Vă rog să vă acordați un moment pentru a vă liniști și a lăsa ca toate presiunile exterioare să dispară. Simțiți liniștea adânc în voi. Liniștea din inima voastră nu este un vid, ci o prezență deplină pe care nu o puteți simți numai dacă faceți un pas înapoi și vă retrageți din agitația vieții de zi de zi.
Suntem aici astăzi pentru a face acel pas înapoi pentru ca să vă amintiți cine sunteți și să vă revitalizați cu plinătatea liniștii din inima voastră. Acest lucru vă permite să începeți să trăiți din nou, dar cu mai multă ușurință și bucurie acum.
Uneori viața pare a fi o luptă, dar lucrurile nu sunt menite să fie așa. De fapt, voi sunteți aici pentru a vă experimenta pe voi înșivă, pentru a vă aminti puterea și frumusețea voastră ca îngeri radianți de lumină și de a împărtăși acea lumină cu ceilalți. Făcând acest lucru vă veți simți Acasă pe Pământ. Viața va deveni din nou simplă, ușoară și plină de bucurie.
Așa că mergeți în interior, împreună cu mine, și amintiți-vă sursa din care ați venit: eterna și nepieritoarea lumină care este într-o continuă mișcare și schimbare, luând noi forme, rămânând totuși întotdeauna nedivizată și Una. Voi faceți parte din acel flux și, de fapt, nimic nu vi se poate întâmpla. Sunteți în siguranță și întregi chiar acum, în timp ce sălășluiți în corpul vostru pământesc. Sunteți în siguranță chiar și în această lume, care pare a fi dominată de luptă și conflict.
Azi vom vorbi despre lumină și întuneric și despre aducerea luminii în întuneric. Dar ce este întunericul? El este ceva ce trezește rezistență în voi ca ființe umane. Nimeni nu vrea să experimenteze întunericul; nimeni nu vrea să sufere durerea, tristețea sau frica. Și totuși ele fac parte din viața voastră. Atunci de ce există întunericul?
Oamenii au pus această întrebare timp de secole. Acum, pentru a începe, depinde de felul în care puneți întrebarea. Puneți această întrebare dintr-o atitudine plină de sinceritate: ”De ce există întuneric, de ce mi se întâmplă acest lucru, ce ar trebui să fac cu el?” Sau puneți această întrebare dintr-o atitudine de frică, furie și rezistență: ”De ce este prezent acest întuneric în viața mea, cum l-aș putea înfrânge sau evita?” Simțiți disperarea și rezistența pe care le exprimă ultima întrebare și recunoașteți acele emoții în voi înșivă, pentru că este o reacție atât de umană de a opune rezistență la ceea ce este perceput ca întuneric, dificil sau nesănătos.
Cea mai mare provocare pentru voi ca ființe umane este să spuneți ”DA” acelor situații pe care inițial ați refuzat să le acceptați; să spuneți ”da” la ceea ce ați vrut cu orice preț să evitați. Este nevoie de o mare forță interioară pentru a spune ”da” la ceea ce apare în viața voastră sub formă de întuneric. Dacă nu puteți găsi acea putere, ceea ce este de înțeles, și spuneți ”nu”, vă întăriți opoziția față de ceea ce se întâmplă iar întunericul devine mai profund și disperarea crește.
De fapt, în viață există două tipuri de întuneric. Primul tip de întuneric este ceva exterior care vi se întâmplă pe drumul vostru în viață. Poate fi un divorț de o persoană pe care o iubiți, pierderea unei persoane dragi, o boală sau un accident, orice vă provoacă o mâhnire profundă: o criză, un obstacol major.
Pe acesta îl vom numi întunericul numărul unu.
Apoi apare reacția voastră la el, răspunsul vostru emoțional.
Fiecare ființă umană are inițial tendința de a opune rezistență sorții, de a ocărî întunericul. Dar dacă vă continuați împotrivirea și vă închideți spunând ”nu”, judecând ceea ce se întâmplă în viața voastră, atunci va apărea un strat suplimentar de întuneric, un al doilea tip de întuneric. Îl voi numi întunericul numărul doi. El înconjoară întunericul numărul unu.
