Un cor virtual de 2.000 de voci

Într-un film mişcător şi super virtual, compozitorul Eric Whitacre a condus un cor virtual de solişti de peste tot din lume. El vorbeşte despre provocările creative de a face muzică prin intermediul YouTube şi dezvăluie primele două minute din noua sa lucrare, “Somn”, cu un cor virtual de 2.052 de persoane.

Îmi doream să fiu vedetă rock. Visam, era singurul lucru la care visam. Mai exact, îmi doream să fiu vedetă pop. Asta era la sfârşitul anilor ’80. Şi cel mai tare îmi doream să fiu al cincilea membru din Depeche Mode sau Duran Duran. Nu m-au vrut. Nu ştiam să citesc partituri, însă cântam la sintetizatoare şi cutii cu ritmuri. Am crescut într-un orăşel de fermieri din nordul Nevadei. Eram sigur că asta urma să fie viaţa mea.
Iar când am mers la facultate la Universitatea Nevada din Las Vegas la 18 ani, am fost şocat să aflu că nu exista nici un curs de începători să devii vedetă pop, ori vreun program de învățământ într-o astfel de specializare. Dirijorul corului de acolo ştia că eu cântam şi m-a invitat să mă alătur corului. I-am răspuns: “Da, mi-ar plăcea asta. Sună minunat.” Am ieşit din sală şi am zis: “Sub nici o formă.” Cei din corul liceului meu erau tocilari, şi sub nici o formă nu doream să am de-a face cu acei oameni. După vreo săptămână, un prieten mi-a zis: “Auzi, trebuie să intri în cor. La sfârşitul semestrului facem o excursie în Mexic, cu toate cheltuielile plătite. Iar secţiunea de soprane e plină de fete mişto.” Aşa că m-am gândit că pentru Mexic şi gagici, aş putea să fac aproape orice.
Şi am mers la prima mea zi de cor, m-am aşezat cu başii şi mă uitam peste umăr să văd ce făceau. Şi-au deschis partiturile, dirijorul a dat tonul, şi, bum, au început să cânte Kyrie din “Requiem”-ul lui Mozart. Întreaga mea viaţă văzusem totul în alb și negru, şi dintr-o dată totul era într-un şocant Tehnicolor. Cea mai transformativă experienţă pe care am avut-o vreodată – în acel singur moment, să aud disonanţa şi armonia şi oameni cântând, oameni împreună, viziunea împărtăşită. Am simţit, pentru prima dată în viaţă, că fac parte din ceva mai mare decât mine însumi. Şi chiar erau multe fete drăguţe în secţiunea de soprane.
M-am hotărât să scriu o piesă pentru cor câţiva ani mai târziu, cadou pentru acest dirijor care-mi schimbase viaţa. Învăţasem să citesc partituri deja, sau măcar progresasem. Acea piesă s-a publicat, apoi am scris o altă piesă, şi aceea s-a publicat. Iar apoi am început să dirijez, şi am ajuns să îmi fac masteratul la Juilliard School. Iar acum sunt în poziţia improbabilă de a sta aici în faţa voastră a tuturor drept compozitor şi dirijor profesionist de muzică clasică.
Acum câţiva ani, un prieten mi-a trimis un email un link, un link de pe YouTube, şi a spus: “Trebuie să vezi asta.” Era o tânără care postase un film în cinstea mea, în care cânta partea de soprană dintr-o piesă de-a mea numită “Somn”.
(Video) Britlin Losee: Bună domnule Eric Whitacre. Mă numesc Britlin Losee, iar acesta este un film pe care doresc să-l fac pentru dumneavoastră. Sunt eu cântând “Somn”. Sunt puţin emoţionată, doar ca să ştiţi. ♫ Dacă sunt zgomote ♫ ♫ în noapte ♫
Eric Whitacre: Am rămas ca trăznit. Britlin era atât de inocentă şi de dulce, iar vocea ei era aşa de pură. Şi mi-a plăcut și ce vedeam în spatele ei. Puteam vedea ursuleţul de pluş stând în spate pe pianul din camera ei. Un film atât de intim.
