Lucrurile care ne deranjeaza la ceilalti

Multi dintre noi nu acceptam ca avem sentimente ca ura, minie, furie. Daca nu ne acceptam toate sentimentele, ele risca sa iasa la iveala in moduri foarte subtile. “Atunci cand urasti o persoana, urasti ceva din ea care iti apartine. Ceea ce nu face parte din noi nu ne deranjeaza.“ Hermenn Hesse

Proiectia: este un mecanism de aparare în care cineva atribuie altora propriile ginduri sau emotii nedorite sau inacceptabile. Proiectia reduce anxietatea permitind exprimarea impulsurilor nedorite din subconstient fara a lasa eul sa le recunoasca. “Ce rau este omul acela” – de fapt nu acceptam ca noi putem fi si rai. Este posibil sa proiectam asupra altora calitatile sau defectele noastre pe care nu le constietizam, insa este posibil sa proiectam in altii si calitati si defecte care nu ne apartin, insa am dori sa ne apartina (mai ales calitatile). Asa se explica prieteniile si “dusmaniile”.

 

Am stat sa ma gandesc ca lucrurile care ma deranjeaza cel mai mult la altcineva, sunt, probabil, propriile mele defecte de caracter. Cei care-ti provoaca iritarea si resentimentele cele mai puternice sunt adesea cei care te reprezinta cel mai bine pe tine – ei intrupeaza chiar acea trasatura de caracter pe care o ai, pe care ti se cere s-o observi, la care ti se cere sa reflectezi, pe care trebuie, prin urmare, s-o vindeci. Toate sufletele de pretutindeni au organizat lucrurile astfel. Acei “altii” pe care ii judeci si ii respingi cat se poate de zgomotos, iti zgandaresc cel mai mult propria rana dureroasa, recunoasterea ta defensiva ca privesti la parti din tine insati, despre care iti dai seama, la un anumit nivel, sau au foarte mare nevoie de ajustari.

 

Cand acele caracteristici isi fac aparitia in alta persoana si declanseaza in tine aceasta reactie, multumeste-i acelei persoane, pentru ca iti ofera darul auto-examinarii. Cum altfel s-ar putea trezi o persoana adormita, decat daca primeste un ghiont ca sa se trezeasca din atipeala – ghiontul fiind lucrurile pe care le resimtiti ca iritare, prejudecata, critica si fatarnicie? Desigur, in mare parte a timpului, nu esti constient(a) de darul pe care ti-l aduce altcineva si, in schimb, incerci sa-i eviti pe cei despre care spui ca-ti displac.

Atunci cum sa rezolvam acest paradox – faptul ca ii evitam pe cei pe care ii atrag sufletele noastre?

Mai intai, sufletul atrage spre tine, prin intermediul altcuiva, ceea ce iti seamana – iar apoi, mintea supervizeaza respingerea, pentru ca sufletul nu are dusmani, in schimb intelectul, da! Intelectul este cel care tine pe raboj socoteala celor despre care crezi ca te-au nedreptatit, in timp ce latura ta superioara nu are nici o obiectie fata de nimeni. Asa ca mintea judeca, apoi condamna, descopera prostia, gaseste defecte si se opune, respinge, se fereste, dispretuieste – si face toate astea, in timp ce sufletul asteapta cu rabdare si cheama spre sine inca o persoana, din alt loc, la alt moment, pentru a te imboldi din nou, pana ce ajungi sa observi celalalt eu din fiinta ta. Astfel te indrepti spre acele laturi ale tale pe care nu le recunosti, pentru care esti pregatit.

 

Cu siguranta, insa, ca nu toate trasaturile de caracter pe care le consideram neplacute la altii, reflecta ori oglindesc acelasi lucru in propria noastra persoana? Sa luam, de exemplu, trasaturile unui alcoolic, casatorit cu o femeie care se opune obiceiului sau de a bea. Daca ea nu bea de loc, cum sa se reflecte asta asupra ei?

Pentru ca, in viata cuiva, sa-si faca aparitia unele trasaturi de caracter “enervante”, care sa declanseze astfel o reactie de judecata, critica, resentiment, ori automultumire, inseamna ca se intampla ceva cu planurile subtile ale sufletului. Trebuie sa recunoastem ca aceste idei nu sunt pentru cei prea sensibili, dar daca viata ta functioneaza cum trebuie si crezi ca esti pregatit pentru marea liga spirituala, gandeste-te ca maestrul nu se enerveaza pe nimeni, in nici un fel de conditii si de aceea poate chema la el orice experienta, fara prejudecati ori sentimente de superioritate.

 

Prin intermediul prietenilor, al colegilor, copiilor, rudelor si vecinilor, sufletul atrage adesea catre el trasaturi si caracteristici comune – dar care par a fi disimulate in altcineva. S-ar putea ca particularitatile modului in care sunt impartasite aceste caracteristici si trasaturi sa nu fie identice.

Femeia din exemplul de mai sus se poate intreba unde manifesta si ea comportamente specifice unei dependente, pierderea stapanirii de sine, sau manifestarea unei anumite slabiciuni. Cercetand prin introspectie, va vedea in ce mod da dovada de dependenta fata de vreo substanta, de alimente sau sex, ori poate are obiceiul prost de a-i teroriza emotional pe altii sau de a-i judeca pe ceilalti.

 

Prin acest mesaj, incercam o actiune foarte personala, asa ca fii atent la el. In exemplul dat, sufletul intreaba de ce ar trebui cineva sa-l judece atat de aspru pe un alcoolic, atunci cand ai si tu aceeasi caracteristica in comun cu el, doar cu detalii diferite. Invers, adesea intruchipezi chiar tu, macar intr-o anume masura, acele trasaturi pe care te simti indemnat sa le indragesti si sa le admiri la ceilalti. Vezi, iti ajunge sa privesti in jur ca sa vezi de cine esti inconjurat – iar dintre acestia, cine iti starneste vreo reactie – si vei descoperi zone ale propriei tale dezvoltari spirituale, care solicita sa fie abordate si vindecate.

 

Ce spui, insa, de un om de afaceri posomorat, prost-dispus, care este enervat si deranjat de giumbuslucurile adolescentilor zgomotosi din apropiere? Vrei sa spui ca acesti adolescenti au caracteristici comune cu ale omului de afaceri?
Cand altcineva iti declanseaza o reactie de furie sau iritare, de enervare, de judecata sau gelozie, este posibil sa detii si tu, in personalitatea ta, caracteristici similare, care trebuie vindecate – sau poate ca ai atras spre tine trasaturi pe care eul tau superior iti cere sa le dezvolti, trasaturi pe care nu le arati de obicei.

 

In cazul omului de afaceri, sufletul lui poate ca-i cere sa “se lumineze”, sa regaseasca bucuria, rasul si umorul, asa cum sunt intrupate de tinerii din jurul lui. Cu cat este mai rigid, cu atat va constata ca este mai mult inconjurat de cei care reprezinta veselie si jovialitate. In cazul lui, caracteristicile din celalalt pot parea chiar ca au aspectul de iresponsabilitate, pentru ca sufletul ii cere ca tendintele sale rigide sa se destinda si sa fie echilibrate prin veselie. De aceea, cei care sunt de obicei punctuali, ajung pana la urma sa se casatoreasca cu cineva care este permanent in intarziere.

Contrariile se atrag, dintr-o ratiune minunata, plina de suflet.”

Sursa: Editura for You