De ce devenim dependenti?

 

De ce devenim dependenti?

Dependenta este o problema emotionala si in acelasi timp spirituala.
Suntem tineri , entuziasti , fericiti. Avem greutati dar spunem ca le vom depasi. Ne motivam si ne incurajam.
Si pe masura ce anii trec, viata ne gaseste tot mai adanciti in nisipurile miscatoare ale unor vicii sau dependente.
Unii incep sa devina dependenti de alcool, altii de munca, altii de droguri, sau mancare,  de sex, de control si putere sau dependenti de suferinta.
Problema cu dependenta este ca e un sac fara fund, care nu poate fi umplut niciodata desi de fiecare data cere tot mai mult.
Daca nu intervenim energic si determinati, daca nu exista o forta mai mare decat forta viciului care sa ne traga spre lumina, viata noastra, odata luminoasa si plina de speranta, cu un cer senin la orizont, acum nu este decat o mlastina din care nu exista forta pentru a ne ridica.
Stii poate pasiunea mea de a gasi cele mai bune carti. Misiunea mea este sa gasesc cea mai buna carte pe o anumita problema sau subiect.
Pe marginea dependentelor, cea mai buna carte pe care am gasit-o pana acum este cartea Christinei Grof, setea de intregire.
In aceasta carte, Christina, sotia unuia dintre pionierii psihologiei transpersonale, si ea fosta dependenta de alcool, dupa zeci de ani de cercetari, a ajuns la concluzia ca viciile si dependentele noastre sunt o incercare a noastra de a umple un gol interior.
De a umple sentimentul ca ceva ne lipseste, un sentiment foarte real si apasator.
Nefiind constienti de adevarata noastra nevoie si nestiind cum sa umplem acel gol, avem impresia ca o substanta sau o emotie , care alina temporar sentimentul de gol, este raspunsul.

Cum incepe o dependenta

- un pahar de alcool, la momentul potrivit.
- o doza de droguri, atunci cand simtim ca e momentul pentru ceva nou
- un hamburger plin de maioneza sau o tableta intreaga ce ciocolata cand simtim o pofta uriasa de ceva bun
- obsesia de a muncii cat mai multi din cele 24 de ore pentru ca acea clipa cand mintea noastra nu este ocupata simtim ca ne ucide.
- placerea ascunsa pe care o simtim atunci cand primim afectiune, sau ni se arata mila si compasiune pentru ca suntem victime ale vietii.
Poate pentru o clipa, aceste ”medicamente” ne pot alina si ne facem sa pierdem senzatia de gol interior.
Si atunci credem ca suntem pe calea cea buna si am gasit o solutie.
Insa senzatia de umplere a golului interior este de foarte scurta durata si ”setea” apare din nou.

Banii, puterea, sexul, oamenii, drogurile, alcoolul sau obiectele au devenit zeii nostri, infulenta superma din viata noastra. Iar zilele noastre se invart in jurul cautarii tot mai nebunesti a sursei supreme de implinire. In obsesia noastra, ne neglijam sau ne abandonam membrii familiei, munca, responsabilitatile, sanatatea si pe noi insine, alergand dupa substanta, relatia sau activitatea pe care le-am imputernicit ca fiind Puterea noastra Superioara. – Christina Grof

Problema cu viciul e ca cere din ce in ce mai mult, doze din ce in ce mai mari.
Pana sa ne dam seama, prinzi de agitatia vietii de zi cu zi, paharul de alcool devine sticla.
Hamburgerul devine un meniu mare cu de toate, ciocolata vine in pachete de cate cinci.
Munca devine unicul motiv de existenta, afectiunea devine doza zilnica de drog.
Golul interior este acolo, mai mare ca niciodata iar acum il avem la pachet cu o dependenta sau chiar mai multe care ne distrug pana in maduva fiintei noastre.
Iar adevarata noastra problema nici nu a inceput macar sa fie rezolvata.
Care este atunci raspunsul la acest gol interior, la aceasta sete?
Asa cum toate drumurile duc la Roma, cum spunea proverbul  in epoca de aur a imperiului roman, la fel si acum, toate raspunsurile duc intr-un singur punct.

Omul a fost deconectat de spiritul sau, bogatia sa interioara, izvorul sau nesecat de putere, iubire, entuziasm, sanatate si divinitate.

