AFECTIVITATEA

Este procesul psihic reglator ce reflecta relatiile omului cu lumea sub forma unor trairi subiective (interne) ce rezulta din satisfacerea sau nesatisfacerea trebuintelor.
Din definitie reiese legatura afectivitatii cu motivatia pentru ca, atunci cand necesitatile noastre ne sunt indeplinite, vom avea trairi afective pozitive; bucurie, incantare,etc; dinpotriva, atunci cand ele nu ne sunt indeplinite, vom avea trairi afective negative: suparare, necaz, nemultumire, iar toate acestea spun eu, devin niste factori stresori foarte puternici si agresivi, care de cele mai multe ori duc la inbolnaviri destul de grave si asta, din cauza deteriorarii sistemului imunologic prin trairea acestor stari negative.

Starile affective, dupa cum vedem din aceeasi definitie, implica o apreciere, adica o atitudine pozitiva sau negative. Daca un oarecare obiect sau eveniment , este in concordanta cu trebuintele noastre atunci desigur ca acestea vor fi apreciate drept pozitive, caracterizate drept placute si drept urmare vom avea tendinta de a ne apropia de ele. Un vagon de tren incalzit bine iarna ne impresioneaza favorabil, placut. Starile afective oglndesc, in fiecare moment, situatiile prezente, rezultatele conduitei noastre in raport cu dorintele si impulsurile noastre.
Ecoul (rasunetul ) afectiv pe care il au evenimentele lumii in fiecare dintre noi este diferit intrucat si trebuintele noastre, in orice moment, pot fi diferite de ale celorlalti. Asa se explica de ce acelas obiect poate produce o emotie pozitiva unei persoane dar negative alteia; sau acelasi obiect poate produce asupra aceluiasi om, la un moment dat o emotie pozitiva iar in alt moment una negativa.
De exemplu, tinerilor li se intampla uneori ca atunci cand moda vestimentara lanseaza o noua linie foarte originala, aceasta sa nu fie pe placul lor ; ulterior insa, atunci cand noua linie a capatat adepti in randul covarstnicilor, aceiasi tineri, din dorinta de a se conforma (trebuinta de afiliere) isi schimba radical atitudinea, parerea si corespunzator, trairea afectiva in raport cu noua moda care ajunge sa le placa.

Acesta poate fi considerat si un exemplu de mobilitate afectiva, acea proprietate a proceselor afective de a trece de la un pol la altul (sau de la o intensitate la alta; mai intai acea moda li se parea <> pentru ca ulterior sa devina <>). Trebue specificat faptul ca mobilitatea este o calitate a proceselor afective numai in conditiile in care exista un motiv ce sa justifice aceasta schimbare; altfel este vorba de labilitate afectiva (modificarea nejustificata a emotiilor), fenomen intalnit mai ales la copii si persoane imature sau bolnave psihic.
Alte proprietati ale proceselor afective sunt :polaritatea, intensitatea ,durata, expresivitatea . Aceasta din urma semnifica exteriorizarea trairilor interne prin : mimica, pantomimica, gestica, vorbire, modificari vasculare, musculare , respiratorii , etc. Asemenea modificari interne sunt coordonate prin intermediul sistemului nervos vegetativ care este relativ independent de cel central si, de aceea, astfel de modificari nu pot fi controlate voluntar. Acest fapt a facut posibila construirea detectorului de minciuni, acel aparat ce inregistreaza activitatea unor organe (inima ,creier, muschi, plamani…) care reactioneaza in timpul emotiilor subiective provocate de conflictele motivationale . Trairile afective intr-adevar sunt involuntare dar acest lucru nu inseamna ca prin anumite antrenamente unele trairi nu pot fi puse sub controlul mintii.
Observam ca in orice moment trairile noastre afective sunt raportate la motivatie; legatura << organica>> dintre aceste doua fenomene psihice a facut ca ele sa fie definite unul prin celalalt. Astfel, spunem ca procesele afective sunt motive afective, aflate in curs de desfasurare iar motivele sunt procese afective condensate, cristalizate