Nivelul unu de întuneric vă aduce într-o stare de emoții intense, profunde. În viața voastră se întâmplă ceva ce vă provoacă multă suferință, frică și durere, iar în timp ce experimentați acele emoții sunteți foarte activi. Viața curge prin voi ca un val fulminant. Puteți permite ca acest lucru să se întâmple? Poveri emoționale profunde vă lovesc – vă șochează – iar apoi se pune doar întrebarea dacă aveți puterea de a crede că în acea experiență există ceva care să vă ducă undeva. Pentru că voi credeți că viața are un scop, chiar dacă noi, ca ființe umane, adeseori nu putem înțelege acel sens.
Să o spunem mai direct, să acceptați că sufletul vostru ar fi ales să aibă această experiență, poate pentru a aduce ceva ascuns la suprafață, pentru a vindeca ceva ce voi nu știați că are nevoie de vindecare. Atunci când vă confruntați cu emoții puternice există un moment în care puteți alege: acceptare și capitulare, sau rezistență și închistare.
Este foarte omenesc să vreți să spuneți ”nu”. N-am să spun că este greșit, dar făcând acest lucru voi mai adăugați un strat de întuneric peste cel existent deja. Acest strat îl voi numi ”întunericul doi”, un al doilea fel de întuneric. Acest întuneric vine din interior; este reacția voastră la întunericul numărul unu. Dacă veți continua să spuneți ”nu”, fluxul emoțiilor voastre se va opri și voi vă veți bloca. ”Nu, nu vreau să experimentez acest lucru; refuz; nu pot să accept!”. Dacă insistați, vă veți umple de resentimente, furie și amărăciune. Aceste sentimente nu sunt cu adevărat emoții, ele sunt judecăți care îngheață curgerea naturală a emoțiilor în interiorul vostru. Întunericul doi împiedică viața să curgă prin voi; v-ați baricadat și v-ați luat măsuri de protecție. În cele din urmă, acest lucru poate atrage forme grave de întuneric spre voi, cum ar fi disperarea profundă, alienarea și depresia. Când vă aflați într-o depresie, fluxul vieții este aproape oprit. Vă simțiți morți pe dinăuntru.
Viața este întotdeauna supusă schimbării. Viața deține în mod inerent posibilitatea pentru creștere și vindecare, pentru o nouă naștere, dacă voi aveți încredere în acest fapt la nivel fundamental. Dar dacă voi insistați în a spune ”nu”, voi stopați acea posibilitate. Continuați să insistați că viața nu este așa cum ar trebui să fie și pe măsură ce judecați viața în acest fel vă deconectați singuri de la ea. În acest fel voi veți atinge cel mai profund întuneric pe care o ființă umană îl poate experimenta.
Nu întunericul unu (situațiile externe) este cel care aduce oamenii în cel mai profund nivel de întuneric, ci refuzul insistent de a accepta emoțiile care decurg din el. Acesta este întunericul doi: o împietrire interioară, o deconectare de la natura voastră sentimentală.
Cum ar putea cineva să aducă lumina în acest fel de întuneric? Dacă cineva ajunge în primul nivel de întuneric și devine foarte trist, anxios și îndurerat, mai puteți încă ajunge la el. El este încă viu, este încă în contact cu sentimentele care-i aleargă prin corp și psihic și caută în mod activ sensul din spatele a ceea ce i se întâmplă. Această persoană este încă întreagă și sănătoasă din punct de vedere psihologic, chiar dacă se confruntă cu situații foarte grave. O persoană care are de-a face cu întunericul numărul unu are nevoie de consolare și este capabilă să primească și să aprecieze un gest plin de iubire de la altcineva – este încă foarte plină de viață.