Şi mi-a venit această idee: dacă aş putea găsi 50 de persoane care să facă cu toţii acest lucru, să îşi cânte părţile – sopran, alto, tenor şi bas – oriunde ar fi ei în lume, să-şi pună filmele pe YouTube, să le montăm pe toate împreună şi să creăm un cor virtual. Aşa că am scris pe blogul meu: “OMG OMG” (Oh, My God – Oh, Doamne). Chiar am scris, “OMG” să sperăm că pentru ultima dată în public. (Râsete) Şi am trimis acest apel vocaliştilor. Am pus la dispoziţie gratuit partitura unei piese pe care o scrisesem în 2000 numită “Lux Aurumque”, care înseamnă “lumină şi aur”. Şi, să vezi şi să nu crezi, lumea a început să-şi trimită filmele.
Ar mai trebui să adaug, înainte de asta, că am postat şi un film cu mine dirijând piesa. Şi era în linişte absolută când am filmat, pentru că eu auzeam muzica doar în capul meu, imaginându-mi corul care se va naşte într-o bună zi. După asta, am cântat o parte de pian în fundal pentru ca vocaliştii să aibă ceva de ascultat. Şi apoi, pe măsură ce filmele au început să vină …
(♫ ♪ ♫ ♫ ♪) Aceasta este Cheryl Ang din Singapore.
(♫ ♪ ♫ ♫ ♪) Aceasta este Evangelina Etienne
(♫ ♪ ♫ ♫ ♪) din Massachusetts.
(♫ ♪ ♫ ♫ ♪) Stephen Hanson din Suedia.
(♫ ♪ ♫ ♫ ♪) Acesta e Jamal Walker din Dallas, Texas.
(♫ ♪ ♫ ♫ ♪)
Era chiar şi un mic solo de soprană în piesă, aşa că am făcut audiţii. Câteva soprane şi-au trimis părţile lor. Mi s-a spus mai târziu, şi de către mulţi din cei care au cântat aici, că uneori au înregistrat 50 sau 60 de versiuni diferite până când au obţinut-o pe cea potrivită – şi au trimis-o. Iat-o pe câştigătoarea noastră a solo-ului de soprană. Aceasta e Melody Myers din Tennessee. (♫ ♪ ♫ ♫ ♪) Îmi place micuțul zâmbet pe care-l are la nota cea mai înaltă – ca şi când ar zice: “Nici o problemă, totul e în regulă.”
(Râsete)
Și din mulțime, s-a ivit acest tânăr, Scott Haines. Și a spus: “Ascultă, acesta este proiectul pe care l-am căutat toată viața. Aș dori să fiu persoana care editează totul într-un singur film. I-am spus: “Îți mulțumesc, Scott. Mă bucur foarte mult că m-ai găsit.” Scott a combinat toate filmele. A curățat sunetul. S-a asigurat că totul se potriveşte. Și apoi am pus pe YouTube acest film, cam acum un an și jumătate. Aceasta este “Lux Aurumque” cântată de Corul Virtual.
(Cor ♫ ♪ ♫ ♫ ♪)
Îl opresc aici din motive de timp. (Aplauze)
Mulțumesc. Mulțumesc.
(Aplauze)
Mulțumesc. Mai avem. Mai avem. Vă mulțumesc foarte mult.
Și eu am avut aceeași reacție ca și voi. Am fost mișcat până la lacrimi când l-am văzut. Pur și simplu nu-mi venea să cred câtă poezie avea totul, aceste suflete, fiecare pe insula sa părăsită, trimițând mesaje electronice în sticle unul altuia. Şi filmul a început să fie promovat de oameni oarecare. Am avut un milion de vizionări în prima lună și i s-a acordat multă atenție. Și din această cauză mulți solişti au început să întrebe: “În regulă, ce cântăm pentru Corul Virtual 2.0?” Așa că am decis ca pentru Corul Virtual 2.0 să folosesc aceeași piesă pe care a cântat-o Britlin, “Somn”, care e o altă lucrare pe care am compus-o în 2000 – versurile scrise de dragul meu prieten Charles Anthony Silvestri. Și din nou, am postat un film cu mine dirijând, și am început să primim înregistrări. De data asta am avut câțiva membri mai în vârstă. (♫ ♪ ♫ ♫ ♪) Și câțiva membri mai tineri.
