Poţi încerca şi tu să înveți din tradițiile poporului tibetan. Cel mai important este să nu aplici pedeapsa fizică şi umilinţa psihică. Singurul motiv pentru care unii părinţi bat copiii este pentru că ei nu pot riposta.
Prima perioadă până la 5 ani. Copilul ar trebui să fie tratat “ca un prinţ”. Nu trebuie să-i interzici nimic, doar să încerci să-i distragi atenţia. Dacă el face un lucru periculos, foloseşte tactica mimicii supărate şi speriate. Copilul va înţelege perfect acest limbaj. În această perioadă de dezvoltare, micuţul este curios, interesat de lumea înconjurătoare. El nu este capabil să aibă un lanţ logic al faptelor sale. De exemplu, dacă copilul a spart un vas scump, el nu ştie câţi bani ai cheltuit tu pentru al procura şi nici cât ai muncit pentru a avea aceşti bani. Astfel, pedeapsa pentru obiectul spart o va percepe ca pe o demonstraţie de forţă. În acest fel nu îl vei învăţa să nu mai spargă farfuriile, ci să se supună celui care este mai puternic. Crezi că asta îţi doreşti?
A doua perioadă de la 5 până la 10 ani. Copilul trebuie tratat „ca un sclav”. Pune-i în faţă sarcini şi cere-i să fie executate. Poţi să-l pedepseşti pentru neascultare (dar nu fizic). În această perioadă se dezvoltă intelectul la copil. El trebuie să anticipeze reacţiile oamenilor la acţiunile sale, să manifeste o atitudine pozitivă faţă de propria persoană şi să evite manifestările negative. Nu-ţi fie frică să-i dezvolţi cunoştinţele, pentru că e momentul oportun să înveţe cât mai mult.
A treia perioadă de la 10 ani la 15 ani. Cum să te comporţi cu el? De la egal la egal. Nu pe picior de egalitate, pentru că oricum părinţii au o experienţă de viaţă mai mare şi cunoştinţe mai multe. Consultă-te cu el de fiecare dată când apar probleme importante şi dezvoltă-i simţul independenţei. Impune-i tactic punctul tău de vedere prin discuţii, sfaturi şi consiliere. Dacă nu îţi place ceva, atunci avertizează-l de consecinţele negative care pot apărea, evitând interdicţia fără explicaţii. Pentru că în această perioadă se dezvoltă gândirea independentă faţă de lucruri şi fapte.
Ultima etapă de la 15 ani. Tratează-l cu respect. Să educi copilul la această vârstă este prea târziu, nu-ţi rămâne decât să culegi roadele muncii tale.
Care sunt consecinţele nerespectării acestor reguli?
Atunci când copilul este inhibat până la cinci ani, îi poţi suprima interesul de viaţă, vitalitatea şi inteligenţa. Îl vei învăţa să se supună manifestărilor brutale. Astfel, va deveni o jertfă pentru mulţi alţi ticăloşi.
Dacă vei continua cu drăgălăşeniile şi după cinci ani, va creşte un infantil, inapt să înţeleagă rostul muncii şi să cunoască trăirile sufleteşti.
Dacă îl vei trata ca pe un micuţ şi după 10 ani, atunci el va creşte nesigur pe sine. Va deveni dependent de oamenii din jur, de prietenii mai independenţi, care pot avea şi influenţe negative asupra sa.
Dacă nu respecţi copilul după 15 ani, atunci el nu te va ierta şi va pleca cu prima ocazie de lângă tine, pentru totdeauna.
Sursa
Sursa
e foarte adevarat, multi, multe dupa ce au painea si cutitul in mana pleaca din camin pentru ca tu ca parinte ai fost prea exagerat din fire cu interzisul, criticile sau manifestari agresive, multi copii pleaca prin casatorie ca unul din parinti a fost mai agresiv (tatal injura, e dictator si abuziv cu mama, pt ca asa intelege el ca e barbat in casa) si isi rateaza viata personala cautand afara caminului, linistea, independenta,, respectul, iubirea.
RăspundețiȘtergerealti copii devin dependenti de altii pt ca nu au fost educati cum trebuie la varsta mica sau in adolescenta au fost ignorati sau nu au fost atrasi in anumite treburi si responsabilizati.
foarte bun articolul
ar trebui mai mult si pt faptul ca si parintii tb sa fie educati.Cea mai grea meserie si de responsabilitatea cea mai mare e sa fii parinte.
am prieteni care isi numesc in joaca parintii dusmani - pt ca la o anumita varsta nu i-au inteles.
copilul deja mare - 17-18 ani, spune parintelui - avem casete video multe, hai sa facem o firma de inchiriat casete, scoatem bani si cand nu mai merge, avem un capital si incercam altceva dar avem deja cu ce. Ac lucru se intampla la doi ani dupa revolutie, ce a zis parintele, nu vreau, se strica filmele, dupa ceva ani desi mai au casetele tot fara bani suficienti sunt, nici nu au incercat nimic, casetele nu mai au nici o valoare, video nu mai exista. Deci gandirea limitata si lipsa de proactivitate si de a risca ceva nu asa de valoare dar care mergea la aceea vreme nu a dus decat la a pierde. Copilul vazuse ceva dorea sa faca ceva, sa incerce ceva, sa construiasca ceva de la mic, cu investitie mai mica si sa produca ceva, pt ca avea simt practic, pentru ca avea propriile convingeri, propriile valori dar nu a fost luat in seama si sprijinit. Iar sansele vin, nu des si trec pt ca timpul e ireversibil si totul evolueaza, nu prinzi trenul acesta a plecat. Si vezi printi inacriti si gata sa isi critice copilul, vai nu a avut noroc sau vai asta nu e bun de nimic. Oare cine a gresit, cine nu a fost receptiv??????
Pprimii ani sunt cei ce vor identifica modelul caracterului prin cumul de experienta,lasat la liber' in aceasta perioada copilul poate capata cu usurinta unele deprinderi cel putin imorale ,el neavand inca un discernamant clar,tocmai dinlipsa experientelor,trairilor(gest my opinion)
RăspundețiȘtergere