Dar cine persistă în refuzul de a accepta, cine continuă să spună ”NU!”, o astfel de persoană se închide în fața iubirii. Se închide, nu numai în fața luminii ei interioare, dar și în fața luminii care vrea să vină din exterior spre ea, prin intermediul celorlalți. Asta este singurătate, este senzația de a vă fi pierdut – acesta este iadul pe Pământ. Și eu vă spun că fiecare dintre voi cunoaște acest iad interior. Poate că nu sunteți suficient de conștienți de el, dar pentru majoritatea oamenilor procesul de închidere a început încă din perioada copilăriei.
Știți cum un copil se manifestă în lume în mod spontan și lipsit de inhibiții, și cum emoțiile lui curg cu ușurință. Aceste emoții trec, adeseori, rapid prin ființa lor pentru că ei nu au pus nici un fel de bariere și nici nu au închis nici o poartă. În general, printr-un copil, viața curge liber. Binențeles că există excepții, pentru că unii copii poartă poveri încă din fragedă pruncie, sau din viețile trecute, dar ați înțeles ceea ce am vrut să spun. A fi copil presupune a fi într-o stare de relativă deschidere. Un copil este activ și spontan pentru că nu poate fi altfel; el nu a învățat încă să se cenzureze așa cum o face un adult.
Dar pe măsură ce creșteți, începeți să experimentați emoții cu care nu știți ce să faceți. Oamenii sunt instruiți de către societate să fie reticenți față de emoțiile dificile, așa că de multe ori adulții din jurul vostru nu vă vor ajuta să înțelegeți aceste emoții sau să vorbiți despre ele. Astfel încât mulți dintre voi, copii fiind, deveniți confuzi. Începeți să credeți că sunteți ciudați și diferiți. Poate că, fiind copii, ați fost plini de inspirație, entuziasm, iubire, vise, iar acele vise s-au ciocnit de duritatea realității. Dacă nu înțelegeți ce se întâmplă, începeți să ridicați bariere create de fricile și prejudecățile care există în mediul vostru familial sau, mai târziu, la școală ori la persoanele pe care le întâlniți. Închideți ușile, iar acest lucru se întâmplă de multe ori inconștient, dar unii dintre voi s-ar putea să-și aducă aminte de ceea ce s-a întâmplat ca de o durere veche.
Vedeți dacă sunteți în stare să găsiți copilul din voi, simbolul spontaneității voastre: un copil care este deschis, neinhibat, activ, și care spune ”da” la tot ceea ce i se prezintă ca experiență! Vă puteți vedea ca pe cineva care spune ”da” bucuriei, plăcerii și delectării tot așa cum spuneți durerii, fricii și furiei? Imaginați-vă că acest copil interior vrea să vină la voi. El este încă acolo, spațiul și timpul sunt iluzii. În realitatea interioară nimic nu se pierde niciodată. Fluxul originar al vieții voastre este încă acolo și încă mai vrea să vi se alăture.
Imaginați-vă pentru o clipă că un copil zâmbitor vine spre voi cu o atitudine deschisă. Auziți-l în imaginația voastră cum spune: ”Îți amintești cine sunt eu?” Uitați-vă la acel copil și întrebați-l ce puteți face pentru el. Există o dorință venită din inimă pe care copilul vrea să o vadă împlinită, ceva ce poate voi ați evitat o lungă perioadă de timp. Lăsați un moment copilul să vorbească. Copilul reprezintă acea parte din voi care spune ”da”, partea din voi care vrea să trăiască, așa că lăsați-l să vorbească!
Un copil mai are încă încredere. Ca adulți, voi ați absorbit idei care sunt pline de frică și de neîncredere, care alimentează ”nu”-ul pe care-l spuneți vieții și care contribuie la întunericul doi din voi, cel de-al doilea tip de întuneric. Vedeți acum dacă puteți să-i dați formă în imaginația voastră întunericului doi; acea parte din voi care este opusă vieții, care nu mai vrea să experimenteze durerea, și care, de fapt, vrea să scape de această viață. Puteți simți acel element de rigidizare și contracție din voi? Puteți să-l simțiți fizic sau să vedeți, probabil, o culoare asociată cu el?