(Video) Soprano: ♫ Pe perna mea ♫ ♫ În siguranță în pat ♫ EW: Aceasta e Georgie din Anglia. Are doar nouă ani. Nu e cel mai dulce lucru pe care l-ați văzut vreodată?
Cineva a făcut toate cele opt filme – un bas cântând chiar și părțile de soprană. Acesta este Beau Atwin. (Video) Beau Awtin: ♫ În siguranță în pat ♫
EW: Iar scopul nostru – a fost un fel de scop arbitrar – era un videoclip la MTV în care mai multă lume cânta “Lollipop” și au adunat oameni de peste tot din lume doar pentru a cânta acea mică melodie. Au fost 900 de oameni implicați în asta. Așa că le-am spus soliștilor: “Acesta e scopul nostru. Acela e numărul pe care trebuie să îl depășim.” Am închis înscrierile pe 10 ianuarie, și numărătoarea a fost de 2.051 de filme din 58 de țări diferite. Mulțumesc. (Aplauze) Din Malta, Madagascar, Tailanda, Vietnam, Iordan, Egipt, Israel, până în Alaska în nord şi până în Noua Zeelandă în sud.
Am pus de asemenea o pagină pe Facebook pentru ca soliştii să-şi poate scrie impresiile, cum a fost pentru ei, experiența lor de a cânta piesa. Am ales doar câteva din ele aici. “Sora mea şi cu mine obişnuiam să cântăm mereu în coruri împreună Acum lucrează în aviație și călătorește mereu. E minunat să putem cânta împreună din nou!” Îmi place la nebunie ideea că ea cântă cu sora ei. “În afară de muzica frumoasă, e minunat să știu că fac parte dintr-o comunitate mondială de oameni pe care nu i-am întâlnit niciodată, dar care totuşi sunt interconectaţi.” Iar preferatul meu este: “Când i-am spus soțului meu că urmează să iau parte la asta, mi-a spus că vocea mea nu e destul de bună.” Da, sunt sigur că şi mulți dintre voi ați auzit asta. Și eu. “M-a durut foarte mult, am vărsat câteva lacrimi, dar ceva dinăuntrul meu dorea să facă asta, în ciuda cuvintelor lui. Să fac parte din acest cor e un vis devenit realitate, pentru că nu am mai făcut parte din vreunul. Când am pus semnul pe harta Google Earth, a trebuit să aleg cel mai apropiat oraș, care e la cam 650 de kilometri de unde locuiesc. Cum mă aflu în Great Alaskan Bush, conexiunea mea la lume se face prin satelit.”
Sunt două lucruri care m-au impresionat foarte tare aici. Primul e că oamenii vor face tot ce le stă în putință pentru a se găsi și a se conecta între ei. Nu contează prin ce tehnologie. Al doilea e că oamenii simt experiența unei conexiuni reale. Nu a fost un cor virtual. Sunt oameni care au devenit prieteni online; nu s-au întâlnit niciodată. Dar, chiar și eu, simt acest spirit de trupă, dacă vreți, cu toți. Simt o apropiere de acest cor – Aproape ca o familie.
Cu ce aș dori să închei astăzi este prima vizionare a piesei “Somn” cântată de Corul Virtual 2.0. Aceasta va fi o premieră azi. Nu suntem gata cu filmul încă. Vă puteți imagina, cu 2.000 de filme YouTube sincronizate, timpul de randare e pur și simplu atroce. Dar avem primele trei minute. Și e o onoare imensă să pot să vi le arăt aici prima dată. Sunteți primii care văd asta. Acesta este “Somn”, Corul Virtual.
Piesa completa o puteți vedea în clipul următor:



Mai multe informatii la: http://filedelumina.ro/2013/03/22/un-cor-virtual-de-2-000-de-voci/#ixzz2OSQXbxk1