Ce inseamna aceasta putem intelege mai bine analizand cateva exemple:
Deseori, daca reflectam asupra cauzelor trairilor noastre afective, constatam ca ele se datoreaza unor trebuinte ce sunt in curs de satisfacere, sustinandu-ne actiunile: sunt multumit in timp ce mananc (imi satisfac trebuinta de hrana) , sunt bucuros atunci cand ma apreciaza profesorul (imi satisfac trebuinta de stima) , sunt incantat in timp ce vizitez o epozitie de arta (imi satisfac trebuinta estetica ) sunt suparat atunci cand caut sa fac rost de bani si nu gasesc (trebuintele materiale sunt in actiune) etc.
La randul lor, cele mai multe dintre motivele noastre sunt rezultate din sedimentarea trairilor afective avute in raport cu obiectele si fenomenele lumii. Daca a citit o carte a unui autor pe care il cunosteam si mi-a placut foarte mult, amintirea acestei emotii va persista si se va transforma in motiv (imbold) de a reciti cartea sau de a cauta altele apartinand aceluiasi autor (apare o trebuinta cognitiva).
Tot asa s-ar putea explica modul in care se dezvolta la unii oameni trebuinta de a consuma bauturi alcoolice : la inceput ,band, s-au simtit mai bine, euforici, << uitand>> de dificultatile vietii ; in asa fel si-au satisfacut, fie si temporar, o trebuinta de securitate psihica iar efectul in plan emotional se << cristalizeaza>> si ramane depozitat ca un sediment (apare trebuinta) (vinul trece , drojdile raman) ce va genera , periodic, consumul de alcool. Asa ia nastere un cerc vicios in care efectul efectul produs de bautura este dorit, cautat, el declansand actiunea de a bea care se soldeaza cu stare euforica ,s.a.m.d.( trebuinta si emotia obtinuta prin satisfacerea ei se sustin reciproc)- acelasi lucru spune si legea apartenentei (pentru ca doua elemente sa se asocieze, trebue sa apartina una alteia). Acelasi lucru se poate explica si prin legea efectului pozitiv care spune ca : daca actiunea este urmata de succes sau satisfactie, forta ei creste sau prin legea analogiei care si ea spune ca : la o situatie noua se reactioneaza cu raspunsul eficient din alte situatii similare, adica intalnindu-se cu alte probleme noi , individul va tinde sa le rezolve tot prin bautura si in asa fel acesta va nimeri sub influenta legii transferului asociativ ( situatii diferite evoca un acelasi raspuns ), iar in felul acesta se ajunge la legea setului ( raspuunsul la o situatie depinde nu doar de natura situatiei ci de conduita individuala ) adica chiar si conduita atitudionala .

Geneza si evolutia sentimentelor.
Dintre variatele forme ale afectivitatii sau daca vorbim numai despre cele doua mari drupe : afectele statice si afectele dinamice, este interesant felul in care iau nastere procesele afective superioare, adica sentimentile si pasiunile ce se caracterizeaza prin stabilitate mate, intensitate, selectivitate, grad de activism ridicat .Datorita acestor insusiri (si atunci cand devin generale, adica se manifesta fata de clase intregi de obiecte sau fenomene ) ele pot deveni atitudini, adica trasaturi de caracter ce difinesc personalitatea .

Sentimentele se formeaza prin repetarea unor emotii mai simple de acelasi sens.De exemplu, sentimentul de iubire fata de o persoana ia nastere prin cumularea unor emotii produse de : infatisarea sa fizica , cinstea , modestia, simtul umorului …pe care I le descoperim trepta , ajungand ca , la un moment dat , sa ne dam seama ca ne-am indragostit ! Uneori , o persoana ne poate provoca o emotie atat de intensa care se mentine in timp , incat ne face sa credem ca ne-am <> la prima vedere, ( sentiment care poate sa dispara la o a doua vedere sau la o analiza mai atenta) . Acesta insa nu poate fi considerat un sentiment intrucat nu a trecut <>
Spun aceasta pentru ca ulterior primei intalniri, persoana ne poate provoca emotii negative care o <> treptat pe cea pozitiva initiala si putem sa ajungem astfel la indiferentasau chiar la un sentiment negativ ( ura , despret)
Sentimentul de iubire este foarte complex; el provine si se intretine prin satisfacerea unui numar cat mai mare de trebuinte care sunt interdependente ( piramida trebuintelor – de Maslow). De aceea, intr-un cuplu,sentimentul de iubire al unui partener fata de celalalt de sex opus nu poate fi intretinut la infinit numai prin satisfacerea trebuintei sexuale ci si a celorlalte : de securitate, de respect, de cunoastere,etc. Atunci cand unul sau ambii parteneri sunt agresivi, isi adreseaza injurii sau acuze, ignora statutul celuilalt in cadrul cuplului, nu se dezvalue fata de celalalt, etc, ei nu-si vor satisface trebuintele mai sus mentionate; in acest caz , trairile afective negative rezultate, vor fi insuportabile si cei doi se vor indeparta unul de celalalt.

