sa primeasca? Cati dintre noi stiu sa asculte? Cati dintre noi stiu sa daruiasca? Cati dintre noi stiu sa imparta? Cati dintre noi stiu sa multumeasca? Cati dintre noi stiu sa aline? Cati dintre noi stiu sa pretuiasca? Cati dintre noi stiu sa aprecieze?
Cati dintre noi stiu sa traisca? Cu fiecare secunda, minut, ora, zi, saptamana, luna, an..uitam lucrurile elementare. Uitam cum se fac lucrurile simple. Uitam cine suntem, uitam ce vrem, uitam tot. Ne alimentam cu lucruri la indemana, ne consumam energia pe lucruri prea putin importante, ne mutilam dorintele, ne umplem de venin, de pregatim armele pentru razboiaiele surde cu toti din jurul nostru. Suntem nervosi, ne dezumanizam, devenim canibali.
Asteptam sa se stinga lumina si muscam in stanga si in dreapta. Nu mai avem reguli, nu mai avem mama si nici tata. Suntem fiare. Luptam cu toti. Luptam cu cei din jur, luptam cu noi. Ni se lipesc de noi obiceiuri proaste. Nu stim sa ne alegem modelele, uitam sa fim oameni si ne ghidam dupa lucruri de suprafata. Avem razboaiele noastre. Al caror scop nu exista. Suntem de suprafata, suntem superficiali, ne hranim cu tampenii. Ne cade mereu greu la stomac dar facem eforturi.
Ne ridicam si o luam din nou de la capat. Ne certam cu parintii, ne injuram in trafic, nu vorbim ani de zile cu copii nostri. Ne certam cu prietenii de o viata pe tot felul de lucruri marunte. Ne dezumanizam. Cautam fericirea pe net. Ne iubim prin ecranele monitoarelor. Trimitem felicitari virtuale, inghesuim sute de fete zambitoare prin sms-urile pe care le trimitem. Judecam dupa aparente, la cald.
Nu lasam nimic sa se raceasca. Ne dorim sa continuam relatiile ratate si uitam sa dam sanse oamenilor care chiar conteaza. Ne debarasam de toti oamenii buni si ne alaturam oamenilor care nu ne merita. Ne place mereu fructul interzis si nu ezitam sa muscam din el pana ne doare gura. Pana ne otravim, pana ne ardem limba,. pana ne apar afte in gura. Luptam pe toate planurile. Cedam cand ne e greu, cand cineva care merita a facut o greseala. Nu vrem sa il iertam fix pe cel care greseste cel mai putin.
Ne aruncam in bratele altora. Ne bucuram ca am scapat de un om care chiar ne iubea. Ne lipim buzele de toate trupurile pe care le vedem. Limba noastra face vartej in gurile tuturor. Ne amestecam trupurile cu oricine, oricand, oricum. Ne afundam zilele proaste in tot felul de asternuturi straine. Ne incanta complimentele chiar si cand sunt false, aruncam like-uri si abia asteptam sa le primim inapoi. Uitam de oamenii dragi, ii sunam rar, ii repezim. Uitam cand sunt zilele lor de nastere.
Alergam dupa oferte, ne golim cardurile pe lucruri inutile, umplem caruturile cu e-uri. Uitam sine suntem si vrem sa devenim altcineva. Suntem plini de invidie. Suntem suparati ca prietenii cei mai buni castiga mai bine. Investim tot ceea ce avem in fatada si uitam ca temelia e cea mai importanta la o constructie. Habar nu avem care sunt modelele noastre. Ne spalam cu samponul X pentru ca si X-uleasca o face. Uitam de noi, ne dezumanizam, ne pierdem., ne irosim putin cate putin. Suntem in cautare de tot dar nu punem mana in esenta pe nimic.

http://www.bloguluotrava.ro/investim-tot-ce-avem-in-fatada-si-uitam-ca-temelia-e-cea-mai-importanta-la-o-constructie/