Nu stiu cum s -a ajuns aici si nu vreau sa dezbat acum acest lucru.
Important este sa ne dam seama ce este de facut?
Este chiar atat de important spiritul nostru?
Se pare ca da, pentru ca aparent toata nefericirea umana izvoraste din aceasta rupere a omului de lumea sa interioara.
Nu este curios cum omul exploreaza totul in exterior si totusi stie atat de putine despre interior?
Si pretul platit este urias.
Nefericirea, furia si agresivitatea, raul facut celor din jur care oricum se intoarce impotriva raufacatorului, lipsa de iubire si compasiune, degradarea umana in toate formele ei, si multe altele care pot fi pe buna dreptate numite ”iadul pe pamant”, sunt pretul platit pentru lipsa de curaj, vointa si curiozitate de a patrunde in propria noastra lume interioara.
Poate m-ai auzit spunand ca ceea ce ai in viata exterioara este o reflectie fidela a ceea ce ai in interior.
Ei bine, punand cap la cap ceea ce am discutat mai sus, lucrurile sunt din ce in ce mai clare.
Daca nu e nimic in interior, nu e nimic in exterior.
Vorbesc mult despre sanatate, bani, iubire si realizari pe plan social, succesul definit cat mai particularizat pentru fiecare dintre noi.
Fac lucrul asta pentru ca scopul meu nu este sa iti impun punctul meu de vedere sau reteta mea de succes, ci sa te ajut, daca pot, sa te ghidez spre ceea ce tu iti doresti cu toate ca poate, in clipa in care vei obtine ceea ce iti doresti vei dori altceva sau vei avea revelatii care iti vor arata ca defapt acele lucruri care credeai ca te vor face fericit defapt nu te fac.
Poate vei descoperi ca ”setea” este inca acolo.
Eu cred ca sa iti doresti lucruri in lumea exterioara nu este un lucru rau, dimpotriva.
Cred ca metoda mea, ” personalitate alfa”, de a dezvolta lucruri din interiorul tau, pentru a obtine lucruri din exterior, vine cu dublu beneficiu.
Cand vei intelege ca daca vrei sanatate, bani sau iubire, succes sau fericire, trebuie sa dezvolti ceva in interorior , o abilitate noua, o stare de spirit noua, atunci vei evolua si in interior precum si in exterior.
Si poate ca iti vei da seama ca cel mai mare beneficiu nu este succesul exterior si nici fericirea data de lucrurile exterioare ci felul in care tu te simti in interior, acea incredere in tine sanatoasa ca acum ai cheia pentru a obtine tot ce vrei, acea implinire sufleteasca si sentiment de putere inteirioara ca totul este asa cum trebuie sa fie si POATE, sentimentul ca setea a disparut.
Poate se va intampla asta, poate nu. Treaba mea nu este sa iti spun cum sa fii fericit. Daca vrei bani, poate ca atunci asta te va face fericit. Nu exista nicio lege care spune ca e ceva neinregula cu a fi fericit daca esti bogat.
Poate lucrurile exterioare sunt cele care cu adevarat te fac o persoana fericita.
Misiunea mea este sa te ghidez sa  iti potolesti setea insa intr-un fel care te implineste si nu te face sa fii distrus de dependente si de vicii.
Cântec deplin - de Radu Gyr
N-ai lăuda de n-ai ştii să blestemi,
Surâd numai acei care suspină,
Azi n-ai iubi de n-ar fi fost să gemi,
De n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină.
Şi dacă singur rana nu-ţi legai,
Cu mâna ta n-ai unge răni străine.
N-ai jindui după frânturi de rai
De n-ai purta un ciob de iad in tine.
Că nu te-nalţi din praf dacă nu cazi
Cu fruntea jos, în pulberea amară,
Şi dacă-nvii în cântecul de azi
E că mureai în lacrima de-aseară.
Aceasta poezie mi se pare potrivita pentru ca daca vreau sa imi asum acest rol, de a te ghida prin noaptea neagra a dependentelor, trebuie sa iti spun ca am trait aceasta nopate neagra a dependetelor.

Eu personal am cost dependent de 5 lucruri mari

- jocuri de noroc
- jocuri pe calculator
- mancare
- afectiune
- munca
Toate cele 5 nu au servit decat unui singur lucru. Sa fie medicament pentru uitare. Uitarea unei suferinte si rupturi interioare.
Azi vreau sa iti spun cum am reusit sa vindec o buna parte din golul meu interior, desi nu complet. Cred ca aceasta munca, acest travaliu interior, dureaza o viata de om si cred ca cine duce munca pana la capat, devine acel intelept sau iluminat care se desprinde de conditia mizeriei umane.
Eu nu sunt inca acolo si nici nu pot sa spun ca acesta este scopul meu.
Scopul meu este sa ma simt bine, sa fiu fericit si implinit cu ceea ce fac si cu mine insami.
Si imi iese din ce in ce mai des, din ce in ce mai bine.
Nu am fost dependent de alcool, insa pentru asta l-am avut aproape pe tata, cu cei mai bine de 30 de ani de alcoolism.
In materialul urmator voi incerca sa iti fac radiografia propriilor mele dependente si cum am ajuns la capatul lor.
Apoi, voi incerca sa iti dau pasii de actiune necesari pentru a scapa de orice dependenta pentru ca asa cum ziceam, toate drumurile duc la Roma, si desi substanta difera, dependenta , problema si solutia au pentru noi toti, acelasi numitor comun.
Mi-ar placea sa stiu daca tu te-ai confruntat cu dependente si vicii, si daca ai reusit sa le depasesti , cum anume? Iar daca nu le-ai depasit, sa imi spui cum te afecteaza. Marturisirea unei probleme este primul pas spre vindecarea ei.
Per aspera ad astra
Pera Novacovici

Sursa : http://personalitatealfa.com/blog/iadul-pe-pamant-noaptea-neagra-si-lunga-a-oamenilor-dependenti/