DECLANSAREA PROCESELOR AFECTIVE
Aceasta tema a suscitat de mai mult timp interesul cercetatorilor, formulandu-se diverse teorii explicative (teoria periferica a emotiilor a lui James si Lange sau teoria intelectualista a lui Herbart). Problema aceasta nu poate fi insa tratata simplist. Stim deja ca unele emotii sunt provocate de senzatiile de orice tip (care se caracterizeaza prin tonalitate afectiva ). Dar afectivitatea la om se prezinta intr-o forma bogata si variata gama de emotii, sentimente, pasiuni care se formeaza atat sub influenta factorilor subiectivi-motivationali cat si a celor obiectivi-situationali.
Dupa cum am vazut, cele mai multe trebuinte umane provin din interiorizarea trebuintelor celorlalti in mijlocul carora ne formam de la nastere; in acest caz, se intelege ca si trairile afective aferente acestor trebuinte au o origine externa, sociala .De exemplu, unii cercetatori afirma ca nou-nascutul manifesta teama atunci cand isi deplaseaza brusc centru de greutate si la zgomotele foarte puternice (emotii cu valoare adaptativa de-a lungul evolutiei speciei). El nu se teme, de exemplu, de animalele salbatice sau de amenintari verbale pentru ca inca nu le integreaza – ca pericole – in sistemul sau cognitiv elementar.

Pe parcursul vietii insa, copilul / omul invata sa se teama de cele mai diverse situatii care ii pot periclita satisfacerea trebuintelor ce devin tot mai numeroase si mai variabile. Astfel se teme de: pedeapsa parintilor, de saracie, de posibilitatea pierderii fiintelor apropiate si iubite, de calimitati naturale, de boala, de razboi…Asemenea pericole sunt resimtite diferentiat de indivizi, in functie de temperament, de gradul de cultura, de nivelul inteligentei dar si de posibilitatile reale, obiective, de a le preintampina sau de a le intrevedea solutii .
Asadar, in cea mai mare masura, trairile afective rezulta din confruntarea permanenta dintre nevoile omului si posibilitatile de satisfacere a lor; in producerea motiilor si a sentimentelor sunt deci implicate, pe langa motive, si gandirea , memoria, imaginatia,etc.De aceea putem spune ca afectivitatea reflecta relatia omului cu lumea lor, fiecare om intretine relatii unice si irepetabile intrucat el are anumite dorinte, asteptari, convingeri, dar si anumite posibilitati (fizice, intelectuale , materiale) mai mari sau mai mici de a si le indeplini.
ROLUL REGLATOR AL PROCESELOR AFECTIVE
Procesele afective sunt, prin definitie, procese de reglare a activitatii umane ; rolul lor central este deci acesta. Functia reglatorie se realizeaza efectiv in mai multe forme:
- asigurarea energiei necesare desfasurarii tuturor proceselor cognitive si a intregii activitati; alaturi de motivatie, afectivitatea este o componenta bazala a S.P.U., avand sediul in inconstient.
-organizarea comportamentului (prin trairile afective de intensitate moderata si care apar in situatii cunoscute ). Este posibila insa si dezorganizarea conduitei atunci cand trairile afective sunt prea puternice sau declansate de situatii necunoscute; de aceea, supramotivatia – care semnifica supraincarcare energetica – se asociaza cu trairi afective intense care pot conduce la esec (comportamente neadecvate) ;

- adaptarea mai buna la mediu se realizeaza in situatiile in care, in urma unui esec provocat prin dezorganizarea activitatii sub imperiul emotiilor, subiectul isi dozeaza energia astfel incat sa preintampine repetarea insuccesului .
De exemplu, multi candidati la admiterea in facultate cae au picat prima data din cauza nepregatirii si/sau emotiilor prea mari, data urmatoare se vor adapta mai bine acestei situatii.

BIBLIOGRAFIE
Vasile Pavelcu. Elogiul prostiei . Psihologie aplicata la viata cotidiana. Ed Polirom.1999.
Philippe Brinster . Terapia cognitiva. Ed. Teora. 1999.internet: www.teora.ro
Andrei.Cosmovici. Psihologie generala . Ed. Polirom 1996.
Anatol Basarab