Există în voi o parte care este foarte obosită și nu mai vrea să trăiască pentru că a văzut și a experimentat prea multă durere și luptă. Simțiți greutatea acelei părți. Puteți să-i spuneți ”da” acestei părți? Nu încercați imediat să o schimbați; încercați să înțelegeți cum a devenit așa. Nimeni nu se închide în mod deliberat din cauza refuzului de a mai trăi. Este un act de disperare; este din cauza faptului că nu știți că există și un alt mod de a trăi care să nu vă lase cu reflexul de a vă închide, de a vă retrage, de a spune ”nu”.
Nu vă cer să spuneți ”da” numai întunericului unu în viața voastră: evenimentelor dificile, bolii, durerii, suferinței sau la orice altceva. Vă cer să spuneți ”da” și întunericului doi, celui din interiorul vostru care s-a închis vieții ca urmare a unor evenimente dureroase, celui care nu mai vrea să experimenteze viața și o refuză. Și pentru a ajunge la acea parte din voi, trebuie să fiți foarte blânzi, pentru că aici insistența și constrângerea nu funcționează.
Aceasta este esența luminii; lumina poate curge în întuneric! Lumina poate ajunge în fiecare colț, pentru că ea nu poartă nici o judecată. Ea nu spune: ” Oh, acest lucru este rău, trebuie să dărâmăm această apărare sau acest blocaj pentru că viața trebuie să curgă din nou”. Ea nu spune niciodată acest lucru. Lumina spune pur și simplu: ”Înțeleg”. Lumina spune: ”A fost atât de greu pentru tine, pot să văd asta. Pot vedea cum te-ai înăsprit, cum te-ai închis, și cum acea crispare te-a lăsat în cele din urmă obosit și gol”. Lumina este blândă și fluidă. Ea poate pătrunde în cea mai profundă durere și suferință și în cel mai împietrit suflet omenesc.
Vă cer din nou să vă deschideți acelei lumini. Dacă nu puteți găsi acea voință în voi, dacă nu simțiți disponibilitatea de a vă elibera de ”nu”, atunci lăsați lucrurile așa cum sunt pentru că lumina este mereu prezentă! Este cu voi chiar și în momentele de disperarea atât de profundă încât simțiți că nu mai există lumină în voi. Ea este prezentă și în acele momente și situații în care ați pierdut total contactul cu ea și nu vă mai așteptați să o mai vedeți vreodată.
De fapt, lumina nu este a voastră, ea aparține la tot ceea ce este. Întregul univers și toată creația este lumină. Totul este impregnat cu lumină. Doar acceptați că este prezentă și aveți încredere în viață! De îndată ce permiteți o cât de mică deschidere în a avea încredere și vă predați intrării ei în viața voastră, voi deschideți ușa unei fisuri. Voi știți că, și în timpul celei mai întunecate nopți, sufletul vostru este întotdeauna aproape de voi și vă înconjoară cu lumină și consolare. Cu toate că deschiderea acelei uși nu a făcut decât o mică fisură, lumina va găsi acea deschidere.
Nu trebuie să faceți nimic altceva decât să permiteți ca acest lucru să se întâmple. Lumina este cu voi, viața este cu voi! În cele din urmă, ”nu”-ul vostru spus vieții nu se poate menține.
Vă cer să vă predați luminii, iar lumină înseamnă a spune ”da” nu numai dificultăților din viața voastră, ci și problemei voastre cu a spune ”da” rezistenței pe care voi o opuneți emoțiilor profunde care vă fac să vă simțiți dezgoliți și vulnerabili. Deveniți din nou copii! Trăiți! Spuneți ”da” la tot! Învăluiți-vă cu compasiune și înțelegere!
Făcând acest lucru voi aduceți curgerea în viața voastră, și o puteți face! Văd puterea voastră!
În fiecare dintre voi există o flacără a conștiinței, o flacără strălucitoare de lumină. Sunt aici pentru a vă aduce aminte de ea!
© Pamela Kribbe, www.jeshua.net si http://terapie-prin-iubire.ro/
Traducere Monica Poka, 22 Sept. 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Multumesc ca esti alaturi de mine.